Vaccinul anti Covid-19: Tot ce trebuie să știi

10. 2. 2021 · Mihaela Mariana Stancu

Anul 2020 a stat sub zodia noului coronavirus. Anul 2021 pare a sta sub zodia vaccinului impotriva COVID-19, pe buna dreptate, pentru ca acest vaccin este pe cale de a deveni o realizare fara precedent a comunitatii stiintifice internationale. Comunitatea stiintifica medicala din Romania si din lume crede ca ideea si realizarea acestui vaccin va aduce un Premiu Nobel celor care au indraznit sa viseze ca pot salva omenirea greu incercata in lunile din urma.

Cuprins:

  1. Pe scurt, de ce acest articol trebuia scris
  2. Contextul pandemic: cateva abordari
  3. De ce vaccinul anti COVID-19 este un concept nou
  4. Intermezzo necesar: „Corpusculii lui Palade&rdquo
  5. Clasificarea vaccinurilor
  6. Autorizarea/eficienta vaccinurilor
  7. Vaccinul anti COVID-19: o realizare stiintifica fara precedent
  8. In concluzie

Pe scurt, de ce acest articol trebuia scris

Pentru ca din el afli tot ceea ce trebuie sa stii despre vaccinuri in general, dar mai ales despre 3 dintre vaccinurile impotriva COVID-19 (Pfizer/BioNTech, Moderna, AstraZeneca-Oxford, adica cele care fac obiectul campaniilor de vaccinare din Europa și din Statele Unite ale Americii). Nu este nevoie sa fii medic pentru a intelege si pentru a lua cea mai buna decizie pentru tine si pentru cei din jurul tau. Ai sansa de a fi informat, foloseste-o.

Atunci cand a aparut aceasta noua boala, COVID-19, in urma cu un an si jumatate, lumea medicala nu stia aproape nimic despre ea, iar lucrurile erau si mai complicate pentru ca nici macar nu era foarte clar cum s-a declansat infectia, care era sursa (acest aspect nici acum, la un an si jumatate aproape de la declansarea epidemiei, nu a fost clarificat). A fost nevoie de un efort stiintific si medical urias pentru ca omenirea sa ajunga in punctul in care ne aflam astazi: se cunosc multe despre comportamentul virusului, despre schema de tratament folosita in cazul bolnavilor cu anumite afectiuni, despre evolutia si riscurile bolii si au fost deja autorizate mai multe formule de vaccin.

Pana la finalul lunii ianuarie au fost deja administrate peste 71 milioane de doze de vaccin, in 57 de țari ale lumii. Este remarcabil ca au fost gasite formule de vaccin care au si intrat in productie. Vorbim in acest articol despre 3 vaccinuri: Pfizer/BioNTech, Moderna si AstraZeneca-Oxford. Primele doua sunt realizate prin tehnologia ARN mesager si te duc cu gandul la informatia genetica stocata la nivelul nucleului celulei umane. Vaccinul AstraZeneca este mai sofisticat decat primele doua, pentru ca se foloseste de un transportor ADN care intra in nucleul celulei umane, pentru ca ulterior sa faca exact ce fac si celelalte doua vaccinuri.

Foarte pe scurt, este vorba despre faptul ca o secventa de ARN (ARN care oricum patrunde in corpul nostru din mediul inconjurator) ne este injectata sub forma de vaccin, urmand a ajunge in citoplasma celulelor musculare). Nu ajunge in nucleul celulei umane cu informatie genetica (exceptie face vaccinul AstraZeneca si explicam mai tarziu cum functioneaza acel vaccin). Injectarea secventei de ARN este sigura pentru om.

Folosirea acestei tehnologii reprezinta o adevarata revolutie in medicina pentru ca:

  • pe de o parte poate pune capat pandemiei,
  • pe de alta parte deschide calea spre realizarea de vaccinuri pentru alte boli care macina umanitatea: HIV este doar un exemplu. Asadar, fragmentul de ARN care se injecteaza este o parte infima din ARN-ul coronavirusului pe care l-am înghiti oricum daca nu ne protejam in spatiile aglomerate, sau daca nu am tine seama de regulile de igiena esentiale.

Nu exista nici macar un pericol alergic major in cazul vaccinului anti COVID-19, pentru ca invelisul lui este realizat din nanoparticule lipidice (si nu proteice, care ar putea da alergii, asa cum era cazul vaccinurilor clasice, pe baza de albus de ou).

