Dermatita seboreica: cauze, manifestari si opțiuni de tratament

Dermatita seboreică este o formă de inflamare cronică care afectează zonele pielii care sunt mai bogate în glande sebacee (față, scalp, stern). Deși acest tip de  mătreață poate fi asemănătoare cu cea a părului gras, este mult mai agresivă și poate ataca și alte zone, de exemplu sprâncenele. Se caracterizează prin suprafețe cutanate iritate și roșii, și apariția de cruste albicioase, unsuroase sau uscate.

Această afecțiune se manifestă cel mai frecvent la bebelușii de până la 3 luni, dar și la adulții între 40-60 de ani, fiind preponderentă în rândul bărbaților și a persoanelor cu ten cu tendință seboreică. Deși cauzele apariției acestui tip de dermatită nu sunt sunt în totalitate cunoscute, există câțiva factori implicați în dezvoltarea ei. 

Ce este dermatita seboreică?

Dermatita seboreică este o afecțiune dermatologică reprezentată de inflamația cronică și care se manifestă prin scuame sau coji cu aspect uscat, albicios sau lipicios. Simptomele apar în general în zonele pielii unde glandele sebacee sunt mai abundente: fața, scalpul, urechile, dar și în alte părți ale corpului precum pieptul, zona claviculei sau lângă gât. Pe față, roșeața și scuamele uleioase se formează de obicei pe frunte, în spatele urechilor, în zona sprâncenelor, pe linia de implantare a părului sau chiar în canalul auditiv extern. 

Dermatita seboreică este în esență un tip de mătreață mai agresivă, având simptome mai accentuate: pete sau coji roșii pe scalp, piele uscată și uleioasă. Deși nu este contagioasă, poate provoca mâncărime, urme inestetice pe haine și chiar disconfort social. Dermatita este de fapt o formă de eczemă, cunoscută și sub denumirea de eczemă seboreică. Datorită faptului că simptomele sunt asemănătoare cu ale altor reacții alergice sau afecțiuni dermatologice similare precum psoriazisul, poate fi uneori destul de dificil de diagnosticat. 

Cauze care duc la apariția dermatitei seboreice

Deși dermatita seboreică este frecventă printre adulți și copii, etiologia bolii nu este încă pe deplin înțeleasă. Practica medicală a arătat însă că printre cauzele ce pot fi asociate se numără:

• Stresul;
• Predispoziția genetică;
• O reacție anormală a organismului față de ciuperca Malassezia. Aceasta există în mod normal pe piele, dar în cazurile de dermatită seboreică are loc multiplicarea sa în exces iar răspunsul inflamator al pielii este o secreție mai mare de ulei decât în mod normal. 

S-a constatat că afecțiunea este asociată și cu obezitatea, regimurile hipercalorice sau deficite de zinc ori Vitamina B din organism. O igienă precară poate fi un factor agravant al simptomelor de dermatită, dar nu o cauză în sine. Pe de altă parte, există numeroși factori de risc.

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc pentru dezvoltarea dermatitei seboreice:

• Un sistem imunitar slăbit, precum cele ale pacienților diagnosticați cu HIV/SIDA, care au suferit un transplant de organe sau ca urmare a unei forme de cancer;
• Într-o perioadă de recuperare după o afecțiune medicală gravă precum un atac de cord;
• Afecțiuni neurologice precum Parkinson, epilepsie sau depresie;
• Afecțiuni interne: pancreatită, obezitate;
• Alte afecțiuni sau iritații ale pielii precum acnee, psoriazis sau rozacee;
• Anumite medicamente;
• Temperaturi extreme, precum frigul și aerul uscat, sau cel cald și umed. 

Simptome și complicații

Simptomele dermatitei seboreice sunt asemănătoare cu ale altor afecțiuni dermatologice (eczeme ori reacții alergice cutanate precum psoriazis, dermatită atopică sau rozacee), și se face prin examinare medicală. Formele blânde implică descuamări fine (cunoscute drept ”coji în cap”), în timp ce formele severe se manifestă prin leziuni ce pot fi vindecate temporar sau pot să reapară.

Dermatita seboreică se manifestă astfel: 

• Descuamare difuză sau mătreață (Pitiriazis capitis) accentuată pe scalp, barbă, sprîncene, mustață;
• Cruste albe sau gălbui pe laturile nasului, scalp, față, sprâncene, urechi, urechi, marginea liberă a pleoapelor (blefarită seboreică), piept;
• Înroșirea pielii;
• Senzația de prurit (mâncărime).

Aceste manifestări pot să apară în perioade de stres mai intens, dacă aerul este foarte uscat sau în timpul anotimpurilor reci. Anumite complicații se pot ivi dacă schema de tratament este nepotrivită sau diagnosticarea nu este cea potrivită, sub forma de:

• Infecții bacteriene;
• Infecții fungice în zonele afectate de dermatită;
• Modificarea texturii pielii;
• Căderea părului, asociată cu scărpinatul excesiv.

Dacă afecțiunea provoacă un disconfort accentuat și simptomele nu pot fi ameliorate acasă, este necesar un consult de specialitate. 

