ADHD: Cauze, manifestari si optiuni de tratament

4. 4. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 8 minute de citit

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie este cunoscut sub abrevierea de ADHD. Aceasta afectiune este comuna in cazul copiilor, insa ea poate afecta si adultii. In cele ce urmeaza, vom discuta pe larg despre tipurile de ADHD, posibilele cauze care determina aparitia acestei tulburari, metodele de diagnostic si ce optiuni de tratament exista.

Ce este ADHD?

ADHD este o tulburare neurologica, cu influenta asupra modului in care creierul functioneaza si se dezvolta. Astfel, ea este asociata cu probleme de concentrare si o mai mare dificultate de controlare a reactiilor. Persoanele diagnosticate cu sindrom hiperkinetic sunt hiperactive si dau deseori dovada de comportamente impulsive.

Primele simptome isi pot face aparitia intre 3 si 6 ani, insa diagnosticul se plaseaza de obicei dupa varsta de 7 ani. Acesti copii au probleme cu atentia, se concentreaza cu greu asupra unei singure sarcini si nu pot sta nemiscati pentru o perioada prea lunga de timp. Afectiunea este mult mai comuna la baieti decat la fete.

Merita mentionat faptul ca sindromul ADHD nu afecteaza in niciun fel capacitatile cognitive. Insa, simptomele pot afecta viata sociala, copilul cu ADHD avand deseori probleme la scoala, atat cu colegii, cat si in timpul orelor. Desigur, nu doar copiii pot suferi de aceasta afectiune, adultii cu deficit de atentie intampinand si ei probleme de ordin social.

Tipuri de ADHD

Dupa modul in care se manifesta, tulburarea ADHD poate fi de 3 tipuri: tipul cu deficit de atentie drept trasatura predominanta, tipul hiperactiv si impulsiv si tipul care combina toate aceste trasaturi.

Tipul predominant neatent

Principala caracteristica a acestui tip de ADHD este incapacitatea de concentrare si de a finaliza sarcinile. Cei cu astfel de probleme fac cu usurinta greseli din cauza neatentiei, urmaresc cu greu indicatii si se organizeaza cu dificultate. 

Ei tind sa evite sarcinile ce par dificile si nu sunt pasionati de activitati care necesita multa concentrare, ca de exemplu cititul. De asemenea, atentia le poate fi distrasa cu usurinta. 

In cazul copiilor, aceasta forma se manifesta cu precadere in cazul fetelor si poate ramane nediagnosticata, deoarece acesti copii nu deranjeaza orele si profesorii deseori nu trag un semnal de alarma.

Tipul predominant hiperactiv-impulsiv

Aceasta categorie include acele persoane care au dificultati in a sta mult timp nemiscati pe scaun, se ridica des si, in cazul copiilor, pot deranja orele. Acestia prezinta deseori ticuri precum miscatul picioarelor, vorbesc mult, intrerup alte persoane si tind sa nu asculte tot ceea ce li se spune.

Tipul combinat

Aceasta ultima categorie de ADHD este probabil si cea mai raspandita, presupunand trasaturi din ambele tipuri precedente. Astfel, aceste persoane au foarte multa energie, sunt usor impulsive si se concentreaza cu dificultate. Este posibil si ca, de-a lungul timpului, simptomele sa se schimbe si sa aiba loc o tranzitie de la un anumit tip de ADHD la altul.

ADHD la copii

Aceasta tulburare este foarte raspandita, numerosi copii din intreaga lume primind anual diagnosticul de sindrom hiperkinetic cu deficit de atentie. Din pacate, in Romania, aceasta afectiune ramane subdiagnosticata, existand numerosi copii care nu primesc ajutorul necesar.

Din cauza simptomelor specifice, copiii cu ADHD intampina deseori dificultati de invatare si de adaptare la disciplina scolara. Unii dintre ei ajung sa fie marginalizati din cauza hiperactivitatii si a faptului ca intrerup orele. Baietii cu ADHD prezinta de obicei multa energie, in timp ce fetele tind fie sa vorbeasca mult, fie sa aiba o atitudine mai visatoare.

ADHD la adulti

De cele mai multe ori, simptomele specifice persista si la varsta adulta desi, odata cu trecerea timpului, acestea devin mai moderate si pot fi trecute cu vederea mai usor. Insa, ele pot avea un impact negativ asupra vietii personale si profesionale.

In general, adultii care sufera de ADHD primesc mai dificil un diagnostic, iar acestia invata sa faca fata simptomelor cu care se confrunta si dezvolta diverse mecanisme de protectie. 

Deoarece atat relatiile cu alte persoane, cat si performantele lor la locul de munca pot fi afectate, acestia prezinta un risc ridicat de a dezvolta si alte probleme: tulburari bipolare, de personalitate, depresie, anxietate, atacuri de panica, tulburari ale somnului, abuz de alcool si alte substante psihoactive.

