Esofag Barrett (Sindrom Barrett): cauze, simptome, tratament

Boala de reflux gastroesofagian este responsabila de aparitia unor simptome destul de neplacute, ce includ arsurile gastrice, regurgitarea, eructatia, dificultatile sau durerile la inghitire. Dincolo de faptul ca afecteaza calitatea vietii, netratata, ea poate duce la aparitia unor complicatii severe, printre care si esofagul Barrett sau sindromul Barrett, o afectiune asociata cu un risc sporit de dezvoltare a cancerului esofagian.[2] Continua sa citesti pentru a afla mai multe despre aceasta boala, inclusiv care sunt simptomele sale si ce optiuni de tratament sunt disponibile. 

Ce este esofagul Barrett (sindromul Barrett) 

Esofagul Barrett este o afectiune in care celulele care acopera suprafata interioara a esofagului sunt inlocuite de celule intestinale, proces cunoscut sub denumirea de metaplazie intestinala. Nu exista date exacte privind numarul persoanelor care sufera de aceasta boala, dar, in general, se estimeaza ca ar afecta intre 1,6% si 6,8% din populatie.[1]

Motivul pentru care esofagul Barrett este considerata o afectiune periculoasa este acela ca este asociata cu un risc mai ridicat de dezvoltare a adenocarcinomului esofagian, un tip de cancer esofagian. Trebuie insa mentionat faptul ca riscul este totusi destul de mic - mai putin de 1% dintre persoanele diagnosticate cu esofag Barrett ajung sa dezvolte aceasta forma de cancer. Asta nu inseamna insa ca nu este necesara monitorizarea atenta a bolii.[3]

Cauzele aparitiei esofagului Barrett

Cauzele exacte ale esofagului Barrett nu sunt cunoscute. Se crede insa ca exista mai multi factori ce contribuie la dezvoltarea sa. Este, dupa cum am mentionat anterior, una dintre posibilele complicatii ale bolii de reflux gastroesofagian, acea afectiune ce apare atunci cand sfincterul esofagian inferior nu mai functioneaza asa cum ar trebui, permitand si continutului stomacului sa revina in esofag. Acidul gastric irita mucoasa esofagului, determinand modificari ale celulelor.[2][3] Majoritatea persoanelor care au aceasta boala nu vor dezvolta sindromul Barrett - el apare doar in aproximativ 10% pana la 15% dintre cazuri.[1]

In acelasi timp, poti sa ajungi sa suferi de sindromul Barrett chiar daca nu ai simptome de reflux gastroesofagian. Lista factorilor de risc mai include: 

• sexul masculin; 
• obezitatea; 
• fumatul;
• hernia hiatala;
• varsta peste 50 de ani; 
• istoricul familial de esofag Barrett sau cancer esofagian.[2][3]

Un lucru interesant descoperit de cercetatori este acela ca exista si factori care contribuie la reducerea riscului de aparitiei a acestei afectiuni. Unul dintre ei este infectia cu Helicobacter pylori, un tip comun de bacterie care se dezvolta in tractul digestiv. Din aceeasi categorie fac parte medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene si dieta bogata in fructe, legume si anumite vitamine.[1]

Simptomele esofagului Barrett

Esofagul Barrett nu provoaca simptome. Atunci cand apare ca o complicatie a bolii de reflux gastroesofagian, se poate manifesta insa prin simptome specifice acesteia: 

• arsuri gastrice frecvente; 
• regurgitare; 
• dificultati la inghitire;
• dureri in piept (rar).[2]

Exista si anumite semne de alarma care nu trebuie niciodata ignorate, cum ar scaderea in greutate inexplicabila, varsaturile sau scaunele cu sange si durere intensa la inghitire. Aceste simptome necesita evaluare medicala urgenta.[2]

Diagnosticul esofagului Barrett

Data fiind lipsa simptomelor specifice, singura modalitate de a confirma acest diagnostic este prin intermediul unor investigatii precum endoscopia si biopsia. Endoscopia este un examen invaziv in care se introduce un tub flexibil cu o camera la un capat in esofag, permitand medicului sa vizualizeze tesutul acestui organ si sa depisteze eventualele modificari. Biopsia implica prelevarea de probe de tesut din zona suspecta si analizarea sa pentru a determina gradul de modificare a celulelor. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre tesut: 

• fara displazie - celulele nu prezinta modificari precanceroase; 
• cu displazie de grad scazut - celulele prezinta mici modificari precanceroase;
• cu displazie de grad inalt - s-au produs modificari semnificative ale mucoasei esofagului.[2]

Tratamentul esofagului Barrett

Tratamentul esofagului Barrett se stabileste in functie de gradul de displazie si starea generala de sanatate a persoanei afectate. In cazurile fara displazie, se recomanda, de regula, monitorizarea bolii prin endoscopii periodice. In cazul prezentei bolii de reflux gastroesofagian este important sa se ia masuri pentru tratarea acesteia si ameliorarea simptomelor. In acest sens se pot recomanda: 

• modificarea dietei si evitarea alimentelor care pot agrava refluxul gastroesofagian; 
• evitarea consumului de alcool, bauturi cu cafeina si tutun; 
• pierderea in greutate; 
• medicamente pentru a controla refluxul gastroesofagian
• operatii sau proceduri endoscopice.[2][3] 

In cazurile cu displazie de grad scazut, optiunile de tratament pot include: 

• rezectia endoscopica a celulelor afectate; 
• ablatia cu radiofrecventa; 
• crioterapia.

Aceleasi optiuni sunt valabili si in cazurile cu displazie de grad inalt, considerata in general a fi un precursor al cancerului esofagian. O alta optiune de tratament o reprezinta interventia chirurgicala sau operatia pentru indepartarea partii deteriorate a esofagului si atasarea partii ramase la stomac.[2]

Esofagul Barrett sau sindromul Barrett este o afectiune ce necesita o monitorizare atenta, chiar si in lipsa celulelor precanceroase. Desi aproximativ 90% dintre persoanele care au aceasta afectiune nu vor ajunge sa dezvolte adenocarcinom esofagian, un astfel de diagnostic trebuie privit ca un motiv in plus sa acorzi o mai mare atentie sanatatii tale si controalelor medicale periodice.

Atentie! Acest articol are caracter strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare. Daca observi aparitia unor simptome ce ar putea indica prezenta unei probleme de sanatate, adreseaza-te unui specialist. 

Bibliografie: