Tador Inject 50mg/2ml, 5 fiole, Berlin-Chemie

Indicatii

Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderata pana la severa, in cazul in care administrarea orala nu este indicata, de exemplu durerile postoperatorii, in colica renala si in lombalgii.

Dozaj

Doze

Adulti:

Doza recomandata este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 150 mg.

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila este destinata administrarii pe termen scurt, iar tratamentul trebuie sa se limiteze la perioada simptomatica acuta (nu va depasi doua zile). Imediat ce este posibil, pacientii vor urma un tratament analgezic administrat pe cale orala.

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

In cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie pana la severa, TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila poate fi administrat in asociere cu analgezice opioide, daca este indicat, in aceleasi doze recomandate la adulti (vezi pct. 5.1).

Copii si adolescenti:

Nu a fost studiata utilizarea Tador Inject solutie injectabila/perfuzabila la copii si adolescenti. Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite si de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii si adolescenti.

Varstnici:

In general, nu este necesara ajustarea dozei in cazul varstnicilor. Totusi, din cauza scaderii fiziologice a functiei renale la pacientii varstnici se recomanda o doza mai mica in caz de insuficienta renala usoara: 50 mg, doza zilnica totala (vezi pct. 4.4).

Afectiuni hepatice:

In cazul pacientilor cu insuficienta hepatica usoara spre medie (scor Child-Pugh 5 - 9), doza zilnica totala trebuie scazuta la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atenta a functiei hepatice (vezi pct. 4.4).

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie administrat in cazul pacientilor cu afectiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10–15) (vezi pct. 4.3).

Afectiuni renale:

Doza zilnica totala trebuie scazuta la 50 mg dexketoprofen in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei de 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta renala moderata spre severa (clearance-ul creatininei mai mic de 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila poate fi administrat intramuscular sau intravenos.

Administrare intramusculara: continutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila se administreaza prin injectare lenta profund intramuscular.

Administrare intravenoasa:

Perfuzie intravenoasa: solutia diluata, preparata in modul descris la pct. 6.6, se administreaza ca perfuzie intravenoasa lenta, cu durata cuprinsa intre 10 - 30 min. Solutia trebuie protejata permanent de lumina.

Bolus intravenos: la nevoie, continutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT solutie injectabila trebuie administrat ca bolus intravenos lent in interval de minimum 15 secunde.

Instructiuni de administrare a medicamentului:

In cazul in care TADOR INJECT este administrat intramuscular sau in bolus, intravenos, solutia se injecteaza imediat dupa extragere din fiola bruna (vezi si pct. 6.2 si 6.6).

Pentru administrare ca perfuzie intravenoasa, solutia se dilueaza aseptic si se protejeaza de lumina (vezi si pct. 6.3 si 6.6). Pentru instructiuni de diluare a solutiei de administrare, vezi pct. 6.6.

Contraindicatii

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie administrat in urmatoarele cazuri:

pacientii cu hipersensibilitate la substanta activa, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1

pacienti la care substantele cu actiune similara (de exemplu acid acetilsalicilic si alte antiinflamatoare nesteroide) declanseaza crize astmatice, spasm bronsic, rinita acuta sau provoaca polipoza nazala, urticarie sau edem angioneurotic

fotoalergii cunoscute sau reactii fototoxice aparute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibrati;

pacienti cu antecedente de ulcer hemoragic gastro-intestinal sau perforat, determinat de un tratament anterior cu AINS

pacienti cu ulcer peptic activ/hemoragie gastro intestinala activa sau cu orice antecedente de sangerare gastro intestinala, ulceratie sau perforatie

pacienti cu dispepsie cronica

pacienti cu alte hemoragii active sau tulburare de coagulare

pacienti care sufera de boala Crohn sau colita ulcerativa

pacienti cu insuficienta cardiaca severa

pacienti cu afectiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei mai mic de 59 ml/min)

pacienti cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh 10 - 15)

pacienti cu diateza hemoragica si alte tulburari de coagulare

pacienti cu deshidratare severa (cauzata de varsaturi, diaree sau ingerare insuficienta de lichide)

in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina si al alaptarii (vezi pct. 4.6)

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila este contraindicat pentru administrare neuraxiala (intratecala sau epidurala) din cauza continutului sau in etanol.

Atentionari

Se va administra cu prudenta in cazul pacientilor cu antecedente alergice.

Utilizarea TADOR INJECT concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza 2, trebuie evitata.

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastro-intestinale si cardiovasculare de mai jos).

Siguranta gastro-intestinala

S-a raportat aparitia de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala, care pot fi letale, in cazul tuturor AINS in orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale grave. In cazul aparitiei hemoragiei sau ulceratiei gastro- intestinale la pacientii care primesc TADOR INJECT, tratamentul trebuie intrerupt.

Riscul de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala este mai mare cu cresterea dozei de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici.

Varstnicii prezinta o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragie si perforatie gastro-intestinala, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila.

AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de boala gastro-intestinala (colita ulcerativa, boala Crohn), deoarece aceste afectiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Ca in cazul tuturor AINS, trebuie cautat orice antecedent de esofagita, gastrita si/sau boala ulceroasa pentru a garanta vindecarea totala inainte de inceperea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacientii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boala gastro-intestinala trebuie monitorizati pentru tulburari digestive, in special hemoragii gastro-intestinale.

Pentru acesti pacienti, trebuie luat in considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de ex. misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) si, de asemenea, pentru pacientii care necesita administrarea concomitenta de doze mici de aspirina, sau alte medicamente care pot determina cresterea riscului gastro-intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5).

Pacientii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, in special varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinala), indeosebi in stadiile initiale ale tratamentului.

Este recomandata precautie la pacientii care primesc medicatii concomitente care pot determina cresterea riscului de ulceratie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orala, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina sau medicamentele antiplachetare precum aspirina (vezi pct. 4.5).

Siguranta renala

Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta renala. La acesti pacienti, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea functiei renale, retentie de lichide si edeme. Este, de asemenea, necesara precautie la pacientii care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece exista un risc crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide in timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea si toxicitatea renala, eventual asociata acesteia.

Ca in cazul tuturor AINS, poate determina cresterea ureei si creatininei plasmatice. Ca si in cazul altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reactii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la glomerulonefrita, nefrita interstitiala, necroza papilara renala, sindrom nefrotic si insuficienta renala acuta. Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei renale alterate (vezi pct. 4.2).

Siguranta hepatica

Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica. Ca si in cazul altor AINS, poate provoca cresteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici si, de asemenea, sa determine cresteri semnificative ale SGOT si SGPT. In cazul unei cresteri semnificative a acestor parametri, tratamentul trebuie intrerupt.

Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2).

Siguranta cardiovasculara si cerebrovasculara
Monitorizarea si recomandari adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si / sau insuficienta cardiaca usoara pana la moderata deoarece la acesti pacienti au fost raportate retentie de lichide si edeme la tratamentul in asociere ci AINS. O atentie speciala trebuie sa fie exercitata la pacientii cu antecedente de boli cardiace, in special cei cu episoade anterioare de insuficienta cardiaca cu risc crescut de declansarea insuficientei cardiace.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special la doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.

Prin urmare, pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica instalata, boala arteriala periferica si / sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu dexketoprofen trometamol doar dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata al pacientilor cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetara si prelungi timpul de sangerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitenta de dexketoprofen trometamol si doze profilactice de heparina cu greutate moleculara mica in perioada postoperatorie a fost urmarita in studiile clinice controlate in care s-a observat modificarea parametrilor de coagulare. Cu toate acestea trebuie monitorizata cu grija utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacientii carora li se administreaza alte tratamente care interfereaza cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).

Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei cardiace alterate (vezi pct. 4.2).

Reactii cutanate

Reactii cutanate grave (unele chiar letale) cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica au fost raportate rar in asociere cu administrarea de AINS. Pacientii sunt cel mai expusi acestor reactii la inceputul tratamentului, reactiile aparand in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. TADOR INJECT trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Alte informatii

Prudenta deosebita este necesara la pacientii cu:

tulburare congenitala a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitenta acuta)

deshidratare

imediat dupa interventii chirurgicale majore

In cazul in care medicul considera ca tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, functia hepatica si renala si numarul de celule sanguine ar trebui sa fie verificate in mod regulat.

Reactii severe de hipersensibilitate acuta (de exemplu soc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie intrerupt la primele semne de reactii severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizarii TADOR INJECT. In functie de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie sa fie initiate de catre profesionistii in domeniul sanatatii.

Pacientii cu astm bronsic combinat cu rinita cronica, sinuzita cronica si / sau polipoza nazala au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic si / sau AINS decat restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm bronsic sau bronhospasm, in special la subiectii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).

In mod exceptional, varicela poate fi la originea complicatiilor infectioase cutanate si tesuturilor moi grave. Pana in prezent, rolul AINS in agravarea acestor infectii nu a fost exclusa. Astfel, este recomandabil sa se evite utilizarea TADOR INJECT in caz de varicela.

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila trebuie administrat cu precautie la pacientii care sufera de tulburari hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv.

Ca si alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infectioase. In cazuri izolate s-a descris o agravare a infectiilor de tesuturi moi avand legatura temporala cu utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomanda sa consulte imediat un medic daca in timpul tratamentului apar sau se agraveaza semnele unei infectii bacteriene.

Fiecare fiola de TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila contine 200 mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin per doza.

Nociv pentru cei care sufera de alcoolism.

A se tine seama in cazul femeilor gravide si care alapteaza, la copii si la categoriile de pacienti cu risc crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.

Acest medicament contine mai putin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doza, adica este de fapt “fara sodiu”.

Copii si adolescenti

Utilizarea in conditii de siguranta la copii si adolescenti nu a fost stabilita.

Interactiuni

Urmatoarele interactiuni se aplica antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) in general:

Asocieri nerecomandate:

Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de salicilati (≥ 3 g/zi): administrarea asociata a catorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de ulcer gastro-intestinal si de hemoragie, prin efect sinergic.

Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza legarii crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului si a inhibarii functiei plachetare si a lezarii mucoasei gastroduodenale. Daca nu se poate evita combinatia, este necesara monitorizarea atenta clinica si a analizelor de laborator.

Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibarii functiei plachetare si lezarii mucoasei gastroduodenale). Daca nu se poate evita combinatia, este necesara monitorizarea atenta clinica si a valorilor de laborator.

Corticosteroizi: risc crescut de ulceratie sau hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).

Litiu (descris cu diverse AINS): antiinflamatoarele nesteroidiene cresc nivelul de litiu in sange, care poate atinge valori toxice (scade eliminarea renala a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea acestui parametru la initierea, in timpul modularii si la intreruperea tratamentului cu dexketoprofen.

Metotrexat, utilizat in doze de 15 mg/saptamana sau mai mari: creste toxicitatea hematologica a metotrexatului prin reducerea eliminarii sale renale de catre AINS, in general.

Hidantoine si sulfonamide: efectele toxice al acestor substante pot fi crescute.

Asocieri care necesita precautie:

Diuretice, inhibitori ACE, antibacteriene aminoglicozidice si antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. In cazul pacientilor cu insuficienta renala acuta (de exemplu, pacienti deshidratati sau varstnici cu insuficienta renala acuta), administrarea concomitenta de agenti inhibitori de ciclooxigenaze si inhibitori ACE, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect deteriorarea ulterioara a functiei renale, de obicei, reversibila. In cazul administrarii in asociere a dexketoprofen cu un diuretic, este esential ca pacientului sa i se asigure o hidratare corespunzatoare, iar functia renala sa fie monitorizata la inceputul tratamentului (vezi pct. 4.4: „Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”).

Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/saptamana: cresterea toxicitatii hematologice a metotrexatului prin scaderea clearance-ului sau renal de catre AINS, in general. Se recomanda monitorizarea saptamanala a hemoleucogramei in primele saptamani ale asocierii. Intensificarea monitorizarii in cazul alterarii fie si usoare a functiei renale, precum si la varstnici.

Pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Se recomanda monitorizare clinica atenta si frecventa a timpului de sangerare.

Zidovudina: creste riscul toxicitatii asupra liniei eritrocitare prin actiune asupra reticulocitelor, cu anemie severa, care apare la o saptamana dupa inceperea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma si numararea reticulocitelor la 1-2 saptamani dupa inceperea tratamentului cu AINS.

Sulfoniluree: AINS pot creste efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe locurile de legare de proteinele plasmatice.

Asocieri care necesita supraveghere:

Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scadea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de prostaglandine.

Ciclosporina si tacrolimus: AINS pot creste efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. In timpul terapiei asociate, trebuie monitorizata functia renala.

Trombolitice: risc crescut de hemoragie.

Medicamente antiplachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina (ISRS): cresterea riscului de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Probenecid: concentratia plasmatica a dexketoprofenului poate fi crescuta; aceasta interactiune se poate datora inhibarii secretiei tubulare renale si glucuronoconjugarii si necesita ajustarea dozei de dexketoprofen.

Glicozide cardiace: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creste concentratia de glicozide plasmatice.

Mifepristona: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandinsintetazei sa afecteze eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile dupa administrarea de mifepristona.

-Chinolone: testele pe animale arata ca dozele mari de quinolona asociate cu AINS pot creste riscul aparitiei convulsiilor.

Sarcina

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina si in timpul alaptarii (vezi pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandina poate sa influenteze negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrionara/fetala. Datele din studiile epidemiologice avertizeaza asupra riscului crescut de avort si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine in primele luni de sarcina. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste cu doza si durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit ca duce la cresterea pierderii sarcinii pre- si postimplantare si a mortalitatii embriofetale. In plus, s-a raportat cresterea incidentei in cazul diverselor malformatii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine in timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). In timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decat daca este strict necesar. Daca se utilizeaza dexketoprofen trometamol de catre o femeie care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica, iar durata tratamentului cat mai scurta posibil.

In timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:

toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara);

disfunctie renala, care poate evolua spre insuficienta renala cu oligohidramnios; mama si nou-nascutul, la finalul sarcinii, la:

posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care apare chiar si la cele mai mici doze;

inhibarea contractiilor uterine, ducand la travaliu intarziat sau prelungit.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca dexketoprofenul se excreta in laptele uman.

Fertilitatea

Ca si in cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminina si nu este recomandat femeilor care intentioneaza sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.

Condus auto

TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila are o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje din cauza posibilitatii aparitiei starii de ameteala sau de somnolenta.

Reactii adverse

Evenimentele adverse raportate ca cel putin posibil legate de dexketoprofen trometamol in studiile clinice, precum si reactiile adverse raportate dupa punerea pe piata a TADOR INJECT 50 mg/2 ml solutie injectabila/perfuzabila sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe si ordonate dupa frecventa:

Gastro-intestinal: cele mai frecvente reactii adverse observate sunt gastro-intestinale. Poate sa apara ulcerul peptic, perforatie sau hemoragie gastro-intestinala, uneori cu potential letal, mai ales la varstnici (vezi pct. 4.4). Dupa administrare au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, exacerbarea colitei si a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai putin frecvent a fost observata gastrita. Au fost raportate in asociere cu tratamentul AINS edem, hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca.

Ca si in cazul altor AINS, pot aparea urmatoarele reactii adverse: meningita aseptica, care poate aparea predominant la pacientii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de tesut conjunctiv; si reactii hematologice (purpura, anemie hemolitica si aplastica, rareori agranulocitoza si hipoplazie medulara).

Reactii buloase inclusiv sindromul Stevens Johnson si necroliza epidermica toxica (foarte rar).

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (mai ales in doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata) poate fi asociata cu o crestere mica a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptomatologia in cazul supradozarii nu este cunoscuta. Medicamente similare au determinat tulburari gastrointestinale (varsaturi, anorexie, dureri abdominale) si neurologice (somnolenta, vertij, dezorientare, cefalee).

In caz de administrare sau ingestie accidentala sau excesiva, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, in conformitate cu starea clinica a pacientului.

Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: produse antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE17.

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamina a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic si antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).

Mecanism de actiune

Mecanismul de actiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea caii ciclooxigenazei.

Mai precis, este inhibata transformarea acidului arahidonic in endoperoxizii ciclici, PGG2 si PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α si PGD2 si, de asemenea, prostaciclina PGI2 si tromboxanii (TxA2 si TxB2). In plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenta alti mediatori ai inflamatiei, cum sunt kininele, determinand o actiune indirecta, care se adauga actiunii directe.

Efecte farmacodinamice

S-a demonstrat ca dexketoprofen este un inhibitor al actiunii COX-1 si COX-2 in studiile pe animale si la om.

Eficacitate si siguranta clinica

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezica eficienta a dexketoprofen trometamol.

Eficacitatea analgezica a dexketoprofen trometamol administrat intramuscular si intravenos in management-ul durerii moderate spre severa a fost investigata pe mai multe modele de durere chirurgicala (chirurgie ortopedica si ginecologica/abdominala) precum si de durere musculo-scheletica (model cu durere lombara acuta) si de colica renala.

In studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim inregistrandu-se in primele 45 de minute. Durata efectului analgezic dupa administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.

Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul ca TADOR INJECT solutie injectabila/perfuzabila utilizat in combinatie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. In studiile cu durere postoperatorie in care pacientii au primit morfina cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacientii tratati cu dexketoprofen au necesitat semnificativ mai putina morfina (cu 30-45% mai putin) decat pacientii din lotul placebo.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrarea intramusculara de dexketoprofen trometamol la oameni, concentratiile maxime sunt atinse la 20 de minute (interval: 10-45 de minute). Pentru doze unice intre 25 si 50 mg, s-a demonstrat ca aria de sub curba este proportionala cu doza atat in cazul administrarii intramusculare cat si a celei intravenoase.

Distributie

Ca si in cazul altor medicamente cu legare crescuta de proteinele plasmatice (99%), volumul de distributie a avut o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de injumatatire al distributiei a fost de aproximativ 0,35 ore, iar timpul de injumatatire pentru eliminare a variat intre 1 si 2,7 ore.

In studiile farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat faptul ca Cmax si ASC dupa ultima administrare intramusculara sau intravenoasa nu au fost diferite de cele obtinute dupa o doza unica, indicand faptul ca nu se inregistreaza acumularea medicamentului.

Metabolizare si eliminare

Dupa administrarea de dexketoprofen trometamol se gaseste doar enantiomerul S-(+) in urina, demonstrand faptul ca la oameni nu apare fenomenul de conversie in enantiomerul R-(-).

Calea principala de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentata de glucuronoconjugare urmata de excretie renala.

Varstnici

La subiectii varstnici sanatosi (cu varsta de 65 ani si peste), expunerea a fost semnificativ mai mare decat la voluntarii sanatosi tineri dupa doze orale unice si repetate (de pana la 55%), in timp ce nu s-au inregistrat diferente semnificative statistic in ceea ce priveste concentratiile de varf si durata de timp pentru atingerea concentratiei de varf. Timpul mediu de injumatatire a fost prelungit dupa doze unice si repetate (cu pana la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost scazut.

Date preclinice de siguranta
Datele preclinice din studiile conventionale de siguranta farmacologica, toxicitate a dozelor repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra functiei de reproducere si de imunofarmacologie nu au evidentiat vreun pericol anume pentru om, in afara celor mentionate deja la alte puncte ale RCP. Studiile privind toxicitatea cronica efectuate la soareci si maimute au evidentiat un Nivel De Niciun Efect Advers Observat (NNEAO) de 3 mg/kg si zi. Principalul efect advers observat la doze mari a fost reprezentat de eroziunile sii ulceratiile gastro-intestinale, in mod proportional cu doza.

Asa cum este recunoscut pentru toata clasa farmacologica a AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificari ale supravietuirii embrio-fetale pe modelele animale, atat indirect, prin intermediul toxicitatii gastro-intestinale asupra mamelor gravide, cat si direct asupra dezvoltarii fatului.