Displazia de sold: cauze, manifestari si optiuni de tratament

Anatomia soldului

Articulatia coxo-femurala, cunoscuta si sub denumirea de sold, este o articulatie de tip sferoidal (minge in soclu), care permite miscari multiple in toate planurile: flexie, extensie, abductie, adductie, rotatie interna si externa.

Componenta articulatiei:

• Capul femural – partea superioara a femurului, sferica, care se articuleaza cu acetabulul.
• Acetabulul – cavitatea osoasa a bazinului care gazduieste capul femural.
• Cartilajul articular – acopera suprafetele osoase pentru a reduce frecarea si a facilita miscarea.
• Capsula articulara – structura fibroasa care inconjoara articulatia, contribuind la stabilitate si protejand interiorul de patrunderea substantelor straine.
• Ligamente – ligamentul iliofemural, pubofemural si ischiofemural, care limiteaza miscarea excesiva si stabilizeaza soldul.

Rolul acetabulului si capului femural

• Acetabulul: formeaza „soclul” articulatiei si este acoperit de cartilaj hialin, permitand o distribuire uniforma a fortei in timpul mersului si sustinerea greutatii corpului. Are o structura concava, iar marginea lui este intarita de labrumul acetabular, un inel de tesut fibros care mareste suprafata de contact si stabilitatea soldului.
• Capul femural: partea „minge” a articulatiei sferoidale. Este acoperit de cartilaj articular si se potriveste perfect in acetabul, permitand miscari fluide si suportand presiunea exercitata de greutatea corpului. In displazia de sold, aceasta congruenta este afectata, ceea ce poate duce la instabilitate si degenerare articulara.

Mecanisme de stabilitate ale soldului

Stabilitatea soldului este asigurata printr-o combinatie de factori anatomici si functionali:

• Congruenta osoasa – potrivirea precisa intre capul femural si acetabul.
• Labrumul acetabular – mareste adancimea soclului si stabilizeaza capul femural.
• Capsula articulara – envelopa fibroasa rezistenta care limiteaza miscarile excesive.
• Ligamentele periarticulare – fiecare ligamentul are rol specific: ligamentul iliofemural: previne hiperextensia, ligamentul pubofemural: limiteaza abductia excesiva, ligamentul ischiofemural: controleaza rotatia interna.
• Musculatura periarticulara – muschii fesieri, iliopsoas, adductori si rotatori externi contribuie la mentinerea pozitiei corecte si la stabilitatea dinamica a soldului in timpul mersului, alergarii sau sariturilor.

Ce este displazia de sold?

Articulatia soldului este sferoidala si nu este formata complet in cazul bebelusilor, astfel incat cavitatea osului iliac (acetabul) nu este atat de adanca pe cat ar trebui. Acest lucru face ca femurul (capul osului coapsei) sa alunece partial sau total, ceea ce duce la displazia de sold. Displazia este o problema care apare cel mai adesea la nastere, dar ea se poate dezvolta si in primul an de viata al bebelusului.

Cazurile mai usoare de displazie de sold pot sa nu provoace probleme pana la varsta adolescentei sau maturitatii. La copiii mai mari si la adultii tineri poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a fixa oasele in pozitia adecvata, astfel incat articulatia sa se miste normal (2).

O instabilitate de sold care persista in timpul copilariei poate conduce la varsta adulta la handicap si dezvoltarea artritei. Este bine de stiut ca stabilirea unui diagnostic corect si a tratamentului adecvat reprezinta cea mai buna solutie pentru pacient. Exista insa situatii in care cazurile raman nediagnosticate, iar acestea sunt cel mai dificil de tratat.

Cat de frecventa este displazia de sold?

Aproximativ 1 din 1.000 de copii se naste cu displazie de sold. Sunt mai predispuse fetitele. Displazia poate aparea la oricare dintre cele 2 solduri, dar este mai frecventa pe partea stanga (1).

Clasificarea displaziei de sold

Clasificarea displaziei de sold este esentiala pentru stabilirea severitatii, alegerea tratamentului si monitorizarea evolutiei. Aceasta poate fi realizata pe baza severitatii, imagisticii sau criteriilor clinice specifice varstei pacientului.