Mai exista un alt aspect foarte important despre care nu s-a discutat deloc in spatiul public in ultimele luni. Unele dintre echipele de cercetatori au avut un avans considerabil, pentru ca au existat incercari pentru un vaccin SARS (Severe acute respiratory syndrome) in 2003, apoi au existat incercarile de realizare a unui vaccin in timpul epidemiei MERS (Middle East respiratory syndrome). Inclusiv echipa care a lucrat la realizarea vaccinului AstraZeneca a fost implicata intr-un astfel de proiect. Ceea ce nu se spune insa este ca unele incercari sunt sortite esecului nu pentru ca ar exista o problema stiintifica, sau ar exista erori stiintifice de parcurs, ci pentru ca se epuizeaza fondurile.

In 2018 de exemplu, echipa de la Oxford a trecut printr-o asemenea incercare. Incepuse deja testele pentru un vaccin impotriva MERS, vaccin care parea promitator. Se spera ca in acest fel se va stopa aparitia unui alt focar de infectie. Numai ca in lipsa fondurilor, studiile clinice nu au putut fi realizate. Partea financiara reprezinta de altfel o adevarata „vale a mortii” pentru vaccinuri, cercetatorii cunosc acest lucru.

Vaccinul impotriva Ebola a fost un caz fericit din acest punct de vedere, pentru ca a ajuns la linia de sosire. Ca sa intelegi importanta unui vaccin, ar trebui sa stii de exemplu ca Ebola ucide in numai 2 ore de la infectare, iar o mutatie serioasa a virusului ar fi putut insemna pur si simplu extinctia rasei umane. Spunem despre cazul Ebola ca este unul fericit, pentru ca in general, atunci cand se opresc epidemiile se opresc si finantarile. Iar in ultimele 2 decenii au existat numeroase epidemii care au dat de furca omenirii:

  • SARS (2003);
  • H1N1 (2009);
  • MERS (2012);
  • Ebola (2014);
  • Zika (2016).

Daca vaccinul impotriva SARS al celor de la Oxford ar fi ajuns la linia de sosire, daca ar fi fost realizate toate studiile clinice atunci ar fi fost salvat un timp important pentru realizarea vaccinului impotriva COVID-19. S-ar fi ars niste etape importante si in mod cert s-ar fi salvat niste vieti. A fost insa o oportunitate ratata.

In general, omenirea nu invata nimic din incercarile prin care trece. Cu toate acestea, din sansa ratata de care pomeneam, de data aceasta s-au tras invatamintele necesare, astfel incat a fost creata Coalition for Epidemic Preparedness Innovation (Coalitia pentru inovatii pentru anticiparea epidemiilor), CEPI. Aceasta organizatie creeaza si administreaza fonduri importante care sunt puse la indemana cercetarii internationale cu scopul dezvoltarii vaccinurilor. CEPI a finantat 9 vaccinuri anti COVID-19, inclusiv 2 dintre cele care au si intrat in faza de productie (AstraZeneca-Oxford și Moderna).

Exista si un concept despre care se vorbeste tot mai mult in ultima perioada, mai ales in contextul inceperii campaniilor de vaccinare in multe state: „nationalismul vaccinurilor”. Trebuie insa retinut ca in acest caz nu este vorba despre o intrecere intre vaccinuri, sau intre echipe de cercetatori, ci intre umanitate si virus. Cu siguranta vor exista numeroase studii care sa explice din punct de vedere psihologic de ce, daca vedem un film cu rechini ne speriem de ocean, dar avertizarile de pe pachetele de tigari de exemplu nu le tratam cu seriozitate.

Contextul pandemic: cateva abordari

Cu siguranta multi ani de acum inainte se vor scrie si publica cercetari despre pandemia coronavirusului, despre impactul geografiei, politicii, dezvoltarii economice asupra COVID-19. Deja au început să apară primele astfel de cercetări, care ne ajuta sa intelegem mai bine evolutia fenomenului si sa luam masuri mai eficiente pentru salvarea de vieti omenesti.

Coronavirusul continua sa se raspandeasca. La mijloc de ianuarie 2021 existau peste 90 de milioane de cazuri confirmare de COVID-19, in 190 de state, si 2 milioane de morti. Pentru a-ti face o idee in legatura cu aceste cifre, ar trebui sa le compari cu cele rezultate in urma gripei, comparatia dintre aceste boli facandu-se de fapt de la inceput (este adevarat ca unele simptome coincid). Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), gripa ucide intre 290.000 - 650.000 persoane pe an. Numai in Statele Unite ale Americii, US Centers for Disease Control and Prevention avanseaza cifre intre 34.000 - 43.000 de decese/an.

