Indicatii
Solian este indicat in tratamentul tulburarilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinatii, tulburari de gandire) si/sau prin simptome negative (de exemplu, aplatizare afectiva, izolare emotionala si sociala), inclusiv in cazurile in care predomina simptomele negative.
Dozaj
Pentru episoadele psihotice acute, se recomanda doze orale cuprinse intre 400 mg si 800 mg amisulprida pe zi. In cazuri individuale, doza zilnica poate fi crescuta pana la 1200 mg amisulprida pe zi. Nu trebuie utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulprida pe zi, deoarece nu sunt suficiente date privind siguranta. La initierea tratamentului cu amisulprida nu este necesara ajustarea specifica a dozei. Dozele trebuie ajustate individualizat.
Pentru pacientii care prezinta simptome mixte, pozitive si negative, dozele trebuie ajustate pentru a obtine controlul optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de intretinere trebuie stabilit individual, utilizand doza minima eficace.
Pentru pacientii care prezinta predominant simptome negative, se recomanda doze cuprinse intre 50 mg si 300 mg amisulprida pe zi. Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient in parte.
Daca doza zilnica este mai mica de 300 mg amisulprida, administrarea se poate face in priza unica. Daca doza zilnica depaseste 300 mg amisulprida, administrarea trebuie facuta in 2 prize zilnice.
Varstnici
Siguranta utilizarii amisulpridei a fost evaluata la un numar limitat de pacienti varstnici. Amisulprida trebuie utilizata cu deosebita prudenta, din cauza riscului posibil de hipotensiune arteriala si sedare. De asemenea, poate fi necesara scaderea dozei, din cauza insuficientei renale (vezi pct. 4.4).
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea administrarii amisulpridei de la pubertate pana la varsta de 18 ani nu au fost stabilite; sunt disponibile date limitate privind administrarea amisulpridei la adolescenti cu schizofrenie. De aceea, administrarea amisulpridei de la pubertate pana la varsta de 18 ani nu este recomandata; administrarea amisulpridei este contraindicata la copiii care nu au ajuns la varsta pubertatii, deoarece siguranta administrarii nu a fost stabilita la acest grup de varsta (vezi pct. 4.3).
Insuficienta renala
Amisulprida se elimina pe cale renala. In insuficienta renala, doza trebuie redusa la jumatate, la pacientii cu clearance-ul creatininei (ClCR) de 30-60 ml/min si la o treime, la pacientii cu clearance-ul creatininei de 10-30 ml/min.
Deoarece nu exista experienta referitoare la utilizarea la pacientii cu insuficienta renala severa (ClCR mai putin de 10 ml/min), se recomanda prudenta in administrare la acesti pacienti (vezi pct. 4.4).
Insuficienta hepatica
Deoarece amisulprida este metabolizata in proportie mica, nu este necesara reducerea dozei.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Tumori concomitente dependente de prolactina, de exemplu prolactinom al glandei hipofizare sau cancer de san (vezi pct. 4.4 si 4.8).
Feocromocitom.
Copii pana la varsta pubertatii. Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
Atentionari
Similar altor neuroleptice, este posibila aparitia sindromului neuroleptic malign (SNM). Aceasta afectiune este caracterizata prin hipertermie, rigiditate musculara, disfunctie autonoma, afectarea starii de constienta, rabdomioliza si cresterea valorilor creatinfosfokinazei (CPK) si este potential letala.
Daca un pacient manifesta semne si simptome care indica aparitia SNM sau manifestahipertermie inexplicabila, in special in cazul administrarii de doze zilnice mari, orice tratament cu medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu amisulprida, trebuie intrerupt. Rabdomioliza a fost observata si la pacientii ce nu manifestau sindrom neuroleptic malign.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, se recomanda prudenta la administrarea amisulpridei la pacienti cu boala Parkinson, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizata numai daca tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Afectare hepatica
La administrarea amisulpridei, a fost raportata toxicitate hepatica severa. Pacientii trebuie instruiti sa raporteze imediat unui medic semne cum sunt astenie, anorexie, greata, varsaturi, durere abdominala sau icter. Trebuie efectuate imediat investigatii care includ examinare clinica si evaluare biologica a functiei hepatice (vezi pct. 4.8).
Prelungirea intervalului QT
Este necesara prudenta atunci cand se prescrie amisulprida la pacienti cu boala cardiovasculara cunoscuta sau cu istoric familial de interval QT prelungit, iar administrarea in asociere cu
medicamente neuroleptice trebuie evitata.
In timpul tratamentului, trebuie evaluata in mod individual necesitatea monitorizarii electrocardiografice (de exemplu, la cresterea dozelor).
Se recomanda monitorizarea periodica a ionogramei, in special la pacientii care utilizeaza diuretice sau care sufera de afectiuni intercurente.
Trebuie evitata utilizarea in asociere cu alte antipsihotice.
De asemenea, este necesara prudenta la pacientii cu bradicardie (frecventa cardiaca mai mica de 55 batai pe minut).
Accidentul vascular cerebral
In studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populatie de pacienti varstnici cu dementa si tratati cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o crestere de 3 ori a riscului evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei cresteri a riscului nu este cunoscut. O crestere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la alta populatie de pacienti nu poate fi exclusa. Amisulprida trebuie utilizata cu prudenta la pacientii care prezinta factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Pacienti varstnici cu dementa
Pacientii varstnici cu psihoza asociata dementei, tratati cu medicamente antipsihotice, au un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 saptamani), efectuate preponderent la pacientii carora li se administrau medicamente antipsihotice atipice, a aratat ca pacientii carora li s-a administrat medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 pana la 1,7 ori mai mare decat riscul de deces la pacientii carora li s-a administrat placebo. Pe parcursul unui studiu controlat, cu durata de 10 saptamani, rata de deces la pacientii care au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o rata de aproximativ 2,6% in grupul placebo. Desi in studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor au fost fie de cauza cardiovasculara (de exemplu, insuficienta cardiaca, moarte subita), fie infectioasa (de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observationale sugereaza ca tratamentul cu medicamente antipsihotice conventionale poate creste mortalitatea.
Nu este clar in ce masura constatarea cresterii mortalitatii in studiile observationale poate fi atribuita medicamentului antipsihotic si nu unor caracteristici ale pacientilor.
Tromboembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV). Intrucat pacientii carora li se administreaza tratament cu antipsihotice prezinta frecvent factori de risc dobanditi pentru TEV, toti factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificati inainte si in timpul tratamentului cu Solian si trebuie initiate masuri de prevenire.
Neoplasm mamar
Amisulprida poate creste valorile serice ale prolactinei. De aceea, este necesara prudenta, iar pacientele cu antecedente personale sau familiale de neoplasm mamar trebuie sa fie supravegheate atent in timpul tratamentului cu amisulprida.
Tumori benigne ale glandei pituitare
Amisulprida poate creste valorile serice ale prolactinei. In timpul tratamentului cu amisulprida a fost observata aparitia unor cazuri de tumori benigne ale glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi pct. 4.8). In cazul unor valori foarte mari ale prolactinei sau al aparitiei semnelor clinice ale unei tumori hipofizare (cum sunt defect de camp vizual sau cefalee), trebuie efectuata investigatia imagistica a glandei pituitare. Daca este confirmat diagnosticul de tumora pituitara, tratamentul cu amisulprida trebuie intrerupt (vezi pct. 4.3).
Diabet zaharat
La pacientii tratati cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulprida, s-a raportat
hiperglicemie; de aceea, pacientii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat, care incep tratamentul cu amisulprida, trebuie monitorizati adecvat din punct de vedere al glicemiei.
Epilepsie
Amisulprida poate sa scada pragul convulsivant. Prin urmare, pacientii cu antecedente de crize epileptice trebuie supravegheati atent in timpul tratamentului cu amisulprida.
Insuficienta renala
Amisulprida se elimina pe cale renala. In cazul insuficientei renale, doza trebuie scazuta sau trebuie luat in considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Varstnici
La pacientii varstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizata cu deosebita prudenta din cauza riscului posibil de hipotensiune arteriala si sedare. De asemenea, poate fi necesara scaderea dozei din cauza insuficientei renale.
