Indicatii
Prevenirea si tratamentul deficitului clinic de vitamina B1, care nu se poate remite prin masuri dietetice. Deficitul de vitamina B1 diagnosticat clinic poate aparea in:

subnutritie si malnutritie (de exemplu boala beri-beri)
nutritie parenterala pe perioada lunga
dieta cu valoare nutritiva nula
hemodializa
malabsorbtie
alcoolism cronic (cardiomiopatie toxica alcoolica, encefalopatie Wernicke, sindrom Korsakov)
conditii speciale ale organismului (de exemplu in timpul sarcinii si alaptarii).

Tratamentul neuropatiilor si a tulburarilor cardiovasculare care sunt induse de carenta de B1.

Dozaj
Doze

Daca nu exista o alta recomandare, doza uzuala este de 1 comprimat filmat odata pe zi.

Mod de administrare

Comprimatul filmat trebuie inghitit intreg cu putin lichid.

Durata tratamentului

Durata administrarii este determinata de raspunsul terapeutic.

In tratamentul neuropatiilor, Neurossen este administrat initial pe o perioada de cel putin 3 saptamani. Dupa aceea, continuarea tratamentului este determinata de raspunsul terapeutic. In cazul lipsei sau insuficientei reactiei terapeutice dupa 4 saptamani de administrare, terapia va trebui reconsiderata.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii medicamentului enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
La pacientii cu psoriazis, utilizarea acestui medicament trebuie sa fie bine justificata, deoarece benfotiamina poate agrava leziunile cutanate.

Interactiuni
Tiamina este dezactivata de 5-fluoruracil deoarece 5-fluoruracil inhiba competitiv fosforilarea tiaminei la pirofosfat de tiamina.

Sarcina
In timpul sarcinii si alaptarii doza zilnica recomandata pentru vitamina B1 este de 1,4 - 1,6 mg. In timpul sarcinii si alaptarii, aceasta doza poate fi depasita numai daca pacienta a dovedit carenta de vitamina B1, deoarece pana in prezent siguranta administrarii unei doze zilnice mai mari decat cea recomandata nu a fost documentata.

Vitamina B1 se excreta in laptele matern.

Condus auto
Neurossen nu afecteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100) Rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000)

Foarte rare (mai putin de 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Tulburari ale sistemului imunitar:

Foarte rare: reactii de hipersensibilitate (urticaria, exantem)

Tulburari gastrointestinale:

Foarte rare: in studiile clinice cu benfotiamina, tulburari gastrointestinale precum greata si alte afectiuni gastrointestinale au fost documentate in cazuri singulare. Totusi, frecventa nu a diferit semnificativ fata de grupurile tratate cu placebo. O relatie cauzala cu benfotiamina nu este inca foarte clar stabilita si ea poate fi dependenta de doza.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Cu administrarea orala actuala si datorita domeniului terapeutic larg nu a fost raportat niciun caz de supradozaj pana in prezent.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: vitamina B1 si combinatii cu vitamina B6 si B12, codul ATC: A11DA03.

Benfotiamina reprezinta o forma mai activa a vitaminei B1. Fata de aceasta se caracterizeaza printr-un numar de avantaje.

Benfotiamina se absoarbe de 3-5 ori mai rapid decat dozele echivalente de clorhidrat de tiamina. Procentul de benfotiamina absorbit creste proportional cu doza administrata. Studiile recente au aratat ca clorhidratul de tiamina se poate absorbi intr-o cantitate de maximum 10 mg.

Dupa administrarea de benfotiamina, rata de metabolizare la co-carboxilaza activa este de 2-5 ori mai mare decat cea obtinuta dupa administrarea unei doze egale de vitamina B1.

Benfotiamina este mult mai rezistenta la actiunea tiaminazei.

Nici chiar dupa administrarea unor doze foarte mari de benfotiamina, nu au fost observate reactii anafilactice.

In timp ce clorhidratul de tiamina inhiba peristaltismul intestinal, benfotiamina are un usor efect stimulator asupra musculaturii netede.

Benfotiamina este inodora si fara gust. Dupa administrarea de benfotiamina, nu apare modificarea mirosului pielii care apare dupa administrarea de vitamina B1.

Deficitul de vitamina B1 poate determina polineuropatie.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea orala de benfotiamina, in intestin are loc o defosforilare indusa de fosfataze, rezultand S– benzoiltiamina (SBT). Aceasta substanta este liposolubila, avand o permeabilitate crescuta. S – benzoiltiamina este absorbita sub forma de tiamina. Aceasta forma este mai bine absorbita decat derivatii hidrosolubili de tiamina si trece din circulatie in celule unde se formeaza tiamina, printr-un proces de debenzoilare, aceasta metabolizandu-se la co-carboxilaza sub actiunea tiaminkinazei. Aproximativ 1 mg tiamina este degradat zilnic in organism, iar excesul de tiamina este eliminat pe cale urinara.

Co-carboxilaza este, printre altele o co-enzima a piruvatdehidrogenazei care joaca un rol important in procesele de glicoliza oxidativa. Deoarece furnizarea de energie catre neuroni este produsa, in principal, prin glicoliza oxidativa, furnizarea unor cantitati suficiente de tiamina este esentiala pentru buna functionare a sistemului nervos. In cazul in care glicemia este crescuta, creste si necesarul de tiamina. In cazul administrarii benfotiaminei, se ating concentratii intracelulare ale tiaminei si coenzimelor sale active mai mari decat cele obtinute dupa administrarea orala a derivatilor hidrosolubili de tiamina.

Concentratiile plasmatice mici de co-carboxilaza determina acumularea in sange si tesuturi a produsilor intermediari cum sunt piruvatul, lactatul si cetoglutaratul. Tesutul muscular, sistemul nervos central si miocardul sunt deosebit de sensibile la actiunea acestor substante. Benfotiamina inhiba acumularea acestor substante toxice. Chiar dupa administrarea orala a unei singure doze de benfotiamina, se obtine efect analgezic.

Determinarea concentratiei plasmatice a vitaminei B1 se realizeaza prin testarea activitatii enzimatice dependente de TPP la nivel eritrocitar (de exemplu, transcetolaza) si stabilirea reactivitatii acestora. Concentratiile plasmatice ale vitaminei B1 sunt de aproximativ 2 – 4 μg vitamina B1/100 ml.

Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta, subcronica si cronica:
Doze foarte ridicate de vitamina B1 produc bradicardii la modelul animal. In plus, pot sa apara simptome de blocaj la nivelul ganglionilor vegetativi si placilor terminale ale fibrei musculare.

In studiile efectuate pe animale privind toxicitatea cronica, nu s-au semnalat modificari organopatologice la doze de benfotiamina de 100 mg/kg.

Potential mutagen si tumorigen
In conditiile utilizarii clinice, nu se anticipeaza efecte mutagene sau tumorigene ale vitaminei B1.

Nu sunt disponibile studii pe termen lung efectuate pe animale privind potentialul tumorigen al vitaminei B1.

Toxicitatea asupra functiei de reproducere
Vitamina B1 este transportata activ in fetus. Concentratiile in fetus si in nou-nascut sunt mai mari decat concentratiile de vitamina B1 maternale.

Doze ridicate de vitamina B1 nu au fost studiate in mod suficient in experimentele animale.