De mai bine de un an, guvernele si societatea in ansamblul ei se luptă cu un inamic invizibil care pune la grea incercare vulnerabilitatile si prioritatile acestei lumi. Un studiu recent al Lowy Institute („Covid Performance Index. Deconstructing Pandemic Responses”) a evidentiat cateva aspecte foarte interesante care probabil vor sta la baza unor analize mai avansate in viitor:

  • In plan geografic, desi pandemia a izbucnit in China, tarile din Asia-Pacific s-au dovedit cele mai de succes in combaterea acesteia. Globalizarea a ajutat la raspandirea rapida in Europa si apoi SUA. Europa a inregistrat si cea mai semnificativa revenire dupa primul val al pandemiei, depasind tarile din zona Asia-Pacific, inainte de a se confrunta cu un al doilea val, in ultimele luni din 2020. Europa a facut fata mai bine datorita lockdown-ului impus in mai multe state, simultan. Cu toate acestea, deschiderea granitelor s-a dovedit o vulnerabilitate la nivelul continentului. Raspandirea virusului a fost masiva in America (Nord si Sud), acesta fiind de altfel cel mai afectat continent.
  • In ceea ce priveste organizarea politica, masurile luate penru a preveni raspandirea virusului (izolarea, lockdown-ul, inchiderea granitelor) au fost masuri comune, dar felul in care guvernele le-au impus a reflectat natura sistemelor lor politice. Tarile cu modele de guvernare autoritara nu au avut un succes prea mare in combaterea virusului. In schimb, statele democratice (inclusiv SUA si Regatul Unit), in ciuda unui parcurs initial mai dificil, s-au dovedit mai de succes in combaterea pandemiei, in ciuda unor decizii discutabile.
  • In ceea ce priveste dimensiunea populatiei, acolo unde granitele au fost mai flexibile, raspandirea virusului a fost mai intensa. In general, statele cu o populatie mai mica (sub 10 milioane de locuitori) s-au descurcat mai bine decat statele cu o populatie mare.
  • In plan economic, tarile bogate au avut in mod cert mai multe resurse pentru a face fata pandemiei. Ceea ce este totusi interesant de observat este faptul ca multe state in curs de dezvoltare au reusit sa faca fata pandemiei, in vreme ce tari avansate economic s-au resimtit puternic odata cu izbucnirea valului doi, in ultimele luni din 2020. Tarile bogate au parut depasite de situatie la inceputul pandemiei, mai ales ca transportul international a favorizat puternic raspandirea virusului. Prin comparatie, multe guverne din statele in curs de dezvoltare au reusit sa puna la punct masuri preventive, pentru a se proteja mai bine.

De ce vaccinul anti COVID-19 este un concept nou

Daca ar fi fost vorba despre un vaccin clasic, am fi fost in paradigma vaccinului antigripal: daca apare o alta tulpina decat cea din vaccin, persoana injectata nu s-ar imbolnavi, sau ar face o forma mult mai usoara a bolii, cu simptome mult diminuate, iar perioada in care acestea s-ar manifesta ar fi mult redusa.

In cazul noului coronavirus insa, avem de-a face cu un inamic impredictibil. Poti fi bine cateva zile la rand, pentru ca in ziua urmatoarea simptomele sa se agraveze atat de mult incat sa ajungi la terapie intensiva, sau chiar sa-ti pierzi viata (totul depinde de starea de sanatate, anterioara infectarii). Evolutia COVID-19 a luat prin surprindere cercetătorii si medicii din intreaga lume nu numai pentru ca evolutia bolii este imprevizibila (mai ales in cazul persoanelor cu anumite afectiuni grave), dar si pentru ca nu a existat un tratament unitar care sa poata fi administrat pacientilor diagnosticati cu COVID-19. De asemenea, virusul poate fi extrem de contagios in cazul anumitor tulpini aparute in diverse regiuni ale lumii.

Mutatiile virusului SARS-COV-2

Au fost identificate aproximativ 200 de mutatii genetice ale coronavirusului, la nivel mondial. Acest lucru nu este neaparat un lucru rau, pentru ca astfel de mutatii ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga modul in care virusul se adapteaza atunci cand se transmite de la o persoana la alta. De asemenea, astfel de informatii ii ajuta sa realizeze vaccinuri si tratamente mai performante.

Cele mai recente mutații ale SARS-COV-2 sunt:

  • E48K: asa numita mutatie braziliana presupune o crestere rapida a cazurilor, acolo unde ratele de infectare au fost foarte mari.
  • N501Y: este tulpina sud-africana si a constituit o alarma majora pentru dezvoltatorii vaccinurilor.
  • B.1.1.7: este tulpina engleza care rezista la lockdown si se transmite cu pana la 70% mai repede.
  • 501T: este considerat in Italia cel mai contagios virus.
  • D614G: este prima mutatie cu adevarat ingrijoratoare, pentru ca se transmite de 13 ori mai repede.

De retinut!

  • noul coronavirus nu se transforma mai repede sau mai incet decat se asteptau medicii;
  • noul coronavirus nici nu devine mult mai periculos in ceea ce priveste contagiozitatea sa, cel putin pana la acest moment.
  • trebuie spus ca schimbarile genetice ale virusului SARS Cov-2 au fost studiate analizandu-se nu mai putin de 7.500 de segmente prevalate de la pacienti infectati in intreaga lume.

