Peritonita: Cauze, manifestari si optiuni de tratament

Ce este peritonita?

Peritonita este o inflamatie a peritoneului, tesutul care captuseste peretele interior al abdomenului si care acopera majoritatea organelor interne abdominale. In cele mai multe cazuri, peritonita este cauzata de bacterii sau ciuperci. In cazul in care peritonita nu este tratata adecvat si la timp, poate duce la complicatii serioase, pentru ca infectia se poate raspandi in sange (sepsis), iar consecintele pot fi dintre cele mai dramatice.

Acesta este motivul pentru care, daca dezvolti simptome ale peritonitei (o puternica durere abdominala severa) se recomanda consultarea imediata a medicului, singurul in masura sa instituie un tratament urgent si adecvat, in functie de simptomele pacientului si de severitatea bolii (2). 

Peritoneul este o membrana seroasa subtire, care captuseste peretele interior al abdomenului. Astfel, organele din abdomen sunt protejate. Peritonita este o inflamatie a acestei membrane, din cauza unei infectii bacteriene sau fungice. Sunt si alte afectiuni care sunt cauzate de bacterii, ciuperci, paraziti, enterocolita de exemplu. De asemenea, foarte grave sunt si cazurile de infectie cu clostridium difficile. Peritonita necesita asistenta medicala de urgenta din urmatoarele motive: 

• pentru a pune capat infectiei declansate; 
• pentru a trata alte afectiuni medicale ar putea aparea;
• pentru a preveni raspandirea infectiei la alte organe si tesuturi;
• pentru a evita aparitia sepsisului, care poate fi fatal;
• pentru a reduce durerea si disconfortul sever asociat;
• pentru a preveni complicatii pe termen lung, cum ar fi aderentele abdominale;
• pentru a monitoriza si sustine functiile vitale afectate de inflamatie sau infectie;
• pentru a permite interventii chirurgicale rapide daca este necesar.

In cazul in care peritonita nu este corect tratata, sau la timp, boala poate duce la complicatii foarte grave care pot pune sanatatea in pericol, sau chiar viata, in cazul in care forma de boala este severa. Peritonita poate duce la sepsis (o reactie severa care apare atunci cand fluxul sanguin nu mai poate face fata agentilor infectiosi).

Forme de peritonita

 Literatura de specialitate mentioneaza 2 forme de peritonita:

• peritonita bacteriana spontana: simptomele acestui tip de peritonita sunt mai putin dramatice decat ale peritonitei secundare; poate aparea la pacientii cu boli hepatice severe, boli de inima, sau boli de rinichi; astfel de boli provoaca ascita (acumulare de lichid in cavitatea abdominala); 
• peritonita secundara: cauzele peritonitei secundare sunt numeroase. Cele mai importante sunt: ulcer perforat, intestin perforat, vezica biliara perforata, sarcina ectopica, pancreatita, chirurgie abdominala, dializa, leziune prin injunghiere (3).
• peritonita aseptica (sterila): aceasta forma de boala nu este asociata cu infectia.

Cauzele dezvoltarii peritonitei

Vom explica mai pe larg cele 2 tipuri principale de peritonita, dar este important sa spunem ca peritonita spontana primara este o infectie care se dezvolta in peritoneu, in vreme ce peritonita secundara se dezvolta atunci cand o leziune sau o infectie din cavitatea abdominala permite organismelor infectioase sa patrunda in peritoneu. Ceea ce se stie pana la acest moment este ca ambele tipuri de peritonita pot pune viata in pericol (2).

Infectia peritoneului poate aparea din mai multe motive, le trecem in revista pe cele mai importante in aceasta sectiune. De cele mai multe ori, cauza peritonitei este o ruptura (sau perforatie) a peretelui abdominal. Pentru a se dezvolta insa afectiunea, nu este nevoie neaparat de o ruptura abdominala. Iata care sunt cele mai comune cauze ale dezvoltarii peritonitei:

• proceduri medicale (dializa peritoneala): dializa presupune folosirea unor catetere care ajuta la eliminarea deseurilor din sange. Se folosesc catetere atunci cand rinichii nu mai pot functiona adecvat. Infectia poate aparea in timpul dializei din cauza unui mediu neigienizat, a igienei precare, sau a echipamentului contaminat. In acest caz (peritonita bacteriana spontana) este vorba despre o complicatie a bolilor hepatice (ciroza de exemplu). Ciroza avansata provoaca acumularea unei cantitati mari de lichid in cavitatea abdominala, ceea ce poate duce la dezvoltarea unor infectii bacteriene. 
• complicatie a procedurilor chirurgicale gastro-intestinale, sau in urma unei colonoscopii sau endoscopii (2).
• apendice deteriorat (apendicita), ulcer gastric, colon perforat: aceste afectiuni permit bacteriilor sa intre in peritoneu prin tractul gastro-intestinal.
• pancreatita: este o inflamatie a pancreasului care poate duce la peritonita, daca bacteriile se raspandesc in afara pancreasului.
• diverticulita: diverticulii sunt pungute de mucoasa care ies prin orificii de mici dimensiuni din peretele colonului. Daca vreun diverticul se sparge, deseurile intestinale se varsa in cavitatea abdominala. 
• trauma: peritonita poate fi vrovocata de leziuni sau traumatisme care permit bacteriilor sa ajunga in peritoneu.

Asadar, in mare, conditiile care pot duce la dezvoltarea peritonitei pot fi (3):

• interventie chirurgicala abdominala;
• leziune abdominala;
• ulcer gastric;
• colon perforat;
• diverticulita;
• pancreatita;
• boli hepatice (ciroza);
• infectii biliare;
• boala inflamatorie pelvina;
• boala Crohn;
• diverse proceduri medicale (folosirea unui tub de alimentare, tratament pentru insuficienta renala, interventii chirurgicale abdominale);
• apendicita acuta – cea mai frecventa cauza de peritonita acuta;
• traume abdominale care determina perforatii ale intestinului sau organelor interne;
• infectii intestinale severe cu bacterii gram-negative sau anaerobe;
• complicatii ale dializei peritoneale (in cazul pacientilor cu insuficienta renala);
• tumori abdominale necrotice sau complicate cu perforatie;
• obstructii intestinale complicate care duc la ischemie si perforatie;
• tuberculoza peritoneala – mai rar, dar posibila;
• complicatii post-traumatice sau post-endoscopice (perforarea accidentala in timpul unor proceduri)

Care sunt factorii de risc pentru peritonita

Asadar, exista factori care pot creste riscul de peritonita (1):

• dializa peritoneala;
• unele afectiuni precum: ciroza hepatica, apendicita, boala Crohn, ulcer gastric, diverticulita, pancreatita.
• antecedente de peritonita: in cazul in care un pacient a suferit un episod de peritonita precedent, exista riscul recidivei.

Peritonita: simptome si complicatii

Manifestarile si simptomele peritonitei pot include (1):

• dureri abdominale; 
• sensibilitate;
• balonare;
• sentiment de plenitudine;
• febra;
• frisoane;
• greata;
• varsaturi;
• diaree;
• debit scazut de urina;
• lipsa poftei de mancare;
• sete;
• oboseala accentuata;
• confuzie.

Care sunt complicatiile peritonitei?

Daca peritonita este lasata netratatat, sau daca nu este tratata adecvat, afectiunea se poate extinde dincolo de peritoneu si poate provoca sepsis (o infectie la nivelul corpului). Sepsisul este o afectiune care progreseaza rapid si poate pune viata in pericol, ceea ce provoaca soc, insuficienta de organe si se poate ajunge la deces.

Alte complicatii ale peritonitei bacteriene sunt (3):

• encefalopatie hepatica: este o pierdere a functiei cerebrale atunci cand ficatul nu mai poate elimina substantele toxice din sange;
• septicemie: infectia se raspandeste in sange, ducand la o stare grava care poate afecta mai multe organe;
• insuficienta multipla de organe: datorita inflamatiei severe si septicemiei, mai multe organe (inima, plamani, rinichi) pot ceda;
• fistule intestinale: formarea de conexiuni anormale intre intestin si alte organe sau piele, din cauza inflamatiei severe;
• peritonita cronica: In cazuri rare, infectia poate persista sau reaparea, ducand la inflamatie de lunga durata;
• sindrom hepatorenal: este insuficienta renala progresiva care se declanseaza la persoanele care au boli hepatice avansate;
• abces intra-abdominal;
• blocaje intestinale.

Stabilirea diagnosticului de peritonita

In cazul in care apar simptome de peritonita generalizata, trebuie anuntat medicul de urgenta, pentru ca amanarea inceperii tratamentului poate pune viata in pericol. Medicul afla care este istoricul medical al pacientului si efectueaza examenul fizic care include atingerea sau apasarea abdomenului (acest lucru poate provoca un anumit disconfort). Este posibil ca medicul sa aiba nevoie de confirmarea diagnosticului, de aceea poate recomanda si alte investigatii (3):

• teste de sange: hemoleucograma completa (pentru a masura numarul de celule rosii si albe din sange).
• teste imagistice: scanari CT, raze X. Acestea pot identifica prezenta perforatiilor in peritoneu.
• analiza fluidelor: in cazul in care in abdomen exista o acumulare de lichid, medicul poate folosi un ac pentru a trimite la laborator o mostra pentru a fi analizata.
• in cazul in care pacientul este pe dializa, medicul poate diagnostica peritonita pe baza aparitiei lichidului de dializa tulbure (paracenteza) (4).

Dignosticul de peritonita: informatii suplimentare

• analizele de sange pot include si markeri inflamatori precum CRP sau VSH, care ajuta la evaluarea severitatii inflamatiei.
• ecografia abdominala poate detect si colectiile lichidiene mici sau abcesele ce nu apar la radiografie.
• in cazuri complicate, se poate recomanda laparoscopie exploratorie pentru a vizualiza direct peritoneul si organele afectate.

