Ruptura de menisc: Cauze, manifestari si optiuni de tratament

10. 5. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 8 minute de citit

Oricine poate suferi oricand o ruptura de menisc, fie ca vorbim de o persoana in varsta, un sportiv de performanta sau pur si simplu o persoana care efectueaza anumite miscari bruste. Aceasta se numara printre cele mai comune leziuni suferite in zona genunchiului si poate avea grade diferite de severitate. Afla mai multe despre ruptura de menisc si despre metodele de tratament recomandate.

Ce este meniscul?

Meniscul face parte din cartilajele prezente in zona genunchiului si asigura suport si stabilitate pentru articulatii, dar si previne contactul direct si frecarea dintre oasele genunchiului. Oasele care se intalnesc in aceasta zona sunt femurul, tibia si rotula, iar meniscul este pozitionat intre tibie si femur.

Fiecare genunchi are un menisc lateral, dispus sub forma literei O, si unul medial, care inconjoara genunchiul sub forma literei C. Cel lateral este mai flexibil in comparatie cu cel medial, motiv pentru care acesta din urma sufera mai des rupturi.

Cauzele rupturii de menisc

O miscare brusca, o rotire sau orice fel de actiune care duce la fortarea genunchiului poate provoca o ruptura de menisc. De aceea, ele sunt comune printre sportivi, insa nu apar doar la acestia. Si persoanele in varsta sunt predispuse la a suferi astfel de leziuni, pe masura ce are loc degradarea osoasa, dar si cei care realizeaza anumite activitati ce pun presiune pe genunchi.

Factori de risc

Desi cauza propriu-zisa a rupturii este miscarea, exista anumiti factori care favorizeaza aparitia leziunilor. Principalul factor include practicarea unor sporturi precum fotbalul, baschetul, tenisul, dar si ridicarea greutatilor sau realizarea unor exercitii de aerobic (de exemplu, genuflexiunile).

Chiar si activitati uzuale precum urcarea frecventa a scarilor poate sa duca la sensibilizarea meniscului, dar si mentinerea deasa a unei pozitii ghemuite sau statul in genunchi. 

In cele din urma, exista si o alta categorie de factori: cei genetici (barbatii sunt mai predispusi decat femeile), varsta (odata cu deteriorarea articulatiilor si cartilajelor, creste si riscul de ruptura de menisc) dar si alte probleme specifice (osteoartrita si afectiunile osoase, obezitatea).

Cum se manifesta ruptura de menisc?

In momentul in care are loc ruptura, se va auzi un sunet ca o pocnitura in zona genunchiului, iar apoi se va instala durerea si regiunea se va umfla si inrosi. Membrul isi va pierde din mobilitate, astfel ca miscarile, intinderea sau indoirea genunchiului vor deveni ceva mai dificile.

Pe langa senzatia de rigiditate, pacientul se va simti din ce in ce mai putin stabil si, in timpul deplasarii, poate avea senzatia ca articulatiile pocnesc si ca piciorul aluneca. Asadar, activitatile de zi cu zi devin foarte dificil de realizat.

In general, toate aceste simptome se instaleaza brusc, imediat dupa ce are loc ruperea meniscului. Insa, in cazul rupturii ce intervine odata cu varsta, procesul este unul gradual, iar simptomele se instaleaza mai incet. Varstnicii au de-a face si cu acumularea de lichid in zona genunchiului, care le limiteaza si mai mult mobilitatea.

Tipuri de ruptura de menisc

In functie de modul exact in care are loc leziunea, exista rupturi de menisc degenerative si traumatizante (sau acute). La randul lor, cele traumatizante pot fi de mai multe tipuri.

Rupturile de menisc degenerative

Acestea au loc la o varsta mai inaintata si apar treptat, pe masura ce cartilajele se deterioreaza in timp.

Rupturile de menisc traumatizante

Aceste leziuni sunt datorate in general unui traumatism si unor miscari bruste. Ele sunt de mai multe tipuri, in functie de modul exact in care au loc si de modalitatea de tratament recomandata.

Radiale

Rupturile radiale apar cel mai des si sunt prezente in zonele nevascularizate ale meniscului. De aceea, sansele de regenerare sunt scazute, motiv pentru care medicii recomanda tratamentul chirurgical, care consta in indepartarea portiunii de menisc care s-a rupt.

Orizontale

Acest tip de rupturi necesita, de asemenea, un tratament chirurgical, prin care meniscul este sudat in zona in care a avut loc ruptura. Daca zona respectiva prezinta vase de sange, leziunea se poate vindeca, insa sansele scad daca zona afectata nu este vascularizata.

Complexe

Aceasta leziune este mai grava, reprezentand practic rupturi de mai multe tipuri. Va fi necesara o reconstructie ce presupune indepartarea unor zone afectate din menisc, insa vindecarea completa este imposibila.

“Maner de galeata”

Rupturile din aceasta categorie sunt grave, deoarece pot ingreuna in mod semnificativ miscarea. Ele sunt practic niste rupturi orizontale care se extind pe suprafete mari, asadar miscarile obisnuite ale genunchiului nu mai sunt posibile. De aceea, se recomanda imediat interventia chirurgicala.