Displazia de sold poate fi evaluata clinic si radiologic astfel:

Displazie usoara

• Capul femural si acetabulul sunt aproape normale, cu usoara incongruenta.
• Fara instabilitate evidenta, mobilitatea soldului este aproape normala.
• Poate fi diagnosticata incidental prin ecografie sau radiografie.

Displazie moderata

• Capul femural nu este complet centrat in acetabul.
• Instabilitate evidenta la examinarea clinica (testul Ortolani sau Barlow pozitiv).
• Riscul de subluxatie creste, iar tratamentul ortopedic este adesea necesar.

Displazie severa

• Capul femural este subluxat sau luxat complet.
• Acetabulul poate fi plat sau malformat, cu labrumul acetabular tensionat.
• Tratament chirurgical precoce este frecvent indicat pentru prevenirea artrozei precoce.

Clasificarea Graf (pentru copii)

Clasificarea Graf este standardul de aur pentru evaluarea displaziei de sold la nou-nascuti si sugari prin ecografie. Aceasta se bazeaza pe masurarea unghiurilor acetabulare si este impartita in tipuri:

• Tip I – sold normal
  • Unghi acetabular > 60°
  • Capul femural complet centrat, fara instabilitate
• Tip II – sold imatur sau borderline
  • Unghi 50–59°
  • Poate necesita monitorizare si kinetoterapie
• Tip III – displazie moderata
  • Capul femural partial subluxat
  • Necesita tratament ortopedic cu ham Pavlik sau orteze
• Tip IV – displazie severa / luxatie
  • Capul femural complet luxat
  • Tratament chirurgical precoce indicat

Alte clasificari relevante

1. Clasificarea pediatrica (radiografica)
   • Hilgenreiner, Perkin si Shenton – linii si referinte radiologice pentru evaluarea pozitionarii capului femural si adancimii acetabulului.
   • Utila in copiii peste 4–6 luni, cand ecografia devine mai putin precisa.
2. Clasificarea la adulti
   • Displazia netratata in copilarie poate fi evaluata la adult prin indicele lui CE (Center-Edge), unghiul acetabular si congruenta articulara.
   • Clasificarea Severin (clasele I–VI) este utilizata pentru evaluarea rezultatelor tratamentului in copilarie, dar si pentru prognostic la adult:
     • Clasa I-II: rezultate bune
     • Clasa III-IV: moderate
     • Clasa V-VI: rezultate slabe, risc crescut de artroza

Clasificarea displaziei de sold variaza in functie de varsta pacientului si severitate. La copii, ecografia si scorul Graf sunt fundamentale, iar la adulti se utilizeaza criterii radiologice pentru evaluarea riscului de artroza si necesitatea interventiei chirurgicale. O evaluare corecta permite alegerea tratamentului optim si monitorizarea evolutiei.

Simptomele displaziei de sold

Semnele si simptomele displaziei de sold depind de varsta. De exemplu, bebelusii au uneori un picior mai lung decat celalalt, iar copiii ar putea avea un sold mai putin flexibil decat celalalt atunci cand incep sa mearga. 

In cazul adolescentilor, primele semne ale displaziei de sold ar putea fi durerile de oase al soldului sau schiopatatul. Durerile se manifesta mai ales in timpul exercitiilor fizice, sau poate aparea un disconfort in partea laterala sau din spate a soldului. Durerea poate fi la inceput ocazionala si usoara, iar in decursul timpului poate deveni mai intensa si mai frecventa. Cei mai multi pacienti care sufera de displazie de sold au dureri severe pe timp de noapte (5).

Asadar, simptomele displaziei de sold pot include (3):

• durere la nivelul soldului;
• articulatie libera sau instabila a soldului;
• schiopatare la mers;
• lungime inegala a picioarelor;
• mers pe varfuri sau mers leganat.

Cauzele displaziei de sold

In ultima luna inainte de nastere, spatiul din uter nu este foarte mare (prima sarcina, bebelus mai mare, bebelus aflat in pozitia breech), astfel incat articulatia se deplaseaza din pozitia corecta (2).

Factori de risc

Displazia de sold are o componenta genetica (displazia congenitala de sold) din ceea ce se cunoaste pana acum, cele mai multe studii indica faptul ca afecteaza preponderent soldul stang si este mai frecventa in cazul unor factori de risc precum (5):

• sexul feminin (risc de 6 ori mai mare in comparatie cu sexul masculin);
• primul copil nascut (pentru ca uterul este mai putin elastic);
• copil nascut in pozitie pelviana;
• existenta unui istoric familial;
• existenta unui nivel scazut de lichid amniotic (oligoamnios);
• zona geografica (frecventa este mai mare in Europa si tarile nordice);
• varsta mamei mai mare de 35 de ani;
• deformatii ale picioarelor la nou-nascut.

