Ce sunt chisturile ovariene, cauzele, simptomele si tratamentul acestora

28. 3. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 13 minute de citit

In gama afectiunilor ginecologice, chisturile ovariene sunt un diagnostic frecvent intalnit. Chiar si asa, prezenta lor declanseaza un val puternic de anxietate din cauza temerilor ca ar putea fi vorba despre formatiuni neoplazice. Din fericire, vasta majoritate a chisturilor sunt benigne, dar chiar si asa, prezenta lor impune un diagnostic precis, monitorizare si, uneori, tratament.

Ce este un chist ovarian?

Panica pe care o starneste acest diagnostic are ca si cauza faptul ca majoritatea femeilor nu stiu ce este un chist ovarian. 

Atunci cand medicul vorbeste despre un chist ovarian, el face referire la o formatiune plina cu un continut lichid sau semilichid, aparut pe suprafata ovarului. Unele chisturi ovariene sunt fiziologice, in timp ce altele pot ridica semne de intrebare si pot starni ingrijorare [1]. 

Frecventa cu care sunt diagnosticate chisturile ovariene a crescut odata cu aparitia metodelor imagistice moderne, controlul medical si ecografiile periodice permitand identificarea acestora. 

De la ce se face chistul ovarian?

Cauzele aparitiei chisturilor ovariene sunt numeroase si variate. Majoritatea chisturilor ovariene sunt consecinta fireasca a ciclului menstrual. Acestea se numesc chisturi functionale; ele scad in dimensiuni si dispar de obicei in mai putin de 60 zile, fara sa fie nevoie de tratament [1].

Chisturile patologice pot aparea la orice varsta, dar sunt in general mai frecvente la pubertate si in adolescenta, perioade de dezvoltare foarte active din punct de vedere hormonal [2]. 

Cauza precisa a chisturilor ovariene nu este cunoscuta, specialistii considerand ca este vorba despre o etiologie plurifactoriala, in care echilibrul hormonal joaca un rol important. Uneori, ele se pot asocia altor disfunctii si tulburari sexuale, de tipul infertilitatii [3]. 

Cate tipuri de chisturi ovariene exista?

In functie de modul de aparitie, de cauzele care le-au determinat, de structura lor celulara si de alti factori pe care medicii ii iau in considerare, se poate vorbi despre chisturi ovariene functionale si chisturi ovariene patologice [1].

Chisturi ovariene functionale

Ciclul menstrual normal are o durata medie de 28 zile, din prima zi a menstruatiei pana in prima zi a menstruatiei urmatoare [4]. 

Prima jumatate a ciclului este variabila si poarta denumirea de faza foliculara. In aceasta faza creste concentratia hormonului de stimulare foliculara (FSH), datorita caruia se formeaza un folicul dominant, care va fi eliberat la momentul ovulatiei [1].

In cazul unui ovar care functioneaza normal, sinteza de estrogen a foliculului dominant determina cresterea concentratiei de hormon luteinizant (LH), care determina producerea ovulatiei. Odata ovocitul eliberat, incepe faza luteinica a ciclului menstrual [1].

Dupa ovulatie, din resturile foliculului spart se formeaza corpul luteal, care sintetizeaza progesteron. Odata ce creste sinteza de progesteron, scade concentratia de FSH si LH [2]. 

In abenta sarcinii, corpul luteal se degradeaza treptat, ceea ce determina o noua crestere a FSH si LH, iar ciclul se reia [3].

Chistul folicular

Chistul folicular apare atunci cand foliculul ovarian dominant nu se sparge la momentul ovulatiei. Obisnuit, vorbim despre un chist ovarian de 3 cm, care poate crea simptome relativ discrete, de tipul unui disconfort local [1]. 

Uneori, persistenta chisturilor foliculare poate crea un dezechilibru hormonal concretizat in scaderea frecventei menstruatiilor si menoragie. 

Chistul luteal

In absenta unei sarcini, corpul luteal persista 14 zile. Daca ovulul este fertilizat, corpul luteal ramane functional pana la 9 saptamani, apoi se dizolva treptat [3]. 

In cazul in care corpul luteal persista, medicii vorbesc despre un chist luteal, definit ca un corp luteal care atinge sau depaseste diametrul de 3 cm. Acest tip de chist poate determina aparitia unei dureri surde in zona ovarului pe care se formeaza. In cazul in care se rupe, durerea poate deveni acuta si exista riscul unei hemoragii puternice [4]. 

Chisturi patologice

Exista mai multe tipuri de chisturi patologice, dintre care cele mai importante sunt chisturile neoplazice, teratoamele, endometrioamele, adenoamele chistice si chisturile caracteristice sindromului ovarelor polichistice [1]. 

Chisturile neoplazice

Chisturile neoplazice rezulta din cresterea necontrolata a celulelor ovariene, cel mai adesea a celor aflate la suprafata epiteliului. Cancerul ovarian este a opta cea mai frecventa forma de cancer la femei, iar varsta medie pentru diagnostic este 63 ani [1]. 

Exista mai multe tipuri de tumori maligne ale ovarelor, dar ele pot fi diferentiate doar cu ajutorul examenului histopatologic.

Teratomul (chistul dermoid)

Chisturile dermoide deriva din celule embrionare, motiv pentru care contin un amestec de tesuturi: piele, par sau chiar dinti. Rareori pot deveni maligne, principala preocupare in ceea ce le priveste fiind legata de cresterea necontrolata in dimensiuni [2].

Adenomul chistic

Adenomul chistic este una dintre cele mai frecvente tumori ovariene si se prezinta sub forma unui chist pozitionat la suprafata ovarului si umplut cu un material lichid sau mucinos. Principalul motiv de ingrijorare, in cazul sau, are legatura cu dimensiunile pe care le poate atinge, care variaza intre 1 si 30 cm sau chiar mai mult, cu o medie de 10 cm [1]. 

Endometriomul

Endometriomul este un chist plin cu sange care apare asociat endometriozei. Produce simptome relativ intense: durere locala, durere la contactul sexual, dismenoree. In cazul in care se sparge, hemoragia consecutiva genereaza durere intensa, acuta [1]. 

Sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice este diagnosticat atunci cand pe suprafata ovarului se pot identifica numerosi foliculi chistici cu dimensiuni de 2 - 5 mm. Aceste chisturi sunt prea mici pentru a crea probleme; ele sunt, mai degraba, simptomul unui dezechilibru hormonal [3]. 

Care sunt simptomele acestei afectiuni?

Majoritatea pacientelor cu chisturi ovariene sunt asimptomatice, iar leziunile sunt descoperite intamplator, in timpul unei examinari de rutina. In general, cand vorbim despre un chist ovarian, simptomele pot varia de la cele mai usoare (o jena in zona ovarului respectiv, manifestata in anumite momente ale ciclului menstrual) pana la cele mai severe [1]. 

Cele mai frecvente simptome pe care le mentioneaza pacientele sunt:

  • Disconfort in timpul contactului sexual cu penetrare profunda;
  • Defecare ingreunata sau senzatia persistenta a nevoii de a defeca;
  • Urinare frecventa din cauza presiunii pe vezica urinara;
  • Dereglari ale menstruatiei, menoragie, hemoragii in mijlocul ciclului menstrual;
  • La copii poate aparea pubertate precoce;
  • Senzatie de balonare, indigestie, arsuri stomacale;
  • Semne ale unor dereglari hormonale: hirsutism, infertilitate, oligomenoree, obezitate, acnee [2].

Cum se stabileste diagnosticul si ce analize se fac pentru depistarea chistului ovarian?

Chisturile ovariene sunt descoperite, de multe ori, ca surprize in cadrul controlului ginecologic anual pe care orice femeie ar trebui sa il faca. Este bine de stiut ca, daca un chist ovarian de 7 cm este considerat suficient de mare incat sa produca simptome, un chist ovarian de 4 cm poate trece neobservat pana la momentul ecografiei abdominale [1]. 

O alta situatie in care sunt identificate chisturile ovariene este momentul in care pacienta se prezinta la Urgente pentru durere intensa. In acest caz poate fi vorba despre un chist ovarian spart, care nu mai poate fi identificat ecografic, situatie in care este necesara efectuarea diagnosticului diferential pentru a se exclude un numar de alte afectiuni [2]. 

Etapele diagnosticului sunt:

  • Examenul clinic - uneori, examenul clinic poate identifica prezenta unei mase in zona ovarului, dar daca e vorba despre un chist de mici dimensiuni, el nu este suficient [3];
  • Ecografia - se poate efectua o ecografie transvaginala pentru un plus de precizie. Atunci cand exista o formatiune cu o structura complexa pe un ovar, protocolul de diagnostic presupune automat ca ar putea fi vorba despre un cancer, in special la o femeie aflata la menopauza, cu istoric personal de cancer la san sau istoric familial de cancer mamar sau ovarian. Daca pacienta are un chist uterin sau un fibrom, e posibil ca ecografia sa nu fie de foarte mare ajutor pentru examinarea ovarelor [1];
  • Alte metode imagistice: multe dintre chisturile ovariene sunt descoperite in sarcina, pentru simplul motiv ca ecografiile aparatului genital se efectueaza mai frecvent in aceasta perioada. Prin urmare, daca se considera necesara efectuarea de investigatii imagistice mai aprofundate, metoda de electie este RMN-ul [4];
  • Laparoscopia in scop de diagnostic este uneori folosita pentru examinarea mai atenta si mai precisa a unui chist ovarian, in ideea alegerii unui protocol de tratament adecvat [1];
  • Teste de laborator: nu exista un test anume pentru chistul ovarian sau complicatiile sale, dar exista analize de laborator care trebuie efectuate in cazul pacientelor care se prezinta la medic cu durere pelvina: testul de sarcina (pentru identificarea unei eventuale sarcini extrauterine), hemoleucograma completa (pentru identificarea unei hemoragii interne sau a unei infectii), sumarul de urina (pentru excluderea unei infectii urinare sau a calculilor urinari), un tampon endocervical (pentru identificarea bolilor cu transmitere sexuala sau a bolii inflamatorii pelvine) [1]. 

Markeri pentru cancerul ovarian

Una dintre cele mai importante etape de diagnostic este diferentierea chisturilor benigne de cele maligne. 

  • CA125 este o proteina care apare natural la suprafata celulelor ovariene, atat pe ovarul sanatos, cat si pe cel cu crestere tumorala. O valoare serica mai mica de 350 U/ml este considerata normala. CA125 este crescuta la 85% dintre pacientii cu carcinom epitelial ovarian si la 50% dintre pacientii cu cancer in stadiul 1 [1].
  • Alti markeri care inca sunt in studiu, pentru determinarea eficientei lor in diagnosticul cancerului ovarian: acidul lisofosfatidic, TAG72, OVX1, M-CSF, leptina, osteopontina, factorul de crestere de tip insulinic 2, factorul de activare a macrofagelor, alfafetoproteina, alfafetoproteina si betaHCG etc [1]. 

Care sunt factorii de risc?

Chisturile ovariene pot aparea la orice femeie, dar exista cativa factori de risc identificati si acceptati de catre lumea medicala:

  • Tratamentele pentru infertilitate: sindromul de hiperstimulare ovariana apare relativ frecvent la femeile tratate cu stimulatori de ovulatie;
  • Tamoxifen: poate declansa aparitia de chisturi ovariene functionale, care dispar la intreruperea tratamentului;
  • Sarcina: in al doilea trimestru de sarcina, cresterea hCG poate determina aparitia de chisturi ovariene;
  • Hipotiroidism: similitudinile unor hormoni pot declansa aparitia de chisturi ovariene asociate hipotiroidismului;
  • Gonadotropinele materne: gonadotropinele transplacentare pot avea efecte care determina aparitia de chisturi ovariene neonatale sau fetale;
  • Fumatul: fumatul se asociaza cu cresterea riscului de chisturi ovariene functionale;
  • Ligatura tubara (legarea trompelor): riscul de aparitie a chisturilor ovariene creste odata cu aceasta manopera chirurgicala;
  • Factori de risc asociati neoplasmelor ovariene: istoricul familial, varsta inaintata, rasa caucaziana, infertilitatea, nuliparitatea, antecedente de cancer mamar, mutatii ale genei BRCA [1].

Ce tipuri de tratament se efectueaza pentru chisturile ovariene?

Exista mai multe optiuni de tratament pentru chist ovarian, alegerea unui protocol tinand seama de tipul de chist si evolutia acestuia, mai degraba decat de dimensiuni sau alti factori: un chist ovarian de 5 cm poate fi tratat expectativ sau chirurgical, in functie de rezultatele obtinute la analize pt chist ovarian si de o eventuala suspiciune a unei etiologii canceroase. 

Protocol standard de tratament

Cercetarile efectuate pana in prezent recomanda monitorizarea chisturilor ovariene timp de cateva cicluri menstruale, inainte de initierea unui tratament. Daca, dupa cateva luni, chistul persista, cel mai probabil este vorba despre un alt tip de chist decat cel functional, caz in care se recomanda  investigatii suplimentare.

  • La pacientele intrate la menopauza, un chist simplu, persistent, cu un diametru mai mic de 10 cm si cu o valoare normala a CA125 se monitorizeaza ecografic;
  • La pacientele fertile sau in premenopauza care au chisturi asimptomatice mai mici de 8 cm si cu CA125 cu valori normale se reevalueaza ecografic la 8 - 12 saptamani [1].

Chistul ovarian fetal si neonatal

Cele mai multe chisturi ovariene de acest tip sunt mici si involueaza singure in primele luni de viata. Sunt diagnosticate, in general, in al treilea trimestru de sarcina si dispar pana la 2 - 10 saptamani dupa nastere.

Managementul chisturilor ovariene fetale si neonatale presupune o serie de ecografii care sa urmareasca regresia acestora. Daca aceasta nu se produce, sau daca chisturile au peste 5 cm, se recomanda interventia chirurgicala postnatala [1].

