Depresia la copii: cauze, simptome, tratament

Ce este depresia la copii si cum difera ea de cea de la adulti?

Depresia la copii, o problema medicala complexa si serioasa, nu se rezuma la o stare de tristete temporara sau la o reactie la evenimentele stresante ale vietii. Aceasta este o tulburare mentala care influenteaza modul in care un copil se simte, gandeste si se comporta, avand potentialul de a conduce la diferite probleme emotionale si fizice. Intr-o societate in care anxietatea si depresia sunt tot mai raspandite, este esential sa intelegi si sa recunosti depresia la copii [1].

Depresia la copii se distinge de cea la adulti prin manifestarile sale. Copiii pot sa prezinte simptome somatice, cum ar fi durerile de cap sau de stomac, sa aiba probleme la scoala sau sa afiseze un comportament iritabil, desi adultii in depresie experimenteaza, de obicei, o tristete adanca. In plus, este important sa retinem ca, spre deosebire de adulti, copiii nu dispun intotdeauna de vocabularul necesar sau de abilitatea de a exprima emotiile pe care le resimt [2].

Depresia poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltarii copiilor. Pe langa faptul ca poate afecta performanta academica, poate de asemenea sa deterioreze relatiile copilului cu ceilalti si poate cauza probleme de comportament sau de sanatate pe termen lung. 

Ce tipuri de depresie pot afecta copiii?

Depresia la copii poate lua mai multe forme, fiecare cu caracteristici specifice:

• tulburarea depresiva majora - este cel mai cunoscut tip de depresie, manifestat prin tristete profunda, lipsa de speranta, iritabilitate, probleme de somn, pierderea interesului pentru activitati si retragere sociala; 
• tulburarea disforica premenstruala - aceasta afectiune apare dupa inceperea menstruatiei si se manifesta prin simptome de depresie si anxietate cu aproximativ o saptamana inainte de ciclul menstrual; copilul poate fi mai iritabil, plange usor si are dificultati de concentrare; 
• tulburarea afectiva sezoniera - simptomele sunt similare cu cele ale depresiei majore, dar apar in anumite perioade ale anului, cel mai frecvent iarna, cand este mai intuneric si mai frig; totusi, poate aparea in orice sezon; 
• distimia (tulburarea depresiva persistenta) - este o forma mai usoara a depresiei, dar de lunga durata; simptomele sunt asemanatoare depresiei majore, dar mai putin intense si persistente in timp; pot fi confundate cu trasaturi de personalitate, insa tratamentul este important [2].

Cauze ale depresiei la copii

Depresia la copii este o problema serioasa de sanatate mentala, care poate fi cauzata de o varietate de factori. Unul dintre acesti factori poate fi de natura genetica si biologica. Conform studiilor, exista o predispozitie genetica semnificativa pentru depresie. Daca unul sau ambii parinti sufera de depresie, exista o sansa crescuta ca si copilul sa dezvolte aceasta afectiune. In plus, cercetarile sugereaza ca un dezechilibru chimic in creier poate contribui la dezvoltarea depresiei la copii [3].

In contextul familial si al relatiilor interpersonale, mediul in care copilul creste joaca un rol esential. Abuzul fizic sau emotional, neglijarea, conflictele frecvente in familie sau divortul parintilor sunt factori care pot contribui la depresie. In plus, relatiile nesatisfacatoare cu colegii de scoala sau lipsa prietenilor pot contribui la aparitia depresiei.

Anumite probleme de sanatate sau de dezvoltare pot, de asemenea, sa cauzeze depresie la copii. Afectiunile cronice care pot provoca sentimente de tristete si disperare pot duce la depresie. In plus, copiii cu probleme de invatare sau alte probleme de dezvoltare sunt mai susceptibili la depresie [1].

Traumele si stresul pot declansa si ele depresia la copii. Evenimente traumatizante cum ar fi moartea sau boala unui membru al familiei pot avea un impact semnificativ asupra sanatatii mentale a copilului. In plus, stresul cronic reprezentat de presiunea excesiva la scoala sau asteptarile nerealiste din partea parintilor pot fi factori de risc pentru depresie [4].

Factori de risc pentru depresia la copii

Pe langa cauzele mentionate mai sus, exista diversi alti factori care pot contribui la aparitia depresiei in copilarie si adolescenta. Acesti factori pot fi impartiti in cateva categorii:

• istoric medical personal - anxietatea si depresia la copii sunt adesea asociate; de asemenea, tulburari precum ADHD sau problemele de comportament sunt factori de risc pentru depresia la copii;
• factori biologici si medicali - exemple de astfel de factori ar fi sexul feminin, pubertatea, greutatea mica la nastere, leziunile cerebrale;
• comportamente de risc precum consumul de substante [2]. 

Simptomele depresiei la copii

Depresia la copii se manifesta printr-o varietate de simptome emotionale. Potrivit Asociatiei Americane de Psihiatrie, un copil cu depresie poate prezenta:

• tristete persistenta;
• plans frecvent;
• lipsa de interes pentru activitatile pe care in mod normal le iubeste;
• sentimente de neajutorare sau de disperare.

Furia excesiva sau iritabilitatea, sentimentele de vinovatie si chiar gandurile de moarte sau de sinucidere pot fi, de asemenea, semne ale depresiei.

Simptomele comportamentale si fizice sunt, de asemenea, relevante pentru diagnosticarea depresiei la copii. Acestea pot include:

• retragerea din activitatile sociale;
• probleme de concentrare;
• probleme de somn (insomnie sau dormit excesiv);
• modificari ale apetitului sau greutatii;
• comportament agitat sau lent;
• oboseala sau lipsa de energie;
• dureri fizice inexplicabile, cum ar fi durerile de cap sau durerile de stomac [5].

Este important de remarcat faptul ca modul de manifestare al depresiei si simptomele ei la copii pot varia in functie de varsta. Conform studiilor, depresia la copii mai mici se poate manifesta prin simptome precum:

• anxietate;
• evitarea separarii de parinti;
• agitatie.

Pe de alta parte, simptomele depresiei la adolescenti pot include:

• lipsa de motivatie;
• scaderea performantei scolare;
• abuzul de substante;
• probleme comportamentale.

Impactul si complicatiile depresiei la copii

Depresia la copii si adolescenti poate avea un impact semnificativ asupra functionarii lor zilnice. Depresia poate afecta performanta scolara a copiilor, relatiile cu prietenii si familia si starea lor generala de bine. In cazuri severe, depresia poate chiar sa conduca la sinucidere [2]. 

Diagnosticarea depresiei la copii

Diagnosticarea depresiei la copii presupune recunoasterea simptomelor specifice acestei varste. In cazul in care parintii sau alte persoane din anturajul copilului suspecteaza ca acesta sufera de depresie, este esentiala consultarea unui specialist in sanatate mintala.

Acesta poate fi un psihiatru, un psiholog, un consilier sau un asistent social. In cadrul acestei evaluari, specialistii vor discuta cu copilul si familia acestuia despre simptomele pe care le prezinta, despre istoricul familial de probleme de sanatate mintala si despre orice evenimente de viata stresante sau traumatice.

Evaluarea medicala si psihologica este un pas esential in diagnosticarea depresiei la copii. Evaluarea medicala poate include un examen fizic si teste de laborator pentru a exclude alte afectiuni care ar putea cauza simptome similare cu depresia. Evaluarea psihologica poate include chestionare sau teste standardizate pentru a evalua starea de spirit a copilului, gandurile si comportamentul acestuia [3].

Intrucat depresia la copii poate fi o boala cronica, aceasta necesita monitorizare si ajustarea tratamentului pe masura ce copilul creste. Prin urmare, diagnosticarea depresiei la copii nu se incheie odata ce un copil a fost diagnosticat. Este important ca parintii si profesionistii de sanatate mintala sa continue sa monitorizeze starea de spirit a copilului si sa ajusteze tratamentul, daca este necesar.

Criterii DSM-5 pentru diagnosticarea depresiei la copii si adolescenti

Pentru a fi diagnosticat cu depresie, copilul trebuie sa prezinte cel putin 5 simptome din lista de mai jos, pe o perioada de minimum 2 saptamani, cu o modificare semnificativa a functionarii zilnice: 

• dispozitie depresiva sau iritabila aproape in fiecare zi (observata de copil sau de cei din jur); 
• pierderea interesului sau a placerii pentru activitati; 
• schimbari semnificative in greutate sau apetit (crestere/scadere); 
• tulburari de somn (insomnie sau somn excesiv); 
• agitatie sau lentoare psihomotorie (observabila de altii); 
• oboseala sau lipsa de energie aproape zilnic; 
• sentimente de inutilitate sau vinovatie excesiva/neadecvata; 
• dificultati de concentrare sau indecizie; 
• ganduri recurente despre moarte, ideatie sau tentative suicidare [6].

Unul dintre simptome trebuie sa fie dispozitie depresiva sau pierderea interesului/placerii. 

Alte criterii:

• simptomele provoaca suferinta semnificativa sau afecteaza activitatea sociala/scolara; 
• episodul nu este cauzat de consum de substante sau de alte boli; 
• simptomele nu pot fi explicate prin alte tulburari psihotice (ex. schizofrenie);
• nu exista episoade maniacale sau hipomaniacale in istoricul copilului [6].

Tratamentul depresiei la copii

Tratamentul depresiei la copii este complex si necesita o abordare personalizata, adaptata fiecarui caz in parte. Acesta poate include terapie psihologica, medicamente antidepresive sau o combinatie a celor doua. Alegerea tratamentului depinde de severitatea depresiei, de varsta copilului si de prezenta altor probleme de sanatate mintala [4].

Terapia psihologica, in special terapia cognitiv-comportamentala este dovedita a fi eficienta in tratarea depresiei la copii. Prin acest tip de terapie, copiii invata sa identifice si sa schimbe gandurile negative si comportamentele care pot contribui la sentimentele de depresie. Alte forme de terapie, precum terapia prin arta sau terapia prin joc pot fi, de asemenea, adaptate in functie de varsta si de interesele copilului.

In cazurile severe de depresie sau atunci cand terapia nu a avut rezultatele dorite, pot fi prescrise medicamente antidepresive. Este important de subliniat ca aceste medicamente trebuie utilizate sub supravegherea unui medic din cauza posibilitatii aparitiei unor efecte secundare. Antidepresivele pot creste riscul de ganduri suicidare la copii si adolescenti, motiv pentru care acestea trebuie administrate cu mare precautie [1]. Farmacistii Dr. Max iti pot spune mai multe despre efectele adverse ale medicamentelor si de ce este important sa se respecte indicatiile medicului.

Un alt element esential in tratamentul depresiei la copii este sprijinul familial. Familia poate oferi un suport emotional important si poate contribui la implementarea strategiilor de coping in viata cotidiana a copilului.

Sustinerea copilului cu depresie

Comunicarea cu copilul este un aspect esential in sprijinirea acestuia. Parintii trebuie sa mentina o comunicare deschisa si constanta, asigurandu-i pe copii ca sunt iubiti si apreciati. In acelasi timp, este important sa ii incurajam pe copii sa isi exprime sentimentele si sa ii ajutam sa inteleaga ca depresia este o boala care poate fi tratata.

Parintii si alte persoane de ingrijire trebuie sa incurajeze copilul sa urmeze tratamentul recomandat de profesionistii din domeniul sanatatii mintale. Acest lucru poate include terapie, medicamente, sau o combinatie a ambelor. Exista si suplimente pentru depresie care pot fi administrate si copiilor, dar doar dupa o anumita varsta si doar cu acordul medicului si conform instructiunilor acestuia. 

Crearea unui mediu sigur si pozitiv este, de asemenea, esentiala pentru copiii cu depresie. Acest lucru poate implica stabilirea unor rutine zilnice, asigurarea unui mediu calm si linistit, precum si incurajarea activitatilor placute si a timpului petrecut in aer liber.

Depresia la copii difera de cea la adulti, iar diagnosticarea si interventia timpurie sunt imperior necesare pentru mentinerea calitatii vietii si prevenirea problemelor pe termen lung. Nu ezita sa cauti sprijin pentru copilul tau indiferent care pare sa fie problema cu care se confrunta acesta; interventia prompta si timpurie este mai eficienta decat cea tardiva!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: