Infectia cu Virusul Epstein-Barr: Transmitere, manifestari si optiuni de tratament

Infectia cu virusul Epstein-Barr este cunoscuta si sub denumirea de mononucleoza infectioasa sau, popular, boala sarutului. Contrar denumirii populare, care sugereaza o transmitere de natura sexuala, viroza poate afecta persoane de orice varsta, inclusiv pe cete abstinente. In acest articol poti afla mai multe despre mononucleoza, despre modul de transmitere, simptome si optiunile de tratament disponibile.

Ce este virusul Epstein-Barr?

Virusul Epstein-Barr face parte din marea familie a herpesvirusurilor patogene pentru om. Infectia cu virusul Epstein-Barr este foarte frecventa, majoritatea persoanelor contactandu-l fara ca macar sa stie [1].

La alte persoane, virusul Epstein-Barr poate determina o afectiune denumita mononucleoza. Exista numeroase studii in desfasurare, care incearca sa identifice o eventuala relatie intre mononucleoza si alte afectiuni, inclusiv cancer sau bolile autoimune [2].

Care sunt simptomele infectarii cu virusul Epstein-Barr?

Infectia cu virusul Epstein-Barr nu determina neaparat aparitia simptomelor, ele fiind mai frecvent intalnite in randul adolescentilor si al adultilor. Copiii sunt, cel mai adesea, asimptomatici, desi nu este o regula. 

Boala sarutului - simptome frecvente:

• Febra;
• O stare generala de oboseala;
• Dureri de cap;
• Dureri in gat;
• Marirea limfonodurilor din zona gatului si axilelor;
• Marirea amigdalelor;
• Cresterea in volum a splinei si, uneori, a ficatului;
• Dureri musculare;
• O eruptie cutanata.

Simptomele pot dura 2 - 4 saptamani, dar starea de oboseala marcata se poate prelungi timp de mai multe luni [3]. 

Cum se transmite virusul Epstein-Barr?

Virusul Epstein-Barr este unul foarte contagios, care se transmite de la o persoana la alta prin intermediul fluidelor corporale, in special prin saliva. Este motivul pentru care mononucleoza, cea mai bine cunoscuta afectiune determinata de acest virus, mai este cunoscuta si sub denumirea de boala sarutului. 

Virusul poate fi transmis prin folosirea la comun a anumitor obiecte personale sau prin intermediul tacamurilor, canilor sau sticlelor. Virusul se poate transmite si prin sange sau sperma [4]. 

Persoana care a contactat virusul devine contagioasa imediat dupa infectie, ceea ce inseamna ca il poate transmite mai departe inca inainte de a dezvolta simptome. Contagiozitatea se mentine timp de saptamani sau chiar luni de zile, cat timp virusul ramane activ in organism. Dupa inactivarea virusului, persoana infectata nu mai este contagioasa, dar s-au identificat situatii in care, in conditii de imunitate scazuta, s-a produs reactivarea acestuia [5]. 

Complicatiile infectarii cu virusul Epstein-Barr

Majoritatea persoanelor infectate cu virusul Epstein-Barr sunt complet asimptomatice. Putine dintre ele dezvolta simptome, iar in cazuri rare si foarte rare pot aparea complicatii, unele usoare, altele grave. 

Pe lista posibilelor complicatii ale mononucleozei infectioase se numara:

• Ruptura splenica;
• Anemie;
• Trombocitopenie;
• Hepatita;
• Miocardita;
• Simptome la nivelul sistemului nervos central, printre care: encefalita, meningita sau sindromul Guillain-Barre [5]. 

Reactivarea virusului Epstein-Barr

Odata ce o persoana a fost infectata cu virusul Epstein-Barr, acesta ramane in organism, intr-o stare latenta, pentru totdeauna. In unele cazuri, insa, el se poate reactiva, de cele mai multe ori fara a determina nici un fel de simptome. La alte persoane, insa, poate aparea o infectie Epstein-Barr cronica [6]. 

Infectia Epstein-Barr cronica

Infectia cronica atunci cand e vorba despre virusul Epstein-Barr este extrem de rara. Debutul acesteia este asemanator unei infectii primare, active, confirmata prin intermediul analizelor de sange. 

Cauza suspectata pentru infectia cronica este reprezentata de un sistem imunitar incompetent sau supresat, dar exista ipoteze care sustin ca anumiti factori genetici ar putea fi implicati, ca si mutatii ale celulelor infectate cu virus. Pentru ca forma cronica de boala este mai frecventa in Asia, America Centrala si America de Sud, componenta genetica nu poate fi ignorata [7].

Infectia cronica poate determina, pe termen lung:

• Afectarea sistemului imunitar;
• Limfom;
• Leucemie;
• Sindrom hemofagocitic;
• Insuficienta hepatica [8]. 

 

Diagnostic

De multe ori, potentialele infectii cu virusul Epstein-Barr sunt diagnosticate fara sa fie necesare investigatii suplimentare. Practic, in Epstein-Barr, simptomele sunt suficient de caracteristice. Exista, insa, teste de sange care pot contribui la formularea unui diagnostic de certitudine si care permit diferentierea intre amigdalita din mononucleoza si amigdalita streptococica, de pilda [9].