Complicatiile displaziei de sold

Displazia de sold, daca nu este diagnosticata si tratata precoce, poate determina o serie de complicatii care afecteaza atat functionarea articulatiei, cat si calitatea vietii pacientului. Aceste complicatii variaza in functie de severitatea displaziei, varsta la diagnostic si succesul tratamentului.

Subluxatia sau luxatia soldului

• Subluxatia reprezinta deplasarea partiala a capului femural din acetabul. Poate fi intermitenta si uneori greu de detectat clinic. Favorizeaza dezvoltarea anormala a acetabulului si poate evolua spre luxatie completa.
• Luxatia soldului: deplasarea completa a capului femural din soclu. Determina instabilitate majora, mers anormal si asimetrie evidenta a membrelor inferioare. La copii, luxatia netratata poate duce la deformari permanente ale soldului si la necesitarea unor interventii chirurgicale complexe.

Artroza precoce

• Displazia de sold conduce frecvent la artroza secundara inca de la varsta adulta tanara. Incongruenta articulatiei si presiunea anormala pe cartilaj determina uzura prematura. Simptome: durere cronica, redoare articulara, limitarea miscarilor si dificultati la mers. Artroza precoce poate necesita ulterior artroplastie de sold sau alte proceduri reconstructive.

Limitarea mobilitatii si durere cronica

• Soldul instabil sau deformarea acetabulului poate cauza: reducerea amplitudinii de miscare (flexie, abductie, rotatie), dificultati la alergare, urcat scari sau activitati fizice normale, durere cronica la nivelul soldului, coapsei sau genunchiului, care poate limita calitatea vietii.
• La adulti, aceasta durere poate fi persistenta chiar si dupa interventii ortopedice minore, necesitand tratament complex.

Necesitatea interventiilor chirurgicale complexe

Complicatiile netratate sau tratate tardiv pot impune proceduri chirurgicale mai complexe, cum ar fi:

• Reductii chirurgicale deschise pentru capul femural luxat
• Osteotomii acetabulare sau femurale pentru corectarea congruentei articulare
• Artroplastia totala de sold la adulti cu artroza secundara

Riscurile cresc cu varsta pacientului si cu deformarile articulare preexistente. Prognosticul pe termen lung depinde de corectia anatomică si de reabilitarea adecvata postoperator.

 Displazia de sold poate avea complicatii serioase daca nu este tratata la timp, incluzand luxatia, artroza precoce, durerea cronica si limitarea functionala. Detectarea precoce si tratamentul corespunzator reduc semnificativ riscul acestor complicatii si nevoia interventiilor chirurgicale complexe.

Diagnosticarea displaziei de sold

Medicul verifica starea articulatiei bebelusului, dupa nastere, miscand usor picioarele in diferite pozitii, pentru a vedea daca articulatia este functionala.

Examenul clinic este primul pas si este recomandat sa fie efectuat inca din primele saptamani de viata. Principalele teste includ:

Testul Ortolani

• Efectuat cu copilul intins pe spate si genunchii flexati la 90°.
• Examina pozitia capului femural in acetabul.
• Procedura: medicul abduce coapsele si aplica o usoara presiune anterioara pe capul femural.
• Rezultat pozitiv: se simte un „clic” sau „pop” cand capul femural revine in acetabul – indica luxatie reducibila.

Testul Barlow

• Efectuat tot cu genunchii flexati, prin aplicarea unei presiuni usoare posterioare si mediale.
• Scop: testarea predispozitiei la luxatie.
• Rezultat pozitiv: capul femural se deplaseaza din acetabul – sold instabil.

Alte semne clinice

• Asimetria pliurilor inghinale sau gluteale
• Limitarea abductiei soldului
• Diferente de lungime a membrelor inferioare

Daca la nastere copilul s-a aflat in pozitia pelvină sau daca medicul suspecteaza un caz de displazie, va solicita efectuarea unei ecografii in primele 3 luni de la nastere. Ecografia este recomandata mai ales fetitelor. In unele cazuri, se poate recomanda radiografia soldului, pentru ca acest examen imagistic ofera o evaluare mai buna a articulatiei soldului (5).

In cazul gemenilor sau in cazul sarcinilor multiple fiecare bebelus ar trebui sa aiba o ecografie la nivelul soldurilor pana la varsta de 4-6 saptamani (4). Este posibil ca soldul unui copil sa se stabilizeze inainte de a face scanarea imagistica, dar chiar si asa trebuie facute verificarile imagistice pentru a fi siguri ca nu exista o problema. 

Asadar, medicul poate recomanda:

• ecografie de sold: este un test imagistic neinvaziv, nedureros si usor de suportat de pacient. Poate evidentia o potentiala displazie a soldului.
• radiografie: este un test imagistic iradiant, care se recomanda numai dupa varsta de 6 luni.
• tomografie computerizata (CT): este o alta investigatie imagistica iradianta. Spre deosebire de radiografie, ofera imagini mai precise si mai detaliate.

Tratamentul displaziei de sold

Medicul va stabili tratamentul pentru displazia soldului in functie de varsta pacientului. 

In cele mai multe cazuri, bebelusii sunt plasati intr-un dispozitiv special timp de 1-2 luni pentru a mentine osul in articulatie. Acest dispozitiv ajuta la mentinerea soldului in pozitie corecta, dar permite in acelasi timp miscarea libera a picioarelor. Uneori medicul poate aplica bebelusului gips pentru a stabiliza articulatia (copilul se afla sub anestezie in timpul procedurii), permitand in acelasi timp ingrijirea copilului. Aparatul gipsat este cu atat mai recomandat in cazul copiilor de pana la 2 ani, pentru ca la aceasta varsta copiii sunt foarte activi, iar dispozitivul recomandat dupa nastere nu mai poate fi eficient. 

Tratamentul chirurgical

In cazul in care aparatul gipsat sau orteza nu reuseste sa stabilizeze articulatia soldului, se poate recomanda o interventie chirurgicala. Chirurgul face o incizie la nivelul soldului si pozitioneaza corect osul in articulatie. Se realizeaza radiografii in timpul interventiei pentru a confirma asezarea corecta a oaselor in articulatie. Dupa interventie se monteaza un aparat gipsat, pentru protectie si pentru fixarea articulatiei. Ulterior, sunt necesare radiografii pana la varsta la care se incheie dezvoltarea osoasa (5). Chirurgia pentru displazia de sold corecteaza problema. Cele mai multe persoane care primesc tratament continua sa traiasca o viata sanatoasa, fara dureri de sold si disconfort.

Este important de stiut ca exercitiile (kinetoterapia in displazia de sold) ajuta la intarirea articulatiei si la imbunatatirea flexibilitatii acesteia. 

Se poate preveni displazia de sold?

Cele mai multe cazuri de displazie de sold nu se pot preveni. Pentru a se reduce riscul de displazie de sold dupa nastere nu se recomanda infasarea bebelusului prea strans. 

Intrebari frecvente despre displazia de sold

Ce este displazia de sold?
Displazia de sold este o afectiune in care articulatia soldului nu se dezvolta corect. Capul femural si acetabulul nu se potrivesc perfect, ceea ce poate provoca instabilitate, subluxatie sau luxatie.

Care sunt cauzele displaziei de sold?
Cauzele sunt multiple: genetice (istoric familial), de mediu (pozitia intrauterina, nastere pelviana), asociate unor tulburari neurologice sau sindroame genetice.

Care sunt semnele precoce ale displaziei de sold la copil?

• Asimetria pliurilor gluteale sau inghinale
• Limitarea abductiei soldului
• Testul Ortolani sau Barlow pozitiv
• Diferente in lungimea membrelor inferioare

Cum se diagnosticheaza displazia de sold?
Diagnosticul combina examenul clinic (teste Ortolani si Barlow), ecografia la sugari, radiografia la copii mai mari si, uneori, RMN in cazuri complexe.

La ce varsta se poate detecta displazia de sold?

• La nou-nascuti si sugari: ecografie in primele 4–6 saptamani
• Dupa 4–6 luni: radiografie pentru evaluarea maturitatii osoase
• La adulti: diagnostic prin radiografie sau RMN, de obicei in cazuri nediagnosticate in copilarie

Care sunt optiunile de tratament?

