Indicatii
STOCRIN este indicat in tratamentul antiviral asociat al adultilor, adolescentilor si copiilor cu varsta de cel putin 3 ani, infectati cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1).
STOCRIN nu a fost studiat in mod adecvat la pacientii cu boala HIV avansata si anume la cei cu
numar de CD4 sub 50 celule/mm3 sau dupa esecul terapeutic al regimurilor care contin inhibitori de
proteaza (IP). Cu toate ca rezistenta incrucisata dintre efavirenz si IP nu a fost dovedita, in prezent sunt date insuficiente asupra eficacitatii folosirii tratamentului combinat bazat pe IP dupa esecul terapeutic al regimurilor continand STOCRIN.
Pentru rezumatul informatiilor clinice si farmacodinamice, vezi pct. 5.1.
Dozaj
Tratamentul trebuie inceput de catre un medic cu experienta in terapia infectiei cu HIV.
Doze
Efavirenz trebuie administrat in asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.5).
In scopul imbunatatirii tolerabilitatii fata de reactiile adverse asupra sistemului nervos, se recomanda
administrarea seara la culcare (vezi pct. 4.8).
Adulti
Doza de efavirenz recomandata in asociere cu un analog nucleozidic inhibitor de reverstranscriptaza (INRT), cu sau fara un IP (vezi pct. 4.5) este de 600 mg o data pe zi, oral.
Ajustarea dozei
Daca efavirenz este administrat in asociere cu voriconazol, doza de intretinere a voriconazolului trebuie crescuta la 400 mg, la intervale de 12 ore si doza de efavirenz trebuie redusa cu 50%, adica, la 300 mg, o data pe zi. Cand tratamentul cu voriconazol este oprit, se va reveni la doza initiala de
efavirenz (vezi pct. 4.5).
Daca efavirenz este administrat in asociere cu rifampicina la pacienti cu greutate corporala de 50 kg sau mai mare, poate fi luata in considerare o crestere a dozei de efavirenz la 800 mg pe zi (vezi
pct. 4.5).
Copii si adolescenti (de la 3 pana la 17 ani)
Doza de efavirenz recomandata in asociere cu un IP si/sau un INRT pentru pacienti cu varsta cuprinsa
intre 3 si 17 ani este prezentata in tabelul 1. Efavirenz comprimate trebuie administrat doar copiilor
care in mod cert pot inghiti comprimatele.
Tabel 1: Doza pediatrica pentru administrare o data pe zi*
| Greutate corporala kg | Efavirenz Doza (mg) |
| 13 la < 15 | 200 |
| 15 la < 20 | 250 |
| 20 la < 25 | 300 |
| 25 la < 32,5 | 350 |
| 32,50 la < 40 | 400 |
| ≥ 40 | 600 |
*Efavirenz este disponibil sub forma de comprimate filmate a 50 mg, 200 mg si 600 mg.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Farmacocinetica efavirenz nu a fost studiata la pacientii cu insuficienta renala; cu toate acestea, mai putin de 1 % din doza de efavirenz se elimina nemodificata prin urina, ca urmare impactul insuficientei renale asupra eliminarii efavirenz ar trebui sa fie minim (vezi pct. 4.4).
Insuficienta hepatica
Pacientii cu afectiuni hepatice usoare pot fi tratati cu dozele obisnuite de efavirenz. Pacientii trebuie urmariti cu atentie in ceea ce priveste reactiile adverse dependente de doza, mai ales simptomele la nivelul sistemului nervos (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Copii si adolescenti
Nu au fost inca stabilite siguranta si eficacitatea administrarii efavirenz la copii cu varsta sub 3 ani sau
cu greutate corporala mai mica de 13 kg. Datele disponibile in prezent sunt descrise in sectiunile 4.8,
5.1 si 5.2, dar nu poate fi facuta nicio recomandare de doza.
Mod de administrare
Se recomanda ca STOCRIN sa fie administrat pe stomacul gol. Cresterea concentratiilor de efavirenz observata in urma administrarii STOCRIN concomitent cu alimente poate duce la o crestere a
frecventei reactiilor adverse (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Pacientii cu insuficienta hepatica severa (Clasa C Child Pugh) (vezi pct. 5.2).
Administrarea concomitenta cu terfenadina, astemizol, cisaprida, midazolam, triazolam, pimozida, bepridil sau alcaloizi de ergot (de exemplu ergotamina, dihidroergotamina, ergonovina si metilergonovina) datorita competitiei acestora cu efavirenz pentru CYP3A4 care ar putea duce la
inhibarea metabolizarii sale, cu potential de reactii adverse grave si/sau cu risc letal [de exemplu aritmii cardiace, sedare prelungita sau deprimare respiratorie] (vezi pct. 4.5).
Preparate din plante care contin sunatoare (Hypericum perforatum) datorita riscului de scadere a
concentratiilor plasmatice si de diminuare a efectelor clinice ale efavirenz (vezi pct. 4.5).
Pacienti care prezinta:
antecedente familiale de deces subit sau prelungirea intervalului QTc de cauza congenitala, observata pe electrocardiograme, sau care prezinta orice alte afectiuni clinice care se cunosc a fi responsabile pentru prelungirea intervalului QTc.
antecedente de aritmii cardiace simptomatice sau care prezinta bradicardie relevanta clinic sau cu insuficienta cardiaca congestiva insotita de o fractie de ejectie redusa la nivelul ventriculului stang.
dezechilibre severe ale balantei electrolitice, de exemplu, hipokaliemie sau hipomagneziemie.
Pacienti carora li se administreaza medicamente care se cunosc a fi responsabile pentru prelungirea intervalului QTc (proaritmice).
Aceste medicamente includ:
antiaritmice din clasele IA si III,
medicamente neuroleptice, antidepresive,
anumite antibiotice, inclusiv unele medicamente din urmatoarele clase: macrolide, fluorochinolone, medicamente antifungice cu structura imidazolica si triazolica,
anumite antihistaminice fara proprietati sedative (terfenadina, astemizol),
cisaprida,
flecainida,
anumite antimalarice,
metadona.
Administrarea concomitenta cu elbasvir/grazoprevir este contraindicata din cauza scaderilor semnificative asteptate ale concentratiilor plasmatice de elbasvir si de grazoprevir (vezi pct. 4.5). Acest efect este determinat de inductia CYP3A4 sau a P-gp de catre efavirenz si este de asteptat sa determine pierderea raspunsului virologic la elbasvir/grazoprevir.
Atentionari
Efavirenz nu trebuie folosit in monoterapie pentru tratamentul HIV sau adaugat ca singur agent la o schema terapeutica dovedita ineficace. Atunci cand efavirenz este administrat in monoterapie rezistenta virala se dezvolta rapid. Alegerea unui nou agent antiretroviral/agenti antiretrovirali pentru a
fi utilizati in asociere cu efavirenz trebuie sa aiba in vedere potentialul de rezistenta virala incrucisata
(vezi pct. 5.1).
Nu se recomanda administrarea concomitenta de efavirenz si un comprimat continand o combinatie fixa de efavirenz, emtricitabina si tenofovir disoproxil, decat daca este necesar pentru ajustarea dozei (de exemplu cu rifampicina).
Administrarea concomitenta a glecaprevir/pibrentasvir cu efavirenz poate scadea semnificativ
concentratiile plasmatice de glecaprevir si pibrentasvir, determinand reducerea efectului terapeutic.
Administrarea concomitenta a glecaprevir/pibrentasvir cu efavirenz nu este recomandata (vezi
pct. 4.5).
Nu se recomanda utilizarea concomitenta de extracte de Ginkgo biloba (vezi pct. 4.5).
Cand se prescriu medicamente in asociere cu efavirenz, medicii trebuie sa aiba in vedere Rezumatul caracteristicilor produsului pentru fiecare medicament.
Daca se intrerupe administrarea unui medicament antiretroviral din cadrul unei asocieri terapeutice datorita suspiciunii de intoleranta, trebuie sa se ia in considerare cu seriozitate intreruperea simultana si a celorlalte medicamente antiretrovirale asociate. Dupa disparitia simptomelor de intoleranta, administrarea medicamentelor antiretrovirale se reia simultan. Nu se recomanda monoterapia
intermitenta si reintroducerea secventiala a agentilor antiretrovirali datorita potentialului crescut de selectare de virusuri rezistente.
Eruptii cutanate tranzitorii
In studii clinice cu efavirenz s-au raportat eruptii cutanate tranzitorii, de intensitate usoara pana la moderata, care de regula au disparut fara intreruperea tratamentului. Antihistaminice adecvate si/sau corticosteroizi pot imbunatati tolerabilitatea si grabi rezolutia eruptiei cutanate tranzitorii. La mai putin de 1 % dintre pacientii tratati cu efavirenz s-au raportat eruptii cutanate tranzitorii in forma grava insotite de vezicule, descuamare umeda sau ulceratii. Frecventa eritemului multiform sau a sindromului Stevens-Johnson a fost de aproximativ 0,10 %. Efavirenz trebuie intrerupt la pacientii care dezvolta eruptii cutanate tranzitorii in forma grava asociate cu vezicule, descuamare, afectarea mucoaselor sau febra. Daca tratamentul cu efavirenz se intrerupe, trebuie, de asemenea, luata in considerare intreruperea celorlalti agenti antiretrovirali pentru a evita dezvoltarea virusurilor rezistente
(vezi pct. 4.8).
Experienta cu efavirenz la pacientii care au intrerupt tratamentul cu alti agenti antiretrovirali din clasa INNRT este limitata (vezi pct. 4.8). Efavirenzul nu este recomandat pacientilor care au prezentat reactii adverse cutanate potential letale (de exemplu sindrom Stevens-Johnson) in timpul utilizarii altui
INNRT.
Simptome psihice
La pacientii tratati cu efavirenz s-au raportat reactii adverse psihice. Se pare ca pacientii cu antecedente de boli psihice prezinta risc mai mare pentru aceste reactii adverse psihice severe. In mod special, depresia severa a fost mult mai frecventa la pacientii cu depresie in antecedente. In perioada de dupa punerea pe piata a medicamentului au existat raportari de depresie severa, deces prin suicid, iluzii, comportament de tip psihotic si stare catatonica. Pacientii trebuie atentionati ca in cazul in care prezinta simptome precum: depresie severa, psihoza sau ideatie suicidara sa contacteze imediat medicul, pentru ca acesta sa evalueze daca este posibil ca simptomele sa fie legate de utilizarea
efavirenz si daca este asa, sa stabileasca daca riscurile continuarii tratamentului sunt mai mari decat
beneficiile aduse de continuarea lui (vezi pct. 4.8).
Simptome la nivelul sistemului nervos
In studiile clinice, la pacientii care primesc efavirenz 600 mg zilnic au fost raportate frecvent ca reactii adverse simptome incluzand, dar nelimitandu-se la: ameteli, insomnie, somnolenta, tulburari ale starii de concentrare si vise anormale (vezi pct. 4.8). De regula, simptomele la nivelul sistemului nervos debuteaza in primele una sau doua zile de tratament si dispar in general dupa primele 2-4 saptamani de tratament. Pacientii trebuie informati ca, daca apar, aceste simptome se vor ameliora cel mai probabil odata cu continuarea tratamentului si nu anunta instalarea consecutiva a niciunuia dintre simptomele psihice, mai putin frecvente.
Dupa luni pana la ani de la initierea tratamentului cu efavirenz pot sa apara neurotoxicitate cu debut tardiv, incluzand ataxie si encefalopatie (afectarea starii de constienta, confuzie, incetinire psihomotorie, psihoza, delir). Unele evenimente de neurotoxicitate cu debut tardiv au aparut la pacienti cu polimorfisme genetice CYP2B6, care sunt asociate cu concentratii crescute ale efavirenz, in ciuda administrarii dozelor standard de STOCRIN. Pacientii care prezinta semne si simptome ale unor evenimente adverse neurologice grave trebuie sa fie evaluati imediat pentru a stabili daca este posibil ca aceste evenimente sa fie legate de utilizarea efavirenz si daca intreruperea tratamentului cu STOCRIN este justificata.
Convulsii
S-au observat convulsii la pacientii tratati cu efavirenz, in general in prezenta unor antecedente medicale cunoscute de convulsii. Pacientii carora li se administreaza concomitent medicamente anticonvulsivante metabolizate primar la nivelul ficatului, cum ar fi fenitoina, carbamazepina si fenobarbitalul, pot necesita periodic monitorizarea concentratiilor plasmatice ale acestora. Intr-un studiu de interactiune a medicamentelor, concentratiile plasmatice de carbamazepina au scazut atunci cand carbamazepina a fost administrata in asociere cu efavirenz (vezi pct. 4.5). Orice pacient cu antecedente de convulsii trebuie tratat cu precautie.
