Indicatii
Astm bronsic la copii si adulti, bronhopneumopatie cronica obstructiva, emfizem pulmonar, hipertensiune pulmonara asociata cordului pulmonar cronic, tulburari respiratorii in timpul somnului cu origine neurologica centrala.
Dozaj
Doze
Doza administrata trebuie ajustata in conformitate cu varsta pacientului si cerintele individuale si, de aceea, acest lucru trebuie facut de catre medicul curant. Doza trebuie determinata in functie de greutatea ideala a pacientului, deoarece teofilina nu este distribuita in tesutul adipos.
Doza uzuala recomandata pentru adulti si adolescenti cu greutate peste 40 kg este de 350 mg teofilina de cate 2 ori pe zi.
Copii
Doza uzuala recomandata pentru copii peste 6 ani, cu greutate peste 20 kg, adolescenti si adulti cu deficit ponderal este de 200 mg teofilina administrata de cate 2 ori pe zi.
Teotard nu trebuie utilizat la copiii cu varsta sub 6 ani. Pentru aceasta categorie de varsta sunt disponibile alte forme farmaceutice adecvate.
Pacientii cu crize nocturne de astm bronsic sau cu tulburari respiratorii in timpul somnului pot fi tratati cu o doza unica de Teotard, administrata seara, inainte de culcare. De obicei, doza de 500-700 mg Teotard este suficienta. La adolescenti si fumatori se pot administra doze zilnice inegale, de exemplu doza mai mare este administrata seara si doza mai mica dimineata.
Efectul terapeutic si tolerabiliatea teofilinei sunt evaluate in a treia zi a tratamentului. Daca efectul terapeutic este bun, tretamentul este continuat cu aceeasi doza. Daca efectul terapeutic nu este bun, doza este crescuta. Daca se constata aparitia reactiilor adverse, doza trebuie redusa.
Doza de teofilina este determinata in functie de evolutia clinica a pacientului, concentratia plasmatica a teofilinei si aparitia reactiilor adverse.
Concentratia plasmatica de teofilina la care se manifesta efectul terapeutic este determinata in laborator. La pacientii care primesc Teotard de 2 ori pe zi, valoarea exacta a concentratiei plasmatice de teofilina poate fi determinata la 4 ore dupa administrarea dozei de dimineata; la cei care primesc o singura doza zilnica de Teotard, valoarea exacta a concentratiei plasmatice de teofilina poate fi determinata dupa 12 ore de la administrarea dozei de seara.
Mod de administrare
Pacientii trebuie sa administreze medicamentul dupa masa, cu mult lichid. Capsulele nu trebuie mestecate, ci inghitite intregi. Se recomanda ca prima doza de Teotard sa fie luata seara, inainte de culcare.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1 si la produse ce contin xantine (de exemplu cafeina, teobromina, pentoxifilina),
Infarct miocardic recent,
Tulburari acute ale ritmului cardiac (tahiaritmii acute).
Copii cu varsta sub 6 luni
Atentionari
Pacientii trebuie atentionati ca nu este recomandat ca in timpul tratamentului cu Teotard sa consume bauturi si alimente ce contin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolata, cola si alte bauturi similare).
Teotard trebuie administrat cu deosebita atentie si doar daca este neaparat necesar la pacientii cu angina pectorala instabila, boli cardiace in care se pot produce tahiaritmii, tensiune arteriala foarte crescuta, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva, epilepsie, disfunctie hepatica sau renala, porfirie, la pacientii cu ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal si la cei peste 60 ani.
La pacientii cu insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica (mai ales ciroza), concentratie plasmatica redusa de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistenta, pneumonie, infectii virale (mai ales gripa), disfunctii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) si la cei care utilizeaza anumite medicamente (vezi pct. 4.5
,,Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune”) doza de teofilina trebuie redusa.
Utilizarea teofilinei trebuie evitata in ultimul trimestru de sarcina, deoarece teofilina poate scade contractilitatea uterului.
Daca unui pacient i se schimba produsul de teofilina administrat cu un altul, trebuie monitorizata cu atentie modificarea efectelor clinice si aparitia reactiilor adverse, si, daca este necesar, trebuie ajustata doza administrata.
In cazul in care doza recomandata prezinta efect clinic insuficient si in cazul reactiilor adverse, se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale teofilinei.
Afectiune acuta febrila: febra scade eliminarea teofilinei. Pentru evitarea efectelor toxice, poate fi necesara scaderea dozei administrate.
Copii si adolescenti
Teotard nu trebuie administrat la copiii sub 6 ani sau cu greutate sub 20 kg.
Interactiuni
Pacientii trebuie sfatuiti sa nu consume etanol in timpul tratamentului cu Teotard si nici bauturi si alimente ce contin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolata, cola si alte bauturi similare, bauturi tonice) sau sa utilizeze medicamente din aceeasi categorie cu teofilina (cafeina, teobromina, pentoxifilina), deoarece aceste substante pot potenta efectul stimulator al teofilinei asupra sistemului nervos central.
Efectul teofilinei poate fi potentat de administrarea concomitenta de alopurinol, cimetidina, disulfiram, fenilbutazona, fluvoxamina, fluoroquinolone, furosemid, imipenem, interferon-α, izoniazida, blocante ale canalelor de calciu, lincomicina, macrolide, mexiletina, paracetamol, pentoxifilina, contraceptive orale, probenecid, propafenona, propranolol (interactiune farmacocinetica ce scade clearance-ul prin metabolizare al teofilinei cu 30-50%), ranitidina, tacrin, tiabendazol, ticlopidina, viloxazina sau vaccin gripal. La pacientii care sunt tratati cu teofilina, concomitent cu unul sau mai multe dintre aceste medicamente, trebuie monitorizata concentratia plasmatica a teofilinei si, daca este necesar, trebuie redusa doza administrata.
Daca este administrata concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilina trebuie redusa cu cel putin 60% si cu 30% daca este administrata concomitent cu enoxacina.
Efectul teofilinei poate fi diminuat daca este administrata concomitent cu antiepileptice (de exemplu fenitoina, carbamazepina, primidona), barbiturice (mai ales fenobarbital si pentobarbital), isoproterenol, hidroxid de magneziu, morizicina, rifampicina, ritonavir sau sulfinpirazona. In plus, efectul teofilinei poate fi scazut la fumatori. La pacientii care sunt tratati cu teofilina, concomitent cu unul sau mai multe din medicamentele de mai sus, trebuie monitorizata concentratia plasmatica a teofilinei si, daca este necesar, trebuie crescuta doza administrata.
Teofilina poate potenta efectul β-agonistilor, diureticelor si rezerpinei.
Teofilina poate diminua efectul adenozinei, carbonatului de litiu si β-antagonistilor (efectul celor din urma asupra cordului poate fi diminuat ca un rezultat al stimularii receptrilor β-adrenergici datorita inhibarii fosfodiesterazei).
Tratamentul concomitent cu teofilina si β-antagonisti trebuie evitat, deoarece acestia pot contracara efectul teofilinei (β-antagonistii, mai ales cei neselectivi, pot creste rezistenta bronsica, sau creste tonusul musculaturii netede a bronhiilor – interactiune farmacodinamica).
La pacientii tratati cu teofilina, anestezia cu halotan poate produce tulburari de ritm cardiac severe.
Teofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creste cantitatea de acizi grasi si concentratia de catecolamine din urina. In timpul tratamentului cu teofilina, poate sa apara hipopotasemie, mai ales in cazul tratamentului concomitent cu α-agonisti, diuretice tiazidice, furosemid, glucocorticooizi si in conditii de hipoxemie; de aceea, este recomandata determinarea ocazionala a concentratiei plasmatice a potasiului.
Sarcina
Sarcina
Teofilina traverseaza placenta si este excretata in laptele matern. La gravide, teofilina trebuie administrata doar daca beneficiul terapeutic matern depaseste riscul potential fetal. La acest grup de pacienti, trebuie monitorizata mai des concentratia plasmatica a teofilinei si trebuie ajustata doza administrata, daca este necesar. Administrarea teofilinei in ultimul trimestru de sarcina trebuie evitata, deoarece aceasta poate reduce contractilitatea uterina.
Alaptarea
Mamele care alapteaza trebuie sa isi observe cu atentie copiii. Daca acestia devin sensibili, iritabili sau nu pot dormi, trebuie sa se adreseze medicului.
Condus auto
Despre acest medicament se stie ca nu afecteaza in mod semnificativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
La inceputul tratamentului pot sa apara reactii adverse tranzitorii si de intensitate moderata precum: cefalee, agitatie, iritabilitate, vertij, insomnie, palpitatii, dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree si reactii alergice.
Cand concentratia plasmatica de teofilina depaseste valoarea terapeutica (la pacientii cu hipersensibilitate chiar mai devreme), pot sa apara urmatoarele reactii adverse: tulburari ale somnului, diureza crescuta, varsaturi recurente, tremor, hipertermie, delir, tulburari de ritm cardiac (tahiaritmii), hipotensiune arteriala instalata brusc si convulsii.
Hipopotasemia si/sau hipercalcemia, hipreglicemia si hiperuricemia pot sa apara in timpul tratamentului cu teofilina.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Supradozajul apare cand concentratia plasmatica de teofilina depaseste 110 μmol/l.
Aparitia reactiilor adverse denota, de obicei, producerea unui supradozaj moderat. Daca acestea apar, trebuie determinata imediat concentratia plasmatica a teofilinei si trebuie redusa in mod adecvat doza de Teotard.
Simptome
In cazurile severe de supradozaj cronic, semnele clinice sunt mai pronuntate si includ, de obicei, tremor, greata, varsaturi, diaree si delir si, in cazuri foarte grave, tulburari de ritm cardiac (tahiaritmii), hipotensiune arteriala instalata brusc si convulsii. Tahiaritmiile si spasmele pot sa apara frecvent si fara semnele tipice ale supradozajului moderat (de exemplu greata si varsaturi). De obicei, este suficient sa se reduca doza sau sa se intrerupa o perioada de timp administrarea Teotard.
Ingestia unui numar mare de capsule poate avea ca rezultat hipotensiune arteriala, agitatie, tremor, delir, convulsii si tulburari de ritm cardiac grave.
Tratament
Tratamentul intoxicatiei: lavaj gastric si administrare de carbune activat. Pacientul trebuie monitorizat, mai ales tensiunea arteriala, ritmul cardiac, respiratia si concentratiile plasmatice ale potasiului si teofilinei.
Tratamentul este simptomatic.
Tratamentul convulsiilor se face cu diazepam in doze de 0,1-0,3 mg/kg, administrat intravenos. Doza totala administrata nu trebuie sa depaseasca 10 mg. Trebuie mentinuta permeabilitatea cailor respiratorii si se efectueaza oxigenoterapie.
Coma ce poate surveni in urma convulsiilor se trateaza cu oxigenoterapie si, daca este necesar, intubatie oro-traheala.
Tulburarile grave de ritm cardiac sunt tratate cu propranolol administrat intravenos, in doza de 1 mg (0,02 mg/kg la copii). Daca este necesar, doza poate fi administrata din nou la intervale de 5-10 minute, pana cand este restabilit ritmul cardiac normal sau este atinsa doza maxima de 0,1 mg/kg.
Pacientii cu astm bronsic trebuie tratati cu verapamil in loc de propranolol.
Cazurile foarte grave de supradozaj (si intoxicatie) cu concentratii plasmatice ale teofilinei foarte mari, ce nu pot fi controlate prin masurile terapeutice descrise mai sus, pot fi abordate urgent si eficace prin hemoperfuzie sau hemodializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale cailor respiratorii, sistemice, derivati xantinici, codul ATC: R03DA04
Teofilina are efect relaxant muscular si antiinflamator si poseda activitate hemodinamica si extrapulmonara.
Efecte relaxante musculare: relaxarea musculaturii netede a bronhiilor, a arterelor coronare, a vaselor sanguine musculare si renale, a tractului urinar, a sfincterului cardio-esofagian si a tractului biliar.
Efecte antiinflamatorii: atenuarea reactiilor alergice intarziate la alergenii specifici inhalati, inhibarea proliferarii limfocitelor T, inhibarea secretiei de cytokine (de exemplu IL2, TNF), inhibarea activitatii eozinofilelor, macrofagelor si a mastocitelor. Aceste efecte duc la reducerea inflamatiei mucoasei bronsice.
Efecte hemodinamice: efect inotrop si cronotrop pozitiv, cresterea fractiei de ejectie a ventriculului drept, cresterea debitului cardiac, reducerea rezistentei vaselor pulmonare si scaderea hipertensiunii pulmonare.
Efecte extrapulmonare: stimularea centrului respirator, cresterea fortei de contractie a diafragmului si a muschilor respiratori, potentarea efectului inotrop al aminelor simpatomimetice, cresterea secretiei suprarenaliene de catecolamine.
Teofilina amplifica transportul mucociliar, prin stimularea secretiei de mucus si surfactant pulmonar si are efect stimulator asupra miscarilor cililor epiteliali.
Mecanismul de actiune al teofilinei nu este inca pe deplin inteles. Efectele teofilinei sunt atribuite inhibitiei fosfodiesterazei si cresterii consecutive a concentratiei de AMPc, afectarii distributiei intracelulare a ionilor de calciu, efectului de antagonizare a prostaglandinelor sau inhibitiei receptorilor adenozinei.
Proprietati farmacocinetice
Producerea Teotard se realizeaza printr-un proces tehnologic special. Capsulele contin pelete mici din care teofilina este eliberata lent. De aceea, administrarea produsului nu este asociata cu cresteri sau scaderi importante ale concentratiei.
Absorbtie
Teofilina este complet absorbita din tractul gastrointestinal. Valoarea cea mai mare a concentratiei plasmatice de teofilina este atinsa la aproximativ 7 ore de la administrare si valoarea terapeutica a concentratiei plasmatice la starea de echilibru apare la 2-3 zile de administrare regulata.
Concentratiile plasmatice eficiente sunt de 5 – 12 µg/ml (concentratie maxima: 20 µg/ml).
Distributie
In organism, este distribuita in toate organele si compartimentele lichidiene.
Metabolizare si eliminare
Este metabolizata hepatic. Unul dintre metabolitii sai (3-metilxantina) poseda efect bronhodilatator. Teofilina si metabolitii sai sunt eliminati pe cale renala.
Teofilina traverseaza placenta si este excretata in laptele matern.
Teofilina poate fi eliminata din circulatia sanguina prin hemoperfuzie sau hemodializa.
Timpul de injumatatire al teofilinei la adulti si nefumatori este de 7-9 ore. Acesta este redus la fumatori si copii si prelungit la pacientii cu afectare hepatica si insuficienta cardiaca.
Date preclinice de siguranta
DL50 adminstrata oral a teofilinei este de 252 mg/kg la soareci si 244 mg/kg la sobolani. Dupa administrarea unei doze de teofilina de 30 de ori mai mare decat cea utilizata la om la femele de soarece gestante, a putut fi observata la pui aparitia palatoschizisului, a micrognatiei si a malformatiilor degetelor, precum si scaderea numarului de nou nascuti vii. La sobolani nu sau observat efecte teratogene.
Intr-un studiu de toxicitate subcronica la sobolani si soareci, desfasurat timp de 13 saptamani, teofilina nu a produs modificari ale mortalitatii si nu a cauzat scaderea greutatii; totusi, a produs, periarterita arterelor si arteriolelor mezenterice si pancreatice. La soareci a fost observata scaderea semnificativa a greutatii testiculelor.
Administrarea pe termen indelungat a dozelor mari de teofilina a avut efect nefavorabil asupra capacitatii de reproducere la rozatoare. Totusi, nu se poate afirma cu certitudine ca aceste rezultate obtinute pot fi relevante in ceea ce priveste utilizarea teofilinei la om.
In studiile de mutagenitate, teofilina a crescut in mod semnificativ inductia cromatidelor surori si a rupturilor cromozomiale la culturile de celule la concentratii de teofilina similare celor atinse in cazul utilizarii la om. In absenta fractiunii enzimatice microzomiale S9, teofilina a avut un efect mutagen foarte redus asupra celulelor bacteriene si ale mamiferelor.