Cel mai frecvent sunt folosite analizele serologice de identificare a anticorpilor specifici infectiei cu virusul Epstein-Barr. Este vorba despre imunoglobulinele M si G, care se formeaza in momente diferite ale infectiei:

• IgM pozitiv si IgG negativ indica o infectie recenta;
• IgM si IgG pozitive indica o infectie cu o vechime de 2 - 4 saptamani;
• IgM negativ si IgG pozitiv indica o infectie veche, inactiva;
• IgM si IgG negative indica faptul ca pacientul nu a intrat in contact cu virusul Epstein-Barr [5]. 

In infectia cu Epstein-Barr, IgG pozitiv, tratamentul nu este necesar daca IgM este negativ si/sau daca nu exista simptome [3].

Optiuni de tratament 

Pentru boala sarutului, tratament specific  nu exista. Nu exista nici un vaccin care sa protejeze impotriva acestui virus. Evident, antibioticele sunt inutile in cazul unei infectii virale. 

Tratamentul pentru mononucleoza infectioasa se concentreaza asupra ameliorarii simptomelor si prevenirii complicatiilor:

• Odihna prelungita;
• Hidratare adecvata;
• Antitermice si antiinflamatorii pentru combaterea febrei si a durerii in gat;
• Evitarea sporturilor de contact si a eforturilor fizice intense pentru a se preveni o eventuala ruptura splenica [2]. 

O alimentatia echilibrata, un stil de viata sanatos si administrarea - la recomandarea medicului - a suplimentelor alimentare cu rol de stimulare a sistemului imunitar sunt metode eficiente de a tine infectia cu virusul Epstein-Barr sub control. 

Virusul Epstein-Barr si cancerul

O intrebare pe care si-o pune multa lume, inclusiv oamenii de stiinta, este daca virusul Epstein-Barr poate determina aparitia cancerului. Este o intrebare legitima, de vreme ce mutatiile celulelor infectate pot determina si modificari neoplazice.

Conform Societatii Americane pentru Cancer, unele forme rare de cancer se pot asocia cu infectia cu virusul Epstein-Barr:

• Cancerul nazo-faringian;
• Unele tipuri de limfom, inclusiv limgomul Burkitt;
• Limfomul Hodgkin;
• Adenocarcinomul gastric [4].

Statistic vorbind, cancerele asociate infectiei cu virusul Epstein-Barr sunt rare, iar majoritatea persoanelor care contacteaza virusul nu vor face niciodata una dintre aceste forme de cancer. Oamenii de stiinta inca incearca sa stabileasca de ce la unele persoane apar mutatii oncogene, dar concluzia este ca urmarile mononucleozei sunt responsabile pentru mai putin de 1% din totalul cancerelor diagnosticate. 

Virusul Epstein-Barr si alte boli

Oamenii de stiinta studiaza legatura dintre infectia cu virusul Epstein-Barr si eventuale alte afectiuni, printre care bolile autoimune si schizofrenia.

Boli autoimune

S-a crezut multa vreme ca exista o legatura intre virusul Epstein-Barr si lupusul eritematos. Oamenii de stiinta cred ca virusul este capabil sa modifice expresia unor gene, ceea ce ar creste riscul individual de aparitie a bolilor autoimune.

Mecanismul prin care infectia cu Epstein-Barr si aparitia lupusului sunt legate a fost conformat si in cazul altor boli autoimune:

• Scleroza multipla;
• Artrita reumatoida;
• Boala celiaca;
• Diabetul de tip 1;
• Bolile inflamatorii intestinale;
• Artrita juvenila idiopatica;
• Tiroidita autoimuna se pare ca intre virusul Epstein-Barr si tiroida exista o legatura directa [3].

Schizofrenia

Au fost efectuate studii care indica existenta unei potentiale legaturi intre infectia cu virusul Epstein-Barr si schizofrenie, dar lucrurile nu au fost elucidate pana in prezent. Subiectul este inca in studiu [1].

Infectia cu virusul Epstein-Barr este foarte frecventa, calea principala de transmitere fiind reprezentata de contactul cu fluidele corporale ale persoanelor bolnave. Multi oameni contacteaza virusul in copilarie si sunt asimptomatici.

In cazuri extrem de rare, infectia se poate croniciza, devenind fatala daca nu e tratata. Din pacate, infectia cu virusul Epstein-Barr pare sa aiba legatura si cu afectiuni autoimune, schizofrenie si unele forma rare de cancer, dar subiectul este inca in studiu. 

Bibliografie:

1. https://www.healthline.com/health/epstein-barr-virus afisat la 8.07.2022
2. cdc.gov/epstein-barr/about-ebv.html afisat la 8.07.2022
3. cdc.gov/epstein-barr/hcp.html afisat la 8.07.2022
4. ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559285/ afisat la 8.07.2022
5. nih.gov/news-events/nih-research-matters/epstein-barr-virus-autoimmune-diseases afisat la 8.07.2022
6. https://www.msdmanuals.com/home/infections/herpesvirus-infections/infectious-mononucleosis afisat la 8.07.2022
7. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mononucleosis/expert-answers/mononucleosis/faq-20058444 afisat la 8.07.2022
8. https://www.nicd.ac.za/diseases-a-z-index/epstein-barr-virus-infection/ afisat la 8.07.2022
9. https://www.hsph.harvard.edu/news/press-releases/epstein-barr-virus-may-be-leading-cause-of-multiple-sclerosis/ afisat la 8.07.2022