Incomplete

Aceste tipuri de rupturi marcheaza de fapt primele semne ale deteriorarii cartilajului si nu reprezinta o leziune grava, nefiind nevoie de operatie. O astfel de ruptura este de obicei greu de depistat, medicii descoperind-o de obicei in timpul investigatiilor imagistice (RMN).

Complicatii ale rupturii de menisc

O astfel de leziune necesita tratament sau, in caz contrar, pot aparea o serie de complicatii. Acestea includ deteriorarea cartilajului genunchiului, durerea prelungita, pierderea mobilitatii si a stabilitatii, atrofierea muschiului cvadriceps femural si dezvoltarea unor afectiuni (artrita, gonartroza genunchiului).

Diagnostic

Pentru a putea urma tratamentul potrivit, este necesara vizita la medicul specialist ortoped, care va realiza un examen clinic al genunchiului si va pune cateva intrebari cu privire la simptome si ce anume a cauzat debutul acestora. Acesta poate recomanda si o serie de alte investigatii suplimentare.

Testul McMurray este cel mai simplu mod de investigatie. Acesta presupune realizarea unor miscari de rotire si flexare, care pot indica prezenta rupturii in cazul in care se vor auzi niste zgomote si pocnituri usoare. Medicul poate recomanda si investigatiile imagistice, pentru a depista ruptura, dar si uzura sau alte probleme articulare si ale cartilajelor.

In cazul in care aceste investigatii nu pot confirma ipoteza unei rupturi de menisc, insa simptomele indica acest diagnostic, se poate realiza o analiza suplimentara. Aceasta este artroscopia, care presupune realizarea unei mici incizii la nivelul genunchiului si introducerea unui aparat cu camera video prin care se poate observa starea meniscului.

Tratamentul rupturilor de menisc

Exista mai multe modalitati de tratament pe care le poate recomanda medicul, in functie de tipul de ruptura, de manifestarile sale, dar si de varsta pacientului. Tratamentul presupune atat metode nechirurgicale, insa leziunea poate necesita si operatie.

Modalitati nechirurgicale

Metodele nechirurgicale de tratament variaza si au ca scop atat corectarea leziunii si favorizarea vindecarii, cat si calmarea simptomelor. Kinetoterapia se numara printre aceste terapii, ajutand la recapatarea mobilitatii genunchiului afectat. Terapia ortopedica este o alta metoda des utilizata. Aceasta presupune purtarea de genunchiere, orteze sau bandaje pentru mai mult suport si pentru reducerea inflamatiei.

Alte metode de tratament se axeaza pe reducerea simptomelor, precum durerea si umflatura, prin administrarea de medicamente antiinflamatoare, aplicarea de gheata pe zona umflata, mentinerea piciorului ridicat pe o perna in pozitie orizontala, dar si repausul pentru a evita alte accidentari si a favoriza vindecarea.

Modalitati chirurgicale

In functie de tipul si severitatea rupturii sau daca simptomele persista dupa administrarea unui tratament nechirurgical, medicul poate recomanda si o solutie chirurgicala. Interventia la nivelul genunchiului se realizeaza prin artroscopie, in care medicul va introduce prin incizie atat tubul cu camera, cat si ustensilele cu care va realiza procedura.

Operatia poate presupune sutura meniscului, indepartarea rupturii, dar si realizarea de injectii pentru a stimula regenerarea si pentru a intari muschii si tesutul.

Recuperarea dupa rupturile de menisc

Pentru ca pacientul sa isi poata relua activitatile, sa isi recapete mobilitatea si sa aiba loc regenerarea, medicul va recomanda recuperarea medicala sub forma de kinetoterapie sau alte tipuri de terapie fizica. Pe aceasta perioada, se recomanda evitarea efortului si a miscarilor bruste care pot ingreuna vindecarea sau pot cauza noi leziuni.

In functie de tipul rupturii si de gravitatea acesteia, recuperarea completa este sau nu posibila. Daca pacientul practica sport de performanta, acesta isi va putea relua antrenamentele doar dupa ce medicul va considera acest lucru posibil. In cazul unei rupturi severe, este posibil ca pacientul sa fie nevoit sa isi schimbe complet stilul de viata si sa renunte la sportul pe care il practica.

Prevenirea rupturilor de menisc

Acest tip de leziune poate fi greu de evitat, insa exista cateva feluri in care poti scadea sansele de accidentare. Metodele de preventie sunt destinate in special sportivilor si a celor care fac des exercitii fizice. 

Pentru orice fel de sport, ai nevoie de echipament potrivit, ca de exemplu incaltaminte adecvata pentru terenul si exercitiile pe care le realizezi. Nu omite niciodata exercitiile de incalzire inainte de a incepe antrenamentul si ia pauze, astfel incat muschii sa nu fie suprasolicitati. Evita sa cresti prea mult intensitatea antrenamentelor si, daca iti simti genunchii sensibili, foloseste un bandaj elastic pentru suport.


Ruptura de menisc poate aparea atat in urma unui traumatism, cat si drept rezultat al degenerarii progresive a oaselor si cartilajelor. Asadar, poate aparea si la sportivi, dar si la varstnici si persoane care executa anumite miscari bruste sau repetitive in zona genunchilor. Prezinta-te la medic daca ai suferit o astfel de leziune, pentru a evita aparitia complicatiilor si a favoriza sansele de recuperare.