Intermezzo necesar: „Corpusculii lui Palade”

 

Poate parea ciudata includerea aici a unei mentiuni speciale, despre un om de stiinta roman, dar este important sa stim ca medicina presupune eforturi sustinute si continui, din partea multor cercetatori din aceasta lume. George Emil Palade este un astfel de exemplu, este un cercetator roman care si-a dus misiunea stiintifica pana la capat in SUA. Numele lui George Emil Palade are legatura cu acest articol pentru ca vor fi mentionati ribozomii, particulele care joaca un rol important in functionarea celulelor umane. Ribozomii au fost descoperiti de cercetatorul roman. De altfel, ribozomii au si fost numiti „corpusculii lui Palade”. Palade nu numai ca a descoperit ribozomii, dar a descris sistemul si functiile membranelor intracelulare. Cel mai important aspect al cercetarilor lui George Emil Palade tine de mecanismul celular al productiei de proteine. Palade a evidentiat particulele intracitoplasmatice bogate in ARN. La nivelul acestor corpusculi se realizeaza biosinteza proteinelor (numite ribozomi sau corpusculii lui Palade). George Emil Palade a fost membru al Academiei de Stiinte a SUA. A lucrat la Institutul Rockefeller, Universitatea Yale, Universitatea din San Diego. In 1974, George Emil Palade a primit Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicina impreuna cu Albert Claude și Christian de Duve, pentru descoperiri privind organizarea functionala a celulei, care au avut un rol esential in dezvoltarea biologiei celulare moderne. George Emil Palade s-a nascut la Iasi, in 1912.

Clasificarea vaccinurilor

Exista mai multe tipuri de vaccinuri:

  • Vaccin generatia I: sunt vaccinurile care injecteaza in corp o versiune slabita a virusului, adica nu se reproduce si nu dauneaza, dar are antigenul caracteristic care face sistemul imunitar sa-l recunoasca (de exemplu vaccinul impotriva poliomielitei, rujeolei, rotavirusului, gripei). Dezvoltarea unui asemenea vaccin este insa o cale lenta. Virusul trebuie dezvoltat multe luni in alte celule vii (oua de gaina), aceasta fiind metoda care se foloseste de foarte multi ani.
  • Vaccin generatia II: aceasta este o metoda noua. In locul intregului virus se injecteaza in organismul uman doar un antigen (adica o secventa despre care se crede ca poate declansa reactia sistemului imunitar). Acesti antigeni sunt dezvoltati in celule de drojdie (de pilda vaccinurile impotriva hepatitei B, tusei convulsive, meningitei B).
  • Vaccin generatia III: este vaccinul care nu foloseste nici o parte din virus. In schimb, vaccinul introduce in organism mici secvente de cod genetic care transmit celulelor sa produca antigeni, declansand astfel sistemul imunitar. Nici un astfel de vaccin nu a mai fost dezvoltat pana in prezent pentru oameni si tocmai pentru ca nu necesita implicarea unui virus, astfel de vaccinuri pot fi dezvoltate foarte rapid.

Autorizarea/eficienta vaccinurilor

Vaccinul este realizat în cele mai multe cazuri destul de repede, numai ca el nu poate ajunge in faza de productie inainte de a trece printr-o serie de teste/studii clinice, pentru a fi autorizat. In cazul Uniunii Europene, vaccinurile trebuie autorizate de Agentia Europeana a Medicamentului, iar pentru asta trebuie sa respecte toate normele de siguranta prevazute de legislatia europeana. Exista mai multe faze prin care vaccinul trebuie sa treaca pentru a ajunge in faza de productie:

  • testare preclinica: vaccinul este testat pe celule si pe animale de laborator pentru a se vedea daca poate declansa un raspuns imun din partea organismului uman.
  • studii clinice de faza 1: vaccinul este administrat unui numar mic de persoane sanatoase si se verifica eventualele reactii adverse, doze, producerea raspunsului imun.
  • studii clinice de faza 2: vaccinul este administrat la sute de persoane, de varste diferite, pentru a se analiza raspunsul imun declansat la fiecare dintre voluntari inclusi in studiu.
  • studii clinice de faza 3: daca primele studii erau legate de siguranta, faza 3 este legata de eficacitatea vaccinului. Vaccinul este administrat la zeci de mii de persoane si se urmareste daca acestea se imbolnavesc intr-o perioada de timp, comparativ cu voluntarii care au primit vaccinul placebo. De asemenea, in aceasta faza se analizeaza si potentialele efecte adverse.
  • etapa autorizarii: de catre Agentia Europeana a Medicamentului. Este etapa autorizarii punerii pe piata a vaccinului.
  • evaluarea de faza 4: in perioada utilizarii vaccinurilor, acestea sunt evaluate permanent. In principal nu este vorba ca vaccinul nu este eficient, dar foarte rar pot aparea incompatibilitati intre starea de sanatate preexistenta a persoanei si vaccin si se doreste o mai buna intelegere a acestor aspecte. Medicina este un domeniu in care cercetarea se face continuu, iar uneori pot aparea situatii neprevazute.

Fără aceste teste, ar fi lipsit de etica sa fie vaccinata populatia globului. Nu este autorizat niciun vaccin daca nu au fost efectuate testele de siguranta si eficacitate anterior, iar aceste teste clinice sunt deosebit de severe, tocmai pentru a preveni producerea de accidente sau reactii adverse grave. In plus, vaccinurile sunt monitorizate atent chiar si dupa autorizare.

Cand vorbim despre eficienta unui vaccin (inclusiv cel anti COVID-19) trebuie sa avem in vedere doi factori:

  • varsta pacientului: pentru ca nu vaccinul lupta cu agentul patogen, ci reactia organismului este importanta in fata infectiei.
  • compatibilitatea dintre tulpina virusului si virusul care a fost folosit la crearea vaccinului.

Vaccinul anti COVID-19: o realizare stiintifica fara precedent

 

Exista cateva diferente intre felul in care s-a realizat vaccinul anti COVID-19 si alte tipuri de vaccin dezvoltate pana acum:

  • pentru vaccinul anti COVID-19 s-au folosit foarte multe resurse financiare in special, dar si umane si tehnologice.
  • in cursul anului 2020, comunitatea stiintifica a lucrat extraordinar de mult si de bine, cu scopul de a dezvolta un vaccin. Este vorba despre cercetatori, medici, farmacisti, chimisti, ingineri.
  • a existat o colaborare si o implicare extraordinara din partea intregii comunitati stiintifice internationale.
  • au existat mai multe echipe de cercetatori (Australia, SUA, Regatul Unit, Europa, Asia) care au lucrat independent in acest sens.
  • multe din vaccinurile care au ajuns pe piata sunt dezvoltate pe platforme noi (ARN mesager, ADN).
  • procesul de autorizare a vaccinului a fost prioritizat si accelerat, in baza legislatiei care exista deja in acest sens.
  • unele etape ale studiilor clinice au fost realizate simultan, dar nu au fost sarite. Etapele studiilor clinice in cazul vaccinurilor sunt extrem de importante si trebuie respectate intotdeauna. Nu a existat o exceptie din acest punct de vedere.
  • in acest caz, datele din studiile clinice au fost depuse pe masura ce erau disponibile si nu la finalul studiului, cum se facea pana acum.

Vaccinul anti COVID-19 si viitorul vaccinurilor

 

Atunci cand cercetatorii au inceput sa lucreze la vaccinul impotriva virusului SARS-CoV-2 au fost extrem de prudenti in a avansa date si a promite un succes imediat. Pana la acel moment, cea mai rapida realizare a unui vaccin durase 4 ani (vaccinul impotriva oreionului, realizat in anii 1960). Chiar si vara anului 2021 parea o data foarte optimista. Cu toate acestea, pe 2 decembrie 2020 Anglia devenea prima tara care aproba folosirea vaccinului Pfizer/BioNTech pe scara larga.

Acesta a fost doar inceputul, pentru ca in prezent se spera ca si alte vaccinuri pot fi realizate foarte repede, impotriva unor boli care macina omenirea. In plus, nimeni nu garanteaza ca astfel de epidemii nu pot aparea si in viitor, in conditiile suprapopularii si globalizarii.

Vaccinul anti COVID-19 aduce cu siguranta mutatii esentiale in dezvoltarea stiintei medicale in ceea ce priveste vaccinurile:

  • metoda ARN mesager pare a fi o abordare mult mai rapida si care poate fi folosita si pentru alte situatii. Aceasta tehnologie este cu adevarat revolutionara.
  • ARN mesager simplifica foarte mult intregul proces, pentru ca poti folosi aceasta metoda si in cazul altor infectii.
  • studiile clinice extinse care s-au realizat pentru vaccinul impotriva noului coronavirus ofera date care ajuta foarte mult la intelegerea raspunsului imun al organismului uman. Ceea ce s-a aflat intr-un singur an echivaleaza practic cu decenii de cercetare medicala.
  • exista inca cel putin 24 de familii de virusi care pot infecta oamenii. In loc ca cercetatorii sa astepte fonduri pentru a incepe cercetarea impotriva acestor virusi, acei bani pot fi utilizati mai bine pentru a pune la punct sisteme de monitorizare si de generare a datelor asupra altor prototipuri de infectii.
  • nici o suma de bani nu este de ajuns in lipsa unei platforme stiintifice medicale. Succesul fara precedent al vaccinurilor anti COVID-19 reprezinta un foarte bun exemplu despre ceea ce poate face stiinta atunci cand este finantata corespunzator. Dar astfel de reusite nu se intampla niciodata peste noapte.

Partea cea mai complicata in cazul unui vaccin nu este descoperirea formulei acestuia, care se realizeaza destul de usor odata ce virusul a fost izolat, ci tine de studiile clinice care trebuie parcurse ulterior, inainte ca vaccinul sa ajunga sa fie produs si administrat oamenilor.

Tipuri de vaccin anti COVID-19

 

Exista 3 tipuri de vaccin anti COVID-19:

  • Vaccinuri pe baza de proteine virale (Sanofi/GSK): sunt vaccinuri care contin fragmente ale unei proteine specifice virusului. Fragmentele sunt suficiente pentru ca sistemul imunitar sa inteleaga ca acea proteina nu trebuie sa se gaseasca in organism si prin urmare trebuie sa produca mijloacele de aparare impotriva infectarii.
  • Vaccinurile cu vector viral (AstraZeneca, Johnson&Johnson): Sunt vaccinuri care utilizeaza un virus diferit, inofensiv insa, si o fac tot cu scopul de a transmite instructiunile virusului care cauzeaza COVID-19. Si in acest caz, organismul produce o proteina specifica virusului care cauzeaza infectia. Sistemul imunitar stie ca o astfel de proteina nu are ce cauta in organism si va reactiona incercand sa o elimine.
  • Vaccinuri cu acid nucleic (ARNm) (Pfizer/BioNTech, Moderna, CureVac): sunt vaccinuri care contin o mica parte din instructiunile noului coronavirus. Celulele umane produc o proteina specifica acestui virus, pe care sistemul imunitar va incerca sa o elimine ulterior.

Ce contine vaccinul anti COVID-19

Ambele vaccinuri bazate pe ARN mesager (Pfizer/BioNTech si Moderna) contin molecula ARNm COVID-19 (infasurata in bule uleioase din nanoparticule lipidice), lipide (cum ar fi polietilen glycol), colesterol, saruri, zaharuri si solutii tampon (precum clorura de potasiu, clorura de sodiu, fosfat disodic dihidrat, dihidrogenofosfatat de potasiu). Vaccinurile ARNm nu contin oua, gelatina, gluten, latex sau conservanti si nu au in compozitia lor antibiotice.

Ce urmeaza dupa obtinerea formulei vaccinului

Dupa ce virusul este izolat si formula vaccinului este descoperita, se trece la verificarile de siguranta necesare inainte ca vaccinul sa fie administrat oamenilor:

  • testele preclinice: experimente pe computer si pe animale de laborator.
  • testele clinice: se fac asupra unui numar mic de oameni.
  • se trece apoi la testarea pe un numar mare de oameni, acestia fiind monitorizati de medici si de cercetatori pentru a se vedea evolutia anumitor efecte secundare si detalii care tin de eficacitate si de dozare.
  • intr-o faza ulterioara vaccinul trebuie sa fie aprobat de agentiile de specialitate.
  • abia dupa aceea vaccinul poate primi licenta si poate sa intre in productie si sa fie administrat pe scara larga.

In cazul COVID-19, vaccinul implica raspuns la o proteina specifica coronavirusului, numita proteina Spika (proteina țepușă). Atunci cand se administreaza vaccinul, in organism se declanseaza o reactie imunologica, pentru care sunt necesare 2 doze de vaccin (Pfize/BioNTech, Moderna, Astra Zeneca). Dupa vaccinare, in cazul prezentei virusului, organismul il recunoaste si il anihileaza, fara sa fie resimtite efectele infectiei.

Cum actioneaza vaccinul anti COVID-19

 

Vaccinurile impotriva COVID-19 actioneaza pe acelasi principiu: vaccinul pregateste sistemul imunitar sa recunoasca virusul si sa declanseze raspunsul imun, produce anticorpii (care sunt de fapt niste proteine ce circula prin sange) care recunosc invadatorii si in cele din urma ii anihileaza. In acest fel, este prevenita infectia pe de o parte, sau se minimizeaza efectele acesteia, pe de alta parte. Din acest motiv nu ne imbolnavim de doua ori cu aceeasi boala, adica devenim imuni. Vaccinul nu face altceva decat sa incurajeze organismul sa produca anticorpi, fara insa ca organismul sa fie nevoit sa treaca prin boala, cu toate consecintele care deriva de aici.

Explicam mai departe cum functioneaza doua tipuri de vaccinuri: cel care are la baza tehnologia ARN mesager (BioNTech/Pfizer si Moderna) si cel care are la baza tehnologia ADN (AstraZeneca-Oxford).

