Fagofobie (frica de inghitire): ce trebuie sa stii despre ea

Ce este fagofobia?

Fagofobia este o tulburare specifica de anxietate, care se caracterizeaza prin frica irationala si persistenta de a inghiti sau teama de a se sufoca in timpul inghitirii. Aceasta frica poate duce la evitarea mancarii si a bauturii, ceea ce poate avea efecte negative semnificative asupra sanatatii individuale. Cu toate ca fagofobia poate afecta pe oricine, indiferent de varsta sau sex, studiile arata ca este mai frecventa la femei decat la barbati.

Desi fagofobia poate fi confundata cu alte tulburari alimentare precum anorexia sau bulimia, exista diferente semnificative intre acestea. In timp ce anorexia sau bulimia sunt legate de aspecte precum imaginea corporala sau controlul greutatii, fagofobia este legata de procesul inghitirii. De fapt, persoanele cu fagofobie pot fi foarte constiente de necesitatea unei nutritii adecvate, dar teama de a inghiti ii impiedica sa se hraneasca corespunzator [1].

In Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mintale, editia a cincea (DSM-5), fagofobia este clasificata ca o fobie specifica. Acest manual este utilizat de profesionistii din domeniul sanatatii mintale pentru diagnosticarea tulburarilor psihice si este o sursa de referinta, autorizata in acest domeniu [5].

Frica de a inghiti poate avea un impact semnificativ asupra vietii cotidiene a unei persoane. Pe langa problemele de sanatate precum malnutritia si deshidratarea, fagofobia poate duce si la dificultati sociale si emotionale. De exemplu, teama de a manca in public poate duce la izolare sociala, in timp ce anxietatea constanta legata de inghitire poate duce la stres cronic si la alte probleme de sanatate mintala [2].

Cauzele si factorii de risc ai fagofobiei

Fagofobia poate fi declansata de mai multe cauze si factori de risc, iar unul dintre cei mai comuni este reprezentat de traumele fizice sau psihologice. Un eveniment traumatizant precum o experienta de inec sau sufocare poate declansa fagofobia. De asemenea, episodul de varsaturi sau o boala care a cauzat durere sau disconfort la inghitire pot fi, de asemenea, factori de declansare [3]. 

Un alt factor important de luat in considerare este asocierea cu alte tulburari de anxietate sau fobii, cum ar fi tulburarea de panica, agorafobia sau fobia sociala. O persoana cu o tulburare de anxietate generalizata poate dezvolta fagofobie ca o extindere a fricilor si ingrijorarilor lor nerezonabile [4]. 

In plus, exista unele dovezi care sugereaza ca fagofobia poate avea o componenta genetica. De asemenea, mediul in care a crescut o persoana poate juca un rol in dezvoltarea fagofobiei, de exemplu, daca a existat un accent puternic pe mancare in familia de provenienta [2].

Mai mult decat atat, anumite afectiuni medicale pot contribui la dezvoltarea fagofobiei. Bolile care afecteaza gatul sau esofagul, cum ar fi refluxul acid sau esofagita, pot cauza disconfort sau durere la inghitire, ceea ce poate duce la dezvoltarea fagofobiei [1].

Simptomele fagofobiei

Simptomele fagofobiei pot varia de la individ la individ, dar exista cateva manifestari comune pe care multe persoane le experimenteaza. Persoanele afectate de fagofobie pot experimenta senzatia de gat uscat, balonare, greata, durere in gat sau in piept, transpiratie excesiva si chiar lesin atunci cand se confrunta cu perspectiva de a inghiti. Aceste simptome pot fi atat de severe incat fac dificil, daca nu imposibil, consumul de alimente si bauturi in mod normal [4].

Un alt simptom destul de comun este evitarea mancarii si a bauturilor. Actul de inghitire poate provoca anxietate intensa la persoanele care sufera de fagofobie, ceea ce le determina sa evite consumul de alimente si lichide. Ei pot prefera alimente lichide sau moi, mai usor de inghitit.

Atacurile de panica sunt, de asemenea, o manifestare frecventa a fagofobiei. Cand sunt fortate sa inghita sau cand se gandesc la actul de inghitire, aceste persoane pot experimenta palpitatii, dificultati de respiratie, ameteli si senzatia de sufocare. Aceste atacuri pot fi foarte infricosatoare si pot contribui la evitarea si mai mare a consumului de alimente si bauturi [2].

