Cauzele, tratamentul și prevenția blefaritei

31. 3. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 6 minute de citit

Blefarita este o inflamație a pleoapelor, în special a marginilor libere superioare și inferioare ale acestora. Deși nu este contagioasă și nu afectează ochii în mod iremediabil, această afecțiune este neplăcută pentru pacienții care se confruntă cu ea, aceștia acuzând usturimi, înțepături sau senzația de prurit și de ”scame” care se formează la baza genelor. 

În ghidul de mai jos vei afla mai multe despre cauzele, tratamentul dar și anumite metode de prevenție a blefaritei.

Ce este blefarita?

Blefarita, sau inflamația pleoapelor, este o afecțiune oftalmologică des întâlnită ce apare mai ales la marginile exterioare ale acestora, unde cresc genele. Ea apare frecvent în rândul pacienților atunci când glandele uleioase de mici dimensiuni de la baza genelor se înfundă. 

Blefarita nu este cauzată de o igienă precară a ochilor, ci este de obicei asociată cu infecții bacteriene ale ochilor sau cu anumite boli ale pielii cum ar fi acneea rozacee, fiind însoțită de usturimi, înțepături, ochi roșii sau iritația și înroșirea pleoapelor.

Cauzele apariței blefaritei

Blefarita  poate fi cauzată de mai multe boli sau afecțiuni, având diverse tipuri de factori favorizanți. Între aceștia se numără dermatita seboreică sau mătreața scalpului și a genelor, acneea rozacee a pielii, diabetul zaharat, alergiile provocate de poluare, acarieni sau cosmetice, afectarea fluxului lacrimal sau vicii de refracție necorectate. 

Între factorii infecțioși cei mai des întâlniți se numără Staphylococus aureus sau Staphylococus epidermis.

Tipuri de blefarită

În majoritatea cazurilor, blefarita este o afecțiune cronică destul de dificil de tratat, dar care nu este contagioasă și nu provoacă daune permanente pentru pacienți. Această condiție oftalmologică poate afecta persoane de orice vârstă, și este clasificată în principal ca fiind:

  • Blefarită acută (ulcerativă sau neulcerativă)
  • Blefarită cronică (seboreică), asociată cu dermatita seboreică a feței și scalpului.

În funcție de localizare, apare în două forme de bază:

  • Blefarită anterioară

Blefarita anterioară afectează de obicei partea exterioară frontală a pleoapelor, din apropierea genelor, fiind cauzată cel mai frecvent de infecții bacteriene sau dermatite seboreice. Se manifestă prin mâncărimi la nivelul ochilor, înroșirea și aspectul solzos al pielii. Dermatitele seboreice pot afecta însă și alte zone ale corpului, de exemplu fața, părțile laterale ale nasului, sprâncenele, urechile, pleoapele sau pieptul.

  • Blefarită posterioară

Blefarita posterioară afectează suprafața interioară a pleoapei, care vine în contact cu ochiul, fiind cauzată de disfuncția glandelor ce secretă uleiul pentru lubriferea acestuia. Acest tip de blefarită apare de cele mai multe ori la persoanele cu pielea afectată de acnee rozacee, care este tot un tip de tulburare a glandelor uleioase ale feței. În aceste cazuri, afecțiunea este cauzată de inflamarea glandelor meibomiene aflate pe pleoapele superioare și inferioare, ce au deschiderea în spatele genelor, și care produc secreții anormale ce conduc la inflamații și mâncărimi. 

În multe cazuri, cele două forme de blefarită apar simultan la un pacient, dar în diferite grade de severitate. 

Simptomele de blefarită

Indiferent de tipul de blefarită, simptomele cele mai frecvente sunt:

  • Ochii roșii sau umezi; afecțiunea poate duce la crize frecvente de conjunctivită;
  • Umflarea pleoapelor superioare;
  • Senzația de mâncărime, nisip sau de arsură la nivelul ochiului;
  • Umflătura ochilor și înroșirea pleoapelor;
  • Exfolierea pielii din jurul ochilor;
  • Uscăciunea ochilor, care duce la formarea de cruste între gene sau la colțul ochilor la trezire;
  • Lipirea pleoapelor;
  • Gene care cresc anormal;
  • Usturimea și lăcrimarea ochilor; hipersecreția lacrimală este cauzată de iritația continuă și scuamele de la baza genelor;
  • Sensibilitatea la lumină;
  • Pierderea genelor.