Varianta ARN mesager (Pfizer/BioNTech, Moderna)

 

Unele vaccinuri impotriva COVID-19 sunt realizate prin incorporarea unui fragment genetic al proteinei Spike (proteina S, sau „proteina tepusa”), fragment suficient pentru a declansa in organism formarea de anticorpi. Aceasta metoda este oricum mai rapida fata de abordarile traditionale (cele care se bazau, in principal, pe generarea unei forme slabite sau inactive a virusului, sau pe producerea unei cantitati mari de proteina S, pentru a vedea daca organismul poate produce anticorpi). Exista 2 vaccinuri care folosesc tehnologia ARN mesager: Pfizer/BioNTech si Moderna.

Virusul SARS-CoV2 se foloseste de proteina S sau Spike pentru a se atasa/prinde de receptorii celulelor din organismul nostru (este ca si cum s-ar agat cu un carlig, carligul fiind proteina Spike). Atunci cand virusul intra in celula, ARN-ul viral este eliberat, proteinele rezultate sunt ambalate in celula gazda, iar particulele purtatoare de semnatura genetica a virusului ajung sa infecteze alte celule.

Vaccinul, in loc sa injecteze proteina virala, injecteaza doar materialul genetic, ARN mesager, ARN-ul fiind de fapt codul care contine instructiunile de multiplicare ale virusului (prin multiplicarea proteinei Spike). Cu alte cuvinte, vaccinul ARN mesager, in loc sa introduca virusul sau proteina S in celule, invata corpul nostru sa produca singur astfel de proteine.

Vaccinul pe baza de ARN mesager nu este o metoda noua. Procedura era deja in atentia cercetatorilor medicali, pandemia nu a facut altceva decat sa grabeasca obtinerea unor rezultate. Din fericire, pozitive.

Sunt 2 vaccinuri importante care sunt realizate prin aceasta abordare: Pfizer/BioNTech si Moderna:

  • ambele sunt vaccinuri care pot fi pastrate la temperaturi foarte mici (-70 grade Celsius pentru Pfizer/BioNTech și -20 grade Celsius pentru Moderna).
  • vaccinul Pfizer/BioNTech trebuie utilizat in termen de 5 zile dupa deschidere.
  • cele 2 doze de vaccin trebuie administrate la o distanta de 21 de zile.
  • in teorie, se poate intarzia administrarea celei de-a doua doze de vaccin, dar producatorii nu mentioneaza acest lucru, de aceea este bine ca a doua doza sa fie realizata din acelasi vaccin, se poate utiliza un altul doar in cazuri exceptionale. Nu exista suficiente studii cu privire la administrarea celor doua doze din vaccinuri diferite, prin urmare este mai bine sa nu fie asumate riscuri inutile.
Avantaje vs. dezavantaje ale vaccinurilor ARN mesager

Avantaje

  • Vaccinul cu ARN mesager este mai usor de produs.
  • Vaccinul este mult mai sigur pentru ca nu contine virusul, asadar pacientul nu poate fi infectat prin vaccin.
  • Reactiile secundare ale vaccinarii sunt: oboseala, dureri musculare, dureri articulare, dureri de cap.
  • Reactiile adverse apar ca urmare a reactiei sistemului imunitar.

Dezavantaje

  • Acidul ribonucleic este o molecula extrem de fragila care se degradeaza foarte repede la temperatura camerei, acesta este motivul pentru care vaccinurile ARN mesager trebuie transportate si depozitate la temperaturi foarte scazute.

Varianta ADN (AstraZeneca-Oxford)

 

Vaccinurile Pfizer/BioNTech si Moderna sunt vaccinuri noi ca tehnologie, functioneaza pe baza injectarii ARN mesager in celula umana, cu scopul de a o instrui pentru a produce proteina care este aceeasi ca proteina Spike a virusului, generand astfel raspunsul imun al organismului. Cu alte cuvinte, vaccinul da instructiuni celulei sa formeze o proteina care este capabila sa produca raspunsul imun al organismului. Aceasta metoda inovativa in cazul Pfizer/BioNTech si Moderna este asemanatoare cu varianta de vaccin AstraZeneca-Oxford, cu exceptia unui amanunt: in loc sa foloseasca ARN mesage, AstraZeneca foloseste ADN-ul pentru a face acelasi lucru.

Sa ne imaginam ca avem celula umana, iar in interiorul acesteia exista nucleul. Inainte luam ARN-ul mesager, care era transformat de ribozomi intr-o proteina (proteina Spike). Cum difera acest lucru de ceea ce au facut cercetatorii AstraZeneca? AstraZeneca foloseste o tehnica diferita, de fapt un adenovirus, adica un virus preluat de la cimpanzeu. De ce face asta? Adenovirusurile de la cimpanzeu nu au fost expuse populatiilor umane, prin urmare este foarte putin probabil ca oamenii sa creeze un raspuns imun impotriva adenovirusului. Nu vrem ca acest lucru sa se intample, pentru ca asta ar face ca vaccinul sa nu fie foarte eficient pentru a duce instructiunile virale in interiorul celulei.

ADN-ul are un segment dublu de instructiuni. Exista in aceste dublu strat de instructiuni un segment in mijloc, care este folosit pentru multiplicarea virusului. Ingineria genetica nu face altceva decat sa stearga acel segment din mijloc, in asa fel incat virusul sa nu se mai poata multiplica. Nu numai ca nu se mai poate multiplica, dar nu mai poate cauza infectie in corpul uman. Acel segment sters de ADN este inlocuit cu codul genetic, cu instructiunile virale. Prin intermediul vaccinului, ADN-ul este eliberat in citoplasma si de acolo se duce in nucleul celulei umane. ADN-ul nu este incorporat in genomul gazdei, ci mai degraba este transcris in ARN, acel ARN care iese din nucleu ca ARN mesager si face acelasi lucru ca si in cazul Pfizer/BioNTech si Moderna. Este vorba despre ARN-ul mesager care este convertit in proteina Spike prin intermediul ribozomilor (corpusculii lui Palade) si in felul acesta cauzeaza reactia imuna a organismului.

Din nou despre studiile clinice

In cazul vaccinului AstraZeneca-Oxford, s-au facut numeroase studii clinice in Brazilia (9.000) si in Regatul Unit (3.000). Acest vaccin presupune tot administrarea de 2 doze, la distanta de 28 de zile una de alta. Dintr-o eroare insa, in Regatul Unit s-a mers la prima doza numai pe jumatate, nu pe doza intreaga. Abia in a doua etapa a vaccinarii s-a injectat doza intreaga. Trebuiau sa fie cautati voluntari care sa aiba simptome de coronavirus ulterior vaccinarii, pentru a se testa eficacitatea vaccinului. In cazul AstraZeneca nu s-a mai facut asta, s-au cautat in schimb cazuri de infectare post-vaccinare. Aceasta abordare constituie o mare provocare, pentru ca in cazul celorlalte doua vaccinuri s-a cautat identificarea simptomelor de COVID-19. In cazul AstraZeneca s-a mers pe ideea prevenirii infectiei, iar acest reprezinta un alt mare pas inainte, pentru ca infectia duce la transmitere, adica raspandirea virusului.

Ceea ce este interesant este ca in cazul studiile clinice din Brazilia, acolo unde ambele doze au fost administrate complet, vaccinul AstraZeneca a ajuns la o eficacitate de 62%. Nu este un procent deloc mic pentru un vaccin. AstraZeneca putea sa primeasca autorizatie de productie fara probleme, atat in SUA, cat si in Europa. In Regatul Unit insa, acolo unde prima doza de vaccin s-a administrat pe jumatate dintr-o eroare, s-a constatat ca eficacitatea vaccinului a crescut la 90%. Iar acest lucru inseamna ca vaccinul poate preveni COVID-19.

Se asteapta rezultatele studiilor clinice din SUA (oprite initial din cauza a 3 situatii care nu aveau legatura cu vaccinul in sine, dar trebuiau facute investigatii) pentru a se vedea daca se confirma acea diferenta de eficacitate, intre 62% si 90%.

Vaccinul Moderna trebuie sa fie depozitat la -20 grade Celsius. Vaccinul Pfizer/BioNTech trebuie stocat la -70 de grade Celsius. În cazul vaccinului AstraZeneca nu este nevoie de asemenea temperaturi, poate fi stocat la temperatura din frigider 2-8 grade Celsius. Modalitatea pastrarii vaccinului este foarte importanta pentru eficacitatea acestuia.

In concluzie

Am prezentat, in acest articol, informatii relevante legate de importanta vaccinului anti COVID-19 in plan stiintific si de felul in care actioneaza vaccinurile folosite in actualele campanii de vaccinare europene si nord-americane.

Este important sa reamintim, in final, ca vaccinul impotriva noului coronavirus nu este obligatoriu. Legal, ai dreptul de a decide, impreuna cu medicul tau de familie sau singur, daca te vaccinezi sau nu si nimeni nu are dreptul de a judeca o asemenea decizie.

Scopul acestui articol a fost de a-ti oferi informatiile de care ai nevoie pentru a decide in cunostinta de cauza si tinand seama de componenta etica a unei astfel de decizii. Mai mult decat atat, indiferent de deciziile personale pe care le facem cu privire la vaccinare, este bine sa intelegem rolul stiintei intr-o societate atat de tehnologizata ca a noastra, tocmai pentru a nu ne trezi in situatia de a fi depasiti de propriile noastre creatii.

 
Mihaela Mariana Stancu