Verapamil 80mg, 50 drejuri, Sanofi

Indicatii

Prevenirea si tratamentul anginei pectorale stabile, anginei vasospastice si anginei instabile. Prevenirea si tratamentul tahicardiilor supraventriculare.

Tratamentul hipertensiunii arteriale usoare - moderate. Tratamentul post infarct miocardic acut.

Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice care nu raspunde la tratamentul cu beta-blocante (cu exceptia formei obstructive).

Dozaj

Doze

Ca urmare a variatiilor mari inter-individuale, dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient in parte, prin crestere progresiva.

Hipertensiune arteriala

In general, doza initiala recomandata este de 40 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi.

La adult, doza zilnica medie este de 80 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi. Doza zilnica maxima de 480 mg clorhidrat de verapamil nu trebuie depasita decat in cazuri exceptionale.

Angina pectorala, cardiomiopatie hipertrofica

Doza initiala recomandata este de 40 - 80 mg clorhidrat de verapamil pe zi. Doza poate fi crescuta zilnic (in caz de angina instabila) sau in fiecare saptamana, pana la obtinerea raspunsului clinic optim.

Doza zilnica totala recomandata este de 240 mg clorhidrat de verapamil (in caz de angina de efort) sau de 480 mg clorhidrat de verapamil (in caz de angina de repaus si angina Prinzmetal).

Tahicardie supraventriculara

Doza recomandata este de 40 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3-4 ori pe zi, in functie de severitatea afectiunii.

Tratamentul asociat

Daca este posibil, Verapamil Sanofi trebuie administrat in monoterapie. Daca este necesar, se poate asocia cu chinidina (cu exceptia pacientilor cu cardiomiopatie hipertrofica), cu procainamida sau digitalice (trebuie sa se tina cont de riscul de bradicardie severa si de bloc AV).

Daca este absolut necesar, Verapamil Sanofi poate fi administrat concomitent cu beta-blocante, sub supraveghere medicala. La pacientii cu insuficienta ventriculara stanga si tulburari de conducere AV, Verapamil Sanofi nu trebuie asociat cu beta-blocante administrate injectabil intravenos (vezi pct. 4.5).

Insuficienta hepatica

In functie de severitatea afectarii hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este intarziata, ceea ce determina intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienti doza trebuie ajustata si tratamentul trebuie initiat cu doza minima eficace.

Mod de administrare

Drajeurile vor fi inghitite intregi, cu lichid. Drajeurile nu trebuie supte, divizate, sparte sau mestecate.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la clorhidrat de verapamil sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Soc cardiogen.
• Infarct miocardic acut cu complicatii (cum sunt bradicardia, insuficienta cardiaca stanga si hipotensiunea arteriala).
• Bloc sinoatrial, bloc atrioventricular (AV) de gradul II sau III (cu exceptia pacientilor purtatori de stimulator cardiac).
• Boala nodului sinusal (cu exceptia pacientilor purtatori de stimulator cardiac).
• Insuficienta cardiaca decompensata.
• Insuficienta ventriculara stanga.
• Bradicardie cu frecventa mai putin de 50 batai pe minut.
• Hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica mai putin de 90 mm Hg).
• Intoxicatie digitalica.
• Asocierea cu ivabradina (vezi pct. 4.5).
• Fibrilatie atriala sau flutter atrial in conditii de fascicul accesor (sindrom Wolff-Parkinson-White sau Lown-Ganong-Levine), deoarece pot determina cresterea conducerii pe calea anormala si pot precipita aparitia tahiaritmiei ventriculare, inclusiv fibrilatiei ventriculare.
• Alaptare.

Atentionari

Clorhidratul de verapamil este intens metabolizat in ficat si, prin urmare, este necesara ajustarea cu prudenta a dozei la pacientii cu afectiuni hepatice. Concentratiile plasmatice ale transaminazelor si fosfatazei alcaline pot creste in timpul tratamentului.

In insuficienta hepatica severa se recomanda administrarea a 30% din doza uzuala.

Desi farmacocinetica clorhidratului de verapamil nu este afectata la pacientii cu insuficienta renala, se recomanda administrarea cu prudenta si monitorizarea atenta a pacientilor. Clorhidratul de verapamil nu se elimina prin dializa.

In timpul tratamentului de lunga durata se recomanda control oftalmologic periodic.

Clorhidratul de verapamil trebuie administrat cu prudenta in caz de insuficienta circulatorie, hipotensiune arteriala, in special in asociere cu beta-blocante, deoarece poate agrava starea clinica.

Clorhidratul de verapamil scade conducerea AV, de aceea poate determina bloc AV sau poate creste gradul blocului AV de gradul I preexistent.

Atunci cand clorhidratul de verapamil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale la intervale regulate.

Pacientii cu cardiomiopatie hipertrofica pot fi mai susceptibili la aparitia reactiilor adverse sau interactiunilor medicamentoase.

Medicamentul trebuie administrat cu prudenta in caz de tulburare a conducerii neuromusculare de natura medicamentoasa sau aparuta in cadrul unei boli (miastenia gravis, sindrom Eaton-Lambert, distrofia musculara progresiva Duchenne).

Drajeurile de Verapamil Sanofi contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau cu sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Drajeurile de Verapamil Sanofi contin zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni

Asocierea cu ivabradina este contraindicata, din cauza aditiei efectului verapamilului de scadere a frecventei cardiace cu cel al ivabradinei (vezi pct. 4.3).

Studiile metabolice efectuate in vitro au demonstrat ca verapamilul este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromilor P450 CYP3A4, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 si CYP2C18. S-a demonstrat ca verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4 si al glicoproteinei P (gp-P).

Au fost raportate interactiuni semnificative clinic cu inhibitori ai CYP3A4, care au determinat cresterea concentratiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, in timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat scaderea concentratiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil. De aceea, pacientii trebuie monitorizati in ceea ce priveste interactiunile medicamentoase.

Atunci cand verapamilul cu administrare orala a fost utilizat concomitent cu dabigatranul etexilat (150 mg), un substrat al glicoproteinei P, valorile Cmax si ASC pentru dabigatran au crescut, dar amploarea acestei variatii difera in functie de momentul administrarii si formularea de verapamil. Atunci cand verapamilul, formularea cu eliberare imediata, a fost administrat in doza de 120 mg cu o ora inainte de administrarea unei doze unice de dabigatran etexilat, valoarea Cmax a dabigatranului a crescut cu aproximativ 180%, iar valoarea ASC cu aproximativ 150%. Nu s-a observat nicio interactiune semnificativa atunci cand verapamilul a fost

administrat dupa 2 ore de la administrarea de dabigatran etexilat (crestere a valorilor Cmax cu aproximativ 10% si ale ASC cu aproximativ 20%).

Se recomanda supravegherea clinica atenta la administrarea de verapamil in asociere cu dabigatran etexilat si mai ales in caz de aparitie a sangerarilor, in special la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata.

Urmatorul tabel prezinta o lista de interactiuni medicamentoase posibile pe baza proprietatilor farmacocinetice:

Interactiuni potentiale asociate administrarii verapamilului

Inhibitori ai hidroxi-metil-glutaril CoA reductazei (HMG-CoA reductaza)

La pacientii care primesc clorhidrat de verapamil tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin) trebuie initiat cu doza minima eficace, care va fi crescuta treptat. Daca tratamentul cu clorhidrat de verapamil va fi administrat la pacienti care primesc deja un inhibitor al HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin), trebuie luata in considerare scaderea dozei de statina si ajustarea ei in functie de valorile colesterolemiei.

S-a demonstrat ca atorvastatinul creste concentratia plasmatica a clorhidratului de verapamil. Cu toate ca nu exista dovezi clinice directe privind utilizarea in vivo, exista o posibilitate crescuta pentru clorhidratul de verapamil de a modifica farmacocinetica atorvastatinului intr-un mod similar cu simvastatinul si lovastatinul. Trebuie luata in considerare administrarea cu prudenta a asocierii dintre atorvastatin si clorhidratul de verapamil.

Fluvastatin, pravastatin si rosuvastatin nu sunt metabolizate prin intermediul CZP3A4 si este mai putin probabil sa interactioneze cu clorhidratul de verapamil.

Sarcina

Clorhidratul de verapamil traverseaza bariera feto-placentara.

Exista dovezi care indica faptul ca clorhidratul de verapamil creste secretia de prolactina si poate determina, in cazuri izolate, cresterea galactoreei.

Alaptarea

Clorhidratul de verapamil se excreta in cantitati mici in laptele matern (au fost descrise rar reactii de hipersensibilitate), de aceea nu se recomanda administrarea in timpul alaptarii sau se recomanda intreruperea alaptarii in timpul tratamentului cu clorhidrat de verapamil.

Fertilitatea

Desi in studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, nu se recomanda administrarea medicamentului in timpul sarcinii (in special in primul trimestru).

Condus auto

In functie de sensibilitatea individuala, capacitatea pacientilor de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a presta activitati in conditii periculoase poate fi afectata. Aceasta se intampla, mai ales, la inceputul tratamentului, in cazul schimbarii medicatiei sau la cresterea dozei. Prin urmare, pe o perioada de timp care variaza individual, nu se recomanda conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

In timpul tratamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie stabilita individual. Similar multor altor medicamente uzuale, s-a demonstrat ca clorhidratul de verapamil creste alcoolemia si scade eliminarea alcoolului. De aceea, efectele alcoolului pot fi accentuate.

Reactii adverse

Frecventele sunt definite utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10), frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si mai mic decat 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai mic decat 1/100), rare (mai mare sau egal cu 1/10000 si mai mic decat 1/1000), foarte rare (mai mic decat 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Cele mai frecvente reactii adverse: constipatie, cefalee, vertij, slabiciune, nervozitate, inrosirea fetei, disconfort gastric, greata, mai rar hipotensiune arteriala ortostatica si foarte rar reactii alergice (eritem, prurit, urticarie, angioedem , sindrom Stevens-Johnson).

Tulburari hematologice si limfatice

Echimoze, hematoame.

Tulburari ale sistemului imunitar

Reactii de hipersensibilitate (de exemplu eritem, prurit, urticarie). Bronhospasm.

Tulburari ale sistemului nervos

Cefalee, ameteli, parestezii, tremor, sindrom extrapiramidal, evenimente cerebrovasculare, confuzie, tulburari de echilibru, insomnie, spasme musculare, manifestari psihotice, somnolenta si tulburari de vedere.

Tulburari acustice si vestibulare

Vertij, tinitus.

Tulburari cardiace

In special la doze mari sau in cazul unei leziuni cardiace preexistente, anumite reactii adverse sunt mai intense decat efectul terapeutic: bradiaritmii cum este bradicardia sinusala, prelungirea timpului de conducere sinoatrial, bloc AV de gradul I, II sau III, disociatie AV, stop sinusal cu asistola, fibrilatie atriala cu bradiaritmie, tahicardie, aparitia sau agravarea insuficientei cardiace, angina pectorala, dureri toracice, infarct miocardic, palpitatii.

Tulburari vasculare

Hipotensiune arteriala, purpura (vasculita), edeme periferice, bufeuri.

Tulburari gastro-intestinale

Greata, varsaturi, constipatie, ileus, diaree, uscaciunea gurii, dispepsie, hiperplazie gingivala si durere/disconfort abdominal.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Edem angioneurotic, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, eritem tranzitor maculopapular, urticarie, purpura, prurit, eruptii cutanate, exantem, alopecie, hiperkeratoza, edem gleznier, eritromelalgie, transpiratii.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Slabiciune musculara, mialgii, artralgii.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Polakiurie.

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Tulburari de menstruatie, impotenta sexuala (disfunctie erectila), galactoree, ginecomastie.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate.

Investigatii diagnostice

Afectare reversibila a functiei hepatice, caracterizata prin cresterea valorilor enzimelor hepatice (a transaminazelor si/sau a fosfatazei alcaline).

Cresteri ale prolactinemiei.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptomele supradozajului depind de cantitatea de medicament ingerata, de momentul in timp in care se initiaza masurile de dezintoxicare si de contractilitatea miocardica (corelata cu varsta).

Principalele simptome sunt: scaderea tensiunii arteriale (uneori la valori nedetectabile), simptome de soc, pierderea constientei, bloc AV de gradul I si II (adesea insotit de fenomenul Wenckebach, cu sau fara ritm de scapare), bradicardie pana la bloc AV de grad inalt, bloc AV complet cu disociatie AV completa, ritm de scapare, asistola, oprire sinusala, bradicardie sinusala, hiperglicemie, stupor si acidoza metabolica. Ca urmare a supradozajului s-au inregistrat decese.

Masurile terapeutice in caz de supradozaj depind de timpul scurs de la ingestia medicamentului si de severitatea simptomelor supradozajului. Clorhidratul de verapamil nu poate fi eliminat prin hemodializa.

Masuri terapeutice generale: lavaj gastric cu masurile de precautie adecvate, resuscitare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern, respiratie artificiala, defibrilare si/sau implantare de stimulator cardiac).

Masuri terapeutice specifice: Antidotul specific este calciul - 10-20 ml dintr-o solutie de gluconat de calciu 10% administrata pe cale intravenoasa (2,25 - 4,5 mmol), care, daca este necesar, se repeta sau se administreaza in perfuzie intravenoasa continua (5 mmol pe ora).

Urmatoarele masuri terapeutice pot fi, de asemenea, necesare: In caz de bloc AV de gradul II-III, bradicardie sinusala, asistola: se recomanda atropina, izoprenalina, orciprenalina sau implantare de stimulator cardiac.

In caz de hipotensiune arteriala: se recomanda dopamina, dobutamina, noradrenalina.

In caz de insuficienta cardiaca: se recomanda dopamina, dobutamina, digitalice sau, daca este necesar, repetarea dozei injectabile de gluconat de calciu.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: sistem cardiovascular, blocante ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu efecte cardiace directe, derivati de fenilalchilamine, codul ATC: C08D A01

Mecanism de actiune

Verapamilul inhiba influxul ionilor de calciu in celulele miocardice, in celulele musculare netede ale coronarelor, arterelor sistemice si in celulele tesutului excito-conductor intracardiac prin “canalele lente de calciu” intramembranare.

Efecte farmacodinamice

Ca rezultat al acestui mecanism de actiune, verapamilul scade ritmul sinusal, scade conducerea atrioventriculara, creste perioada refractara, dilata coronarele si inhiba spasmul coronarian; dilatarea arterelor periferice si scaderea rezistentei periferice au ca rezultat scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice, scaderea consumului energetic si a necesarului de oxigen al miocardului.

Proprietati farmacocinetice

Datele existente sugereaza ca profilul farmacocinetic al clorhidratului de verapamil prezinta variabilitate interindividuala.

Absorbtie

Dupa administrare orala, absorbtia este aproape completa (90%). Concentratiile plasmatice maxime se ating la 1-2 ore dupa administrare. De asemenea, clorhidratul de verapamil se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (90%).

Metabolizare

Datorita metabolizarii intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de 10-20% dupa administrarea unei doze unice si de 20-30% (12-48%), dupa administrarea de doze repetate, indiferent de dozele administrate.

Clorhidratul de verapamil este metabolizat rapid si intens la nivelul ficatului. Metabolitul norverapamil este activ farmacologic, dar efectul sau vasodilatator este numai 20% din cel al verapamilului. Norverapamilul se poate acumula in plasma, putand contribui la efectul clinic al verapamilului.

Timpul de injumatatire plasmatica al clorhidratului de verapamil este de 5 ore (2-7 ore), iar al metabolitului norverapamil, 10 ore.

Eliminare

Verapamilul este eliminat in proportie de 70%, sub forma de metabolit, in urina si in proportie de 15% in materiile fecale. Mai putin de 5% din doza administrata se elimina sub forma nemodificata, pe cale renala.

Clorhidratul de verapamil traverseaza in cantitate mica bariera feto-placentara, dar realizeaza in laptele matern concentratii similare celor plasmatice.

Biodisponibilitatea si concentratiile plasmatice maxime sunt crescute la pacientii cu afectare hepatica severa sau la cei cu scadere a proteinelor plasmatice de legare.

Date preclinice de siguranta

Nu sunt disponibile date preclinice care sa influenteze utilizarea acestui medicament, cu exceptia celor mentionate la pct. 4.6.