Reactii adverse hepatice
Cateva dintre raportarile de insuficienta hepatica de dupa punerea pe piata au aparut la pacienti fara nicio afectiune hepatica preexistenta sau alti factori de risc identificati (vezi pct. 4.8). Monitorizarea
enzimelor hepatice trebuie luata in considerare la pacientii fara disfunctii hepatice preexistente sau alti factori de risc.
Prelungirea intervalului QTc
Prelungirea intervalului QTc a fost observata in urma utilizarii de efavirenz (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Se recomanda utilizarea unor alternative la efavirenz pentru administrare concomitenta cu un medicament care prezinta un risc cunoscut de aparitie a torsadei varfurilor (Torsade de Pointes) sau in cazul administrarii la pacientii cu un risc crescut de aparitie a torsadei varfurilor (Torsade de Pointes).
Efectul alimentelor
Administrarea efavirenz concomitent cu alimente poate creste expunerea la efavirenz (vezi pct. 5.2) si poate duce la o crestere a frecventei reactiilor adverse (vezi pct. 4.8). Se recomanda ca efavirenz sa fie administrat pe stomacul gol, de preferat seara la culcare.
Sindromul reactivarii imune
La pacientii infectati cu HIV, cu deficienta imuna severa in momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate surveni o reactie inflamatorie la agenti patogeni oportunisti asimptomatici sau reziduali, determinand stari clinice severe sau agravari ale simptomelor preexistente. In mod caracteristic, astfel de reactii au fost observate in decursul primelor saptamani sau luni de la initierea TARC. Exemple relevante sunt retinita cu citomegalovirus, infectii micobacteriene generalizate si/sau
localizate si pneumonie determinata de Pneumocystis jiroveci (cunoscut initial sub denumirea Pneumocystis carinii). Orice manifestari de inflamatie trebuie evaluate, iar atunci cand este necesar trebuie instituit tratament corespunzator. De asemenea, a fost raportata aparitia de afectiuni autoimune (cum ar fi boala Graves si hepatita autoimuna) in stabilirea reactivarii imune; cu toate acestea, timpul raportat fata de momentul debutului este mai variabil, iar aceste evenimente pot sa apara la mai multe
luni de la inceperea tratamentului.
Greutate corporala si parametri metabolici
In timpul terapiei antiretrovirale poate sa apara o crestere a greutatii corporale si a concentratiei lipidelor plasmatice si a glicemiei. Astfel de modificari pot fi partial asociate cu controlul asupra bolii si cu stilul de viata. In cazul cresterii valorilor de lipide, in unele cazuri exista dovezi ale acestui efect ca urmare a administrarii tratamentului, in timp ce pentru cresterea greutatii corporale nu exista dovezi convingatoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice si a glicemiei se realizeaza in conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infectiei cu HIV. Tulburarile lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.
Osteonecroza
Cu toate ca etiologia este considerata a fi multifactoriala (incluzand utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severa, indicele de masa corporala crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroza mai ales la pacientii cu boala HIV avansata si/sau expunere indelungata la terapie antiretrovirala combinata (TARC). Pacientii trebuie indrumati sa ceara sfatul medicului in cazul in care prezinta artralgii, redoare articulara sau dificultate la miscare.
Grupe speciale de pacienti
Boala hepatica
Efavirenzul este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3 si 5.2) si nu este recomandat la pacientii cu insuficienta hepatica moderata din cauza datelor insuficiente pentru a determina daca este necesara ajustarea dozei. Datorita metabolizarii intense a efavirenz mediate de citocromul P450 si a experientei clinice limitate la pacienti cu afectiuni hepatice cronice, administrarea de efavirenz la pacientii cu insuficienta hepatica usoara trebuie facuta cu precautie. Pacientii trebuie supravegheati cu atentie in ceea ce priveste reactiile adverse dependente de doza, mai ales simptomele sistemului nervos. Trebuie efectuate periodic investigatii de laborator pentru a evalua afectiunea hepatica (vezi pct. 4.2).
Siguranta si eficacitatea efavirenz la pacientii cu antecedente semnificative de tulburari hepatice nu a fost stabilita. Pacientii cu hepatita cronica B sau C, tratati cu combinatii antiretrovirale prezinta un risc crescut pentru reactii adverse hepatice severe sau cu potential letal. Pacientii cu disfunctie hepatica preexistenta, inclusiv cu hepatita activa cronica prezinta mai frecvent tulburari ale functiei hepatice in timpul tratamentului antiretroviral combinat si trebuie monitorizati corespunzator practicii standard. In cazul in care exista dovezi pentru agravarea bolii hepatice sau in cazul persistentei valorilor crescute ale transaminazelor serice de mai mult de 5 ori limita superioara a valorii normale, beneficiul continuarii tratamentului cu efavirenz trebuie evaluat in functie de riscurile potentiale de toxicitate hepatica semnificativa. La acesti pacienti trebuie luata in considerare intreruperea temporara sau definitiva a tratamentului (vezi pct. 4.8).
La pacientii care sunt tratati cu alte medicamente care pot da toxicitate hepatica este recomandata
monitorizarea enzimelor hepatice. In cazul in care se administreaza concomitent tratament antiviral pentru hepatita B sau C, trebuie luata in considerare informatia relevanta referitoare la aceste medicamente.
Insuficienta renala
Farmacocinetica efavirenz nu a fost studiata la pacientii cu insuficienta renala; totusi mai putin de 1 % din doza de efavirenz se elimina nemodificata prin urina, de aceea impactul insuficientei renale asupra
eliminarii efavirenz ar trebui sa fie minim (vezi pct. 4.2). Nu exista experienta la pacientii cu
insuficienta renala severa si de aceea, la acestia, se recomanda monitorizarea sigurantei tratamentului.
Pacienti varstnici
Un numar insuficient de pacienti varstnici a fost evaluat in studiile clinice pentru a stabili daca
raspunsul terapeutic difera fata de cei mai tineri.
Copii si adolescenti
Efavirenz nu a fost evaluat la copii sub 3 ani sau cu greutate corporala mai mica de 13 kg. De aceea, efavirenz nu trebuie administrat copiilor cu varsta mai mica de 3 ani.
Au fost raportate eruptii cutanate tranzitorii la 26 din 57 de copii (46 %) tratati cu efavirenz pe o perioada de 48 saptamani si au fost severe la trei dintre ei. La copii, poate fi luata in considerare eventualitatea profilaxiei cu antihistaminice adecvate inaintea inceperii tratamentului cu efavirenz.
Lactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament. Subiectii cu aceste afectiuni pot utiliza efavirenz solutie orala, care nu contine lactoza.
Sodiu
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Efavirenz este un inductor in vivo al CYP3A4, CYP2B6 si UGT1A1. Medicamentele care sunt substraturi ale acestor enzime pot avea concentratii plasmatice scazute cand se administreaza in
asociere cu efavirenz. De asemenea, in vitro, efavirenz este un inhibitor al CYP3A4. Teoretic, efavirenz poate sa creasca initial expunerea la substraturile CYP3A4 si se recomanda precautie in cazul substraturilor CYP3A4 cu indice terapeutic mic (vezi pct. 4.3). Efavirenz poate fi un inductor al CYP2C19 si CYP2C9; cu toate acestea inhibarea a fost observata de asemenea in vitro si efectul net al
administrarii in asociere cu substraturi ale acestor enzime nu este clar (vezi pct. 5.2).
Expunerea la efavirenz poate fi crescuta cand acesta se administreaza impreuna cu medicamente (de exemplu ritonavir) sau alimente (de exemplu suc de grepfrut) care inhiba activitatea CYP3A4 sau CYP2B6.
Medicamentele sau preparatele din plante (de exemplu, extracte de Ginkgo biloba si sunatoare) care induc aceste enzime pot produce scaderea concentratiilor plasmatice de efavirenz. Nu se recomanda utilizarea concomitenta de sunatoare (vezi pct. 4.3). Nu se recomanda utilizarea concomitenta de
extracte de Ginkgo biloba (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitenta de efavirenz cu metamizol, care este un inductor al enzimelor metabolizante, incluzand CYP2B6 si CYP3A4, poate determina o reducere a concentratiilor plasmatice de efavirenz cu o potentiala scadere a eficacitatii clinice. Prin urmare, se recomanda precautie atunci cand metamizol si efavirenz sunt administrate concomitent; raspunsul clinic si/sau concentratiile de medicament trebuie monitorizate in mod adecvat.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Este contraindicata administrarea concomitenta a efavirenz cu medicamente (care pot determina prelungirea intervalului QTc si aparitia torsadei varfurilor - Torsade de Pointes) cum sunt: antiaritmice din clasele IA si III, medicamente neuroleptice si antidepresive, anumite antibiotice inclusiv unele medicamente din urmatoarele clase: macrolide, flurochinolone, medicamente antifungice cu structura
imidazolica si triazolica, anumite antihistaminice fara proprietati sedative (terfenadina, astemizol), cisaprida, flecainida, anumite antimalarice si metadona (vezi pct. 4.3).
Copii si adolescenti
Studiile de interactiune au fost efectuate numai la adulti.
Contraindicatii ale administrarii concomitente
Efavirenz nu trebuie administrat impreuna cu terfenadina, astemizol, cisaprida, midazolam, triazolam, pimozida, bepridil sau alcaloizi de ergot (de exemplu ergotamina, dihidroergotamina, ergonovina si metilergonovina) deoarece inhibarea metabolismului lor poate duce la reactii adverse grave, amenintatoare de viata (vezi pct. 4.3).
Efavirenz nu trebuie administrat in asociere cu elbasvir/grazoprevir din cauza scaderilor semnificative
asteptate ale concentratiilor plasmatice de elbasvir si de grazoprevir produse de inductia enzimelor care metabolizeaza medicamentul si/sau a proteinelor transportoare si care sunt de asteptat sa
determine pierderea raspunsului virologic la elbasvir/grazoprevir (vezi pct. 4.5).
Sunatoare (Hypericum perforatum)
Administrarea asociata de efavirenz si sunatoare sau preparate care contin sunatoare este contraindicata. Concentratiile plasmatice ale efavirenzului pot fi reduse prin utilizarea concomitenta de sunatoare datorita inducerii de catre sunatoare a enzimelor care metabolizeaza medicamentul si/sau a proteinelor de transport. In cazul in care un pacient foloseste deja sunatoare, administrarea acesteia trebuie intrerupta, trebuie verificat nivelul incarcaturii virale si daca este posibil trebuie verificate concentratiile plasmatice ale efavirenzului. Concentratiile plasmatice ale efavirenzului pot creste la intreruperea administrarii de sunatoare si poate fi necesara ajustarea dozei de efavirenz. Efectul inductor al sunatoarei poate persista cel putin 2 saptamani dupa incetarea tratamentului (vezi pct. 4.3).
Alte interactiuni
Interactiuni intre efavirenz si inhibitori de proteaza, antiretrovirale altele decat inhibitori de proteaza si
alte medicamente non-antiretrovirale sunt enumerate in Tabelul 2 de mai jos (cresterea este indicata prin „↑”, scaderea prin „↓”, nicio modificare prin „↔”, si o data la fiecare 8 ore sau 12 ore prin „q8h” sau „q12h”). Daca sunt disponibile, intervalele de incredere 90% sau 95% sunt prezentate in paranteze. Studiile au fost efectuate la subiecti sanatosi daca nu este altfel indicat.
Tabel 2: Interactiuni intre efavirenz si alte medicamente la adulti
| Medicamentul în funcţie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentraţiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| antiinfeCTIOASE | ||
| Antivirale HIV | ||
| Inhibitori de proteaza (IP) | ||
| Atazanavir/ritonavir/Efavirenz | Atazanavir (pm): | Administrarea efavirenz in asociere |
| (400 mg o data pe zi/100 mg o dată | ASC: ↔* (↓ 9 la ↑ 10) | cu atazanavir/ritonavir nu este |
| pe zi/600 mg o data pe zi; toate | Cmax: ↑ 17%* (↑ 8 la ↑ 27) | recomandata. Daca este necesara |
| administrate cu alimente) | Cmin: ↓ 42%* (↓ 31 la ↓ 51) | administrarea atazanavir in asociere |
| cu un INNRT, poate fi luată în | ||
| Medicamentul in functie de clasa terapeutic(doza) | Efecte asupra concentratiilor de medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Atazanavir/ritonavir/Efavirenz (400 mg o data pe zi/200 mg o data pe zi/600 mg o data pe zi; toateadministrate cu alimente) | Atazanavir (pm):ASC: ↔*/** (↓ 10 la ↑ 26) Cmax: ↔*/** (↓ 5 la ↑ 26) Cmin: ↑ 12%*/** (↓ 16 la ↑ 49)(inductia CYP3A4).* In comparatie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o data pe zi, seara, fara efavirenz.Aceasta scadere a Cmin a atazanavirului poate avea un efect negativ asupra eficacitatii atazanavirului.** bazate pe comparatiianamnestice | considerare o crestere a dozei atat de atazanavir cat si de ritonavir, la 400 mg si respectiv 200 mg, incombinatie cu efavirenz, cu monitorizare clinica atenta. |
| Darunavir/ritonavir/Efavirenz(300 mg de doua ori pe zi*/100 mg dedoua ori pe zi/600 mg o data pe zi)*mai putin decat dozele recomandate, sunt de asteptat rezultate similare in cazul dozei recomandate | Darunavir:ASC : ↓ 13%Cmin : ↓ 31%Cmax: ↓ 15%(inductia CYP3A4)Efavirenz:ASC : ↑21%Cmin: ↑17%Cmax: ↑ 15% (inhibarea CYP3A4) | Efavirenz in combinatie cudarunavir/ritonavir 800/100 mg o data pe zi poate duce la Cmin suboptimale de darunavir. Daca efavirenz este folosit in combinatiecu darunavir/ritonavir, trebuieutilizata schema terapeutica cudarunavir/ritonavir 600/100 mg de doua ori pe zi. Aceasta asociere trebuie utilizata cu precautie.Vezi si randul de mai jos referitor laritonavir. |
| Fosamprenavir/ritonavir/Efavirenz (700 mg de doua ori pe zi/100 mg dedoua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Fara interactiunifarmacocinetice semnificative clinic. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre aceste medicamente. Vezi si randul de mai jos referitor la ritonavir. |
| Fosamprenavir/Nelfinavir/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre acestemedicamente. |
| Fosamprenavir/Saquinavir/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. | Asocierea nu este recomandata, deoarece este de asteptat ca expunerea la ambii IP sa fiesemnificativ redusa. |
| Indinavir/Efavirenz(800 mg q8h/200 mg o dată pe zi) | Indinavir:ASC : ↓ 31% (↓ 8 la ↓ 47)Cmin : ↓ 40%O reducere similara a expunerii la indinavir a fost observata laadministrarea indinavirului 1000 mg q8h in asociere cu efavirenz 600 mg zilnic.(inductia CYP3A4)Efavirenz:Fara interactiunifarmacocinetice semnificative clinic | De vreme ce nu a fost stabilitasemnificatia clinica a scaderiiconcentratiilor de indinavir, la alegerea unui regim terapeutic carecontine atat efavirenz cat siindinavir, trebuie luata in considerare magnitudinea interactiunii farmacocinetice observate.Nu este necesara ajustarea dozei de efavirenz atunci cand se administreaza impreuna cu indinavirsau cu indinavir/ritonavir. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Indinavir/ritonavir/Efavirenz(800 mg de doua ori pe zi/100 mg dedoua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Indinavir:ASC: ↓ 25% (↓ 16 la ↓ 32)b Cmax: ↓ 17% (↓ 6 la ↓ 26)b Cmin: ↓ 50% (↓ 40 la ↓ 59)bEfavirenz:Fara interactiunifarmacocinetice semnificative clinicMedia geometrica a Cmin pentruindinavir (0,33 mg/l) administrat cu ritonavir si efavirenz a fost mai mare decat media istorica aCmin (0,15 mg/l) pentru indinavir administrat in monoterapie indoza de 800 mg q8h. La pacientiinfectati cu HIV-1 (n = 6), farmacocineticile pentru indinavir si efavirenz au fost ingeneral comparabile cu dateleacestor voluntari neinfectati. | Vezi si randul de mai jos referitor laritonavir. |
| Lopinavir/ritonavir capsule moi sausolutie orala/EfavirenzLopinavir/ritonavir comprimate/Efavirenz | Scaderi substantiale aleexpunerii la lopinavir. | Atunci cand se administreaza in asociere cu efavirenz, trebuie luata in considerare o crestere a dozelorde lopinavir/ritonavir capsule moisau solutie orala cu 33 %(4 capsule/~6,50 ml de doua ori pe zi in loc de 3 capsule/5 ml de doua ori pe zi). Este necesara precautie deoarece aceasta ajustare de doza ar putea sa fie insuficienta la unii pacienti. Atunci cand se administreaza in asociere cu efavirenz 600 mg o data pe zi, dozade lopinavir/ritonavir comprimate trebuie crescuta la 500/125 mg de doua ori pe zi.Vezi si randul de mai jos referitor laritonavir. |
| (400/100 mg de doua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Concentratiile de lopinavir:↓ 30-40% | |
| (500/125 mg de doua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Concentratiile de lopinavir: similar lopinavir/ritonavir 400/100 mg de doua ori pe zifara efavirenz | |