• Tratament conservator: ham Pavlik, orteze, fizioterapie
• Tratament chirurgical: reductie inchisa sau deschisa, osteotomii, artroplastie la adulti
• Alegerea tratamentului depinde de varsta, severitate si congruenta soldului

Displazia de sold se poate vindeca de la sine?
In formele usoare la sugari, exista posibilitatea corectiei spontane, dar monitorizarea ecografica este obligatorie. Formele moderate si severe necesita tratament pentru prevenirea complicatiilor.

Ce complicatii poate avea displazia de sold netratata?

• Subluxatie sau luxatie permanenta
• Artroza precoce
• Limitarea mobilitatii si durere cronica
• Necesitatea interventiilor chirurgicale complexe

Se poate preveni displazia de sold?

• Screening-ul neonatal obligatoriu
• Pozitionarea corecta a bebelusului (evitarea infasarii excesive)
• Monitorizarea copiilor cu factori de risc (sex feminin, istoric familial, nastere pelviana)

Displazia de sold afecteaza adultii?
Da. Displazia netratata in copilarie poate duce la durere cronica, instabilitate si artroza precoce, necesitand uneori artroplastie de sold.

Cum pot observa daca bebelusul meu are displazie de sold acasa?

• Urmareste asimetria pliurilor gluteale sau inghinale.
• Verifica daca poate deschide ambii solduri in mod egal (abductie).
• Orice suspiciune necesita consult pediatric sau ortopedic.

Cand ar trebui sa fac prima ecografie de sold pentru copil?

De obicei intre 4 si 6 saptamani, mai devreme daca exista factori de risc (sex feminin, istoric familial, nastere pelviana).

Cat timp trebuie purtat hamul Pavlik?

In general 6–12 saptamani, in functie de severitate si evolutie, urmarita prin ecografie saptamanala sau bilunara.

Ce se intampla daca soldul nu se stabilizeaza cu hamul?

Se poate recomanda reductie inchisa sau deschisa, uneori osteotomie pentru corectarea acetabulului sau a femurului.

Pot infasa bebelusul daca are risc de displazie de sold?

Se recomanda infasare lejera, cu posibilitatea miscarii libere a soldurilor. Infasarea excesiva cu picioarele intinse creste riscul de displazie.

Cand poate merge copilul normal daca a avut displazie de sold tratata?

Majoritatea copiilor care primesc tratament precoce pot merge normal la varsta de 12–18 luni, cu monitorizare regulata.

Displazia de sold se poate recidiva?

Da, mai ales in formele moderate si severe sau daca tratamentul nu este urmat corect. Ecografiile si radiografiile de monitorizare sunt esentiale.

Ce semne indica ca soldul este instabil la copil mai mare?

Mers cu un picior usor ridicat (Trendelenburg), durere la alergare sau urcat scari, instabilitate sau „clic” in sold.

Exista restrictii de activitate pentru copilul cu sold instabil?

In perioada tratamentului cu ham sau orteza, se evita miscari care forteaza abductia sau extensia excesiva. Dupa corectarea completa, activitatea fizica normala este permisa.

Cum se urmareste evolutia dupa tratament?

• Ecografii la sugari, radiografii la copii mai mari, monitorizarea mobilitatii si control clinic regulat.
• La adulti, radiografiile periodice pot evalua riscul de artroza.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Acest articol a fost realizat in baza informatiilor preluate din urmatoarele surse:

1. Cleveland Clinic, „Hip dysplasia”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17903-hip-dysplasia#:~:text=Hip%20dysplasia%20is%20an%20abnormality,babies%2C%20physical%20therapy%20and%20surgery, accesat la 22.10.2025;
2. Mayo Clinic, „Hip dysplasia”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hip-dysplasia/symptoms-causes/syc-20350209, accesat la 22.10.2025;
3. Washington University Physicians, „Hip Hip Dysplasia (Developmental Dysplasia of the Hip-DDH, Congential Dysplasia of the Hip-CDH)”: https://www.ortho.wustl.edu/content/Patient-Care/3205/Services/Hip-Knee/Adult-Reconstruction-and-Hip-Preservation-Overview/Hip-Dysplasia.aspx, accesat la 22.10.2025;
4. WebMD, „Hip Dysplasia” https://www.webmd.com/children/what-is-hip-dysplasia, accesat la 22.10.2025.