Diagnosticul de blefarită

Dacă simptomele de blefarită nu dispar, în ciuda unei igiene corespunzătoare prin curățarea și îngrijirea riguroasă a zonelor afectate, este necesar consultul medical. Medicul oftalmolog va examina cu atenție pleoapele și ochii, cu ajutorul unui biomicroscop. 

În anumite cazuri se poate apela la examenul de laborator al secreției conjunctivale și efectuarea unei antibiograme, ce poate indica etiologia și tratamentul cel mai eficient. 

Tratamentul pentru blefarită

Tratamentul acestei afecțiuni de tipul de blefarită. În cele mai multe cazuri, implică păstrarea pleoapelor curate, fără cruste, iar în cazul infecțiilor de tip bacterian se prescrie un antibiotic.

Tratamentul cuprinde:

  • Curățarea în mod regulat a zonei afectate, de două până la patru ori pe zi dacă afecțiunea oftalmologică este recurentă, sau o dată/de două ori pe zi dacă aceasta este ținută sub control. Se aplică o compresă caldă peste ochiul umflat, timp de câteva minute, pentru a înmuia și lichefia secrețiile și crustele formate pe pleoape. Se îndepărtează imediat orice resturi uleioase folosind un prosop înmuiat în apă caldă și câteva picături de șampon pentru copii. Se poate curăța în acest fel și baza genelor, trăgând ușor pleoapa de pe ochi. 
  • Scuamele de la marginea liberă a pleoapei se pot înlătura manual în același mod, folosind apă și șampon sau șervețele umede speciale;
  • Pentru ameliorarea simptomelor de ochi uscați se pot administra picături lubrifiante sau lacrimi artificiale;
  • La nevoie, se aplică soluții cu antibiotic și cortizon, dacă afecțiunea este asociată cu o conjunctivită acută. În cazuri rare, în care tratamentele clasice nu răspund, se poate administra și un antibiotic oral, pe termen mai lung.

Pentru un tratamentul eficient este important și masajul pleoapelor după fiecare aplicare a unguentelor cu antibiotice și antiinflamatorii steroidiene pe marginea pleoapelor. 

Cum poate fi prevenită această afecțiune?

Pentru pacienții care se confruntă cu mătreață la nivelul scalpului, folosirea unui șampon anti-mătreață poate preveni sau ameliora semnele și simptomele blefaritei. În ameliorarea afecțiunilor asociate cu acneea rozacee și prevenirea apariției blefaritei posterioare se poate dovedi de ajutor o dietă bogată în acizi grași Omega 3, sau suplimente care conțin acest tip de acizi. 

Cu toate acestea, chiar și în urma unui tratament oftalmologic de succes, blefarita nu dispare complet odată ce s-a format, iar recidivele sunt frecvente.  

În concluzie, blefarita este o afecțiune oftalmologică ce poate fi tratată locat, dar care de regulă se cronicizează. Păstrarea unei igiene corespunzătoare la nivelul ochilor va diminua însă cele mai multe din simptomele și efectele de ochi uscați, senzația de lăcrimare sau de lipire și înroșire a pleoapelor ce apar la pacienții cu blefarită. 

Surse utilizate: 

  1. Mayo Clinic, Blepharitis,  https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/blepharitis/symptoms-causes/syc-20370141#:~:text=Blepharitis%20is%20an%20inflammation%20along,that%20cling%20to%20the%20lashes, accesat 30.03.2022;
  2. Medical News Today, Blepharitis and how to treat it, https://www.medicalnewstoday.com/articles/185155#treatment, accesat accesat 30.03.2022;
  3. American Optometric Association, Blepharitis, https://www.aoa.org/healthy-eyes/eye-and-vision-conditions/blepharitis?sso=, accesat 30.03.2022.