| Nelfinavir/Efavirenz(750 mg q8h/600 mg o data pe zi) | Nelfinavir:ASC: ↑ 20% (↑ 8 la ↑ 34)Cmax: ↑ 21% (↑ 10 la ↑ 33) Combinatia a fost în generalbine tolerata. | Nu este necesara ajustarea dozeipentru niciunul dintre medicamente. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Ritonavir/Efavirenz(500 mg de doua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Ritonavir:ASC dimineata: ↑ 18% (↑ 6 la↑ 33)ASC seara: ↔Cmax dimineata: ↑ 24% (↑ 12 la↑ 38)Cmax seara: ↔Cmin dimineata: ↑ 42% (↑ 9 la↑ 86) bCmin seara: ↑ 24% (↑ 3 la ↑ 50) bEfavirenz:ASC: ↑ 21% (↑ 10 la ↑ 34)Cmax: ↑ 14% (↑ 4 la ↑ 26)Cmin: ↑ 25% (↑ 7 la ↑ 46) b (inhibarea metabolismului oxidativ mediat de CYP)Cand efavirenz a fostadministrat impreuna curitonavir 500 mg sau 600 mg de doua ori pe zi, combinatia nu a fost bine tolerata (de exemplu, au aparut ameteli, greata,parestezii si cresteri ale enzimelor hepatice). Nu sunt disponibile date suficiente referitoare la tolerabilitateaasocierii efavirenzului cu o dozamica de ritonavir (100 mg o data sau de doua ori pe zi) | La utilizarea efavirenzului in asociere cu o doza scazuta de ritonavir, trebuie luata in considerare posibilitatea cresterii incidentei reactiilor adverse legate de efavirenz, datorita unei posibile interactiuni farmacodinamice. |
| Saquinavir/ritonavir/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. | Nu sunt disponibile date pentru a face recomandari privind doza. Vezi si randul de mai sus referitor laritonavir. Utilizarea efavirenzului in combinatie cu saquinavir ca unic inhibitor de proteaza nu esterecomandata. |
| Antagonist CCR5 | ||
| Maraviroc/Efavirenz(100 mg de doua ori pe zi /600 mg odata pe zi) | Maraviroc:ASC12: ↓ 45% (↓ 38 la ↓ 51)Cmax: ↓ 51% (↓ 37 la ↓ 62)Concentratiile plasmatice aleefavirenzului nu au fostmasurate, nu este de asteptat niciun efect. | Consultati Rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentul ce contine maraviroc. |
| Inhibitor al transferului catenar al integrazei | ||
| Raltegravir/Efavirenz (400 mg doza unica/ - ) | Raltegravir: ASC: ↓ 36%C12: ↓ 21%Cmax: ↓ 36%(inductia UGT1A1) | Nu este necesara ajustarea dozei pentru raltegravir. |
| Medicamentul în functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| INRT si INNRT | ||
| INRT/Efavirenz | Nu au fost efectuate studii cuprivire la interactiunile specifice intre efavirenz si INRT, altii decat lamivudina, zidovudina sitenofovir disoproxil. Nu sunt de asteptat interactiuni semnificative clinic deoarece INRT sunt metabolizati pe ocale diferita de cea pentruefavirenz si este putin probabil sa intre in competitie pentruaceleasi enzime metabolice sau cai de eliminare. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre medicamente. |
| INNRT/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. | Deoarece utilizarea a doi INNRT nu a demonstrat beneficii privindeficacitatea si siguranta,administrarea concomitenta deefavirenz si un alt INNRT nu este recomandata. |
| Antivirale contra hepatitei C | ||
| Boceprevir/Efavirenz(800 mg de 3 ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Boceprevir:ASC: ↔ 19%*Cmax: ↔ 8%Cmin: ↓ 44%Efavirenz:ASC: ↔ 20%Cmax: ↔ 11%(inductia CYP3A - efect asupra boceprevirului)*0-8 oreNiciun efect (↔) corespunzatorcu o scadere a raportului mediuestimat de ≤20% sau o crestere a raportului mediu estimat de≤25% | Concentratiile plasmatice minimede boceprevir au scazut laadministrarea in asociere cu efavirenz. Nu a fost direct evaluat rezultatul clinic al acestei reduceri aconcetratiei minime de boceprevirobservate. |
| Telaprevir/Efavirenz(1125 mg q8h/600 mg o data pe zi) | Telaprevir (referitor la 750 mg q8h):ASC: ↓ 18% (↓ 8 la ↓ 27)Cmax: ↓ 14% (↓ 3 la ↓ 24)Cmin: ↓ 25% (↓ 14 la ↓ 34)%Efavirenz:ASC: ↓ 18% (↓ 10 la ↓ 26)Cmax: ↓ 24% (↓ 15 la ↓ 32)Cmin: ↓ 10% (↑ 1 la ↓ 19)% (inductia CYP3A de cătreefavirenz) | Daca efavirenz si telaprevir sunt administrate concomitent, trebuie administrat telaprevir 1125 mg la fiecare 8 ore. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Simeprevir/Efavirenz(150 mg o data pe zi /600 mg o data pe zi) | Simeprevir:ASC: ↓ 71% (↓ 67 la ↓ 74)Cmax: ↓ 51% (↓ 46 la ↓ 56)Cmin: ↓ 91% (↓ 88 la ↓ 92) Efavirenz:ASC: ↔Cmax: ↔Cmin: ↔Absenta unui efect (↔) coincide cu o scadere cu ≤20% a raportului mediu estimat sau cuo crestere cu ≤25% a raportului mediu estimat(Inductia enzimei CYP3A4) | Administrarea concomitenta a simeprevir cu efavirenz a determinat o scadere semnificativa aconcentratiilor plasmatice alesimeprevir ca urmare a inductiei CYP3A4 de catre efavirenz, carepoate duce la pierderea efectului terapeutic a simeprevir.Administrarea in asociere a simeprevir cu efavirenz nu esterecomandata.) |
| Elbasvir/grazoprevir | Elbasvir: ASC: ↓54%Cmax: ↓45%Grazoprevir: ASC: ↓83%Cmax: ↓87% | Administrarea concomitenta a STOCRIN cu elbasvir/grazoprevir este contraindicata (vezi pct. 4.3) deoarece poate duce la pierderea raspunsului virologic laelbasvir/grazoprevir. Aceastapierdere este determinata de scaderile semnificative ale concentratiilor plasmatice de elbasvir si grazoprevir produse de inductia CYP3A4 sau a P-gp (pentru informatii suplimentareconsultati Rezumatul caracteristicilor produsului pentruelbasvir/grazoprevir). |
| Sofosbuvir/velpatasvir sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir | Sofosbuvir: Cmax ↑38%Velpatasvir ASC ↓53%Cmax ↓47% Cmin ↓57%Estimat:↓Voxilaprevir | S-a demonstrat ca administrarea concomitenta aefavirenz/emtricitabina/tenofovir disoproxil cu sofosbuvir/velpatasvirdetermina scaderea semnificativa aconecntratiilor plasmatice de velpatasvir datorita inductiei CYP3A4 de catre efavirenz, carepoate conduce la pierderea efectului therapeutic al velpatasvir. Desi nu a fost studiata, o scadere similara esteanticipata la expunerea la voxilaprevir. Nu este recomandata administrarea concomitenta aSTOCRIN cu sofosbuvir/velpatasvir sau sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir(pentru informatii suplimentareconsultati Rezumatul caracteristicilor produsului pentru sofosbuvir/velpatasvir sisofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir). |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Glecaprevir/pibrentasvir | ↓glecaprevir↓pibrentasvir | Administrarea concomitenta a glecaprevir/pibrentasvir cu efavirenz poate scadea semnificativconcentratiile plasmatice deglecaprevir si pibrentasvir, determinand reducerea efectului terapeutic. Administrareaconcomitenta aglecaprevir/pibrentasvir cu efavirenz nu este recomandata. Consultati informatiile de prescriereale glecaprevir/pibrentasvir pentrumai multe informatii. |
