Indicatii
Tratamentul infectiilor externe ale ochiului si anexelor sale, cauzate de microorganisme sensibile la tobramicina la adulti si copii cu varsta de 1 an sau peste.
Dozaj
Doze
Adulti
In afectiuni usoare si moderate doza uzuala este de o picatura in sacul conjunctival inferior al ochiului afectat (ochilor afectati) de 2 ori pe zi (dimineata si seara) timp de 7-8 zile.
Daca afectiunea este severa: in prima zi patru instilatii. Ulterior, doza este de o picatura in fiecare ochi de doua ori pe zi pana la terminarea perioadei de 7-8 zile de tratament.
Utilizarea la varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici.
Copii si adolescenti
Tobrom picaturi oftalmice, solutie poate fi utilizat la copii cu varsta de 1 an sau peste, la aceeasi doza ca la adulti. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 5.1. Siguranta si eficacitatea la copii cu varsta sub 1an nu au fost stabilite si nu exista date disponibile.
Insuficienta hepatica si renala
Administrarea oftalmica determina expunere sistemica foarte mica. In cazul utilizarii concomitente cu aminoglicozide sistemice, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice totale pentru a asigura ca este mentinut un nivel terapeutic adecvat.
Mod de administrare
Pentru administrare oftalmica.
Pentru prevenirea contaminarii varfului picurator si a solutiei, trebuie evitata atingerea pleoapelor, suprafetelor invecinate sau alte suprafete cu varful de picurare al flaconului. Intre utilizari, flaconul trebuie pastrat bine inchis.
In cazul administrarii concomitente a mai multor medicamente cu aplicare topica, trebuie pastrat un interval de 10 minute intre administrari.
Absorbtia sistemica a medicamentului poate fi redusa prin inchiderea pleoapei si ocluzia canalului nazo-lacrimal timp de 1 minut.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Se utilizeaza numai pentru administrare topica. Medicamentul nu trebuie administrat prin injectare la nivelul ochiului.
La unii pacienti pot aparea reactii de hipersensibilitate dupa aplicarea topica de aminoglicozide. Daca apar semne ale reactiilor de hipersensibilitate (vezi pct. 4.8) trebuie intrerupta administrarea acestui medicament.
Similar oricarui antibiotic, utilizarea prelungita poate determina infectii cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi. In caz de suprainfectie trebuie administrat tratament adecvat.
Purtarea lentilelor de contact nu este recomandata in conditiile existentei unei infectii oculare.
Tobrom contine clorura de benzalconiu care poate provoca iritatie oculara. Aceasta se poate acumula in lentilele de contact moi si poate provoca decolorarea lor. De aceea medicamentul nu trebuie utilizat in timpul folosirii acestor lentile. Lentilele trebuie scoase inainte de administrarea picaturilor si nu trebuie puse mai devreme de 15 minute dupa aplicare.
Interactiuni
Nu s-au efectuat studii privind interactiunile.
Potentialul ototoxic si/sau nefrotoxic al tobramicinei poate sa apara in cazul utilizarii concomitente cu aminoglicozide administrate pe cale sistemica, polimixine, cefalotina, diuretice de ansa, amfotericina B si compusi organici pe baza de platina.
Tetraciclinele utilizate pe cale oculara nu trebuie administrate concomitent cu Tobrom, deoarece tyloxapol, unul dintre excipientii acestui medicament nu este compatibil chimic cu tetraciclinele.
Sarcina
Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii care sa evalueze efectul administrarii topice oftalmice a Tobrom asupra fertilitatii la om.
Sarcina
Nu exista sau exista date limitate privind administrarea topica oftalmica a tobramicinei la femei in perioada de sarcina. Studiile la animale au demonstrat toxicitate reproductiva.
Un studiu privind administrarea orala si parenterala a aminoglicozidelor (inclusiv tobramicina) la gravide a demonstrat ca nu exista risc de afectare a fatului. Totusi, aminoglicozidele traverseaza bariera placentara, iar efectele asupra fatului si nou-nascutului trebuie luate in considerare daca o aminoglicozida se administreaza in timpul sarcinii. Desi nu exista dovezi concludente ca aminoglicozidele prezinta risc teratogen, ototoxicitate sau nefrotoxicitate asupra fatului, trebuie presupus faptul ca aceste efecte sunt posibile (vezi pct. 5.3).
Tobrom poate fi utilizat pe perioada sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential de actiune asupra fatului.
Alaptarea
In cazul tratamentului sistemic, tobramicina se excreta in laptele matern in cantitati care prezinta risc de afectare a sugarului. Nu se cunoaste daca tobramicina administrata topic oftalmic se excreta in laptele matern. Existenta unui risc de afectare a sugarului nu poate fi exclusa. Dupa administrarea topica a Tobrom, expunerea sistemica este scazuta, riscul este considerat scazut, dar acestea trebuie avute in vedere la prescrierea produsului la femei care alapteaza.
Deoarece multe medicamente se excreta in laptele uman, se va considera intreruperea alaptatului pe perioada administrarii Tobrom.
Condus auto
Similar oricaror picaturi oftalmice, vederea incetosata temporar sau alte tulburari vizuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Daca vederea devine tulbure dupa administrare, pacientul trebuie sa astepte pana cand vederea revine la normal inainte de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
In studiile clinice cele mai frecvente reactii adverse raportate legate de tratament au fost reactii alergice oculare, incluzand prurit ocular, hiperemie oculara, lacrimare, fiecare dintre ele fiind raportate cu o incidenta de 1,5%.
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice cu tobramicina picaturi oftalmice, acestea fiind clasificate conform urmatoarei conventii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000) si foarte rare (mai putin de 1/10000). In cadrul fiecarei categorii de frecventa reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari oculare
Frecvente:
Prurit ocular Hiperemie oculara Lacrimare
Mai putin frecvente:
Reactie alergica oculara Disconfort ocular Edem conjunctival Edem palpebral
Eritem palpebral Afectiuni palpebrale
Efecte sistemice
In studiile clinice nu au fost observate reactii adverse sistemice la utilizarea tobramicinei, picaturi oftalmice.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Supradozajul este putin probabil, datorita capacitatii limitate a sacului conjunctival al ochiului. Absorbtia orala a tobramicinei este aproape nula, de aceea toxicitatea dupa ingestie accidentala orala, se poate exclude, de asemenea.
Semnele si simptomele supradozajului (keratita punctiforma, eritem, cresterea lacrimarii, edem si prurit palpebral) pot fi similare reactiilor adverse observate la unii pacienti.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: preparate oftalmologice, antiinfectioase, antibiotice, codul ATC: S01AA12
Mecanism de actiune
Tobramicina este o aminoglicozida produsa de Streptomyces tenebrarius, cu proprietati asemanatoare gentamicinei.
Tobramicina este un antibiotic care exercita un efect bactericid, inhiband sinteza proteinelor de la nivelul celulelor bacteriene prin fixare la nivelul subunitatilor ribozomale 30 S.
Tobramicina apartine unui grup de antibiotice cu efect post-antibiotic de mentinere a supresiei cresterii bacteriilor dupa intreruperea tratamentului si absenta concentratiei sanguine a antibioticului. Este posibila rezistenta incrucisata cu alte aminoglicozide (neomicina, gentamicina).
Valori critice
Pentru diferentierea microorganismelor sensibile de cele moderat sensibile, si a celor moderat sensibile de cele rezistente, sunt propuse urmatoarele valori critice ale CMI (concentratie minima inhibitorie): S ≤ 4 mg/l si R ≥8 mg/l.
Pentru unele specii prevalenta rezistentei dobandite poate varia in functie de zona geografica si in functie de timp. Ca urmare, este util sa fie disponibile informatii privind prevalenta rezistentei locale, mai ales in cazul tratamentului infectiilor severe.
Aceste date nu pot furniza decat o orientare asupra probabilitatii sensibilitatii unei suse bacteriene la acest antibiotic.
Spectrul de activitate antibacteriana:
Microorganismele patogene obtinute din infectii superficiale ale ochiului ca acelea observate in conjunctivite sunt prezentate mai jos. Frecventa rezistentei dobandita in Europa, atunci cand se cunoaste, este indicata intre paranteze.
Specii sensibile:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Bacillus megaterium, Bacillus pumilus, Corynebacterium spp., Kocuria kristinae, Staphylococcus aureus sensibil la meticilina (12%), Staphylococcus haemolyticus sensibil la meticilina (20%).
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter junii, Acinetobacter ursingii, Citrobacter koseri, Escherichia coli, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumonie, Morganella morganii, Moraxella catarrhalis, Moraxella oslonensis, Neisseria perflava, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia liquifaciens.
Specii la care rezistenta dobandita poate reprezenta o problema:
Acinetobacter baumanii, Bacillus cereus, Bacillus thuringiensis, Kocuria rhizophila, Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilina (mai mare de 50%), alte specii de stafilococi coagulazo-negativi, Serratia marcescens.
Specii rezistente:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis, Staphylococcus aureus meticilino-rezistent, Streptococcus mitis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus sanguis.
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Chryseobacterium indologenes,Stenotrophomonas maltophilia, Haemophilus influenzae.
Microorganisme anaerobe
Propionibacterium acnes.
Copii si adolescenti
Peste 600 de copii si adolescenti au fost inrolati in 10 studii clinice cu tobramicina picaturi oftalmice, solutie sau unguent pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene, blefaritei sau blefaroconjunctivitei. Acesti pacienti au avut varsta cuprinsa intre 1 si 18 ani. In general, profilul de siguranta la copii si adolescenti a fost comparabil cu cel al pacientilor adulti. Datorita lipsei de date pentru copiii cu varsta mai mica de 1 an, nu se poate face nicio recomandare privind dozele.
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare topica, tobramicina se absoarbe putin prin cornee si conjunctiva. Cantitati foarte mici ajung la nivelul umorii apoase, in circulatia sistemica atingand concentratii extrem de mici.
Date preclinice de siguranta
Tobramicina este putin absorbita la nivelul tractului gastro-intestinal. Doze mari de tobramicina administrate parenteral au determinat toxicitate renala la sobolan si caine si otoxicitate la pisici.
La administrarea sistemica de doze mari de tobramicina la rozatoare (30-100 mg/kg si zi) pe perioada organogenezei s-au raportat toxicitate renala si ototoxicitate la fetusi. Alte studii efectuate la sobolan si iepure cu doze de tobramicina de pana la 100 mg/kg si zi parenteral (mai mare de 400 doza clinica maxima) nu indica afectarea fertilitatii sau a fetusilor.