Totul despre infectia cu streptococ

infectia cu streptococ

In colectivitatile scolare sau prescolare intalnim o frecventa crescuta a cazurilor de infectie cu streptococ beta hemolitic de grup A.

Calea de transmitere a infectiilor streptococice

Avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor de la o persoana bolnava prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece. 

Cel mai frecvent afectati de infectia cu streptococ sunt copilasii cu varste cuprinse intre 3 si 15 ani, infectia fiind rara in primul an de viata. O categorie aparte este reprezentata de purtatorii sanatosi de streptococ care nu prezinta nici o manifestare insa care pot transmite. 

Se apreciaza ca aproximativ 20% din populatie este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.

Manifestarile clinice ale infectiei cu streptococ

Streptococul beta-hemolitic de grup A este agentul etiologic al unor afectiuni precum: infectii respiratorii – faringite, amigdalite, infectii tegumentare – erizipel, impetigo, complicatii nonsupurative – reumatism articular acut, glomerulonefrita, eritem nodos, scarlatina, sindrom de soc toxic, complicatii supurative prin propagarea infectiei.

Faringita/amigdalita acuta streptococica

Streptococul beta-hemolitic grup A este cauza a 5% – 20% din amigdalite. Apare de obicei la copii cu varsta intre 3 si 14 ani. 

Debutul este brusc cu febra uneori inalta ( > 39C) – sugestiva pentru streptococ, alterarea starii generale, indispozitie, iritabilitate, refuzul alimentatiei, varsaturi ( mai ales la copiii mici). 

Ulterior apar dureri in gat severe (disfagie) ce fac imposibila alimentatia, cresterea in dimensiuni a ganglionilor (laterocervicali si submandibulari) cu durere si sensibilitate la atingere, hiperemie faringiana (gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui (depozite pultacee); caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.

Este important de a diferentia faringita/amigdalita streptococica de cea virala pentru a stopa administrarea inutila de antibiotice, din ce in ce mai frecventa.

Scarlatina

Este o infectie streptococica cu localizare initiala la nivelul cailor respiratorii dar cu eliberarea unei toxine (eritrotoxina) care difuzeaza in organism determinand aparitia eruptiei cutanate caracteristice. 

Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe anticorpi antitoxina. Evolutia scarlatinei este sporadica endemica, cu aparitia de focare epidemice mai ales in colectivitati de copii prescolari sau scolari. Prezinta periodicitate sezoniera de toamna-iarna si multianuala, cu epidemii la 5-6 ani. 

Grupa de vasta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, sexul masculin, cazurile fiind de 4-5 ori mai frecvente urban fata de rural.

Se caracterizeaza prin debut brusc cu febra inalta, alterarea starii generale, faringita/amigdalita acuta insotita de adenopatie submaxilara si laterocervicala, modificari la nivelul limbii, care urmeaza un ciclu caracteristic pe parcursul evolutiei bolii. 

Dupa 24-48 de ore de la debut apare exantemul caracteristic: eruptie tegumentara constand in mici papule rosii, aspre la pipait, mai intens pe fata antero-interna a membrelor, la pliurile de flexiune si mai ales la plica cotului.

Fata are un aspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata) obrajilor, semn descris ca „faciesul palmuit”.

Dupa 7-14 zile de la debut, apare descuamarea la nivelul fetei si membrelor, limba revine la normal. In scarlatina tratata precoce cu antibiotice, descuamarea este discreta.

In general, infectiile sunt autolimitante, dar in unele cazuri, netratate, in evolutia bolii pot apare si complicatii. Acestea sunt reprezentate in timpul perioadei de stare de catre: artrita toxica, nefrita, cardita, encefalita. 

In convalescenta, prin extindere la organele din jur pot apare complicatii septice de tipul: sinuzite, otite, mastoidite, flegmon amigdalian, flegmon al planseului bucal. 

Complicatiile care pot apare mai tarziu, dupa infectia streptococica sunt: reumatismul articular acuta si glomerulonefrita poststreptococica, insa au devenit rare astazi.

Cum se stabileste diagnosticul?

Pe baza simptomelor copilasului si pe baza examenului clinic (consultatia propriu-zisa) se ridica suspiciunea de infectie cu streptococ care este obligatoriu sa fie confirmata/infirmata prin efectuarea unei secretii faringiene (test rapid, cultura). 

In situatii mai severe se pot efectua si analize de sange care vor confirma suspiciunea de infectie bacteriana prin prezenta sindromului inflamator (VSH, fibrinogen- crescute, Proteina C Reactiva pozitiva), leucocitozei cu neutrofilie (cresterea numarului de globule albe si a unei fractiuni a acestora sugestive pentru infectie bacteriana), eozinofiliei (in scarlatina).

Reactia ASLO deceleaza anticorpii antistreptolizina O, care reprezinta un raspuns al organsimului la infectia cu streptococ. Nu se folosesc in diagnosticul fazei acute, sunt utili in dinamica, pentru a urmari evolutia.ASLO inregistreaza o valoare maxima in 2-4 saptamani de la debutul bolii, in decurs de 6 -12 luni revine la valoarea normala. 

De aceea persistenta unor valori crescute in decurs de cateva luni impune o reevaluare. Se vor efectua examene de urina, probe inflamatorii si ASLO la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii.

Cum se trateaza infectiile cu stafilococ

Tratamentul etiologic consta in antibioterapia cu Penicilina – antibioticul de electie, inlocuit de macrolide (eritromicina) la persoanele alergice la penicilina. Durata tratamentului este de 10 zile.

La acesta se asociaza tratament simptomatic: antitermice (ibuprofen, paracetamol) si vitamina C.

Contactii bolnavilor cu scarlatina (membrii familiei, colegii, toti cei care au intrat in contact cu persoana bolnava) vor fi supravegheati clinic timp de 10 zile.

In colectivitatile de copii, in care au aparut cazuri se face triaj epidemiologic zilnic, pe perioada incubatiei maxime de la aparitia ultimului caz, educatia sanitara a copiilor si a angajatilor privind modalitatile de transmitere si riscul afectiunilor poststreptococice. 

Purtatorii de streptococ depistati in focar, vor fi tratati timp de 10 zile cu Penicilina.

Se va efectua ancheta epidemiologica, depistandu-se sursa de infectie, bolnavii si contactii bolnavilor; cazurile de scarlatina se vor declara nominal si de obicei se spitalizeaza. 

Se indica supraveghere bacteriologica (exudat naso-faringian) si/sau serologica (ASLO) in colectivitatile de copii in care au aparut cazuri de scarlatina.