| Antibiotice | ||
| Azitromicina/Efavirenz(600 mg doza unica/400 mg o data pezi) | Fara interactiuni farmacocinetice semnificative clinic. | Nu este necesara ajustarea dozeipentru niciunul dintre medicamente. |
| Claritromicina/Efavirenz(500 mg q12h/400 mg o data pe zi) | Claritromicina:ASC: ↓ 39% (↓ 30 la ↓ 46)Cmax: ↓ 26% (↓ 15 la ↓ 35)Metabolit14-hidroxi claritromicina: ASC: ↑ 34% (↑ 18 la ↑ 53)Cmax: ↑ 49% (↑ 32 la ↑ 69)Efavirenz:ASC: ↔Cmax: ↑ 11% (↑ 3 la ↑ 19) (inductia CYP3A4)Eruptii cutanate tranzitorii au fost prezente la 46% dinvoluntarii neinfectati tratati cuefavirenz si claritromicina. | Semnificatia clinica a acestor modificari ale concentratiilorplasmatice ale claritromicinei nu este cunoscuta. Pot fi avute in vedere alternative pentru inlocuireaclaritromicinei (de exemplu,azitromicina). Nu este necesaraajustarea dozei pentru efavirenz. |
| Alte antibiotice macrolide (de exemplu, eritromicina)/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. | Nu sunt disponibile date pentru a face recomandări privind doza. |
| Antimicobacteriene | ||
| Rifabutina/Efavirenz(300 mg o data pe zi/600 mg o data pe zi) | Rifabutina:ASC: ↓ 38% (↓ 28 la ↓ 47)Cmax: ↓ 32% (↓ 15 la ↓ 46)Cmin: ↓ 45% (↓ 31 la ↓ 56)Efavirenz:ASC: ↔Cmax: ↔Cmin: ↓ 12% (↓ 24 la ↑ 1)(inductia CYP3A4) | Doza zilnica de rifabutina trebuie crescuta cu 50% atunci cand se administreaza in asociere cu efavirenz. Doza de rifabutina poate fi dublata in regimurile in care rifabutina este administrata de 2 saude 3 ori pe saptamana in combinatie cu efavirenz. Efectul clinic alacestei ajustari de doza nu a fostevaluat corespunzator. La ajustarea dozei trebuie luate in considerare tolerabilitatea individuala siraspunsul virologic (vezi pct. 5.2). |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Rifampicina/Efavirenz(600 mg o data pe zi/600 mg o datape zi) | Efavirenz:ASC: ↓ 26% (↓ 15 la ↓ 36)Cmax: ↓ 20% (↓ 11 la ↓ 28)Cmin: ↓ 32% (↓ 15 la ↓ 46)(inductia CYP3A4 şi CYP2B6) | Atunci cand se administreaza in asociere cu rifampicina la pacienti cu greutate corporala de 50 kg sau mai mare, cresterea dozei zilnice deefavirenz la 800 mg poate asigura oexpunere similara celei determinate de o doza zilnica de 600 mg, cand se utilizeaza fara rifampicina.Efectul clinic al acestei ajustari de doza nu a fost evaluat in mod adecvat. La ajustarea dozei trebuieluate in considerare tolerabilitateaindividuala si raspunsul virologic (vezi pct. 5.2). Nu este necesara ajustarea dozei pentru rifampicina, inclusiv 600 mg. |
| Antifungice | ||
| Itraconazol/Efavirenz(200 mg q12h/600 mg o data pe zi) | Itraconazol:ASC: ↓ 39% (↓ 21 la ↓ 53)Cmax: ↓ 37% (↓ 20 la ↓ 51)Cmin: ↓ 44% (↓ 27 la ↓ 58) (scaderea concentratiilor de itraconazol: inductia CYP3A4)Hidroxi-itraconazol:ASC: ↓ 37% (↓ 14 la ↓ 55)Cmax: ↓ 35% (↓ 12 la ↓ 52)Cmin: ↓ 43% (↓ 18 la ↓ 60) Efavirenz:Fara modificari farmacocinetice semnificative clinic. | Deoarece nu poate fi facuta niciorecomandare de doza privind administrarea itraconazolului, trebuie luat in considerare un tratament antifungic alternativ. |
| Posaconazol/Efavirenz--/400 mg o data pe zi | Posaconazol: ASC: ↓ 50%Cmax: ↓ 45% (inducţia UDP-G) | Trebuie evitata utilizarea concomitenta de posaconazol si efavirenz cu exceptia cazului in care beneficiul pentru pacient depasesteriscul. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Voriconazol/Efavirenz(200 mg de doua ori pe zi/400 mg odata pe zi)Voriconazol/Efavirenz(400 mg de doua ori pe zi/300 mg odata pe zi) | Voriconazol:ASC: ↓ 77%Cmax: ↓ 61%Efavirenz:ASC: ↑ 44%Cmax: ↑ 38%Voriconazol:ASC: ↓ 7% (↓ 23 la ↑ 13) *Cmax: ↑ 23% (↓ 1 la ↑ 53) * Efavirenz:ASC: ↑ 17% (↑ 6 la ↑ 29) **Cmax: ↔***comparativ cu administrarea a 200 mg de doua ori pe zi in monoterapie**comparativ cu administrarea a 600 mg o data pe zi in monoterapie(inhibarea competitiva ametabolismului oxidativ) | Cand efavirenz este administrat in asociere cu voriconazol, doza deintretinere a voriconazolului trebuiecrescuta la 400 mg, de doua ori pezi, iar doza de efavirenz trebuie redusa cu 50 %, adica, la 300 mg, o data pe zi. Cand tratamentul cuvoriconazol este oprit, se va revenila doza initiala de efavirenz. |
| Fluconazol/Efavirenz(200 mg o data pe zi/400 mg o data pe zi) | Fără interactiuni farmacocinetice semnificative clinic. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre medicamente. |
| Ketoconazol si alte antifungice custructura imidazolica | Interactiunea nu a fost studiata | Nu sunt disponibile date pentru aface recomandari privind doza. |
| Antimalarice | ||
| Artemeter/lumefantrina/ Efavirenz(20/120 mg comprimat, 6 doze a cate 4 comprimate fiecare, timp de3 zile/600 mg o data pe zi) | Artemeter:ASC: ↓ 51%Cmax: ↓ 21% Dihidroartemisinina: ASC: ↓ 46%Cmax: ↓ 38%Lumefantrina: ASC: ↓ 21%Cmax: ↔ Efavirenz: ASC: ↓ 17%Cmax: ↔(inductia CYP3A4) | Se recomanda precautie atunci cand efavirenz se administreaza in asociere cu artemeter/lumefantrina comprimate, deoarece scaderea concentratiilor de artemeter,dihidroartemisinina sau lumefantrina poate avea ca rezultat scaderea eficacitatii antimalarice. |
| Atovaquona si clorhidrat de proguanil/Efavirenz(250/100 mg doza unica/600 mg odata pe zi) | Atovaquona:ASC: ↓ 75% (↓ 62 pana la ↓ 84)Cmax: ↓ 44% (↓ 20 pana la ↓ 61)Proguanil:ASC: ↓ 43% (↓ 7 pana la ↓ 65) Cmax: ↔ | Administrarea concomitenta deatovaquona/proguanil cu efavirenztrebuie evitata. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentraţiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| ANTIACIDE | ||
| Hidroxid de aluminiu-Hidroxid de magneziu-simeticona antiacid/Efavirenz(30 ml doza unica/400 mg dozaunica)Famotidina/Efavirenz(40 mg doza unica/400 mg doza unica) | Nici antiacidele de tip hidroxid de aluminiu/magneziu şi nici famotidina nu au afectat absorbtia efavirenzului. | Nu este de asteptat ca administrarea efavirenzului in asociere cu medicamente care modifica pH-ulgastric să afecteze absorbtiaefavirenzului. |
| ANXIOLITICE | ||
| Lorazepam/Efavirenz(2 mg doza unica/600 mg o data pe zi) | Lorazepam:ASC: ↑ 7% (↑ 1 la ↑ 14)Cmax: ↑ 16% (↑ 2 la ↑ 32) Aceste modificari nu suntconsiderate semnificative clinic. | Nu este necesara ajustarea dozeipentru niciunul dintre medicamente. |
| ANTICOAGULANTE | ||
| Warfarină/Efavirenz Acenocumarol/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata.Concentratiile plasmatice si efectele warfarinei sau acenocumarolului pot fi crescute sau scăzute de efavirenz. | Poate fi necesara ajustarea dozei pentru warfarina sau acenocumarol. |
| ANTICONVULSIVANTE | ||
| Carbamazepina/Efavirenz(400 mg o data pe zi/600 mg o data pe zi) | Carbamazepina:ASC: ↓ 27% (↓ 20 la ↓ 33)Cmax: ↓ 20% (↓ 15 la ↓ 24)Cmin: ↓ 35% (↓ 24 la ↓ 44)Efavirenz:ASC: ↓ 36% (↓ 32 la ↓ 40)Cmax: ↓ 21% (↓ 15 la ↓ 26)Cmin: ↓ 47% (↓ 41 la ↓ 53) (scaderea concentratiilor de carbamazepina: inductia CYP3A4; scadereaconcentratiilor de efavirenz: inductia CYP3A4 si CYP2B6)ASC, Cmax si Cmin ale metabolitului activ al carbamazepinei, epoxid, lastarea de echilibru au ramasneschimbate. Administrarea concomitenta a unor doze mai mari, fie de efavirenz, fie de carbamazepina, nu a foststudiata. | Nu se pot face recomandari privind doza. Trebuie luat in considerare un tratament anticonvulsivantalternativ. Concentratiile plasmaticeale carbamazepinei trebuie monitorizate periodic. |
| Fenitoina, fenobarbital si alteanticonvulsivante care sunt substraturi ale izoenzimelor CYP450 | Interactiunea nu a fost studiata.La administrarea in asociere cu efavirenz, exista un potential pentru reducerea sau crestereaconcentratiilor plasmatice ale fenitoinei, fenobarbitalului sau altor anticonvulsivante care sunt substraturi ale izoenzimelorCYP450. | Cand efavirenzul este administrat in asociere cu un anticonvulsivant care este substrat al izoenzimelorCYP450, concentratiileanticonvulsivantului trebuie controlate prin monitorizari periodice. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| Acid valproic/Efavirenz(250 mg de doua ori pe zi/600 mg o data pe zi) | Niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii efavirenzului. Date limitatesugereaza ca nu exista niciunefect semnificativ clinic asuprafarmacocineticii acidului valproic. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru efavirenz. Pacientii trebuie monitorizati pentru controlulcrizelor. |
| Vigabatrina/EfavirenzGabapentina/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata. Nu se asteapta interactiuni clinicsemnificative deoarece vigabatrina si gabapentina sunt eliminate exclusiv prin urina si este putin probabil sa competitioneze pentru aceleasi enzime metabolice si cai deeliminare ca si efavirenzul. | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre medicamente. |
| ANTIDEPRESIVE | ||
| Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) | ||
| Sertralina/Efavirenz(50 mg o data pe zi/600 mg o data pe zi) | Sertralina:ASC: ↓ 39% (↓ 27 la ↓ 50)Cmax: ↓ 29% (↓ 15 la ↓ 40)Cmin: ↓ 46% (↓ 31 la ↓ 58)Efavirenz:ASC: ↔Cmax: ↑ 11% (↑ 6 la ↑ 16)Cmin: ↔(inductia CYP3A4) | Cresterile dozei de sertralina trebuierealizate in functie de raspunsul clinic. Nu este necesara ajustarea dozei pentru efavirenz. |
| Paroxetina/Efavirenz(20 mg o data pe zi/600 mg o data pezi) | Fara interacti unifarmacocinetice semnificative clinic | Nu este necesara ajustarea dozei pentru niciunul dintre medicamente. |
| Fluoxetina/Efavirenz | Interactiunea nu a fost studiata.Deoarece fluoxetina prezinta un profil metabolic similar cu paroxetina, adica, un efect inhibitor puternic asupra CYP2D6, este de asteptat, deasemenea, o lipsa a interactiuniiin cazul fluoxetinei. | Nu este necesara ajustarea dozeipentru niciunul dintre medicamente. |
| Inhibitori ai recaptarii norepinefrinei si dopaminei | ||
| Bupropiona/Efavirenz[150 mg doza unica (eliberare sustinuta)/600 mg o data pe zi] | Bupropiona:ASC: ↓ 55% (↓ 48 pana la ↓ 62)Cmax: ↓ 34% (↓ 21 pana la ↓ 47) Hidroxibupropiona:ASC: ↔Cmax: ↑ 50% (↑ 20 pana la ↑ 80) (inductia CYP2B6) | Cresterile dozei de bupropiona trebuie facute in functie de raspunsul clinic, dar nu trebuie depasita doza maxima recomandata de bupropiona. Nu este necesaraajustarea dozei pentru efavirenz. |
| Medicamentul in functie de clasa terapeutica(doza) | Efecte asupra concentratiilorde medicament Modificarea procentuala medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de incredere, daca acestea sunt disponibilea(mecanism) | Recomandari privind administrarea asociata cu efavirenz |
| ANTIHISTAMINICE | ||
| Cetirizina/Efavirenz(10 mg doza unica/600 mg o data pe zi) | ||