Cauze ale ADHD

Cauza propriu-zisa a aparitiei simptomelor specifice este o functionare necorespunzatoare a neurotransmitatorilor, astfel incat impulsurile electrice din creier nu ajung acolo unde ar trebui sau sunt incetinite. Insa, factorii care determina acest fenomen nu sunt pe deplin cunoscuti.

Aceasta tulburare de neurodezvoltare poate aparea atat in timpul dezvoltarii fatului, cat si la scurt timp dupa nastere. Asadar, este posibil ca factorul genetic sa fie implicat, multi copii cu astfel de probleme avand un istoric familial al afectiunii. Insa, ea poate aparea si in urma unor afectiuni sau leziuni suferite de bebelus, dar si daca mama se expune la substante toxice sau consuma tutun si alcool in timpul sarcinii.

Simptome ADHD

Acest sindrom este caracterizat de 4 simptome principale, care pot suferi diferite variatii si se pot manifesta sub diferite intensitati in functie de tipul de ADHD de care sufera o persoana. Aceste simptome includ dificultatile de concentrare, capacitatea scazuta de autocontrol, starile de impulsivitate si hiperactivitatea sau nivelurile ridicate de energie.

Diagnostic ADHD

Procesul de diagnoza a acestei afectiuni nu este unul tocmai usor, deoarece exista riscul de plasare a unui diagnostic incorect. In cazul copiilor, deficitul de atentie si hiperactivitatea pot fi normale pentru un copil de o varsta mai frageda si nu inseamna in fiecare dintre cazuri ca micutul are o problema.

Atunci cand vine vorba de adulti, nu exista neaparat un sistem standard de diagnoza. In prezent, este nevoie de un studiu aprofundat al simptomelor ADHD la varsta maturitatii si cum acestea evolueaza odata cu trecerea timpului, dar si felul in care influenteaza celelalte probleme cu care pot fi asociate.

Diagnosticul poate fi confirmat doar de catre un medic psihiatru sau neurolog, in urma anamnezei. Acesta va purta o discutie cu pacientul si va analiza prezenta simptomelor pe o perioada mai lunga de 6 luni. De asemenea, va fi interesat si de mediul in care acesta traieste si felul in care simptomele ii afecteaza viata personala, relatia cu cei din jur, viata profesionala, activitatea la scoala etc.

Optiuni de tratament pentru ADHD

ADHD nu este o afectiune care se poate vindeca, insa scopul tratamentului este acela de a face simptomele mai usor de controlat, de a imbunatati calitatea vietii pacientului, de a-l ajuta pe acesta sa aiba o stima de sine mai ridicata si sa faca progrese la scoala, serviciu, in relatiile cu familia si cu cei din jur.

In functie de gravitatea simptomelor, medicul poate recomanda doua tipuri de tratament: cel medicamentos si psihoterapia.

Tratamentul medicamentos

Medicul poate recomanda o serie de medicamente care sa ajute la reducerea starilor impulsive si de hiperactivitate si care ofera rezultate in imbunatatirea concentrarii. Nu exista un tratament standard pentru toti pacientii, ci ar trebui incercate mai multe medicamente in diferite dozaje pentru a vedea ce ofera cele mai bune rezultate.

Psihoterapia

Psihoterapia este foarte importanta in cazul tulburarilor de acest fel, deoarece ajuta pacientul sa constientizeze mai usor simptomele cu care are de-a face si sa gaseasca metode eficiente pentru a le gestiona mai usor. Ea este recomandata atat in cazul copiilor, cat si a adultilor.

In general se apeleaza la terapia comportamentala si cognitiv-comportamentala, care il va ajuta pe pacient sa isi inteleaga starile si sentimentele, dar si sa fie atent la felul in care se comporta zilnic. Astfel, va putea identifica de unul singur anumite tipare de gandire si de comportament si va reusi sa gaseasca solutii pentru a le imbunatati, astfel obtinand o capacitate mai buna de concentrare si un bun control asupra impulsivitatii.

In cazul copiilor cu ADHD, se poate recomanda terapia si pentru parinti. Acestia vor invata cum sa se comporte cu copilul lor si ii vor intelege mai bine starile si reactiile. Astfel, acestia il vor putea sustine pe durata intregii terapii, il vor ajuta pe cel mic sa faca progrese si vor reusi sa aiba mai multa rabdare, in cazul in care comportamentul copilului este mai greu de gestionat.

ADHD sau sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie este o afectiune asociata in general cu varsta copilariei, insa poate persista si la maturitate. Aceasta poate perturba activitatea de zi cu zi si poate duce la o stima de sine scazuta si la aparitia altor tulburari de comportament. Insa, cu ajutorul terapiei si/sau a medicatiei, simptomele pot fi gestionate mai usor si calitatea vietii pacientilor se poate imbunatati.