Eficef 100mg, 10 capsule, Antibiotice

Indicatii 
Eficef este indicat in tratamentul infectiilor bacteriene cu severitate diferita, determinate de germeni sensibili la cefixima, daca terapia pe cale orala este adecvata:

-suprainfectii bacteriene ale bronsitelor acute si exacerbari ale bronsitelor cronice;

-pneumonii bacteriene;

-sinuzite si otite acute;

-angine si faringite, in special angine recidivante si/sau amigdalite cronice;

-pielonefrite acute fara uropatie;

-infectii urinare joase complicate sau necomplicate, cu exceptia prostatitelor;

-uretrite gonococice.

Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvata a cefiximei.

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 12615/2019/01-02
Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului
Dozaj
Doze

Adulti si copii cu varsta peste 12 ani:
Doza recomandata este de 400 mg cefixima pe zi, administrata oral in doua prize, la interval de 12 ore.

In uretritele gonococice, eficacitatea maxima a fost obtinuta cu o doza unica de 400 mg cefixima.

Copii cu varsta sub 12 ani:
Doza recomandata este de 8 mg/kg corp pe zi.
La copii sub 6 ani este indicata administrarea de cefixima in forme farmaceutice adecvate varstei.

Insuficienta renala:
Doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei:

clearance peste 20 ml/min: nu necesita modificarea dozei;

clearance sub 20 ml/min, inclusiv la pacienti hemodializati: maxim 200 mg cefixima zilnic, in doza unica.

Varstnici si pacienti cu insuficienta hepatica si functie renala normala:
Nu este necesara modificarea dozelor recomandate la adulti.

Mod de administrare
Eficef este un medicament cu administrare orala. Eficef trebuie administrat cu o cantitate suficienta de apa. Eficef poate fi administrat cu sau fara alimente (vezi pct. 5.2.)

Durata tratamentului:

Infectii bacteriene obisnuite: durata tratamentului depinde de evolutia bolii si este, de obicei, 7-10 zile.

Infectiile produse de Streptococ ß-hemolitic: tratamentul nu se intrerupe mai devreme de 10 zile, pentru a preveni complicatiile (reumatism articular acut, glomerulonefrita).

Infectii necomplicate ale cailor urinare inferioare: durata recomandata a tratamentului este de 7- 10 zile.

Suprainfectii si infectii recidivante: durata tratamentului depinde de evolutia bolii, in general 7-14 zile.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefixima, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1.

Atentionari
Aparitia oricarei manifestari alergice impune oprirea tratamentului. Inainte de administrarea cefiximei este necesara o anamneza atenta deoarece poate sa apara hipersensibilitate incrucisata la peniciline.

Se impune supraveghere medicala stricta la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la peniciline, pentru a evita reactiile de hipersensibilizare de tip soc anafilactic. Utilizarea cefiximei este contraindicata la pacientii cu antecedente de alergie imediata la cefalosporine. Reactiile de hipersensibilizare (anafilactice) raportate la aceste doua categorii de substante pot fi grave si uneori cu potential letal.

Cefixima se administreaza cu prudenta la pacientii cu antecedente de urticarie, eruptii cutanate sau astm bronsic.

Colita asociata medicamentelor antibacteriene si colita pseudomembranoasa au fost raportate aproape in cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv in cazul cefiximei si pot varia ca severitate, de la usoare pana la cele care pun viata in pericol. Prin urmare, este important sa fie luat in considerare acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree in timpul sau dupa administrarea de cefixima (vezi pct. 4.8). Trebuie avute in vedere intreruperea tratamentului cu cefixima si administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhiba peristaltismul.

In caz de tulburari gastro-intestinale insotite de varsaturi sau diaree, nu se recomanda administrarea cefiximei, datorita scaderii absorbtiei. La pacientii cu tulburari gastro-intestinale in antecedente (ca de exemplu colita ulceroasa, colita asociata antibioticelor), trebuie evaluat beneficiul tratamentului fata de riscul aparitiei colitei pseudomembranoase.

In cazul tratamentului cronic sau repetat, pot aparea suprainfectii micotice sau cu bacterii rezistente.

La pacientii aflati sub tratament cu antibiotic din clasa cefalosporinelor, au fost raportate cazuri grave si uneori letale de anemie hemolitica (efect de clasa). Au fost raportate cazuri de reaparitie a anemiei hemolitice dupa reintroducerea unei cefalosporine in tratamentul unui pacient care a avut in antecedente anemie hemolitica in urma administrarii acestor medicamente. Daca un pacient dezvolta anemie hemolitica in urma administrarii de cefixima, se va lua in considerare diagnosticul de anemie asociata cu administrarea de cefalosporine si se va intrerupe administrarea cefiximei pana la stabilirea clara a etiologiei anemiei. (vezi pct. 4.8.)

Cefixima se administreaza cu prudenta la pacientii cu insuficienta renala; in acest caz poate fi necesara adaptarea dozei zilnice in functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).

Eficef 100 mg capsule contine tartarazina (E 102) si galben amurg FCF (E 110) care pot provoca reactii alergice. Eficef 100 mg capsule contine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) si p-hidroxibenzoat de propil (E 216) care pot provoca reactii alergice (chiar intarziate).
Interactiuni
Asocierea cefiximei cu antibiotice din grupa aminoglicozidelor impune monitorizarea functiei renale, in special la pacientii care prezinta insuficienta renala; acest lucru este valabil si pentru polimixina sau diuretice de tip furosemid si acid etacrinic.

Probenecidul inhiba clearance-ul renal al cefalosporinelor prin scaderea secretiei tubulare determinand cresterea concentratiilor plasmatice. S-a demonstrat ca asocierea a 1 g probenecid determina o scadere a clearance-ului renal al cefiximei cu 25 %.

Nu s-a demonstrat ca asocierea cefiximei cu antiacide ii scade absorbtia.

Similar altor cefalosporine, timpul de protrombina poate sa creasca. Din acest motiv se recomanda precautie la asocierea cu medicamente anticoagulante (derivati cumarinici) sau antiagregante plachetare (de exemplu acid acetilsalicilic).

Administrarea de cefixima in asociere cu carbamazepina determina cresterea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei.

Influentarea testelor de laborator:

-Reactii fals pozitive la determinarea corpilor cetonici in urina (prin metoda cu nitroprusiat);

-Reactii fals pozitive la determinarea glicozuriei (daca se utilizeaza metode non-enzimatice);

Similar altor cefalosporine, un test Coombs fals pozitiv pe durata tratamentului se poate datora tratamentului cu cefixima.

Sarcina
Sarcina

Datele privind administrarea cefiximei la animale in timpul sarcinii, nu au evidentiat efecte malformative sau fetotoxice. Totusi studiile clinice adecvate fiind insuficiente, nu se recomanda administrarea cefiximei la gravide decat daca beneficiile asteptate depasesc riscurile.

Alaptarea

Nu exista date in ceea ce priveste trecerea cefiximei in laptele matern. Se va intrerupe alaptarea (sau administrarea cefiximei la mama) in conditiile aparitiei diareei, candidozei sau eruptiilor cutanate la sugar.

Condus auto
Cefixima nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacientii trebuie avertizati asupra riscului aparitiei vertijului.

Reactii adverse
Pentru clasificarea frecventei, a fost utilizata urmatoarea conventie:

Foarte frecvente (≥ 1/10) Frecvente (≥ 1/100 - sub 1/10)

Mai putin frecvente (≥ 1/1000 - sub 1/100) Rare (≥ 1/10000 - sub 1/1000)

Foarte rare (sub 1/10 000)

Cu frecventa necunoscuta (nu pot fi estimate din datele disponibile)

Infectii si infestari:

-rare: suprainfectie bacteriana, suprainfectie fungica

-foarte rare: colita pseudomembranoasa

Tulburari hematologice si limfatice:

-rare: eozinofilie

-foarte rare: leucopenie, neutropenie, agranulocitoza, pancitopenie, trombopenie. Au aparut si cazuri foarte rare de tulburari de coagulare si de anemie hemolitica (vezi pct. 4.4.).

-cu frecventa necunoscuta: trombocitoza.

Tulburari ale sistemului imunitar:

- rare: reactii alergice (urticarie, prurit, eruptii cutanate);

-foarte rare: soc anafilactic, reactii grave de hipersensibilitate (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, eritem polimorf). In aceste conditii, tratamentul cu cefixima trebuie intrerupt imediat.

Tulburari metabolice si de nutritie:

-rare: anorexie

Tulburari ale sistemului nervos:

mai putin frecvente: cefalee, vertij, agitatie.

Tulburari gastro-intestinale:

mai putin frecvente: dureri abdominale, tulburari digestive, greata, varsaturi, diaree;

Tulburari hepatobiliare:

rare: valori serice crescute ale fosfatazei alcaline si ale transaminazelor (similar altor cefalosporine);

foarte rare: cazuri izolate de hepatita si icter colestatic.

Tulburari renale si ale cailor urinare:

cu frecventa necunoscuta: insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

-cu frecventa necunoscuta: febra.

Investigatii diagnostice:

-cu frecventa necunoscuta: cresterea moderata si tranzitorie a transaminazelor (TGP si TGO) si a fosfatazei alcaline. Cresterea usoara a ureei sanguine si a creatininemiei, precum si pozitivarea testului Coombs direct si indirect (vezi pct. 4.4), cresterea nivelului bilirubinei.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Pana in prezent nu se cunosc cazuri de supradozaj cu cefixima. In caz de supradozaj se recomanda lavaj gastric in primele ore si tratament simptomatic. Nu exista antidot specific pentru cefixima.

Hemodializa si dializa peritoneala nu permit eliminarea cefiximei din organism.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinfectioase pentru uz sistemic, antibiotice pentru uz sistemic, alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generatia a treia, codul ATC: J01DD08.

Mecanism de actiune:

Cefixima este o cefalosporina de semisinteza, de generatia a III-a, care actioneaza bactericid prin inhibarea sintezei peretelui celular al germenilor patogeni.

Cefixima prezinta o activitate bactericida fata de un numar mare de germeni.

Relatia dintre farmacocinetica si farmacodinamie:

Concentratia plasmatica a cefixime peste CMI a organismelor infectate este cel mai bine corelata cu eficacitatea terapiei in studiile de farmacocinetica/farmacodinamie.

Mecanismul de aparitie a rezistentei:

Rezistenta la cefixima se poate instala prin urmatoarele mecanisme:

-hidroliza betalactamazelor cu spectru larg si/sau enzime cromozomial codate (AmpC) care pot fi induse sau de-reprimate in anumite specii bacteriene Gram-negativ;

-afinitatea redusa a proteinelor de legare a penicilinelor;

-permeabilitatea redusa a membranei exterioare a anumitor organisme Gram-negativ reduc accesul proteinelor de legare a penicilinelor;

-pompele de eflux medicamentos.

Mai mult de unul dintre aceste mecanisme de rezistenta pot coexista intr-o singura celula bacteriana. In functie de mecanism, bacteriile pot exprima rezistenta incrucisata la mai multe sau la toate celelalte beta- lactamine si/sau la medicamentele antibacteriene din alte clase.

Concentratii critice

Punctele de rupere la concentratia minima inhibitorie (CMI) stabilite prin EUCAST (ianuarie 2013) pentru cefixima sunt:

H.influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/L, rezistent peste 0,12 mg/L

M.catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 *mg/L, rezistent peste 1,0 mg/L

Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/L, rezistent peste 0,12 mg/L

Enterobacteriaceae: sensibil ≤ 1,0 mg/L, rezistent peste 1,0 mg/L (doar in cazul infectiilor necomplicate ale tractului urinar).

*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decat valoarea critica de sensibilitate sunt foarte rare sau nu au fost inca raportate. Testele de identificare si cele de sensibilitate antimicrobiana pentru orice asemenea tulpini trebuie repetate si, daca rezultatul se confirma, tulpina respectiva trebuie trimisa la un laborator de referinta. Pana la aparitia unor dovezi privind existenta unui raspuns clinic pentru tulpinile izolate confirmate cu valori ale CMI mai mari decat limita curenta a rezistentei, acestea trebuie raportate ca rezistente.

Sensibilitate

Prevalenta rezistentei poate varia pe criterii geografice si temporale pentru anumite specii, informatiile privind rezistenta la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, in special in cazul tratarii infectiilor severe. Daca prevalenta rezistentei este de asa natura incat utilitatea medicamentului antibiotic este discutabila in cel putin unele tipuri de infectii, trebuie solicitata opinia expertilor, dupa caz.

+ Cefixima are o activitate redusa impotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la meticilina)

$ Sensibilitate intermediara naturala.

% Tulpinile care produc beta-lactamaza cu spectru extins (ESBL) sunt intotdeauna rezistente.

& Rata de rezistenta sub 10% in tulpinile izolate de la pacienti de sex feminin cu cistita necomplicata, in caz contrar peste 10%.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:

Cefixima administrata oral se absoarbe rapid. In urma administrarii unei doze unice de 200 mg, concentratia serica maxima este, in medie, de 3 μg /ml. Dupa administrarea unei doze de 400 mg, concentratia serica maxima este mai crescuta (3,4-5 μg /ml), dar neproportional cu cresterea dozei. Concentratia plasmatica ramane nemodificata dupa administrari repetate, timp de 15 zile, a unor doze de 400 mg cefixima pe zi, fapt ce explica absenta acumularii in organism.

Distributie:

Biodisponibilitatea cefiximei este in jur de 50% in urma unei doze de 200 mg si nu este modificata in urma administrarii de alimente. Timpul de atingere a concentratiei serice maxime este de aproximativ o ora.

Volumul aparent de distributie al cefiximei la adulti sanatosi este de 0,1 l/kg. La animale cefixima difuzeaza in majoritatea tesuturilor studiate, cu exceptia creierului. La om, dupa doze de 200 mg administrate la 12 ore, concentratiile pulmonare la 4 si la 8 ore dupa ultima doza sunt de 1 μg /g de tesut, ceea ce reprezinta o concentratie superioara cu 90% CMI a germenilor care determina infectii pulmonare.

Cefixima se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 70%, in special de albumine, independent de concentratie (la doze terapeutice).

Metabolizare:

Nu exista date care sa sugereze metabolizarea cefiximei.

Eliminare:

Timpul de injumatatire este cuprins intre 3 si 4 ore.

Studiile experimentale efectuate pana in prezent la om si la animale nu au pus in evidenta metaboliti care sa demonstreze biotransformarea cefiximei. Timpul de injumatatire a eliminarii la adulti cu functie renala normala variaza intre 2,4-4 ore. Timpul de injumatatire serica nu este dependent de doza. Cefixima se elimina prin mecanisme renale si non-renale.

Intre 7-41% dintr-o doza unica orala se excreta nemodificata prin urina in 24 de ore, in principal prin filtrare glomerulara, si in masura mai mica prin secretie tubulara. Cea mai mare parte se elimina prin mecanisme non-renale (pana la 60%).

Farmacocinetica unor grupuri speciale de pacienti:

Caracteristicile farmacocinetice ale cefiximei sunt foarte putin modificate la varstnici. Usoara crestere a concentratiei serice maxime si a biodisponibilitatii sau scaderea usoara a cantitatii excretate (15-25%) nu impune nici o modificare a modului de administrare a cefiximei la aceasta categorie de populatie.

In insuficienta renala severa (clearance al creatininei sub 20 ml/min), timpul de injumatatire prin eliminare creste odata cu agravarea acesteia. In aceste conditii este necesara adaptarea dozelor de cefixima.

La pacientii cu insuficienta hepatica eliminarea cefiximei este scazuta (T1/2 = 6,4 ore), dar nu este necesara modificarea dozei.

Date preclinice de siguranta
Nu s-au realizat studii pe animale pentru a se evalua potentialul carcinogenic al cefiximei. Cefixima nu determina in vitro mutatii punctiforme la bacterii sau la celulele de mamifere, afectarea ADN-ului sau a cromozomilor si nu a demonstrat potential clastogenic in vivo la testul micronucleilor la soarec.

Nu a fost afectata fertilitatea si functia reproductiva la sobolani, in urma administrarii de cefixima in doze de pana la de 125 de ori mai mari decat doza terapeutica la adulti.