Diovan 40 mg, 28 comprimate filmate, Novartis

Indicatii

Hipertensiune arteriala (numai 40 mg)

Tratamentul hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani. Hipertensiune arteriala (numai 80 mg, 160 mg )

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti si al hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani.

Infarct miocardic recent (numai 40 mg, 80 mg si 160 mg)

Tratamentul pacientilor stabili din punct de vedere clinic, cu insuficienta cardiaca simptomatica sau disfunctie sistolica ventriculara stanga asimptomatica, dupa un infarct miocardic recent

(12 ore-10 zile) (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Insuficienta cardiaca (numai 40 mg, 80 mg si 160 mg)

Tratamentul pacientilor adulti cu insuficienta cardiaca simptomatica cand inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu sunt tolerati sau, la pacientii care nu tolereaza beta-blocantii, ca terapie adjuvanta la inhibitorii ECA cand antagonistii receptorilor de mineralocorticoizi nu pot fi utilizati (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.5 si 5.1).

Dozaj

Doze

Hipertensiune arteriala (numai 80 mg, 160 mg)

Doza initiala recomandata de Diovan este de 80 mg administrat o data pe zi. Efectul antihipertensiv este evident in decurs de 2 saptamani, iar efectele maxime sunt obtinute in decurs de 4 saptamani. La unii pacienti a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat, doza poate fi crescuta la 160 mg, pana la doza maxima de 320 mg.

De asemenea, Diovan poate fi administrat concomitent cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).. La acesti pacienti, administrarea asociata a unui diuretic, cum este hidroclorotiazida, va scadea chiar mai mult tensiunea arteriala.

Infarct miocardic recent (40 mg, 80 mg si 160 mg)

La pacientii stabili din punct de vedere clinic, tratamentul poate fi initiat, cel mai devreme, la 12 ore dupa producerea infarctului miocardic. Dupa administrarea unei doze initiale de 20 mg de doua ori pe zi, dozele de valsartan trebuie ajustate prin crestere treptata pana la 40 mg, 80 mg si 160 mg administrate de doua ori pe zi, in cursul urmatoarelor cateva saptamani. Doza initiala este obtinuta utilizand comprimatele divizibile de 40 mg.

Doza maxima atinsa este de 160 mg, administrata de doua ori pe zi. In general, se recomanda ca pacientii sa ajunga la administrarea unei doze de 80 mg de doua ori pe zi la doua saptamani de la inceperea tratamentului, iar doza tinta maxima de 160 mg administrata de doua ori pe zi, sa fie atinsa dupa trei luni, in functie de tolerabilitatea pacientului. Daca apare hipotensiunea arteriala simptomatica sau disfunctia renala, trebuie avuta in vedere o reducere a dozei.

Valsartanul poate fi utilizat la pacientii tratati cu alte medicamente utilizate in tratamentul post-infarct miocardic, de exemplu: trombolitice, acid acetilsalicilic, beta-blocante, statine si diuretice. Nu este recomandata asocierea cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.4, 4.8 si 5.1).

Evaluarea pacientilor post-infarct miocardic trebuie intotdeauna sa includa evaluarea functiei renale.

Insuficienta cardiaca (40 mg, 80 mg si 160 mg)

Doza initiala recomandata de Diovan este de 40 mg, administrata de doua ori pe zi. Cresterea dozei la 80 mg si 160 mg administrate de doua ori pe zi, trebuie facuta treptat, la intervale de cel putin

doua saptamani, pana la administrarea celei mai mari doze tolerate de catre pacient. Trebuie avuta in vedere reducerea dozelor diureticelor administrate concomitent. Doza zilnica maxima utilizata in cadrul studiilor clinice a fost de 320 mg, administrata fractionat.

Valsartanul poate fi administrat in asociere cu alte medicamente pentru tratamentul insuficientei cardiace. Cu toate acestea, nu este recomandata tripla combinatie dintre un inhibitor al ECA, valsartan si un beta-blocant sau un diuretic care economiseste potasiul (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Evaluarea pacientilor cu insuficienta cardiaca trebuie sa includa intotdeauna si evaluarea functiei renale.

Informatii suplimentare privind grupele speciale de pacienti

Pacienti varstnici

Nu este necesara o ajustare a dozei la pacientii varstnici.

Pacienti cu insuficienta renala

Nu este necesara o ajustare a dozei la pacientii cu un clearance al creatininei >10 ml/min (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Pacienti cu insuficienta hepatica

Diovan este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa, ciroza biliara si la pacientii cu colestaza (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2). La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, fara colestaza, doza de valsartan nu trebuie sa depaseasca 80 mg.

Copii si adolescenti

Hipertensiune arteriala la copii si adolescenti

Pentru copiii si adolescentii care nu pot inghiti comprimatele, se recomanda utilizarea Diovan solutie orala. Expunerea sistemica si concentratia plasmatica maxima ale valsartan sunt de aproximativ

1,7 ori, respectiv de 2,2 ori mai mari pentru solutie comparativ cu comprimatele.

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani

Pentru comprimatele Diovan, la copiii cu o greutate sub 35 kg doza initiala este de 40 mg administrata o data pe zi si de 80 mg administrata o data pe zi la copiii cu o greutate de cel putin 35 kg. Doza trebuie ajustata in functie de raspunsul tensiunii arteriale si tolerabilitate. Pentru dozele maxime evaluate in studiile clinice, va rugam sa vizualizati tabelul de mai jos.

Dozele mai mari decat cele prezentate mai jos nu au fost studiate si, astfel, nu sunt recomandate.

Greutate Doza maxima a comprimatului evaluata in studiile clinice

mai mult sau egal cu 18 kg pana la mai putin de 35 kg 80 mg

mai mult sau egal cu 35 kg pana la mai putin de 80 kg 160 mg

mai mult sau egal cu 80 kg pana la mai putin sau egal cu 160 kg 320 mg

Pentru copiii care au inceput deja tratamentul cu valsartan inainte de varsta de sase ani, va rugam sa consultati schema de tratament pentru solutia orala Diovan (Copii cu varsta intre 1 si 6 ani).

Copii cu varsta sub 6 ani

Pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani si pentru cei care inghit cu dificultate comprimatele, se recomanda utilizarea Diovan solutie orala. Datele disponibile sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1 si 5.2.

Siguranta si eficacitatea utilizarii Diovan la copii cu varsta sub 1 an nu au fost stabilite.

Trecerea de la Diovan solutie orala la Diovan comprimate

Daca trecerea de la Diovan solutie orala la Diovan comprimate este considerate esentiala din punct de vedere clinic, initial trebuie administrata aceeasi doza in miligrame. Ulterior, trebuie efectuata o monitorizare frecventa a tensiunii arteriale, avandu-se in vedere posibilitatea subdozarii, si doza trebuie crescuta in continuare in functie de raspunsul tensiunii arteriale si tolerabilitatii.

Administrarea la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani cu insuficienta renala Administrarea la copii si adolescenti cu clearance-ul creatininei mai putin de 30 ml/min si la copiii si adolescentii care efectueaza sedinte de dializa nu a fost studiata, asadar, valsartanul nu este recomandat la acesti pacienti. Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii copii si adolescenti cu clearance-ul creatininei mai mult de 30 ml/min. Functia renala si concentratia plasmatica de potasiu trebuie monitorizate cu atentie (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Administrarea la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani cu insuficienta hepatica Similar adultilor, Diovan este contraindicat la pacientii copii si adolescenti cu insuficienta hepatica severa, ciroza biliara si pacienti cu colestaza (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2). Exista o experienta clinica limitata privind administrarea Diovan la pacientii copii si adolescenti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Doza de valsartan nu trebuie sa depaseasca 80 mg la acesti pacienti.

Insuficienta cardiaca si infarct miocardic recent la copii si adolescenti

Diovan nu este recomandat pentru tratamentul insuficientei cardiace sau al infarctului miocardic recent la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Mod de administrare

Diovan poate fi administrat independent fata de orarul meselor si trebuie administrat cu apa.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la valsartan sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Insuficienta hepatica severa, ciroza biliara si colestaza.
• Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).
• Administrarea concomitenta a Diovan cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Atentionari

Hiperkaliemie

Nu se recomanda utilizarea concomitenta cu suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau alte medicamente care pot creste concentratia plasmatica a potasiului (heparina, etc.). Potasemia trebuie monitorizata, daca se considera necesar.

Insuficienta renala

Pana in prezent, nu exista experienta privind utilizarea in conditii de siguranta la pacientii cu un clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min si la cei care efectueaza sedinte de dializa, prin urmare valsartanul trebuie utilizat cu precautie la acesti pacienti. Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu un clearance al creatininei mai mare de 10 ml/min (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, fara colestaza, Diovan trebuie utilizat cu precautie (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Pacienti cu depletie sodica si/sau depletie volemica

In cazuri rare, la pacientii cu depletie sodica severa si/sau depletie volemica, cum sunt cei tratati cu doze mari de diuretice, poate sa apara hipotensiune arteriala simptomatica dupa initierea tratamentului cu Diovan. Depletia sodica si/sau depletia volemica trebuie corectate inaintea initierii tratamentului cu Diovan, de exemplu prin scaderea dozei de diuretic.

Stenoza a arterei renale

Nu a fost stabilita siguranta utilizarii Diovan la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic.

Administrarea pe termen scurt de Diovan la doisprezece pacienti cu hipertensiune arteriala renovasculara secundara, determinata de stenoza unilaterala de artera renala, nu a indus nicio modificare semnificativa in ceea ce priveste hemodinamica renala, creatininemia sau uremia. Cu toate

acestea, deoarece alte medicamente care interfereaza cu sistemul renina-angiotensina-aldosteron pot creste uremia si creatininemia, la pacienti cu stenoza unilaterala de artera renala, se recomanda monitorizarea functiei renale pe durata tratamentului cu valsartan.

Transplant renal

Pana in prezent nu exista experienta privind utilizarea in conditii de siguranta a Diovan la pacientii la care s-a efectuat recent transplant renal.

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu trebuie tratati cu Diovan, deoarece sistemul renina- angiotensina al acestora nu este activat.

Stenoza a valvei aortice si mitrale, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

La fel ca in cazul tuturor celorlalte vasodilatatoare, este indicata o atitudine deosebit de precauta la pacientii diagnosticati cu stenoza aortica sau mitrala sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva (CMHO).

Sarcina

Nu trebuie initiat tratamentul cu antagonisti ai receptorilor de angiotensina II (ARAII) in timpul sarcinii. Cu exceptia cazurilor in care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care intentioneaza sa ramana gravide trebuie trecute la un tratament anti-hipertensiv alternativ, cu medicamente care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in sarcina. Cand este diagnosticata sarcina, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat si, daca este cazul, sa fie instituit un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Infarct miocardic recent (40 mg, 80 mg si 160 mg)

Asocierea de captopril si valsartan nu a demonstrat niciun beneficiu clinic suplimentar, insa riscul aparitiei evenimentelor adverse a fost crescut comparativ cu administrarea medicamentelor respective in monoterapie (vezi pct. 4.8 si 5.1). Prin urmare, nu este recomandata asocierea dintre valsartan si un inhibitor al ECA.

Initierea tratamentului la pacientii post-infarct miocardic trebuie facuta cu prudenta. Evaluarea pacientilor post-infarct miocardic trebuie sa includa intotdeauna evaluarea functiei renale (vezi pct. 4.2).

Utilizarea Diovan la pacientii post-infarct miocardic duce frecvent la o reducere a tensiunii arteriale, dar, de regula, intreruperea tratamentului din cauza hipotensiunii arteriale simptomatice persistente nu este necesara, daca sunt urmate recomandarile privind dozele (vezi pct. 4.2).

Insuficienta cardiaca (40 mg, 80 mg si 160 mg)

Riscul aparitiei reactiilor adverse, mai ales hipotensiune arteriala, hiperkaliemie si functie renala afectata (inclusiv insuficienta renala acuta), poate creste cand Diovan este utilizat in combinatie cu un inhibitor al ECA. La pacientii cu insuficienta cardiaca, tripla combinatie care consta intr-un inhibitor al ECA, un beta-blocant si Diovan nu a evidentiat niciun beneficiu clinic (vezi pct. 5.1). Aceasta combinatie creste aparent riscul aparitiei reactiilor adverse si, prin urmare, nu este recomandata. De asemenea, nu este recomandata tripla combinatie care consta intr-un inhibitor al ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi si valsartan. Utilizarea acestor combinatii trebuie sa aiba loc sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Initierea tratamentului la pacientii cu insuficienta cardiaca trebuie facuta cu prudenta. Evaluarea pacientilor cu insuficienta cardiaca trebuie sa includa intotdeauna evaluarea functiei renale (vezi pct. 4.2).

Utilizarea Diovan la pacientii cu insuficienta cardiaca duce frecvent la o scadere a tensiunii arteriale, dar, de regula, intreruperea tratamentului din cauza hipotensiunii arteriale simptomatice persistente nu este necesara, daca sunt urmate recomandarile privind dozele (vezi pct. 4.2).

La pacientii a caror functie renala poate depinde de activitatea sistemului renina-angiotensina- aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva severa), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei a fost asociat cu oligurie si/sau azotemie progresiva si, in cazuri rare, cu insuficienta renala acuta si/sau deces. Deoarece valsartanul este un blocant al receptorilor angiotensinei II, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea Diovan sa fie asociata cu afectarea functiei renale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Istoric de edem angioneurotic

Cazuri de edem angioneurotic, inclusiv edem al laringelui si glotei, determinand obstructia cặilor aeriene si/sau umflarea fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii, au fost raportate la pacientii tratati cu valsartan; o parte din acesti pacienti au prezentat anterior angioedem la administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie. La pacientii care dezvolta angioedem, administarea de Diovan trebuie imediat intrerupta si administarea nu trebuie sa mai fie reluata (vezi pct. 4.8).

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II (BRA) sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1). Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Copii si adolescenti

Insuficienta renala

Administrarea la copii si adolescenti cu clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min si la copii si adolescenti care efectueaza sedinte de dializa nu a fost studiata, asadar, valsartanul nu este recomandat la acesti pacienti. Nu este necesara ajustarea dozei la copii si adolescenti cu clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min (vezi pct. 4.2 si 4.5). Functia renala si concentratia plasmatica de potasiu trebuie monitorizate cu atentie in timpul tratamentului cu valsartan. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand valsartanul este administrat in prezenta altor afectiuni (febra, deshidratare) care, probabil, vor afecta functia renala.

Insuficienta hepatica

Ca si in cazul adultilor, Diovan este contraindicat la pacientii copii si adolescenti cu insuficienta hepatica severa, ciroza biliara si la pacientii cu colestaza (vezi pct. 4.3 si 5.2). Exista o experienta clinica limitata privind administrarea Diovan la pacienti copii si adolescenti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Doza de valsartan nu trebuie sa depaseasca 80 mg la acesti pacienti.

Interactiuni

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA) la administrarea ARA, IECA sau aliskiren

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1)..

Utilizare concomitenta nerecomandata

Litiu

Au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice ale litiului si toxicitatii acestuia in timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv Diovan. Daca utilizarea acestei asocieri este necesara, se recomanda o monitorizare atenta a valorilor litemiei.Daca se administreaza si un diuretic, este posibil ca riscul toxicitatii litiului sa fie si mai crescut.

Diureticele care economisesc potasiu, suplimentele de potasiu, substituenti de sare care contin potasiu

si alte substante care pot creste potasemia

Daca se considera necesara asocierea unui medicament care influenteaza potasemia cu valsartan, se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale potasiului.

Utilizare concomitenta care necesita precautie

Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzand inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic >3 g/zi si AINS neselectivi

Atunci cand antagonistii angiotensinei II sunt administrati concomitent cu AINS, poate aparea atenuarea efectului antihipertensiv. In plus, utilizarea concomitenta a antagonistilor angiotensinei II cu AINS pot duce la cresterea riscului de deteriorare a functiei renale si la cresterea potasemiei. Ca urmare, la inceputul tratamentului se recomanda monitorizarea functiei renale precum si hidratarea corespunzatoare a pacientului.

Transportori

Rezultatele unui studiu in vitro evidentiaza faptul ca valsartanul este un substrat al transportorului hepatic intracelular OATP1B1/OATP1B3 si al transportorului hepatic de eflux MRP2. Relevanta clinica a acestor rezultate este necunoscuta. Administrarea concomitenta de inhibitori de transportor intracelular (de exemplu, rifampin, ciclosporina) sau de transportor de eflux (ritonavir) poate creste expunerea sistemica la valsartan. Se recomanda precautie la initierea sau intreruperea tratamentului concomitent cu aceste medicamente.

Alte interactiuni

In cadrul studiilor de interactiune medicamentoasa cu valsartan, nu au fost constatate interactiuni cu semnificatie clinica intre valsartan sau oricare dintre urmatoarele medicamente: cimetidina, warfarina, furosemida, digoxina, atenolol, indometacin, hidroclorotiazida, amlodipina, glibenclamida.

Copii si adolescenti

In cazurile de hipertensiune arteriala la copii si adolescenti, la care anomaliile renale preexistente sunt frecvente, se recomanda precautie la administrarea concomitenta de valsartan si alte substante care inhiba sistemul renina-angiotensina-aldosteron fapt care poate determina cresterea concentratiei plasmatice a potasiului. Functia renala si concentratia plasmatica a potasiului trebuie monitorizate cu atentie.

Sarcina

Nu se recomanda utilizarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II (ARAII) in primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII in al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate in urma expunerii la inhibitorii ECA in primul trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o mica crestere a gradului de risc. Desi nu exista date epidemiologice provenite din studii controlate privind riscul indus de utilizarea ARAII, pot exista riscuri similare in cazul acestei clase de medicamente. Cu exceptia cazurilor in care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care intentioneaza sa ramana gravide trebuie trecute la un tratament anti-hipertensiv alternativ, cu medicamente care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in sarcina. Cand este diagnosticata sarcina, tratamentul cu ARAII trebuie sa fie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie instituit un tratament alternativ.

Se cunoaste ca expunerea la tratamentul cu ARAII in timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce toxicitate fetala la om (diminuare a functiei renale, oligohidramnios, intarziere a osificarii craniene) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkalemie); vezi si pct. 5.3.

In cazul in care expunerea la ARAII a avut loc incepand cu cel de-al doilea trimestru de sarcina, se recomanda verificarea ecografica a functiei renale si a craniului.

Sugarii ale caror mame au utilizat ARAII trebuie observati atent din punct de vedere al aparitiei hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Intrucat nu sunt disponibile informatii privind utilizarea valsartanului in timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea Diovan, fiind preferabil un alt tratament, cu un profil de siguranta mai bine stabilit in ceea ce priveste alaptarea, in special daca este vorba de alaptarea unui nou-nascut sau a unui sugar nascut prematur.

Fertilitatea

Valsartan nu a avut efecte adverse asupra functiei de reproducere la sobolani masculi sau femele, la care s-au administrat oral doze de pana la 200 mg/kg si zi. Aceasta doza este echivalenta cu o doza de 6 ori mai mare decat doza maxima recomandata la om, exprimata in mg/m2 (calculele presupun administrarea orala a unei doze de 320 mg pe zi la un pacient cu greutatea de 60 kg).

Condus auto

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. In cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie avut in vedere ca pot aparea ameteli sau epuizare.

Reactii adverse

In studiile clinice controlate efectuate la pacientii adulti cu hipertensiune arteriala, incidenta globala a reactiilor adverse (RA) a fost comparabila cu cea pentru placebo si este in concordanta cu efectele farmacologice ale valsartanului. Incidenta RA nu a parut sa fie relationata cu doza sau durata tratamentului si, de asemenea, nu a demonstrat nicio legatura cu sexul, varsta sau rasa.

RA raportate in cadrul studiilor clinice, provenite din experienta de dupa punerea pe piata si din rezultatele testelor de laborator sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe.

Reactii Adverse

Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, incepand cu cele mai frecvente, dupa urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10); frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

In cazul tuturor RA raportate dupa punerea pe piata si care privesc rezultatele testelor de laborator nu a fost posibila includerea intr-o categorie de frecventa si, ca urmare, acestea sunt mentionate„cu frecventa necunoscuta”.

Hipertensiune arteriala

Copii si adolescenti

Hipertensiune arteriala

Efectul antihipertensiv al valsartanului a fost evaluat in cadrul a doua studii clinice randomizate, dublu-orb (fiecare urmata de o perioada sau studiu de prelungire) si al unui studiu deschis. Aceste studii au inclus 711 pacienti copii si adolescenti, cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani, cu si fara boala renala cronica, dintre care 560 pacienti au administrat valsartan. Cu exceptia tulburarilor gastro- intestinale izolate (cum sunt dureri abdominale, greata, varsaturi) si ametelilor, nu au fost identificate diferente relevante privind tipul, frecventa si severitatea reactiilor adverse intre profilul de siguranta la pacientii copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani si cel raportat anterior la pacientii adulti.

Evaluarea neuro-cognitiva si cea legata de dezvoltarea pacientilor copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani nu a aratat niciun impact general, clinic relevant, dupa tratamentul cu Diovan, administrat timp de pana la un an.

A fost efectuata o analiza centralizata la 560 pacienti hipertensivi, copii si adolescenti (cu varsta cuprinsa intre 6-17 ani), care au administrat fie valsartan in monoterapie [n=483], fie tratament antihipertensiv combinat, incluzand valsartan [n=77]. Dintre cei 560 pacienti, 85 (15,2%) au avut boala renala cronica (GFR initiala mai putin de 90 ml/min si 1,73m2). Per total, 45 (8,0%) pacienti au intrerupt definitiv un studiu din cauza reactiilor adverse. Un total de 111 (19,8%) pacienti au prezentat o reactie adversa la medicament, cefaleea (5,4%), ametelile (2,3%) si hiperkaliemia (2,3%) fiind cele mai frecvente. La pacientii cu boala renala cronica, reactiile adverse cele mai frecvente au fost hiperkaliemia (12,9%), cefaleea (7,1%), valoare crescuta a creatininemiei (5,9%) si hipotensiune arteriala (4,7%). La pacientii fara boala renala cronica, reactiile adverse cele mai frecvente au fost cefaleea (5,1%) si ametelile (2,7%). Reactiile adverse au fost observate mai frecvent la pacientii care au administrat valsartan in asociere cu alte medicamente antihipertensive decat valsartan in monoterapie.

Efectul antihipertensiv al valsartanului la copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani a fost evaluat in trei studii clinice, dublu-oarbe, randomizate (fiecare urmat de o extensie). In primul studiu, efectuat la 90 de copii cu varsta cuprinsa intre 1 si sub 6 ani au fost observate doua decese si cazuri izolate de crestere accentuata a valorilor serice ale transaminazelor hepatice. Aceste cazuri au aparut la un grup care a prezentat comorbiditati semnificative. Nu a fost stabilita o relatie cauzala cu Diovan. In cele

doua studii ulterioare in care au fost randomizati 202 copii cu varsta cuprinsa intre 1 si sub 6 ani, nu au avut loc cresteri semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice sau decese ca urmare a tratamentului cu valsartan.

Intr-o analiza centralizata a celor doua studii ulterioare efectuate la 202 copii hipertensivi (cu varsta cuprinsa intre 1 si sub 6 ani), toti pacientii au administrat valsartan in monoterapie in cadrul unor perioade dublu-oarbe (exclusiv perioada de retragere in care s-a administrat placebo). Dintre acestea, 186 pacienti au continuat fie in cadrul extensiei, fie in perioada de administrare in regim deschis.

Dintre cei 202 pacienti, 33 (16,3%) au avut boala renala cronica (eGFR initial mai putin de 90 ml/min). In perioada dublu-oarba, doi pacienti (1%) au intrerupt definitiv administrarea din cauza unui eveniment advers. In perioada de administrare in regim deschis sau in perioada de extensie a studiului, patru pacienti (2,1%) au intrerupt definitiv administrarea din cauza unui eveniment advers. In perioada de administrare in regim dublu-orb, 13 (7,0%) pacienti au prezentat minimum o reactie adversa. Cele mai frecvente reactii adverse au fost varsaturi n=3 (1,6%) si diaree n=2 (1,1%). A aparut o reactie adversa ADR (diaree) in grupul care a prezentat boala renala cronica. In perioada de administrare in regim deschis, 5,4% pacienti (10/186) au prezentat minimum o reactie adversa. Cea mai frecventa reactie adversa a fost apetitul alimentar scazut care a fost raportat de doi pacienti (1,1%). Atat in perioada de administrare in regim dublu-orb, cat si in perioada e administrare in regim dechis, hiperkaliemia a fost raportata la cate un pacient pentru fiecare perioada. Nu au existat cazuri de hipotensiune arteriala sau ameteli nici in perioada de administrare in regim dublu-orb, nici in perioada de administrare in regim deschis.

Hiperkalemia a fost observata mai frecvent la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 1 si sub

18 ani, cu boala renala cronica preexistenta. Riscul aparitiei hiperkaliemiei este mai mare la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani comparativ cu copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani.

Profilul de siguranta constatat in cadrul studiilor clinice controlate efectuate la pacientii adulti post- infarct miocardic si/sau cu insuficienta cardiaca este diferit fata de profilul de siguranta general observat la pacientii hipertensivi. Acest lucru poate avea legatura cu patologia preexistenta a pacientilor. RA care au aparut la pacientii adulti post-infarct miocardic si/sau cu insuficienta cardiaca sunt prezentate mai jos:

Post-infarct miocardic si/sau insuficienta cardiaca (studiate numai la pacienti adulti)

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Supradozajul cu Diovan poate determina hipotensiune arteriala marcata, care poate duce la alterarea starii de constienta, colaps circulator si/sau soc.

Tratament

Masurile terapeutice depind de intervalul de timp scurs de la ingerare si de tipul si severitatea simptomelor, de prima importanta fiind stabilizarea parametrilor circulatorii.

Daca apare hipotensiunea arteriala, pacientul trebuie pozitionat cu fata in sus, culcat pe spate si trebuie efectuata corectia volemica necesara.

Eliminarea valsartanului prin hemodializa este improbabila.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antagonisti de angiotensina II, codul ATC: C09CA03

Valsartanul administrat oral este un antagonist activ, puternic si specific al receptorilor angiotensinei II (Ang II). El actioneaza selectiv asupra subtipului de receptori AT1, care determina efectele cunoscute ale angiotensinei II. Dupa blocarea receptorilor AT1 de catre valsartan, concentratiile plasmatice crescute de Ang II pot stimula receptorii AT2 neblocati, ceea ce pare sa contrabalanseze efectul asupra receptorilor AT1. Valsartanul nu prezinta nicio activitate de tip agonist partial asupra receptorilor AT1 si are o afinitate mult mai mare (de aproximativ 20000 de ori) pentru receptorii AT1 decat pentru receptorii AT2. Conform datelor cunoscute, valsartanul nu se leaga de si nu blocheaza receptorii altor hormoni sau canalele ionice cunoscute ca avand rol important in reglarea cardiovasculara.

Valsartanul nu inhiba ECA (cunoscuta si sub numele de kininaza II), care converteste Ang I la Ang II si degradeaza bradikinina. Intrucat nu exista niciun efect asupra ECA si nicio potentare a bradikininei sau substantei P, este improbabil ca antagonistii angiotensinei II sa fie asociati cu tusea. In studiile clinice in care valsartanul a fost comparat cu un inhibitor ECA, incidenta tusei neproductive a fost semnificativ mai mica (p mai putin de 0,05) la pacientii tratati cu valsartan decat la cei tratati cu un inhibitor ECA (2,6% comparativ cu 7,9%). Intr-un studiu clinic efectuat la pacienti cu antecedente de tuse neproductiva in timpul tratamentului cu un inhibitor ECA, 19,5% dintre pacientii tratati cu valsartan si 19,0% dintre cei tratati un diuretic tiazidic au prezentat tuse, comparativ cu 68,5% dintre pacientii tratati cu un inhibitor ECA (p mai mic de 0,05).

Hipertensiune arteriala (numai 80 mg, 160 mg)

Administrarea Diovan la pacientii hipertensivi a determinat scaderea tensiunii arteriale, fara modificarea frecventei cardiace.

La majoritatea pacientilor, dupa administrarea unei doze orale unice, efectul antihipertensiv incepe in decurs de 2 ore, iar scaderea maxima a valorilor tensiunii arteriale este obtinuta dupa 4-6 ore. Efectul antihipertensiv persista pe o perioada de 24 ore dupa administrare. Dupa administrarea de doze repetate, efectul antihipertensiv devine prezent in mod substantial in decurs de 2 saptamani, iar efectele maxime se obtin in decurs de 4 saptamani si se mentin in cazul tratamentului pe termen lung. In cazul asocierii cu hidroclorotiazida, se realizeaza o scadere suplimentara semnificativa a tensiunii arteriale.

Intreruperea brusca a tratamentului cu Diovan nu a fost asociata cu fenomene de rebound ale hipertensiunii arteriale sau cu alte evenimente clinice adverse.

La pacientii cu diabet zaharat tip 2 si microalbuminurie, s-a constatat ca valsartanul reduce excretia urinara de albumina. Studiul MARVAL (Micro Albuminuria Reduction with Valsartan) a comparat administrarea de valsartan (80-160 mg o data pe zi) cu administrarea de amlodipina (5-10 mg o data pe zi) in ceea ce priveste reducerea excretiei urinare de albumina (EUA) la 332 de pacienti cu diabet zaharat tip 2 (varsta medie: 58 de ani; 265 de barbati) cu microalbuminurie (valsartan: 58 µg/min; amlodipina: 55,4 µg/min), cu tensiune arteriala normala sau crescuta si cu functia renala pastrata (creatininemia mai mic de 120 µmol/l). Dupa 24 de saptamani, EUA a fost redusa (pmai mic de 0,001) cu 42% (– 24,2 µg/min; II 95% : intre –40,4 si –19,1) prin administrarea de valsartan si cu aproximativ 3% (– 1,7 µg/min; II 95%: intre –5,6 si 14,9) in cazul administrarii de amlodipina, cu toate ca ratele de reducere a valorilor tensiunii arteriale au fost similare in cele doua grupuri.

Studiul Diovan Reduction of Proteinuria (DROP) a examinat in mod suplimentar eficacitatea valsartanului in reducerea EUA la 391 de pacienti hipertensivi (TA = 150/88 mmHg) cu diabet zaharat de tip 2, albuminurie (valoarea medie = 102 µg/min; 20-700 µg/min) si cu functia renala pastrata (valoarea medie a creatininei serice = 80 µmol/l). Pacientii au fost randomizati in grupuri pentru administrarea uneia dintre cele trei doze de valsartan (160, 320 si 640 mg o data pe zi) si tratati timp de 30 de saptamani. Scopul studiului a fost sa determine doza de valsartan optima pentru reducerea EUA la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2. Dupa 30 de saptamani, scaderea procentuala a EUA fata de momentul initial a fost semnificativa, de 36% pentru doza de valsartan 160 mg (II 95%: intre 22 si 47%) si de 44% pentru doza de valsartan 320 mg (II 95%: intre 31 si 54%). S-a concluzionat ca o doza de valsartan de 160-320 mg genereaza reduceri semnificative clinic ale EUA la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2.

Infarct miocardic recent (40 mg, 80 mg si 160 mg)

Studiul VALsartan In Acute myocardial iNfarcTion (VALIANT) a fost un studiu randomizat, controlat, multinational, dublu orb, in care au fost inclusi 14703 de pacienti cu infarct miocardic acut si cu semne, simptome sau elemente radiologice de insuficienta cardiaca congestiva si/sau dovezi de disfunctie sistolica a ventriculului stang (manifestate ca fractie de ejectie ≤40%, determinata prin ventriculografie cu radionuclid sau FE ≤35% determinata prin ecocardiografie sau angiografie de contrast ventriculara). Pacientii au fost randomizati, in intervalul dintre 12 ore pana la 10 zile de la instalarea simptomelor de infarct miocardic, in grupuri carora li s-a administrat valsartan, captopril sau ambele. Durata medie de tratament a fost de doi ani. Criteriul final principal de evaluare a fost perioada de timp pana la deces, indiferent de cauza.

Valsartanul a fost la fel de eficace ca si captoprilul in reducerea mortalitatii dupa infarctul miocardic, indiferent de cauza. Mortalitatea indiferent de cauza a fost similara in cazul administrarii valsartanului (19,9%), captoprilului (19,5%) si asocierii valsartan si captopril (19,3%). Asocierea de valsartan si captopril nu a adus beneficii terapeutice suplimentare fata de administrarea captoprilului in monoterapie. Nu a existat diferenta intre valsartan si captopril in ceea ce priveste mortalitatea indiferent de cauza, pe criterii de varsta, sex, rasa, tratamente de fond sau patologie asociata. De asemenea, valsartanul a fost eficace in ceea ce priveste prelungirea perioadei de timp pana la mortalitatea de cauza cardiovasculara si reducerea incidentei acesteia, reducerea spitalizarii din cauza insuficientei cardiace, recurentei infarctului miocardic, resuscitarii stopului cardiac si accidentului vascular cerebral non-letal (criteriu final de evaluare secundar combinat).

Profilul de siguranta al valsartanului a fost concordant cu evolutia clinica a pacientilor tratati in conditii de post-infarct miocardic. In ceea ce priveste functia renala, a fost observata dublarea valorii creatininei serice la 4,2% dintre pacientii tratati cu valsartan, la 4,8% dintre cei tratati cu valsartan plus captopril si la 3,4% dintre cei tratati cu captopril. Intreruperea tratmentului ca urmare a diferitelor tipuri de disfunctie renala a intervenit la 1,1% dintre pacientii tratati cu valsartan, la 1,3% dintre cei tratati cu valsartan plus captopril si la 0,8% dintre cei tratati cu captopril. Evaluarea pacientilor post- infarct miocardic trebuie sa includa o evaluare a functiei renale.

Nu au existat diferente in ceea ce priveste mortalitatea indiferent de cauza ori mortalitatea sau morbiditatea cardiovasculara atunci cand au fost administrate beta-blocante concomitent cu asocierea valsartan plus captopril, cu valsartan in monoterapie sau cu captopril in monoterapie. Indiferent de tratamentul medicamentos studiat, mortalitatea a fost mai mica la grupul de pacienti la care

s-a administrat beta-blocant, ceea ce sugereaza ca beneficiul terapeutic cunoscut al beta-blocantelor la aceasta populatie s-a mentinut in cadrul acestui studiu clinic.

Insuficienta cardiaca (40 mg, 80 mg si 160 mg)

Val-HeFT a fost un studiu clinic randomizat, controlat, multinational care a comparat efectul valsartanului cu cel al placebo in ceea ce priveste morbiditatea si mortalitatea si a fost efectuat la 5010 pacienti cu insuficienta cardiaca clasele NYHA II (62%), III (36%) si IV (2%), care utilizau tratament conventional si prezentau o valoare a fractiei de ejectie a ventriculului stang (FEVS) mai mic de 40% si diametru diastolic intern al ventriculului stang (DDIVS) mai mare de 2,9 cm/m2. Tratamentul de baza a inclus inhibitori ai ECA (93%), diuretice (86%), digoxina (67%) si beta-blocante (36%). Durata medie de urmarire in cadrul studiului a fost de aproape doi ani. Valoarea medie a dozei zilnice de Diovan utilizate in studiul clinic Val-HeFT a fost de 254 mg. Studiul a avut doua criterii finale principale de evaluare: mortalitatea indiferent de cauza (perioada de timp pana la deces) si criteriul de evaluare combinat reprezentat de mortalitate plus morbiditatea prin insuficienta cardiaca (perioada pana la primul eveniment morbid) definita ca deces, moarte subita cu resuscitare, spitalizare din cauza insuficientei cardiace sau administrarea intravenoasa de medicamente inotrope sau vasodilatatoare timp de patru ore sau mai mult, fara spitalizare.

Mortalitatea indiferent de cauza a fost similara (p=NS) in cazul administrarii valsartanului (19,7%) si placebo (19,4%). Beneficiul principal a fost reprezentat de o reducere cu 27,5% (II 95%: intre 17 si 37%) a riscului privind timpul pana la prima spitalizare cauzata de insuficienta cardiaca (13,9% comparativ cu 18,5%). Rezultatele par sa fie in favoarea placebo (in ceea ce priveste criteriul compus din mortalitate si morbiditate rezultatele au fost de 21,9% pentru placebo comparativ cu 25,4% pentru valsartan) la acei pacienti carora li s-a administrat tripla asociere dintre un inhibitor ECA, un beta- blocant si valsartan.

Cele mai mari beneficii din punct de vedere al morbiditatii au fost inregistrate intr-un subgrup de pacienti la care nu s-a administrat un inhibitor ECA (n=366). In acest subgrup, mortalitatea indiferent de cauza a fost semnificativ redusa in cazul administrarii de valsartan comparativ cu administrarea placebo, cu 33% (II 95%: intre –6% si 58%) (17,3% pentru valsartan fata de 27,1% pentru placebo) iar riscul compus reprezentat de mortalitate si morbiditate a fost redus semnificativ, cu 44% (24,9% pentru valsartan fata de 42,5% pentru placebo).

La pacientii tratati cu un inhibitor ECA, schema terapeutica neincluzand un beta-blocant, mortalitatea indiferent de cauza a fost similara (p=NS) in cazul administrarii valsartanului (21,8%) si placebo (22,5%). Riscul compus reprezentat de mortalitate si morbiditate a fost redus semnificativ, cu 18,3% (II 95%: intre 8% si 28%), pentru valsartan comparativ cu placebo (31,0% fata de 36,3%).

In populatia totala a studiului Vat-HeFT, pacientii tratati cu valsartan au prezentat o ameliorare semnificativa a clasei NYHA, precum si a semnelor si simptomelor insuficientei cardiace, ce includ dispnee, oboseala, edeme si raluri, comparativ cu placebo. Pacientii tratati cu valsartan au avut o calitate mai buna a vietii, demonstrata prin modificarea scorului Minnesota Living with Heart Failure Quality of Life, de la momentul initial al studiului pana la incheierea acestuia, comparativ cu placebo. Fractia de ejectie a crescut semnificativ iar DDIVS s-a redus semnificativ, de la momentul initial al studiului pana la incheierea acestuia la pacientii tratati cu valsartan comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.Altele: Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA) Doua studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat in monoterapie sau in asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

efectuata de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica. Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau cardiovasculare sau asupra mortalitatii, in timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienti cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare in boala cardiovasculara sau renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesul si accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si afectarea functiei renale) au fost raportate mai frecvent in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo.

Copii si adolescenti

Hipertensiune arteriala

Efectul antihipertensiv al valsartanului a fost evaluat in patru studii clinice randomizate, dublu-orb, efectuate la 561 pacienti copii si adolescenti, cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani si la 165 de pacienti copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani. Tulburarile renale si urinare si obezitatea au fost conditiile medicale preexistente cele mai frecvente, care este posibil sa fi contribuit la aparitia hipertensiunii arteriale la copiii inclusi in aceste studii.