Pe langa simptomele fizice, fagofobia poate provoca si o serie de probleme psihologice. Anxietatea, depresia si izolarea sociala pot fi, toate, rezultatul fricii de a inghiti. Persoanele afectate pot dezvolta o teama irationala de inghitire, ceea ce le poate afecta calitatea vietii si relatiile cu ceilalti [1].

Diagnosticarea fagofobiei

Diagnosticarea fagofobiei este un proces complex care implica o serie de metode si instrumente de evaluare. In general, procesul incepe cu o discutie detaliata intre pacient si un specialist in sanatate mintala. In timpul acestui dialog, pacientul este incurajat sa descrie simptomele pe care le experimenteaza. Pentru a ajuta la intelegerea si clasificarea fricilor pacientului, pot fi utilizate diferite instrumente de evaluare.

Pe langa evaluarea psihologica, un examen fizic poate fi necesar pentru a exclude orice probleme medicale care ar putea cauza dificultati de inghitire. De exemplu, un medic poate recomanda o endoscopie pentru a verifica existenta unor probleme fizice. Acest pas este esential in a garanta ca simptomele de care se plange pacientul nu sunt cauzate de o problema medicala de baza [3].

Istoricul medical si psihologic al pacientului joaca un rol important in procesul de diagnosticare a fagofobiei. Acesta poate include informatii despre evenimente stresante, accidente sau interventii chirurgicale care au implicat gatul sau esofagul. Deoarece fagofobia poate avea radacini in experiente traumatice anterioare, cunoasterea acestor detalii poate oferi indicii valoroase privind originea fricii de a inghiti.

Testele psihologice constituie un alt element crucial in diagnosticarea fagofobiei. Acestea pot fi utilizate pentru a evalua anxietatea generala a pacientului, precum si nivelul de frica specific asociat cu actul de inghitire. Aceste teste pot ajuta la discernerea intre fagofobie si alte tulburari de anxietate [4].

Tratarea fagofobiei

Fagofobia poate fi o afectiune invalidanta pentru cei care o experimenteaza. Cu toate acestea, exista mai multe metode eficiente de tratament care pot ajuta la gestionarea acestei fobii. Una dintre cele mai eficiente forme de terapie este terapia cognitiv-comportamentala (TCC). Conform Asociatiei Americane de Psihologie, TCC este considerata o metoda de interventie eficienta pentru o serie de tulburari anxioase, inclusiv fagofobia. Acest tip de terapie ajuta la identificarea si schimbarea gandurilor negative si a comportamentelor care contribuie la fobia de inghitire si la dezvoltarea unor strategii de gestionare a anxietatii [2].

Totodata, tehnicile de relaxare si control al respiratiei pot fi de mare ajutor in managementul fagofobiei. Meditatia, yoga, masajul sau exercitiile de respiratie profunda pot reduce semnificativ anxietatea asociata cu fagofobia. De asemenea, aceste metode pot ajuta la imbunatatirea calitatii vietii pacientilor [1].

Terapia de expunere este o alta metoda utilizata in tratamentul fagofobiei. Aceasta tehnica implica expunerea treptata a pacientului la situatii care ii cauzeaza anxietate, pentru a se obisnui cu acestea si a invata sa-si controleze reactiile [4]. 

In unele cazuri, medicamentele de tipul antidepresivelor si anxioliticelor pot fi utilizate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor fagofobiei. Este important de mentionat ca medicamentele sunt de obicei folosite in combinatie cu terapia si nu ca singurul mijloc de tratament [1]. 

Fagofobia este o tulburare de anxietate care poate avea un impact major asupra calitatii vietii. Cauzele acesteia pot varia, de la traumatisme la factori genetici, iar simptomele pot fi atat fizice, cat si emotionale. Diagnosticarea fagofobiei poate fi un proces complex, implicand examinari medicale si psihologice detaliate. Tratamentul poate include terapie cognitiv-comportamentala, medicamente si strategii de auto-ajutor. Medicul si psihoterapeutul te pot sustine cu recomandari personalizate pentru a depasi aceasta provocare!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: