Indicatii
Prevenirea si tratamentul anemiei cauzata de deficitul de fier.
Sorbifer Durules este indicat pentru adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani.
Dozaj
Doze
Adulti si adolescenti
La adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani doza recomandata este de 1 comprimat filmat Sorbifer Durules, administrat de 2 ori pe zi.
Daca apar reactii adverse, doza trebuie scazuta la jumatate (1 comprimat filmat Sorbifer Durules pe zi). In functie de gradul anemiei, doza poate fi crescuta la 3-4 comprimate filmate pe zi, administrate in doua prize (dimineata si seara).
In timpul primelor 6 luni de sarcina poate fi administrat 1 comprimat filmat Sorbifer Durules pe zi si in ultimul trimestru de sarcina precum si in perioada de alaptare doza recomandata este de 2 comprimate filmate pe zi.
Copii si adolescenti
Sorbifer Durules nu este recomandat pentru copiii cu varsta sub 12 ani.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie stabilita prin monitorizarea parametrilor de laborator: Hb, VEM, sideremie.
Administrarea medicamentului nu trebuie intrerupta dupa normalizarea valorilor hemoglobinei, ci trebuie continuata pana la refacerea depozitelor de fier (aproximativ 2 luni).
In cazul deficitului manifest de fier, durata medie a tratamentului este de 3-6 luni.
Mod de administrare Administrare orala.
Comprimatele filmate trebuie administrate fara a fi sfaramate, cu ½ pahar cu apa, cu cel putin 30 minute inaintea mesei. Comprimatele filmate nu trebuie niciodata inghitite in clinostatism.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Stenoza esofagiana si/sau alte obstructii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Afectiuni cu supraincarcare cu fier (de exemplu hemocromatoza, hemosideroza). Transfuzii repetate de sange.
Alte tipuri de anemie care nu se datoreaza deficitului de fier, cu exceptia situatiilor in care este prezent si deficitul de fier.
Atentionari
Tratamentul este eficace numai in deficitul dovedit de fier. Diagnosticul deficitului de fier trebuie stabilit inainte de inceperea tratamentului (sideremie scazuta, valoare crescuta a capacitatii de legare a fierului).
Tratamentul nu este eficace in alte tipuri de anemie care nu se datoreaza deficitului de fier (anemie din boli infectioase, anemie asociata cu boli cronice, talasemie). In timpul tratamentului oral cu fier afectiunile inflamatorii si ulcerul gastro-duodenal se pot agrava.
Medicamentul determina colorarea in negru a scaunului.
Interactiuni
Se recoamanda prudenta la administrarea in asociere cu
- Ciprofloxacina: absorbtia ciprofloxacinei scade cu 50% si exista riscul sa nu se atinga concentratia plasmatica necesara obtinerii efectului terapeutic.
- Levofloxacina: scade absorbtia levofloxacinei.
- Moxifloxacina: scade biodisponibilitatea moxifloxacinei cu pana la 40%, de aceea daca este necesara administrarea in asociere, aceasta se va face dupa un interval de timp de minim 6 ore.
- Norfloxacina: scade absorbtia norfloxacinei cu pana la 75%.
- Ofloxacina: scade absorbtia ofloxacinei cu pana la 30%.
Administrarea in asociere a comprimatelor Sorbifer Durules si a medicamentelor enumerate mai jos poate determina ajustarea dozelor acestora. Daca tratamentul necesita asocierea, administrarea Sorbifer Durules si a medicamentelor enumerate mai jos trebuie facuta dupa un interval de minim 2 ore:
- suplimente alimentare continand carbonat de calciu sau magneziu si medicamente continand hidroxid de aluminiu sau calciu sau carbonat de magneziu, deoarece acestea formeaza compusi complecsi cu sarurile de fier scazandu-si reciproc absorbtia.
- captopril: administrarea in asociere reduce aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp a captoprilului cu 37%, probabil datorita unei reactii chimice de la nivelul tractului gastro- intestinal.
- zinc: administrarea in asociere scade absorbtia sarurilor de zinc.
- clodronat: studiile in vitro au demonstrat ca preparatele de fier formeaza un complex cu clodronatul. Desi nu au fost facute studii in vivo privind interactiunea, administrarea in asociere poate sa scada absorbtia clodronatului.
- deferoxamina: administrarea in asociere scade absorbtia atat a fierului cat si a deferoxaminei datorita formarii unui complex.
- levodopa: daca se administreaza in asociere cu levodopa sau cu carbidopa, sulfatul feros scade biodisponibilitatea levodopei administrata in doza unica cu pana la 50%, iar a carbidopei administrata in doza unica cu 75%, probabil datorita formarii unor chelati.
- metildopa: daca se administreaza metildopa in asociere cu saruri de fier (sulfat sau gluconat) biodisponibilitatea metildopa scade probabil datorita formarii unor chelati, ceea ce determina scaderea efectului hipotensor.
- penicilamina: administrarea in asociere a penicilaminei cu saruri de fier scade absorbtia atat a penicilaminei cat si a fierului probabil datorita formarii unor chelati.
- risedronat: studiile in vitro au aratat ca preparatele care contin fier formeaza complecsi cu risedronatul. Desi nu au fost facute studii in vivo privind interactiunile, se poate presupune ca administrarea in asociere scade absorbtia risedronatului.
- tetracicline: administrarea in asociere scade absorbtia atat a tetraciclinelor cat si a fierului, de aceea, trebuie pastrat un interval de minim 3 ore intre administrarea tetraciclinei si a Sorbifer Durules.
Administrarea orala a fierului inhiba circulatia entero-hepatica a oxitetraciclinei (doxiciclina) chiar daca este administrata intravenos.
- hormonii tiroidieni: administrarea in asociere a preparatelor continand fier cu tiroxina poate determina scaderea absorbtiei acesteia din urma, astfel fiind compromis efectul terapiei de substitutie.
La administrarea in asociere a Sorbifer Durules cu cimetedina, prin scaderea secretiei gastrice datorata efectului cimetidinei scade si absorbtia fierului. In consecinta, la administrarea in asociere a celor doua medicamente se recomanda un interval de minim 2 ore.
Absorbtia fierului poate fi scazuta in cazul administrarii de ceai, cafea, oua, produse lactate, paine integrala, cereale si alimente cu continut crescut in fibre.
Utilizarea in asociere a cloramfenicolului poate intarzia efectele terapeutice ale tratamentului cu fier.
Sarcina
Dozele terapeutice pot fi administrate in timpul sarcinii si alaptarii. Vezi pct. 4.2.
Condus auto
Sorbifer Durules nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe si sisteme si prezentate in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10), frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin sau egal fata de 1/100), rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin sau egal fata de 1/1000), foarte rare (mai putin sau egal fata de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate (cum sunt eruptie cutanata tranzitorie, reactie anafilactica, angioedem).
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: greata, dureri abdominale, diaree, constipatie. Rare: ulceratie esofagiana, stenoza esofagiana.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Cantitati relativ mici de fier pot determina simptome de toxicitate. S-a stabilit ca o cantitate mai mare din echivalentul a 20 mg/kg de fier ar putea duce la unele simptome de toxicitate si ca toxicitatea se manifesta la doze care contin mai mult de echivalentul a aproximativ 60 mg/kg de fier.
Simptome
Concentratia plasmatica a fierului poate ajuta la estimarea gravitatii supradozajului. Desi aceasta nu este corelata intotdeauna cu simptomele, concentratia determinata la 4 ore dupa ingestie indica in general gravitatea supradozajului astfel :
- mai putin de 3 micrograme/ml, intoxicatie usoara
- 3-5 micrograme/ml, intoxicatie moderata
- mai mult de 5 micrograme/ml, intoxicatie severa.
Concentratia maxima de fier este atinsa dupa 4-6 ore dupa ingerare. Semnele si simptomele variaza in functie de gravitatea intoxicatiei.
Intoxicatie usoara pana la moderata: varsaturi si diaree, melena, pot aparea in mai putin de 6 ore de la ingerare.
In cazuri severe pot sa apara varsaturi si diaree severe, letargie, acidoza metabolica, soc. Hemoragie gastro-intestinala, coma, convulsii, hepatotoxicitate, si debut intarziat a stricturilor gastro-intestinale. Toxicitatea severa determina de asemenea necroza hepatica si icter, hipoglicemie, tulburari de coagulare, oligurie sau insuficienta renala, si edem pulmonar.
Supradozajul cu saruri de fier este periculos in special la copii mici.
Supradozajul cu vitamina C (acid ascorbic) poate determina acidoza severa si anemie hemolitica la pacientii cu predispozitie (deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza).
Tratament
1. Administrare de lapte sau un emetic.
2. Lavaj gastric cu solutie de bicarbonat de sodiu 5% si administrarea de purgative saline (de exemplu pentru adulti 30 g sulfat de sodiu); ca emolienti lapte si oua impreuna cu carbonat de bismut 5 g la fiecare ora. Lavajul gastric poate fi urmat de injectarea direct in stomac a 50 - 100 ml apa continand deferoxamina 5g.
Adultilor li se pot administra solutii de manitol sau sorbitol pentru a favoriza tranzitul. Inducerea diareei poate fi periculoasa la copii, in special la copii mici, de aceea nu se recomanda.
Pacientul trebuie strict monitorizat pentru aparitia aspiratiei.
3. Comprimatele filmate absorb razele X, astfel o examinare abdominala cu raze X poate indica numarul de comprimate filmate ramase in tractul gastro-intestinal dupa inducerea emezei si a lavajului gastric.
4. Se poate incerca administrarea de chelati (de exemplu edetatul de disodiu si calciu) (500 mg/500ml administrati IV in perfuzie continua). Nu trebuie utilizat dimercaprolul deoarece formeaza un complex toxic cu fierul. Deferoxamina este un agent chelator specific al fierului si intoxicatiile acute la copii mici trebuie tratate intotdeauna cu deferoxamina, in doze de 90 mg/kg i.m. urmat de administrarea IV a 15 mg/kg pe ora pana cand concentratia plasmatica de fier este egala cu capacitatea de legare plasmatica. O viteza de perfuzare mai mare poate determina aparitia hipotensiunii arteriale.
5. In cazurile mai putin severe se poate administra deferoxamina intramuscular (50 mg/kg, maximum 4g doza totala).
6. In intoxicatia severa: in stare de soc si/sau coma si in cazul valorilor mari ale sideremiei (mai mult de 90 μmol/l la copii, mai mult de 142 μmol/l la adulti) trebuie initiat imediat tratament de sustinere a functiei vitale. In cazul starii de soc se administreaza transfuzie de sange sau plasma, oxigen pentru problemele respiratorii.
7. Se recomanda monitorizarea sideremiei pe intreaga perioada.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antianemice, preparate cu fier, fier bivalent, preparate orale, codul ATC: B03AA07.
Medicamentul este utilizat pentru tratamentul deficitului de fier.
Importanta fierului pentru organism
Fierul bivalent intra in compozitia grupului protofirinprostetic al hemoglobinei si are un rol in legarea si transportul oxigenului si al dioxidului de carbon.
Fierul in cadrul grupului protofirinic al enzimelor citocromului are un rol cheie in transportul electronilor. In cadrul acestor procese legarea si cedarea electronilor este posibila datorita transformarii Fe(II) Fe(III).
Cantitati mari de fier se gasesc si in moleculele mioglobinei din muschi.
Proprietati farmacocinetice
Fierul este absorbit din duoden si din jejunul proximal. Viteza de absorbtie a fierului hemic este de 20%, in timp ce a fierului non-hemic este de 10%. Pentru o buna absorbtie fierul trebuie administrat sub forma de Fe(II). Acidul clorhidric din stomac si vitamina C potenteaza absorbtia fierului prin reducerea Fe(III) la Fe(II).
Fierul (Fe(II)-ion feros) in cadrul celulelor epiteliale intestinale este oxidat la Fe(III)-ion feric intracelular care este legat de apoferitina. O parte a apoferitinei intra in circulatie, iar o alta parte ramane tranzitor in celulele epiteliului intestinal ca feritina, care va intra in circulatia sanguina 1 2 zile mai tarziu sau va fi eliminata din organism prin materii fecale odata cu descuamarea celulelor epiteliale intestinale.
Aproximativ 1/3 din fierul intrat in circulatie este legat de apotransferina, prin care molecula este transformata in transferina. Fierul este transportat la organele tinta de catre transferina, apoi dupa legarea de receptorii extracelulari intra in citoplasma prin endocitoza. Aici fierul se desface de transferina si se leaga din nou de apoferitina. Fierul este oxidat de apoferitina si forma oxidata Fe(III) este redusa la Fe(II) de flavoproteine.
Mecanism de actiune
Procedeul de fabricatie al comprimatelor filmate asigura o cedare continua a ionilor de fier(II). In cursul traversarii tractului gastro-intestinal ionii de fier(II) sunt eliberati continuu din matricea poroasa timp de 6 ore. Cedarea treptata si prelungita a substantei active nu determina o concentrare a ionilor de fier intr-un singur loc, astfel fiind evitata iritatia locala a epitelului intestinal prin administrarea Sorbifer Durules.
Date preclinice de siguranta
Pana in prezent, nu exista date importante referitoare la toxicitatea fierului.
Deoarece gravidele au utilizat acest fel de medicamente de zeci de ani pentru tratamentul deficitului de fier, experienta acumulata in urma administrarii la om depaseste lipsa datelor experimentale acumulate in urma efectuarii studiilor de teratogenitate la animale.
La femele gestante de soarece au fost administrate doze mari de acid ascorbic. Datele referitoare la influentarea functiei de reproducere nu au indicat aparitia efectelor embriotoxice sau fetotoxice si nu au fost observate semne de toxicitate materna.
Toxicitatea pulberii de polietilena a fost studiata dupa administrarea orala repetata la soarece, timp de 3 luni. Nu au fost observate reactii clinice datorate administrarii acestui compus si nici nu au putut fi inregistrate efecte asupra greutatii corpului. Analizele hematologice, biochimice sanguine si urinare nu au indicat modificari care pot fi atribuite administrarii pulberii de polietilena. Examenele anatomo-patologice macroscopice si microscopice nu au furnizat date in legatura cu administrarea de pulbere de polietilena.