Schizofrenia: Cauze, manifestări și opțiuni de tratament

7. 4. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 8 minute de citit

Schizofrenia este o tulburare psihică ce are grad înalt de severitate. Aceasta are un impact semnificativ asupra vieții pacientului. Află din articolul nostru informațiile care te interesează: ce este schizofrenia, câte tipuri există, care sunt cauzele, simptomele, complicațiile, diagnosticul, opțiunile de tratament și în ce constă îngrijirea pacientului cu schizofrenie.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia nu este o afecțiune în sine, ci face parte dintr-un spectru de simptome ale unei tulburări psihice majore, astfel că este destul de dificil de identificat, fiind nevoie să se realizeze un diagnostic diferențial, pentru a exclude alte tulburări ale sănătății mintale

Pentru a înțelege mai ușor ce înseamnă schizofrenia, putem avea în vedere originile grecești ale termenului. “Schizein” are sensul de “a despica” sau “a scinda”, iar “phren”, ce reprezintă “minte”.

La bărbați, schizofrenia debutează, de regulă, în jurul vârstei de 20 de ani. În cazul femeilor, aceasta poate apărea între 20 și 30 de ani. Copiii sunt rareori afectați. Aproape 1% dintre populația lumii este diagnosticată cu schizofrenie [1].

Este imposibil de apreciat cât trăiesc schizofrenicii, dar s-a observat că mulți au o durată de viață cu circa 20-25 de ani mai redusă decât persoanele sănătoase [2]. Este posibil ca decesul prematur să aibă loc, pe de o parte, din cauza obezității și a sedentarității și, pe de altă parte, din pricina sinuciderii.

Tipuri de schizofrenie

Se pot observa cinci tipuri de schizofrenie, deși, în ultimii ani, literatura de specialitate nu se mai referă la acestea în mod individual:

  • Schizofrenie paranoidă 

Aceasta este o formă comună. Aceasta implică halucinațiile de natură auditivă și delirul, ce se manifestă constant și care pot avea teme similare. Bolnavul simte frecvent că este persecutat. Uneori, poate avea reacții violente sau comportament ostil.

  • Schizofrenie dezorganizată

Acest tip se mai numește “hebefrenic” și se manifestă prin incoerență în gânduri, vorbire, iar în anumite cazuri, sunt prezente și halucinații care sunt lipsite de sens. Începutul schizofreniei de acest fel are loc, de regulă, în perioada pubertății sau în adolescență. 

  • Schizofrenie catatonică

Forma de acest tip este rară și se caracterizează prin faptul că bolnavul manifestă probleme ale sistemului motor, cum sunt imobilitatea, faptul că începe să imite gesturile sau modul de a vorbi al celor din jur, sau că opune rezistență din punct de vedere fizic sau verbal.

  • Schizofrenie reziduală

În cazul acestei forme, pacientul are tendința de a se izola, are un limbaj precar și prezintă aplatizare afectivă.

  • Schizofrenie nediferențiată

Aceasta include simptome din mai multe tipuri de schizofrenie, motiv pentru care nu are o încadrare anume.

Cauzele schizofreniei

Cauzele schizofreniei încă sunt supuse cercetărilor. Specialiștii nu au căzut total de acord în privința acestora. Printre factorii ce pot duce la schizofrenie ar putea fi un cumul între cei de mediu, cei de natură chimică și cei genetici:

  • Factorii genetici care ar putea cauza schizofrenia implică faptul că aceasta este posibil să fie ereditară. De pildă, dacă unul dintre părinți sau o soră ori un frate a fost diagnosticat cu schizofrenie, sunt 10% șanse ca boala să fie moștenită de copii. Șansele pot ajunge până la 50% dacă ambii părinți sunt schizofrenici. În cazul în care un geamăn identic a fost diagnosticat cu această afecțiune, există între 40% și 65% posibilități ca boala să fie transmisă mai departe pe cale genetică [2];
  • Factori de tip neurochimic - aceștia se referă la dezechilibre produse la nivelul neurotransmițătorilor, cum sunt dopamina, serotonina sau glutamatul;
  • Factorii de mediu ar putea influența în mod negativ evoluția schizofreniei, predispunând la agravarea sa. 

Simptomele schizofreniei

Simptomele acestei afecțiuni se pot clasifica în două categorii: cele pozitive (declanșate de dopamina secretată în exces) și cele negative (provocate de deficitul de dopamină din lobul frontal). Iată ce caracteristici are fiecare tipologie de simptome:

Schizofrenia - simptome pozitive:

  • Prezența halucinațiilor, în special auditive, dar rareori se pot manifesta și cele vizuale, olfactive, tactile, gustative. Când se manifestă cele auditive, de regulă sunt ca niște voci cu ton amenințător, agresiv, au natură jignitoare sau obscenă. Persoana cu schizofrenie aude voci care o pot îndemna la gesturi prin care să rănească pe cineva sau pe propria persoană.
  • Confuzie. Persoana manifestă dificultăți în a gândi, de a înțelege ce i se spune, are un comportament haotic, rostește fraze fără sens și are mișcări ciudate, pe care nu le poate controla.
  • Paranoia. Bolnavul are suspiciuni, trăiește cu impresia că este urmărit, este de părere că cei din jur vorbesc despre el în secret sau că îi pot citi gândurile;
  • Apariția delirului. Pacientul are idei cu caracter delirant pe care le emite și asupra cărora insistă. Acestea nu au fundament real și continuă să se manifeste chiar dacă i se demonstrează că nu sunt reale. Este posibil ca delirul să fie în legătură cu subiectele halucinațiilor.