Chistul ovarian in sarcina

Corpul luteal regreseaza, in mod normal, in saptamana 8 de sarcina.

Chisturile de corp galben si chisturile foliculare dispar pana la 14 - 16 saptamani ca urmare a modificarii echilibrului hormonal. 96% dintre chisturile ovariene dispar spontan pana in saptamana 20.

Disparitia spontana a chisturilor mai mari de 5 cm este mai rara. Chisturile simple mai mici de 6 cm au un risc mai mic de 1% de malignitate [2]. 

Chistul ovarian dupa menopauza

Statistic, 3 - 18% dintre femeile aflate la menopauza au chisturi simple mai mici de 5 cm pe unul dintre ovare. Riscul de malignitate al acestor chisturi este aproximativ 1%. 

La aceste paciente se recomanda repetarea ecografiei la fiecare 4 - 6 saptamani, impreuna cu determinarea repetata a valorilor serice ale CA125. Jumatate dintre aceste chisturi asimptomatice mai mici de 5 cm dispar de la sine in aproximativ 2 luni.

In cazul in care CA125 este in crestere sau dimensiunile si complexitatea chistului cresc, se recomanda interventia chirurgicala imediata [1].

Medicatie

Medicatia recomandata pentru tratarea chisturilor ovariene este cumva limitata. Contrar convingerilor populare, pilula contraceptiva orala poate oferi un grad de protectie impotriva dezvoltarii chisturilor ovariene, dar nu este utila in eliminarea celor deja existente [4].

In general, medicatia are ca scop ameliorarea simptomelor de disconfort sau durere asociate existentei unui chist ovarian. Exista, pe piata, medicamente pentru sistemul genital care pot ajuta, dar administrarea lor trebuie discutata cu medicul si personalizata.

Operatie chirurgicala pentru chist ovarian

Pentru chist ovarian, operatia nu este decat rareori prima metoda de interventie. Laparotomia si laparoscopia sunt metodele prin care se abordeaza chirurgical chisturile ovariene simple, persistente, mai mari de 5 - 10 cm si simptomatice, sau chisturile ovariene complexe [1]. 

Alte indicatii pentru interventia chirurgicala sunt:

  • Confirmarea diagnosticului;
  • Evaluarea malignitatii chistului;
  • Evaluarea citologica a formatiunii;
  • Pentru extirparea chistului si a ovarului pe care s-a dezvoltat;
  • Pentru evaluarea celuilalt ovar si a organelor abdominale [2].

Remedii naturiste

Aplicarea remediilor naturiste nu trebuie sa excluda aplicarea protocolului de diagnostic, supravegherea sau tratamentul alopat al chisturilor ovariene. Nu exista dovezi stiintifice care sa demonstreze ca remediile naturiste pot vindeca orice tip de chist ovarian; mai degraba ele sunt privite ca adjuvante care sustin reechilibrarea hormonala a organismului si ii ofera resurse pentru tratamentele alopate. 

Cateva derivate naturiste care pot ajuta sunt:

  • Polenul, eficient pentru sanatatea sistemului reproducator si pentru starea generala de sanatate a organismului;
  • Armurariu - poate fi gasit sub forma de tratamente naturiste pentru sistemul genital feminin, ca pudra sau comprimate;
  • Coada soricelului, traista ciobanului - sunt ingrediente pentru ceaiuri din plante recunoscute pentru efectele asupra sistemului reproducator, eficiente in normalizarea ciclurilor menstruale si a fluxului menstrual prin echilibrarea hormonala.

Indiferent de cauza care a determinat aparitia chisturilor ovariene si de metoda de tratament aleasa, o alimentatie variata poate fi completata, la sugestia medicului, cu suplimente alimentare care sa furnizeze organismului resursele necesare pentru vindecare: vitamine, minerale, antioxidanti.

Chisturile ovariene sunt, de cele mai multe ori, formatiuni benigne, functionale, care dispar singure dupa cateva luni. Exista doar cateva situatii in care acestea pot cauza ingrijorare si trebuie tratate prompt, fara aplicarea unei perioade de expectativa vigilenta. Evaluarea medicala periodica este obligatorie ori de cate ori se identifica un chist ovarian.

Bibliografie

  1. https://emedicine.medscape.com/article/255865-treatment#d12 afisat la 25.03.2022
  2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-cysts/symptoms-causes/syc-20353405 afisat la 25.03.2022
  3. https://www.nhs.uk/conditions/ovarian-cyst/ afisat la 25.03.2022
  4. https://www.healthline.com/health/ovarian-cysts#types afisat la 25.03.2022
  5. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30725635/ afisat la 25.03.2022
  6. https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1534735419881497 afisat la 25.03.2022