Sindromul Tourette: Cauze, manifestari si modalitati de gestionare

Sindromul Tourette este o tulburare care vizeaza ticuri verbale si motorii. Acestea se modifica si bolnavii nu le pot controla. Sindromul Tourette este o tulburare neuropsihiatrică cu cauze necunoscute, cel mai adesea ereditare. Anumite substante chimice din creier, care transmit impulsuri nervoase, pot sa aiba la randul lor un rol in aceasta afectiune. 

Sindromul Tourette este o afectiune care apare la varste fragede, poate sa dispara la adolescenta, dar exista posibilitatea ca boala sa insoteasca persoana respectiva si la varsta inaintata. Desi nu exista un tratament care sa stopeze simptomele, acestea pot fi reduse, iar episoadele se pot diminua cu ajutor medical specializat. Doar in anumite cazuri se prescriu medicamente puternice, tocmai pentru ca efectele secundare sunt notabile. In restul cazurilor, terapiile comportamentale pot fi baza schemei de tratament. 

Ce este sindromul Tourette?

Sindromul Tourette ce este vă întrebați? O tulburare neuropsihiatrica, descoperita si descrisa pentru prima data de neurologul de origine franceza, Gilles de la Tourette, in 1885. Ticurile verbale si motorii, extrem de variate, cu perioade diferite de manifestare si intensitati distincte sunt caracteristice acestei tulburari. 

Debutul bolii ticurilor are loc, de regula, in intervalul 4 - 7 ani, iar perioada severa de manifestare in jurul varstei de 8 pana la 12 ani. 

Sindromul Tourette: Cauze si factori de risc

Cauze

Cauzele aparitiei acestei tulburari nu sunt pe deplin cunoscute. Sindromul Tourette cauze: mostenirea genetica este o componenta importanta in aceasta tulburare, dar nu este singura. Anumiti factori de mediu, dezvoltarea neurologica, factori externi, anumite substante chimice din creier - toate contribuie la aparitia sindromului Tourette. 

Factori de risc

Studiile si cercetarile facute pana in prezent vorbesc despre urmatoarele riscuri: mostenirea genetica si sexul. 

• Componenta ereditara - parintii cu sindromul Tourette vor transmite si copiilor aceasta problema. 
• Baietii sunt mai predispusi sa faca aceasta boala decat fetele. 

Desi cei mici ii mostenesc pe parinti, ticurile la copii pot fi foarte diferite de cele ale adultilor. De regula fiecare persoana diagnosticata cu sindromul Tourette dezvolta si manifesta propria gama de ticuri motorii si verbale. 

Ce sunt ticurile?

Ticurile sunt miscarile incontrolabile ale acestei boli, repetitive, bruste, stereotipice, individualizate, un amalgam al deprinderilor motorii si vocale, amestecate, ce apar si dispar inexplicabil. 

Desi nu exista un tratament pentru sindromul Tourette, totusi, diagnosticata si cu ajutor medical de specialitate, boala poate fi tinuta sub control, persoanele cu aceasta afectiuni putand sa traiasca ani buni cu ea, imediat ce invata cum sa gestioneze simptomele. 

Tipuri de ticuri 

Aici sunt incluse o varietate de obiceiuri. Noi le vom puncta pe cele mai cunoscute. Ticurile pot fi impartite in simple si complexe, dar atat cele motorii, cat si cele vocale pot fi simple, dar si complexe. 

Exemple de ticuri

Ticuri simple legate de miscare

• Clipit din ochi;
• Ridicarea sprancenelor;
• Miscari ale ochilor;
• Miscari bruste ale capului, eventual rotirea acestuia, uneori cu tremor la cap - asemanator
• bolnavilor de Parkinson;
• Miscarea umerilor, ridicarea si coborarea lor, repetitiv;
• Miscari ale gurii si grimase;
• Spasme ale nasului, frecarea nasului sau atingerea acestuia;
• Miscari bruste ale unor grupe de muschi, in general la nivelul membrelor inferioare sau superioare. 

Ticuri complexe legate de miscare

• Atingerea si/sau mirosirea obiectelor sau a persoanelor cu care intra in contact; 
• Miscari ale corpului repetate obsesiv;
• Pasirea pe anumite trasee, in mod particular, mers topait, in cerc sau sub o forma agreata, sarituri;
• Lovire cu pumnul sau cu piciorul a obiectelor sau a persoanelor din jur;
• Gesturi obscene;
• Rasucirea trunchiului sau indoirea acestuia.

Ticuri simple legate de voce si sunete

• Imitarea unor sunete facute de animale: grohait, latrat, mieunat, sasait;
• Tuse si cutarea gatului;
• Dregerea vocii;
• Cascat;
• Trasul nasului sau suflarea nasului.

Ticuri complexe legate de voce si sunete

• Repetarea unor cuvinte si fraze auzite sau creatie proprie;
• Folosirea unor gesturi si expresii vulgare si obscene. 

Factori declansatori (triggeri)

Dupa cum aminteam anterior, exista o gama variata de ticuri pe care o persoana diagnosticata cu sindromul Tourette le reproduce la intervale de timp, uneori schimband tiparul si alternand anumite ticuri vocale cu cele motorii. 

Studiile au aratat ca pe langa manifestarile generale ale tulburarii, exista o serie de factori interni sau externi care pot amplifica problema. 

Atunci cand experimenteaza o perioada sau o situatie stresanta, un bolnav cu sindrom Tourette poate sa aiba episoade dese si intense ale ticurilor verbale sau motorii. 

Uneori si faptul ca aude pe cineva in apropiere ca isi trage nasul sau isi drege vocea il poate determina pe bolnav sa faca acelasi lucru. 

Pe de alta parte, anxietatea si acumularea unei tensiuni interne va duce la o dezlantuire, astfel incat tiparul ticurilor verbale si motorii va fi pe masura. Cel mai bine ar fi sa asociem dorinta de stapanire a persoanei cu sindrom Tourette cu o oala aflat sub presiune. Cu cat va incerca sa iti controleze ticurile, cu atat se va acumula mai multa presiune, ceea ce in final va duce la declansarea cu intensitate a obiceiurilor suprimate, pentru ca nu exista o alta varianta. 

Debutul si durata ticurilor

Debutul are loc in copilarie, undeva in jurul varste de 4 - 5 ani se poate manifesta pentru prima data. Exista insa cazuri documentate in care primele simptome si ticuri au aparut pe la 7 - 8 ani. La inceput pot fi doar miscari incontrolabile minore, pe care copilul le realizeaza in joaca sa si care pot sa nu atraga atentia celor din jur. Aceste miscari vor fi la extremitati, cap sau membre, dar in scurt timp vor cuprinde intreg corpul. 

Literatura de specialitate aminteste faptul ca, de cele mai multe ori, ticurile motorii apar inaintea celor vocale sau cu sunete si evident, cele simple sunt inregistrate la debutul bolii. 

Tulburarea este cronică si isi va arata virulenta in perioada prepubertate si adolescenta. Sunt situatii in care copii cu manifestari severe, ajung adulti capabili nu doar sa controleze simptomele, dar sa tina sub control boala. 

Sindromul Tourette: Alte simptome

Tulburarea este asociata uneori si cu alte probleme de natura medicala, motiv pentru care este dificil de diagnosticat. 

ADHD

Tulburarea de atentie sau hiperactivitate, ADHD, poate sa se suprapuna peste sindromul Tourette, motiv pentru care persoanele diagnosticate cu aceasta boala simt nevoia de a se misca in cele mai ciudate momente, alternand uneori miscarile cu momentele de impietrire. 

Tulburarea obsesiv compulsiva

Cei cu sindromul Tourette pot manifesta si tulburare obsesiv-compulsiva, nevoia de a atinge neaparat anumite obiecte sau chiar persoane, intr-o anumita ordine, la un interval de timp inteles numai de ei. 

Tulburari din spectrul autismului

Uneori autismul poate fi gresit diagnosticat la cei cu sindrom Tourette. Aceste persoane tind sa imprumute o serie de manifestari specifice autismului, dar pe care le personalizeaza, de multe ori. 

Tulburari de comportament

Modul de manifestare in societate este alterat, fiind impulsiv, agresiv, in contradictie cu ceea ce se cuvine si i se spune. Uneori tulburarea de comportament se manifesta violent si atrage atentia celor din jur. Cat de mult ajuta sa nu va panicati? Un atac de panica va determina agravarea comportamentului celui suferind, mai ales daca este un copil. 

Probleme de invatare

Copiii pot sa aiba momente in viata in care nu pot invata, din cauza bolii, fondul fiind atat deficitul de atentie si de concentrare, cat si problemele directe de memorare, dificultatile in citire si intelegere. Nu trebuie confundata aceasta tulburare cu dislexia, de care sufera destul de multi copii, la nivel global. 

Anxietate si depresie

Frustrarile, presiunea crescuta in interior si pe fondul normelor impune de societate, duc la anxietate si depresie. Lucrurile se pot agrava in conditiile in care echilibrul somn-veghe este destabilizat. 

Lipsa somnului, migrenele care pot sa apara ca urmare a ticurilor motorii de la nivelul capului, dar si impulsul spre automutilare - toate duc la stari contradictorii, de neinteles, care intensifica problemele tulburarii cronice. 

Nu utilizati suplimente alimentare pentru anxietate si epuizare, ca solutie la problema de sanatate, fara recomandarea medicului curant. Daca totusi administrati astfel de produse suferinzilor, orice reactie adversa trebuie sa va determine sa apelati de urgenta la ajutor medical specializat. 

Cum se diagnosticheaza Sindromul Tourette?

Medicul specialist va fi singurul in masura sa puna un diagnostic, dar numai dupa ce face un examen clinic amanuntit si poate sa ceara si investigatii in plus. Alaturi de istoricul persoanei si al familiei extinse, doctorul va interoga apropiatii, pentru a strange cat mai multe informatii utile diagnosticului, dar si pentru a exclude alte probleme de sanatate, cu simptome asemanatoare. 

Atentie: nu exista un test specific pentru diagnosticarea sindromului Tourette. 

Medicul trebuie sa fie informat despre toate tulburarile verbale si motorii, frecventa acestora, intensitate, debut, durata, tratamente medicamentoase prescrise anterior, reactii adverse la medicamente, remedii naturiste folosite si suplimente alimentare utilizate de pacient, chiar si suplimentele alimentare pentru memorie. 

Nu uitati ca suplimentele alimentare nu inlocuiesc un stil de viata sanatos si un regim alimentar echilibrat. 

De altfel, examinarea persoanelor suspecte cu sindrom Tourette se face daca manifestarile dureaza, chiar si cu intermitente, de mai bine de un an. 

Alte investigatii de care medicul specialist se poate folosi pentru a da un verdict corect sunt: CT cerebral, RMN, teste biologice serice si chiar EEG. 

Abia dupa ce va detine toate informatiile, specialistul va putea sa confirme sau sa infirme tulburarea. 

Abia dupa acest pas va gasi si recomanda caile potrivite, pentru fiecare pacient in parte, pentru a tine sub control boala.

Cum se poate gestiona Sindromul Tourette?

Severitatea manifestarilor, intensitatea acestora, modul in care afecteaza viata individului pot duce la prescrierea unui tratament medicamentos. In cele mai multe faze, terapiile vizeaza gestionarea comportamentului. 

Terapia comportamentala

Specialistul il va invata pe bolnav cum sa isi inteleaga simptomele si cum sa faca fata ticurilor, astfel incat episoadele sa fie reduse, iar intensitatea manifestarilor, diminuata. 

Alaturi de bolnav, terapia comportamentala mizeaza si pe sprijinul acordat de cei apropiati, intelegerea venita din partea acestora fiind esentiala pentru progresul celui cu sindrom Tourette. 

Terapia isi va atinge scopul cu multa practica si cu intelegerea simptomelor, inainte de a se manifesta. Nevoia de a face un anumit tic poate fi indepartata prin identificarea si aplicarea unei alte forme de miscare sau cuvant rostit. Practic, ticul nu dispare, dar el va fi imbracat intr-o alta forma, pentru ca in situatia bolnavilor cu sindrom Tourette nevoia trebuie satisfacuta in cele din urma. 

Un control va exista astfel din partea pacientului, iar ticurile suparatoare pot fi inlocuite cu unele acceptabile, astfel incat viata persoanei in cauza sa nu fie afectata. 

Si persoanele cu aceasta tulburare au dreptul la o viata activa si pot sa aiba succes in viata daca invata sa isi gestioneze ticurile si sunt intelese si ajutate de cei din preajma. 

Psihoterapie

Este extrem de utila si de mare ajutor pentru cei cu sindrom Tourette, dar si pentru familiile lor. Aici poate fi inclusa terapia individuala, dar si cea de grup. Suportul cel mai eficient poate veni de la persoane cu aceeasi afectiune, care stiu cum anume se manifesta boala, care pot impartasi din reusitele lor, motiv pentru care psihoterapia in grupurile de suport poate fi o varianta eficienta. 

Stimularea profunda a creierului

Este o terapie inca in faza incipienta, dar la care unele persoane sunt dispuse sa apeleze, exasperate de severitatea si intensitatea unor ticuri. Nu este inca o metoda suficient de bine documentata pentru a fi recomanda ca posibil tratament, nefiind cunoscute modurile in care stimularea electrica a zonelor vizate din creier afecteaza neuronii. 

Terapia medicamentoasa

Doar in anumite cazuri medicamentele se prescriu de medicul specialist pacientului, dar si aici tratamentul difera de la caz la caz. Tratamentul medicamentos poate fi unul destul de puternic, iar implicatiile asupra organismului sunt variate, uneori terapia de acest tip fiind eficienta, dar numai la recomandarea medicului. 

Medicamentele care blocheaza dopamina au dat unele rezultate, dar si efecte secundare, care nu de putine ori au facut mult mai mult rau. De aceea, efectele trebuie aduse la cunostinta medicului, care va decide daca se poate continua acea schema de tratament.  

Medicamente stimulatoare, antidepresive, anticonvulsive, medicamente pentru ADHD - pot sa ajute in anumite situații, astfel incat sa existe un management al ticurilor. 

Atentie: nu exista medicament care sa duca la disparitia obisnuintelor. 

Medicamentele prescrise de specialist pot fi gasite in farmacii si se elibereaza doar cu prescriptie medicala. 

Uneori medicul poate recomanda vitamine, atat pentru copii, cat si pentru adulti. 

Terapii complementare

Muzica, yoga, practicarea miscarii in aer liber, meditatia, masajul, acupunctura sunt terapii care pot ajuta, dar acest lucru nu ofera nicio garantie si nici nu exista suficiente dovezi in acest sens. 

Relaxarea si identificarea unor activitati care sa le faca placere persoanelor diagnosticate cu sindrom Tourette poate aduce liniste si chiar reducerea episoadelor neplacute. 

Sindromul Tourette: Complicatii

Sindromul Tourette permite o viata activa, sanatoasa, alaturi de cei dragi. In anumite stadii de manifestare, boala poate genera reducerea stimei de sine, izolarea si depresia celui diagnosticat. 

Pe fondul frustrarii, al faptului ca nu se poate integra intr-un loc anume, al intensitatii episoadelor, unii pacienti pot dezvolta exacerbat auto-mutilarea. 

Si pentru ca tulburarea este asociata cu alte simptome ale unor boli, poate duce la deteriorarea starii de sanatate, desi ea nu este o afectiune degenerativa. 

Cine invata sa se descurce si sa controleze nevoia care apare inainte de orice tic, poate sa aiba o viata lunga, normala, activa si cu multe satisfactii. 

 Sunt persoane cu sindrom Tourette care duc o viata normala, muncesc si reusesc sa aiba o viata sociala activa. Totul tine de modul de manifestare a bolii, de eforturile depuse de persoana respectiva pentru mentinerea sub control a ticurilor, dar si de sprijinul oferit de familie, prieteni, cunostinte. Chiar daca nu exista un tratament pentru a stopa simptomele, reducerea episoadelor se poate face cu terapii diverse, recomandate de medicul specialist. 

O persoana cu sindrom Tourette poate fi ajutata. Ticurile pot fi diminuate in anumite conditii, terapia comportamentala fiind o varianta eficienta. 

Surse de informare:

1. Tourette syndrome - https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tourette-syndrome/symptoms-causes/syc-20350465

2. Tourette Syndrome Fact Sheet - https://www.ninds.nih.gov/Disorders/Patient-Caregiver-Education/Fact-Sheets/Tourette-Syndrome-Fact-Sheet

3. Tourette's syndrome - https://www.nhs.uk/conditions/tourettes-syndrome/

4. Tourette's Syndrome - https://www.webmd.com/brain/tourettes-syndrome#1

5. What is Tourette - https://tourette.org/about-tourette/overview/what-is-tourette/

6. Tourette Syndrome - https://kidshealth.org/en/teens/tourette.html