Simptome negative:

  • Bolnavul are tendința de a se izola și de a se simți inutil;
  • Motivația sa este extrem de scăzută, nu prezintă interes nici pentru activități ușoare și le desfășoară cu mare dificultate.
  • Vocabularul pacientului este sărăcăcios, răspunde succint, fără profunzime, este lipsit de inițiativă în conversații:
  • Reacțiile de natură emoțională se reduc drastic sau lipsesc cu desăvârșire.

Complicațiile schizofreniei

Se pot ivi complicații în situațiile în care schizofrenia a fost tratată în mod necorespunzător sau dacă pacientul nu a beneficiat deloc de tratament. Din cauza spectrului larg de simptome, complicațiile și modul în care organismul răspunde la tratament pot varia de la un pacient la altul.

Tendința de suicid se află printre cele mai grave complicații care pot apărea în schizofrenie. Aceasta survine pe fondul halucinațiilor auditive pe care le aude bolnavul. Altfel spus, pacientul aude voci pe care le interpretează ca ordine. 

Automutilarea este o altă complicație a schizofreniei și poate apărea tot din cauza influenței halucinațiilor auditive. Persoana în cauză ar putea să se rănească de una singură sau să își aplice pedepse.

Din categoria complicațiilor face parte și dependența sau abuzul de substanțe ori de alcool. Bolnavul de schizofrenie este lipsit de discernământ, motiv pentru care poate ajunge cu ușurință victima dependențelor, iar acestea îi agravează tulburarea.

Simptomele de depresie sau schizofrenie sunt diferite. Cu toate acestea, o persoană cu schizofrenie poate suferi episoade de depresie, insomnii, anxietate, dar și alte afecțiuni, precum diabet zaharat, obezitate, disfuncții sexuale sau hipertensiune arterială.

Diagnosticul 


Înainte de a stabili diagnosticul, medicul psihiatru evaluează starea pacientului. Psihiatrul stă de vorbă cu aparținătorii bolnavului, dar și cu acesta, și realizează un consult fizic.

Acesta solicită analize pentru a exclude alte afecțiuni ce presupun simptome similare. Printre afecțiunile care trebuie excluse se află tulburarea bipolară, epilepsie de lob temporal, tulburări de personalitate sau dezechilibre la nivel psihic survenite în urma unor traumatisme de natură cerebrală.

Iată ce analize se fac pentru schizofrenie: cele de laborator și testele de personalitate. Persoana în cauză trebuie să îndeplinească unele criterii specifice pentru a putea primi diagnosticul de schizofrenie:

  • Timp de cel puțin o lună să aibă minimum două simptome ale schizofreniei;
  • Dacă simptomele respective durează peste șase luni;
  • Activitățile zilnice îi sunt îngreunate constant de manifestările pe care le are.

Opțiuni de tratament pentru schizofrenie

Tratamentul pentru schizofrenie se realizează pe cale medicamentoasă și presupune și consiliere psihologică. În cazurile avansate, se practică spitalizarea, pentru a se putea ține sub control episoadele în care manifestările sunt acute. 

Medicul psihiatru stabilește tipologia medicației în funcție de particularitățile fiecărei persoane cu schizofrenie. De regulă, medicamentele pe care le prescrie sunt din clasa antipsihoticelor, posibil în asociere cu diferite calmante, în funcție de situație. Această tulburare necesită adesea tratament de lungă durată, iar în unele cazuri, se urmează pe toată durata vieții.

Îngrijirea pacientului cu schizofrenie

Psihoterapia joacă un rol important în îngrijirea persoanei care a fost diagnosticată cu schizofrenie. Pe lângă tratamentul medicamentos prescris de medic, consilierea psihologică ar putea contribui în ameliorarea simptomelor sau menținerea acestora sub control, fiind utilă și în observarea în timp a evoluției bolii.

Printre formele de terapie la care se poate apela sunt cea cognitiv-comportamentală (TCC), cea de familie, terapia de grup sau cea de tip ocupațional. Prin intermediul unei forme de terapii, pacientul este sprijinit să identifice simptomele pe care le are și să le accepte, dar și să țină o evidență a lor.

Pe lângă suportul oferit de medicul psihiatru și de psihoterapeut, este încurajat și cel al familiei sau al persoanelor apropiate, întrucât pacientul cu schizofrenie nu se poate îngriji singur. Are nevoie de atenție și monitorizare permanentă.

 În cazul în care tu sau cineva din familia ta prezintă simptome ce ar putea indica schizofrenia, apelează la ajutorul unui medic psihiatru. Acesta este singurul care poate stabili diagnosticul și medicația adecvată.

Surse:

  1. https://medlineplus.gov/genetics/condition/schizophrenia/#frequency
  2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2951588/
  3. https://www.healthline.com/health/is-schizophrenia-hereditary#schizophrenia-and-heredity