Talosan 50mg, 30 comprimate filmate, Terapia

Indicatii

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti, copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 18 ani (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).
• Tratamentul bolii renale la pacienti adulti cu hipertensiune arteriala si diabet zaharat de tip 2, cu proteinurie mai mare sau egala cu 0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).
• Tratamentul insuficientei cardiace cronice la pacienti adulti, atunci cand tratamentul cu inhibitori ai ECA nu este considerat adecvat datorita incompatibilitatii, in special datorita tusei, sau contraindicatiei. Pacientii cu insuficienta cardiaca care au fost stabilizati sub tratament cu un inhibitor al ECA nu trebuie sa inlocuiasca acest tratament cu losartan. Pacientii trebuie sa prezinte o fractie de ejectie a ventriculului stang mai mica sau egala cu 40% si trebuie sa fie stabilizati sub tratamentul insuficientei cardiace cronice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).
• Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienti hipertensivi adulti cu hipertrofie ventriculara stanga documentata prin EKG (vezi pct. 5.1 Studiul LIFE, Rasa) (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Dozaj
Hipertensiune arteriala

Pentru majoritatea pacientilor doza uzuala de atac si de intretinere este de 50 mg o data pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins la 3-6 saptamani dupa initierea tratamentului. Unii pacienti pot obtine un beneficiu suplimentar prin cresterea dozei la 100 mg o data pe zi (dimineata).

Talosan poate fi administrat in asociere cu alte medicamente antihipertensive, in special cu diuretice (de exemplu hidroclorotiazida) (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, cu proteinurie mai mare sau egala cu 0,5 g/zi

Doza uzuala de atac este de 50 mg o data pe zi. In functie de efectul asupra tensiunii arteriale doza poate fi crescuta la 100 mg o data pe zi, incepand de la o luna dupa initierea tratamentului. Talosan poate fi administrat in asociere cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa sau beta-adrenergici si medicamente cu actiune centrala) precum si in asociere cu insulina sau alte medicamente antidiabetice orale utilizate in mod frecvent (de exemplu sulfonilureice, glitazone si inhibitori de glucozidaza) (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Insuficienta cardiaca

Doza uzuala de atac a Talosan la pacientii cu insuficienta cardiaca este de 12,5 mg o data pe zi. In general, doza trebuie crescuta la intervale saptamanale (de exemplu 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic, 100 mg zilnic, pana la doza maxima zilnica de 150 mg), in functie de toleranta pacientului (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventriculara stanga documentata prin EKG.

Doza uzuala de atac este de 50 mg Talosan o data pe zi. In functie de efectul asupra tensiunii arteriale, trebuie adaugata o doza mica de hidroclorotiazida si/sau doza de Talosan trebuie crescuta la 100 mg o data pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Grupe speciale de populatie.

Utilizarea la pacienti cu depletie a volumului intravascular

Pentru pacienti cu depletie a volumului intravascular (de exemplu cei tratati cu doze mari de diuretice) trebuie luata in considerare o doza de atac de 25 mg o data pe zi (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienti cu insuficienta renala si pacienti hemodializati

La pacienti cu insuficienta renala si la pacienti hemodializati nu este necesara ajustarea dozei initiale.

Utilizarea la pacienti cu insuficienta hepatica

In cazul pacientilor cu antecedente de insuficienta hepatica trebuie luata in considerare administrarea unei doze mai mici. Nu exista experienta privind tratamentul la pacienti cu insuficienta hepatica severa. De aceea losartanul este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Copii si adolescenti

Copii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si mai putin de 6 ani

Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea administrarii losartanului la copii cu varsta intre 6 luni si mai putin de 6 ani. Datele disponibile in prezent sunt descrise la punctele 5.1 si 5.2, dar nu se poate face nici o recomandare privind doza.

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6-18 ani

Pentru pacientii care pot inghiti comprimate, doza recomandata este de 25 mg o data pe zi la pacienti cu greutatea mai mare de 20 pana la mai putin de 50 kg. (In cazuri exceptionale doza poate fi crescuta pana la maxim 50 mg o data pe zi). Doza trebuie ajustata in functie de efectul asupra tensiunii arteriale.

La pacienti cu mai mult de 50 kg doza uzuala este de 50 mg o data pe zi. In cazuri exceptionale doza poate fi ajustata pana la maxim 100 mg o data pe zi. Dozele zilnice de peste 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg) nu au fost studiate la pacientii pediatrici.

Losartanul nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 6 ani, deoarece sunt disponibile date limitate la aceste grupuri de pacienti.

Nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulara mai mica de 30 ml/ min / 1,73 m2, deoarece nu exista date disponibile (vezi si pct. 4.4).

De asemenea, losartanul nu este recomandat la copii cu insuficienta hepatica (vezi si pct. 4.4).

Utilizarea la varstnici

Desi ar trebui luata in considerare inceperea tratamentului cu doze de 25 mg la pacientii cu varsta peste 75 ani, ajustarea dozei nu este in general necesara la varstnici.

Mod de administrare

Comprimatele de losartan trebuie inghitite cu un pahar cu apa. Comprimatele de losartan pot fi administrate cu sau fara alimente.

Pentru acest medicament nu este posibila obtinerea dozelor de 12,5 mg si 25 mg losartan si aceste doze pot fi asigurate de alte medicamente.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 4.4 si 6.1. Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

Insuficienta hepatica severa.

Administrarea concomitenta a Talosan cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Atentionari
Hipersensibilitate

Edem angioneurotic. Pacientii cu edem angioneurotic in antecedente (edem al fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).

Hipotensiune arteriala si dezechilibru hidroelectrolitic

Hipotensiunea arteriala simptomatica, in special dupa prima doza si dupa cresterea dozei, poate sa apara la pacientii cu depletie de volum si/sau sodiu dupa tratament sustinut cu diuretice, dieta cu restrictie de sare, diaree sau varsaturi. Astfel de stari trebuie corectate inaintea administrarii losartan sau trebuie utilizata o doza de atac mai mica (vezi pct. 4.2). Acest lucru este, de asemenea, aplicabil la copii cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani.

Dezechilibru electrolitic

La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice se intalnesc frecvent si trebuie corectate. Intr-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare in grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul placebo (vezi pct. 4.8). De aceea, valorile concentratiilor plasmatice ale potasiului precum si clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atentie, in special pacientii cu insuficienta cardiaca si cu un clearance al creatininei intre 30-50 ml/ min trebuie monitorizati cu atentie.

Nu este recomandata utilizarea concomitenta cu losartan de diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu si substituenti de sare alimentara care contin potasiu (vezi pct. 4.5).

Insuficienta hepatica

Pe baza datelor de farmacocinetica ce demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata in considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista experienta terapeutica privind administrarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).

Losartanul nu este recomandat la copii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2).

Insuficienta renala

Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina, au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala (in mod particular, la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctie renala preexistenta).

Ca si in cazul altor medicamente care afecteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic au fost raportate, de asemenea, cresteri ale ureei sanguine si creatininei serice, aceste modificari ale functiei renale putand fi reversibile la intreruperea tratamentului. Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic.

Utilizarea la copii si adolescenti cu insuficienta renala

Losartanul nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulara mai mica de 30 ml/ min/1,73 m2 deoarece nu exista date disponibile (vezi si pct. 4.2).

Functia renala trebuie monitorizata periodic in timpul tratamentului cu losartan deoarece se poate deteriora.

Acest lucru este valabil in special cand losartanul este administrat in prezenta altor conditii (febra, deshidratare) care pot duce la deteriorarea functiei renale.

S-a observat ca utilizarea concomitenta de losartan si inhibitori ai ECA deterioreaza functia renala. De aceea utilizarea concomitenta nu este recomandata (vezi pct.4.5).

Transplant renal

Nu exista experienta la pacientii care au suferit recent un transplant renal.

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu aldosteronism primar nu vor raspunde in general la medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. De aceea, utilizarea comprimatelor cu losartan nu este recomandata.

Boala coronariana si boala cerebrovasculara

Ca si in cazul oricarui medicament antihipertensiv, scaderea excesiva a tensiunii arteriale la pacienti cu afectiune ischemica cardiovasculara si cerebrovasculara poate duce la infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Insuficienta cardiaca

La pacientii cu insuficienta cardiaca, cu sau fara insuficienta renala asociata, exista - ca si in cazul altor medicamente ce actioneaza asupra sistemul renina-angiotensina - un risc de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala (deseori acuta).

Exista o experienta terapeutica insuficienta privind administrarea losartanului la pacienti cu insuficienta cardiaca asociata cu insuficienta renala severa, la pacienti cu insuficienta cardiaca severa (clasa IV NYHA) precum si la pacienti cu insuficienta cardiaca si aritmii cardiace simptomatice care pun viata in pericol. De aceea, losartanul trebuie utilizat cu precautie la aceste grupuri de pacienti.

Losartanul trebuie utilizat cu precautie in combinatie cu un betablocant (vezi pct. 5.1).

Stenoza de valva mitrala si aortica, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

Ca si in cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie deosebita la pacientii suferind de stenoza aortica sau mitrala, sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Sarcina

Tratamentul cu losartan nu trebuie inceput in timpul sarcinii. In afara de cazul in care continuarea tratamentului cu losartan este considerata esentiala, la pacientele care intentioneaza sa devina gravide trebuie sa fie inlocuit cu tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in sarcina. Cand sarcina este diagnosticata, tratamentul cu losartan trebuie intrerupt imediat si, daca este adecvat, trebuie inceput tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Alte atentionari si precautii

Asa cum s-a observat in cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul si ceilalti antagonisti ai angiotensinei sunt aparent mai putin eficienti in scaderea tensiunii arteriale la persoanele de rasa neagra decat la persoanele de alta rasa, posibil datorita unei prevalente mai mari a valorilor scazute ale reninei in randul populatiei hipertensive de rasa neagra.

Excipienti

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Alte medicamente antihipertensive pot creste actiunea hipotensiva a losartanului. Utilizarea concomitenta cu alte medicamente care induc hipotensiune arteriala ca reactie adversa (cum sunt: antidepresive triciclice, antipsihotice, baclofen, amifostin), poate creste riscul de hipotensiune arteriala.

Losartanul este metabolizat predominant pe calea citocromului P450 (CYP) 2C9 in metabolitul activ carboxiacid. Intr-un studiu clinic s-a constatat ca fluconazol (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%. S-a observat ca tratamentul concomitent al losartanului cu rifampicina (inductor al enzimelor de metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Nu este cunoscuta relevanta clinica a acestui efect. In cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9) nu s-a constatat nicio diferenta privind expunerea.

Ca si in cazul altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitenta a altor medicamente care retin potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste valorile potasiului (de exemplu heparina), suplimente de potasiu sau substituenti de sare alimentara care contin potasiu pot duce la cresterea potasiului seric. Administrarea concomitenta nu este recomandata.

In timpul administrarii concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor serice ale litiului si toxicitate. Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II. Administrarea asociata a litiului cu losartan trebuie realizata cu prudenta. In cazul in care aceasta combinatie se dovedeste a fi esentiala, in timpul utilizarii concomitente se recomanda monitorizarea valorilor litiului seric.

In cazul in care antagonistii de angiotensina II sunt administrati simultan cu medicamente AINS (de exemplu inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS non-selective), efectul antihipertensiv poate fi atenuat.

Utilizarea concomitenta de antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice si AINS poate duce la cresterea riscului de deteriorare a functiei renale, inclusiv posibila insuficienta renala acuta, si o crestere a potasiului seric, in special la pacientii cu functie renala redusa preexistenta. Asocierea trebuie administrata cu precautie, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa inceperea tratamentului concomitent, si periodic dupa aceea.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)
Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Sarcina
Sarcina

Nu este recomandata utilizarea losartanului in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Este contraindicata utilizarea losartanului in timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA in timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea nu poate fi exclusa o usoara crestere a riscului. Desi nu exista date epidemiologice controlate despre riscul administrarii inhibitorilor receptorilor angiotensinei II (antagonisti ai receptorilor de angiotensina II), pot exista riscuri similare pentru aceasta clasa de medicamente. In afara de cazul in care continuarea tratamentului cu antagonisti ai receptorilor de angiotensina II (ARA II) este considerata esentiala, la pacientele care intentioneaza sa devina gravide acesta trebuie sa fie inlocuit cu tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in sarcina. Cand sarcina este diagnosticata, tratamentul cu losartan trebuie intrerupt imediat si, daca este adecvat, trebuie inceput tratamentul alternativ.

Se cunoaste faptul ca expunerea la tratamentul cu ARA II in timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina induce fetotoxicitate la om (functie renala scazuta, oligohidramnios, intarzierea osificarii craniene) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi si pct. 5.3).
Daca expunerea la ARA II a avut loc din trimestrul al doilea de sarcina, se recomanda verificarea cu ultrasunete a functiei renale si a craniului.

Copiii ai caror mame au utilizat losartan trebuie observati cu atentie in ceea ce priveste aparitia hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Deoarece nu sunt disponibile informatii cu privire la utilizarea de losartan in timpul alaptarii, utilizarea losartanului nu este recomandata si sunt de preferat tratamente alternative cu profil de siguranta mai bine stabilit in timpul alaptarii, in special in timpul alaptarii unui copil nou-nascut sau nascut prematur.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, in cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia in considerare faptul ca, in timpul administrarii tratamentului antihipertensiv, in mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sa apara, ocazional, ameteli sau somnolenta.

Reactii adverse
Losartanul a fost evaluat in studii clinice dupa cum urmeaza:

• in studii clinice controlate la mai mult de 3000 pacienti adulti cu varsta de 18 ani si mai mari pentru hipertensiune arteriala esentiala,
• intr-un studiu clinic controlat efectuat la 177 pacienti hipertensivi copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 - 16 ani
• intr-un studiu clinic controlat la mai mult de 9000 pacienti hipertensivi cu varsta cuprinsa intre 55 - 80 de ani, cu hipertrofie ventriculara stanga (vezi studiul LIFE pct. 5.1)
• intr-un studiu clinic controlat la mai mult de 7700 pacienti adulti cu insuficienta cardiaca cronica (vezi studiile ELITE I, ELITE II si HEAL pct. 5.1)
• intr-un studiu clinic controlat la mai mult de 1500 de pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu varsta de 31 ani si peste, cu proteinurie (vezi studiul RENAAL pct. 5.1).

In aceste studii clinice, cea mai frecventa reactie adversa a fost ameteala.

Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10); frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100, mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000, mai putin de 1/100); rare (mai mult sau egal fata de 1/10000, mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tabelul 1. Frecventa reactiilor adverse identificate in urma studiilor clinice controlate cu placebo si din experienta de dupa punerea pe piataAtentionari
Hipersensibilitate

* Inclusiv umflarea laringelui, glotei, fetei, buzelor, faringelui si/sau a limbii (determinarea obstructiei cailor respiratorii); la unii dintre acesti pacienti angioedemul a fost raportat in antecedente in legatura cu administrarea de alte medicamente, inclusiv a inhibitorilor ECA.

**Inclusiv purpura Henoch-Schonlein

  In special la pacientii cu depletie intravasculara, de exemplu, pacientii cu insuficienta cardiaca severa sau sub tratament cu diuretice in doze mari.

  Frecvente la pacientii care au primit 150 mg losartan in loc de 50 mg.

  Intr-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu nefropatie, 9,9% dintre pacientii tratati cu comprimate de losartan si 3,4% dintre pacientii tratati cu placebo au dezvoltat hiperkaliemie.

Mai mult de 5,5 mmol / l.

§ De obicei, rezolvate la intreruperea tratamentului.

Urmatoarele reactii adverse suplimentare au aparut mai frecvent la pacientii care au primit losartan fata de placebo (frecventa necunoscuta): dureri de spate, infectii ale tractului urinar si simptome asemanatoare gripei.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, au fost raportate la pacientii cu risc modificari ale functiei renale incluzand insuficienta renala; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile dupa intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Profilul reactiilor adverse pentru copii si adolescenti pare sa fie similar celui observat la pacientii adulti. Datele cu privire la populatia pediatrica sunt limitate.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptome ale intoxicatiei

Sunt disponibile date limitate in ceea ce priveste supradozajul la om. Cele mai probabile simptome, depinzand de gradul supradozajului, sunt hipotensiune arteriala si tahicardie. Bradicardia ar putea sa apara de la stimularea parasimpatica (vagala).

Tratamentul intoxicatiei

Daca apare hipotensiunea arteriala simptomatica, trebuie sa fie instituit tratament de sustinere. Masurile terapeutice depind de timpul scurs de la ingestie si de severitatea simptomelor. Stabilizarea sistemului cardio-circulator trebuie realizata cu prioritate. Dupa ingestia orala este indicata administrarea unei doze suficiente de carbune activat. Ulterior, trebuie asigurata monitorizarea atenta a parametrilor vitali. Daca este necesar, parametrii vitali trebuie corectati.

Nici losartanul si nici metabolitul sau activ nu pot fi indepartati prin hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antagonisti ai receptorilor de angiotensina II, codul ATC: C09CA01

Losartanul este un antagonist oral sintetic al receptorilor de angiotensina II (tip AT1). Angiotensina II, un puternic vasoconstrictor, este principalul hormon activ al sistemului renina/angiotensina si un determinant important al fiziopatologiei hipertensiunii arteriale. Angiotensina II se leaga de receptorul AT1 care se gaseste in multe tesuturi (de exemplu, musculatura neteda vasculara, glanda suprarenala, rinichi si inima) si exercita numeroase actiuni biologice importante, inclusiv vasoconstrictia si eliberarea de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimuleaza proliferarea celulelor musculare netede.

Losartanul blocheaza in mod selectiv receptorul AT1. Losartanul si metabolitul sau activ farmacologic, acidul carboxilic E-3174, blocheaza in vitro si in vivo toate actiunile angiotensinei II relevante din punct de vedere fiziologic, indiferent de sursa sau de calea de sinteza.

Losartanul nu prezinta un efect agonist si nici nu blocheaza alti receptori hormonali sau canale ionice importante pentru reglarea cardiovasculara. Mai mult decat atat, losartanul nu inhiba ECA

(kininaza II), enzima care degradeaza bradikinina. In consecinta, nu se inregistreaza potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinina.

In timpul administrarii de losartan, suprimarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secretiei de renina, duce la cresterea activitatii reninei plasmatice (ARP). Cresterea ARP conduce la cresterea concentratiilor angiotensinei II in plasma. Chiar in conditiile acestor cresteri, sunt mentinute activitatea antihipertensiva si scaderea concentratiei plasmatice de aldosteron, indicand blocarea eficace a receptorului angiotensinei II. Dupa intreruperea administrarii de losartan, valorile ARP si angiotensinei II au scazut in trei zile pana la valorile initiale.

Atat losartanul cat si principalul sau metabolit activ prezinta o afinitate mult mai mare pentru receptorul AT1 decat pentru receptorul AT2. Metabolitul activ este de 10 pana la 40 ori mai activ decat losartanul in functie de greutate.

Studii clinice la pacienti cu hipertensiune arteriala

In studii clinice controlate, administrarea losartanului o data pe zi la pacienti cu hipertensiune arteriala esentiala usoara pana la moderata a determinat scaderi semnificative statistic ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Masurarea tensiunii arteriale la 24 ore postdoza, comparativ cu 5-6 ore postdoza a demonstrat scaderea tensiunii arteriale pe o perioada de 24 ore; ritmul natural diurn a fost pastrat.

Scaderea tensiunii arteriale la sfarsitul perioadei dinaintea dozei urmatoare a fost 70-80% din efectul observat la 5-6 ore postdoza.

Intreruperea tratamentului cu losartan la pacientii hipertensivi nu a determinat o crestere brutala a tensiunii arteriale (rebound). In profida scaderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea de losartan nu a avut efect semnificativ clinic asupra frecventei cardiace.

Eficacitatea losartanului este aceeasi intre barbati si femei, intre pacienti hipertensivi mai tineri (sub varsta de 65 ani) si cei varstnici.

Studiul LIFE

Studiul LIFE (Losartan Intervention For Endpoint Reduction in Hypertension) a fost un studiu clinic randomizat, de tip triplu-orb, cu control activ, efectuat la 9193 pacienti hipertensivi cu varsta cuprinsa intre 55 si 80 ani, cu hipertrofie ventriculara stanga documentata ECG. Pacientii au fost randomizati pentru a primi o data pe zi losartan 50 mg sau atenolol 50 mg. In cazul in care tensiunea arteriala tinta (mai putin de 140/90 mm Hg) nu a fost atinsa, initial s-a adaugat la tratament hidroclorotiazida (12,5 mg) si, daca a fost necesar, s-a crescut ulterior doza de losartan sau atenolol la 100 mg o data pe zi. Alte antihipertensive, cu exceptia inhibitorilor ECA, antagonistilor angiotensinei II sau betablocantelor au fost adaugate daca a fost necesar pentru a atinge tensiunea arteriala tinta.

Durata medie a perioadei de urmarire a fost 4,8 ani.

Obiectivul primar a fost compus din morbiditatea si mortalitatea cardiovasculare, masurat fiind printr-o reducere a incidentei combinate a decesului de cauza cardiovasculara, accidentului vascular cerebral si infarctului miocardic. Tensiunea arteriala a fost scazuta in mod semnificativ la valori

similare in cele doua grupuri. Pentru pacientii care au atins obiectivul primar compus, tratamentul cu losartan a determinat o reducere a riscului cu 13% (p=0,021, interval de incredere 95% 0,77-0,98) comparativ cu atenololul. Aceasta a fost atribuita in principal unei reduceri a incidentei accidentului vascular cerebral. Tratametul cu losartan a redus riscul de accident vascular cerebral cu 25% comparativ cu atenololul (p=0,001, interval de incredere 95% 0,63-0,89). Ratele pentru decesul de cauza cardiovasculara si pentru infarctul miocardic nu au prezentat diferente semnificative intre grupurile de tratament.

Rasa

In studiul LIFE, pacientii de rasa neagra tratati cu losartan s-au situat la risc mai mare de a prezenta obiectivul primar compus, cum ar fi un eveniment cardiovascular (de exemplu infarct cardiac, deces de cauza cardiovasculara) si in special accident vascular cerebral, comparativ cu pacientii de rasa neagra tratati cu atenolol. De aceea rezultatele observate la administrarea de losartan in comparatie cu atenolol in cadrul studiului LIFE cu privire la morbiditatea/mortalitatea cardiovasculara nu se aplica pentru pacientii de rasa neagra cu hipertensiune arteriala si hipertrofie ventriculara stanga.

Studiul RENAAL

Studiul clinic RENAAL (Reduction of Endpoints in NIDDM with the Angiotensin II Receptor Antagonist Losartan) a fost un studiu clinic controlat, efectuat in intreaga lume la 1513 pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu proteinurie, cu sau fara hipertensiune arteriala. 751 pacienti au primit tratament cu losartan.

Obiectivul studiului a fost sa demonstreze efectul nefroprotector al losartanului potasic, pe langa beneficiul de scadere a tensiunii arteriale.

Pacientii cu proteinurie si valoarea creatininei serice de 1,3-3,0 mg/dl au fost randomizati pentru a primi tratament cu losartan 50 mg o data pe zi, doza crescuta in functie de efectul asupra tensiunii arteriale, sau placebo, in conditiile unor antecedente de tratament antihipertensiv standard care a exclus inhibitorii ECA si antagonistii angiotensinei II.

Investigatorii au fost instruiti sa creasca doza medicamentului din studiu la 100 mg o data pe zi, daca este necesar; 72% dintre pacienti au primit doza zilnica de 100 mg pentru majoritatea perioadei de studiu. Utilizarea altor medicamente antihipertensive (diuretice, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa sau beta-adrenergici si, de asemenea, medicamente antihipertensive cu actiune centrala) a fost permisa in ambele grupuri sub forma de tratament suplimentar, in functie de necesitate. Pacientii au fost urmariti pentru o perioada de pana la 4,6 ani (in medie 3,4 ani).

Obiectivul primar al studiului a fost un obiectiv compus reprezentat de dublarea valorii creatininei serice, insuficienta renala de stadiu terminal (necesitate de dializa sau transplant) sau deces.

Rezultatele au aratat ca tratamentul cu losartan (327 evenimente), comparativ cu placebo.

(359 evenimente), a determinat o reducere a riscului cu 16,1% (p=0,022) la pacientii care au atins obiectivul primar compus. Pentru urmatoarele componente individuale si combinate ale obiectivului primar, rezultatele au aratat o reducere semnificativa a riscului in grupul tratat cu losartan: reducerea riscului pentru dublarea valorii creatininei serice cu 25,3% (p=0,006); reducerea riscului pentru insuficienta renala de stadiu terminal cu 28,6% (p=0,002); reducerea riscului pentru insuficienta renala de stadiu terminal sau deces cu 19,9% (p=0,009); reducerea riscului pentru dublarea valorii creatininei serice sau insuficienta renala de stadiu terminal cu 21,0% (p=0,01).