Rahitism: cauze, simptome, tratament

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o afectiune metabolica de mineralizare a oaselor care apare in perioada primei copilarii, in intervalul 0-3 ani, dar cel mai frecvent se manifesta la copiii cu varste intre 6 si 36 de luni. Rahitismul poate afecta si copiii mai mari, dar si adolescentii. Copiii prezinta cel mai mare risc de rahitism, deoarece se afla in etapa de crestere. Boala se manifesta prin oase slabite si moi, cu tendinta de indoire si de rupere facila. Copii se pot confrunta cu probleme de crestere, iar in cazuri grave, chiar cu deformari scheletice.

Rahitismul este o afectiune cauzata de un continut scazut de vitamina D, in contextul productiei limitate de vitamina D3 la nivel tegumentar, de carenta de calciu sau hipocalcemie, carenta de fosfat dar, in cazuri rare, poate fi din cauza confruntarii cu o problema genetica. Acesti nutrienti care rezulta a fi deficitari in cazul rahitismului sunt importanti pentru dezvoltarea unor oase puternice si sanatoase. Vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul si fosfatul din intestine.

Rahitismul nu trebuie confundat cu osteomalacia, care este o afectiune similara, dar se manifesta la adulti. Diferenta dintre cele doua este aceea ca rahitismul apare numai la copii, deoarece oasele lor sunt in crestere, ceea ce provoaca simptomul clasic al oaselor arcuite sau indoite. In schimb, oasele adultilor nu mai sunt in crestere si nu prezinta acest simptom, cu exceptia cazului in care au suferit de rahitism netratat in copilarie.

Tipuri de rahitism

Exista doua tipuri principale de rahitism: rahitismul nutritional si rahitismul rezistent la vitamina D.

Rahitism carential

Rahitismul carential este de obicei cauzat de faptul ca organismul nu beneficiaza de suficienta vitamina D, de care are nevoie pentru a absorbi calciul. Unele dintre cauzele acestei deficiente includ:

• expunerea insuficienta la lumina soarelui, care ajuta organismul sa produca propria vitamina D;
• lipsa vitaminei D din alimentatia copilului, pe fondul unei diete vegetariene/vegane, ca urmare a intolerantei la lactoza sau datorita prezentei unor conditii de sanatate care limiteaza cantitatea de vitamina D pe care corpul copilului o poate absorbi, cum ar fi boala Crohn, boala celiaca, fibroza chistica sau colita ulcerativa;
• dieta foarte saraca in calciu.

Rahitism genetic

Mai multe boli genetice interfereaza cu modul in care corpul micutului absoarbe vitamina D. Aceste tipuri de afectiuni sunt rare. In functie de cauzele care conduc la aparitia afectiunii, se pot diferentia mai multe tipuri de rahitism, dupa cum urmeaza:

• rahitismul nutritiv - este consecinta unor carente nutritionale;
• rahitismul rezistent la vitamina D - este un sindrom rar, poate aparea in cazul copiiilor din casatoriile consangvine;
• rahitismul hipofosfatemic - este provocat de un deficit de fosfor;
• rahitismul renal - apare pe fondul unor afectiuni renale;
• rahitismul medicamentos - apare ca efect secundar pe fondul administrarii unor medicamente;
• rahitismul congenital - apare la copii nascuti inainte de termen sau la copiii nascuti din mame cu deficit de vitamina D;
• rahitism secundar pe fondul unor boli - apare in contextul unor boli precum sindrom Fanconi, sindrom McCune-Albright.

Care sunt cauzele rahitismului?

Printre cauzele rahitismului se numara: 

• Lipsa vitaminei D - copiii care nu asimileaza suficienta vitamina D pot dezvolta o deficienta motivata de:

1. expunerea precara la lumina soarelui - pielea copilului produce vitamina D atunci cand este expusa la lumina soarelui. Copiii din tarile dezvoltate tind sa petreaca mai putin timp in aer liber si este mai posibil sa foloseasca protectia solara, care blocheaza razele soarelui si productia de vitamina D.
2. dieta saraca in vitamina D - uleiul de peste, galbenusurile de ou si pestele gras, cum ar fi somonul si macroul, contin vitamina D. O dieta din care lipsesc astfel de alimente, poate conduce la carente grave de vitamina D.

• Probleme de absorbtie sau malabsorbtie - unii copii se nasc cu afectiuni medicale sau dezvolta probleme de sanatate care influenteaza modul in care organismul absoarbe vitamina D. Iata cateva exemple de astfel de afectiuni medicale:

• boala celiaca;
• boala inflamatorie intestinala;
• fibroza chistica;
• probleme renale.

Factorii care pot creste riscul de rahitism la copii includ: 

• pielea inchisa la culoare - Aceasta contine o cantitate mai mare de melanina pigmentara, ceea ce scade capacitatea tegumentului de a produce vitamina D din lumina soarelui.
• carenta de vitamina D al mamei in timpul sarcinii - Un bebelus nascut de o mama cu deficit grav de vitamina D poate prezenta semne de rahitism la nastere sau le poate dezvolta in doar cateva luni.
• varsta mamei sub 17 ani sau peste 35 de ani.
• viata cotidiana in zone geografice nordice - Copiii care locuiesc in locatii geografice cu mai putin soare sunt expusi unui risc mai mare de rahitism.
• nastere prematura - Bebelusii nascuti inainte de termen tind sa aiba un nivel mai scazut de vitamina D, deoarece au avut mai putin timp sa o absoarba de la mamele lor in uter.
• medicamente - Anumite tipuri de medicamente utilizate pentru tratarea unor infectii tind sa interfereze cu capacitatea organismului de a utiliza vitamina D.
• alimentarea bebelusului doar la san - Laptele matern nu contine suficienta vitamina D pentru a preveni rahitismul. 

Complicatiile rahitismului

Daca nu este tratat, rahitismul poate duce la:

• dificultati de crestere si statura mica;
• deformarea coloanei vertebrale;
• deformari osoase;
• defecte dentare;
• convulsii.

Care sunt simptomele rahitismului?

Printre simptomele rahitismului se numara:

• slabirea oaselor picioarelor;
• arcuirea genunchilor, la copiii care pot merge sau a incheieturilor, la sugari;
• curbarea neobisnuita a coloanei vertebrale sau a formei craniului;
• noduli la nivelul toracelui, simptom cunoscut sub numele de „rozariu rahitic”, deoarece capetele coastelor arata ca margelele de rozariu sub piele;
• durere sau sensibilitate in oasele bratelor, picioarelor, pelvisului sau coloanei vertebrale;
• transpiratie excesiva (hiperhidroza) in somn si in timpul alaptarii;
• probleme de crestere;
• fracturi osoase;
• crampe musculare;
• paloare si alopecie occipitala;
• aparitia intarziata a dentitiei temporare;
• deformari ale pelvisului;
• stern proeminent.

Diagnosticul rahitismului

Medicul specialist poate diagnostica rahitismul prin efectuarea unui examen fizic. De asemenea, poate solicita anumite analize medicale, precum:

• teste de sange pentru a masura nivelurile de calciu si fosfat din sange;
• radiografii osoase pentru a verifica deformarile osoase;
• biopsie osoasa. 

Pentru a obtine un diagnostic precis si complet, medicul poate combina rezultatele acestor teste si investigatii clinice cu istoricul medical al pacientului si cu alte informatii relevante. Este important sa se consulte un medic specialist in cazul in care exista suspiciunea de rahitism.

Optiuni de tratament pentru rahitism

Cele mai multe cazuri de rahitism, in special rahitismul carential, pot fi vindecate daca sunt diagnosticate in faze incipiente. De cele mai multe ori, modificari de dieta, adaugarea de suplimentele de vitamine si expunerea la soare sunt suficiente pentru a vindeca boala.

Medicul pediatru poate recomanda unul sau mai multe dintre urmatoarele remedii si tratamente pentru rahitism carential:

• suplimente de calciu si vitamina D: deoarece aceste substante sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a oaselor. In functie de cauza rahitismului, pot fi necesare si alte medicamente. De exemplu, in cazurile de rahitism hipofosfatemie, se pot administra suplimente de fosfat. Tratamentul medicamentos este prima linie de tratament si trebuie administrat sub supravegherea unui medic specialist.
• schimbarea dietei: acest lucru implica aportul de doze mari de vitamina D, fie prin alimentatie sau prin administrarea de suplimente. Aceste doze pot fi administrate timp de cateva luni, in functie de gravitatea cazului si de alti factori specifici. Medicul pediatru poate recomanda administrarea unui supliment zilnic standard de vitamina D, odata ce dozele ridicate nu mai sunt necesare.
• expunerea la soare: deoarece organismul poate produce in mod natural vitamina D atunci cand a fost expus la lumina soarelui, medicii pot recomanda “baile de soare”.
• interventii chirurgicale si alte tratamente: de obicei, oasele copilului se vor indrepta de la sine. In unele cazuri, interventia chirurgicala poate deveni o optiune de tratament. In cazuri grave, copiii pot fi nevoiti sa poarte, de exemplu, aparat dentar de corectare a dentitiei.

Pentru persoanele care sufera de rahitism genetic exista mai multe optiuni de tratament care sunt stabilite in functie de problema genetica declansatoare. Medicul pediatru te poate indruma sa consulti un specialist pentru a gasi solutii de tratament adecvate.

Rahitismul poate avea efecte pe termen lung asupra sanatatii osoase, chiar si dupa ce tratamentul a fost finalizat. De aceea, persoanele cu rahitism pot avea nevoie de monitorizare si ingrijire pe termen lung pentru a preveni sau gestiona eventualele complicatii. Aceasta poate include evaluari periodice ale densitatii osoase si suplimentarea cu calciu si vitamina D pe termen lung.

Prevenirea rahitismului

Rahitismul carential poate fi prevenit. Iata cateva sfaturi utile:

• Foloseste din plin lumina soarelui

Expunerea la lumina soarelui ofera cea mai buna sursa de vitamina D. In majoritatea anotimpurilor sunt suficiente 10 pana la 15 minute de expunere la soare in apropierea amiezii. Cu toate acestea, daca ai pielea inchisa la culoare, daca este iarna este posibil sa nu poti asimila suficienta vitamina D doar prin expunerea directa la soare.

Atentie! Pe fondul problemelor legate de cancerul de piele, sugarii si copiii mici, in special, ar trebui sa evite expunerea excesiva la soare, fiind recomandata protectia solara si folosirea unor articole de imbracaminte adecvate.

• Dieta bogata in alimente care contin vitamina D

Pentru a preveni rahitismul, asigura-te ca cel mic consuma alimente care contin vitamina D in mod natural - peste gras, cum ar fi somonul si tonul, uleiul de peste si galbenusurile de ou, cat si alimente care au fost fortificate cu vitamina D, cum ar fi formula de lapte pentru sugari, cereale, paine, lapte, dar nu alimente pe baza de lapte (cum ar fi unele iaurturi si branza) ori suc de portocale.

In cazul femeilor insarcinate, medicul poate recomanda doze de cel putin 600 de UI de vitamina D si pana la 2.000 UI pe zi. Daca esti insarcinata, adreseaza-te medicului pentru administrarea suplimentelor alimentare de vitamina D.

In general, medicii recomanda ca sugarii sa primeasca 400 UI pe zi de vitamina D [2]. Deoarece laptele uman contine doar o cantitate mica de vitamina D, sugarii care sunt alaptati exclusiv la san ar trebui sa primeasca zilnic doze suplimentare de vitamina D. Unii sugari hraniti cu biberonul pot avea nevoie de suplimente de vitamina D, daca nu primesc suficient din laptele consumat. Viziteaza farmaciile Dr. Max pentru a afla mai multe despre produsele noastre din categoria mama si copilul.

In cazul rahitismului genetic, boala in sine nu poate fi prevenita. Cu toate acestea, daca stii ca tu sau copilul ati mostenit o afectiune ereditara, testarea genetica timpurie poate contribui la prevenirea rahitismului.

Nu administra suplimente alimentare sau alte remedii naturiste copilului tău din proprie initiativa. 

Consumul de suplimente alimentare nu inlocuieste un stil de viata sanatos si un regim alimentar echilibrat. 

Remediile naturiste si suplimente alimentare pot interactiona cu o serie de medicamente, deci adreseaza-te medicului inainte de a le folosi. Daca te confrunti cu efecte adverse, intrerupe imediat consumul si consulta medicul.

Rahitismul este o afectiune cu care se pot confrunta unii copii. O dieta adecvata poate contribui la reducerea factorilor de risc ai rahitismului de tip carential. Daca copilul tau se confrunta cu simptomele bolii, consulta un medic specialist si urmeaza sfaturile acestuia.

Disclaimer

Atentie! Acest articol are un scop strict informativ si nu inlocuieste un consult medical de specialitate. Daca apar simptome, adreseaza-te medicului.

Surse suplimentare de informare:

1. NHS. “Rickets and osteomalacia.”, NHS, 2022, https://www.nhs.uk/conditions/rickets-and-osteomalacia/, Accesat in 29.08.2022.
2. Cleveland Clinic. “Rickets.”, Cleveland Clinic, 2022, 
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22459-rickets, Accesat in 29.08.2022.
4. Mersch, John. “Rickets (Calcium, Phosphate, or Vitamin D Deficiency).”, Medicinenet, https://www.medicinenet.com/rickets/article.htm Accesat in 29.08.2022.
5. Cafasso, Acquelyn. “Rickets.”, Healthline, 2019, https://www.healthline.com/health/rickets Accesat in 29.08.2022.
6. Mayo Clinic. “Rickets.”, Mayo Clinic, 2022,
7. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/symptoms-causes/syc-20351943 Accesat in 29.08.2022.