Tratament pentru peritonita

Optiunile de tratament pentru peritonita depind de cauza. Aceste optiuni sunt (4):

• spitalizare - de cele mai multe ori intr-o unitate de terapie intensiva; aceasta masura este esentiala deoarece peritonita poate evolua rapid si poate duce la soc septic si insuficienta de organ. In spital, pacientul este monitorizat constant, iar personalul medical poate interveni prompt pentru a stabiliza starea generala. In ATI, se pot administra doze mari de antibiotice, se poate monitoriza presiunea arteriala si se pot mentine functiile vitale;
• medicamente pentru durere: controlul durerii este o parte importanta a tratamentului; peritonita poate fi extrem de dureroasa, iar administrarea de analgezice (medicamente pentru durere) ajuta la confortul pacientului; odata cu tratarea cauzei subiacente si reducerea inflamatiei, durerea se va ameliora;
• administrarea de antibiotice: dozele si durata tratamentului depind de severitatea afectiunii, tipul de bacterie si raspunsul pacientului la tratament; administrarea de antibiotice este cruciala pentru combaterea infectiei; initial, se pot administra antibiotice cu spectru larg, care acopera o gama larga de bacterii, pana cand se identifica agentul patogen exact prin culturi bacteriene (de exemplu, din lichidul peritoneal); odata ce bacteria responsabila a fost identificata, tratamentul antibiotic poate fi ajustat pentru a fi mai specific si mai eficient; 
• fluide intravenoase: cu scopul de a rehidrata organismul si de a inlocui electrolitii pierduti; deshidratarea poate aparea ca urmare a febrei, varsaturilor si a pierderii de lichide in cavitatea abdominala. Rehidratarea adecvata este vitala pentru mentinerea unei presiuni arteriale stabile, pentru a preveni socul si pentru a asigura o buna functionare a rinichilor si a altor organe;
• interventii chirurgicale: adesea necesare pentru a elimina sursa infectiei; scopul este de a repara organul perforat sau lezat si de a curata cavitatea abdominala de puroi si alte materiale infectate; de exemplu, daca peritonita este cauzata de o ruptura a apendicelui, chirurgul va indeparta apendicele; daca este vorba de un ulcer gastric perforat, se va repara perforatia; in caz de abces abdominal, acesta va fi drenat; tipul si amploarea interventiei chirurgicale depind de cauza peritonitei.

Cum se previne peritonita?

In multe cazuri, este posibil ca peritonita sa poata fi prevenita prin luarea unor masuri care sa previna infectiile sau conditiile care pot declansa afectiunea. Iata care sunt cele mai importante masuri (1):

• spala-te pe maini, inclusiv pe sub unghii, inainte de a atinge cateterul pentru dializa.
• curata pielea din jurul cateterului cu un antiseptic.
• poarta masca chirurgicala.

Ce trebuie sa retii despre peritonita?

Daca suferi de peritonita, vindecarea depinde foarte mult de cauza infectiei si de cat de mult a progresat boala inainte de inceperea tratamentului. Medicamentele si interventiile chirurgicale (in cazurile grave) ar trebui sa stopeze dezvoltarea infectiei. Daca tratamentul nu este inceput la timp, infectia se poate raspandi. Daca sunt afectate si alte organe, recuperarea pacientului depinde de starea generala de sanatate a acestuia si de cat de severe sunt leziunile (3). 

• peritonita este o inflamatie a membranei abdominale, cea mai frecventa cauza fiind infectia bacteriana;
• peritonita poate pune viata in pericol, daca nu este tratata corespunzator;
• optiunile de tratament in cazul peritonitei includ spitalizarea, administrarea de antibiotice si interventia chirurgicala; 
• este recomandat sa soliciti asistenta medicala imediata daca dezvolti dureri abdominale atat de puternice incat nu poti gasi o pozitie confortabila; apeleaza la medicul de familie, medicul specialist sau la sistemul medical de urgenta;
• trebuie solicitata asistenta medicala de urgenta si in cazul durerilor abdominale puternice in urma unui accident sau rani in zona abdomenului.

Disclaimer: Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Tratamentele in cazul peritonitei pot fi urmate numai la recomandarea unui medic specialist. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Surse:

1. „Peritonitis”, Mayo Clinic, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peritonitis/symptoms-causes/syc-20376247. Accesat pe 29 august 2025.
2. „Peritonitis”, WebMD, https://www.webmd.com/digestive-disorders/peritonitis-symptoms-causes-treatments. Accesat pe 29 august 2025.
3. „Understanding peritonitis”, Healthline, https://www.healthline.com/health/peritonitis. Accesat pe 29 august 2025.
4. „Peritonitis”, Better Health Channel, https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/peritonitis. Accesat pe 29 august 2025.