Dermatita seboreică apare la un nou-născut în primele 3 luni de viață, în regiunea parietală și a fontanelei anterioare, în părțile mediane ale feței și la nivelul pliurilor mari, în special în zona de contact cu scutecul. Evoluția bolii este lentă și cu resorbție spontană în 1-2 luni.

Diagnostic

În anumite cazuri, dermatita seboreică se vindecă de la sine. În cele mai multe cazuri însă, este o afecțiune cronică, ce nu se vindecă ci poate fi doar ținută sub control. În cazul în care roșeața este însoțită de descuamare este necesar consultul medicului, care va diferenția această boală de cele cu manifestări asemănătoare. 

Opțiuni de tratament pentru dermatita seboreică

Tratamentul pentru dermatita seboreică trebuie adaptat în funcție de intensitatea și localizarea leziunilor, dar și de răspunsul la alte metode sau produse. 

• Creme, geluri sau șampoane cu efect antifungic și antimicotic, ce conțin ketoconazol 2% sau 1% ciclopirox, zinc pirition, acid salicilic, gudron, folosite zilnic apoi o dată până la trei ori pe săptămână, până dispar efectele, folosite pentru formele de debut, când mătreața domină tabloul clinic;
• Atenție la șampoanele care conțin gudron și pot decolora părul de culoare deschisă; acesta trebuie folosit alternativ cu alte 2-3 tipuri de șampon;
• Creme, șampoane și unguente pentru controlul inflamațiilor, ce conțin corticosteroizi (hidrocortizon, clobetasol, desonide); sunt eficiente și ușor de folosit dar nu sunt indicate pentru perioade lungi deoarece pot subția pielea;
• Medicamente antimicotice sub formă de pastile, dacă simptomele nu se ameliorează. Atenție însă, ele pot interacționa cu alte medicamente și pot duce la efecte adverse.

Scuamele de pe scalp pot fi spălate și îndepărtate după ce au fost bine înmuiate în ulei mineral sau de măsline. Sprayurile, fixativele sau alte produse de înfrumusețare pentru păr și mai ales cele care conțin alcool nu sunt recomandate, deoarece pot reactiva simptomele, dacă acestea au dispărut.

Dacă pe pleoape apar descuamări sau semne de roșeață, ele trebuie spălate ușor în fiecare seară cu șampon pentru copii și șterse cu un prosop moale. În același mod se procedează cu scalpul bebelușului, dacă acesta are dermatită seboreică pe cap. 

Ca modalități suplimentare de tratament, se folosesc și remedii naturiste care pot să aibă efecte pozitive. Acestea nu trebuie să înlocuiască însă consultul și tratamentul de specialitate. 

Iată câteva terapii și suplimente alimentare de acest fel, pe care le menționează și specialiștii de la Mayo Clinic:

• Ulei de arbore de ceai, ce are calități antibacteriene și antifungice, folosit separat sau odată cu șamponul de păr;
• Suplimente cu ulei de pește, datorită conținutului bogat de Omega 3 și implicit a efectelor antiinflamatorii;
• Aloe vera, sub formă de gel sau direct de la o frunză tăiată, care contribuie la ameliorarea erupțiilor și diminuarea efectelor acestora;
• Uleiuri esențiale precum cel de luminița nopții, borago sau coacăz negru, care pot ajuta la ameliorarea mâncărimilor și  roșeții (ele trebuie diluate cu alte uleiuri precum cel de cocos). 

Prevenirea dermatitei seboreice

Dermatita seboreică poate fi ținută sub control printr-un stil de viață sănătos și o alimentație echilibrată. Această afecțiune va recidiva în general chiar și după tratament, deci prevenirea constă în principal în limitarea posibililor factori declanșatori, cum ar fi aplicarea de produse cosmetice, de styling sau de spălare a părului nepotrivite ori prea agresive. 

Stresul emoțional poate agrava la rândul său episoadele de recidive, deci se recomandă evitarea stărilor conflictuale și a emoțiilor negative. Băile de soare și de apă sărată, sportul și o dietă echilibrată pot avea de asemenea efecte pozitive. 

Pentru igiena scalpului se folosesc produse blânde cu pielea, care nu conțin parfum, conservanți sau agenți tensioactivi.  

În concluzie, dermatita seboreică este o afecțiune cronică ce poate fi ținută sub control odată ce s-a declanșat. În anumite perioade pot să nu existe simptome deloc, iar în altele pot să apară episoade de simptomatologie mai severă. Într-o formă moderată sau acută, afectează circa 4% din populația globului, în timp ce mătreața (forma blândă de dermatită) apare la mai bine din 50% dintre persoanele adulte la nivel global.

Eliminarea factorilor declanșatori, dar și găsirea unei rutine care să funcționeze sunt modalități prin care se ține sub control această boală, care nu este contagioasă și nu duce la complicații severe.

Surse utilizate:

1. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/seborrheic-dermatitis, accesat 04.04.2022;
2. https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/eczema/seborrheic-dermatitis-medref, accesat 04.04.2022;
3. https://europepmc.org/article/med/22281892, accesat 04.04.2022;
4. https://www.healthline.com/health/skin/seborrheic-dermatitis#causes, accesat 04.04.2022;
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/seborrheic-dermatitis/symptoms-causes/syc-20352710, accesat 04.04.2022.