Sindrom de intrerupere
La intreruperea brusca a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s-au raportat foarte rar simptome ale sindromului de abstinenta, inclusiv greata, varsaturi, transpiratii, neliniste extrema, rigiditate musculara si insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenta simptomelor psihotice si a fost raportata aparitia tulburarilor caracterizate prin miscari involuntare (cum sunt acatizie, distonie si diskinezie). In consecinta, se recomanda reducerea treptata a dozelor de amisulprida.
Modificari hematologice
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulprida, au fost raportate leucopenie, neutropenie si agranulocitoza. Infectiile si febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) si necesita investigatii hematologice imediate.
Solian contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa, din cauza antagonizarii reciproce dintre efectele levodopei si neurolepticelor. Amisulprida poate antagoniza efectul agonistilor dopaminergici (de exemplu amantadina, apomorfina, bromocriptina, cabergolina, entacapona, lisurida, pergolida, piribedil, pramipexol, quinagolida, ropinirol, selegilina).
Sindromul extrapiramidal indus de catre neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic. Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenta efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie sa se tina seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine si alte anxiolitice, clonidina si derivati.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem, verapamil, guanfacina).
Digoxina.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
Administrarea amisulpridei in asociere cu clozapina poate determina cresterea concentratiei plasmatice a amisulpridei.
Se recomanda precautie atunci cand amisulprida se prescrie in asociere cu medicamente cunoscute ca determina prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt chinidina, disopiramida) si medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodarona, sotalolul), anumite medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice si anumite medicamente antimalarice (cum este meflochina) (vezi pct. 4.4).
Sarcina
Datele provenite din utilizarea amisulpridei la femeile gravide sunt limitate. Nu a fost stabilita siguranta administrarii amisulpridei in timpul sarcinii la om.
Amisulprida traverseaza placenta.
Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Utilizarea amisulpridei nu este recomandata in timpul sarcinii si la femeile aflate la varsta fertila care nu utilizeaza masuri de contraceptie eficace, cu exceptia cazurilor in care beneficiile justifica posibilele riscuri.
Nou-nascutii expusi la antipsihotice, inclusiv la Solian, in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, prezinta un risc de reactii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale si/sau de sevraj, care pot varia in severitate si durata dupa nastere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitatie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenta, detresa respiratorie sau afectarea aportului alimentar. In consecinta, nou-nascutii trebuie supravegheati cu atentie.
Alaptarea
Amisulprida se excreta in laptele uman in cantitati chiar mari, in unele cazuri mai mari decat valoarea acceptata de 10% din doza materna ajustata in functie de greutate, insa nu au fost evaluate valorile concentratiei plasmatice la sugari. Informatiile disponibile cu privire la efectele amisulpridei asupra nou-nascutilor/sugarilor sunt insuficiente. Trebuie luata decizia fie de a intrerupe alaptarea, fie de a se abtine de la tratamentul cu sulpirida avand in vedere beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
La animalele tratate, s-a observat o scadere a fertilitatii, corelata cu efectele farmacologice ale medicamentului (efect mediat de prolactina).
Condus auto
Chiar daca este utilizata conform recomandarilor, amisulprida poate determina somnolenta si vedere incetosata, astfel incat capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata (vezi pct. 4.8).
Reactii adverse
Reactiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecventa utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10), frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice
Mai putin frecvente: leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4).
Rare: agranulocitoza (vezi pct. 4.4).
Tulburari ale sistemului imunitar
Mai putin frecvente: reactii alergice.
Tulburari endocrine
Frecvente: amisulprida determina o crestere a prolactinemiei, reversibila dupa intreruperea
tratamentului. Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie, dureri mamare, disfunctie erectila.
Rare: tumora benigna a glandei hipofizare cum este prolactinomul (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Tulburari metabolice si de nutritie
Mai putin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4), hipertrigliceridemie si hipercolesterolemie.
Rare: hiponatremie, sindrom de secretie inadecvata de hormon antidiuretic (SIADH).
Tulburari psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitatie, tulburari ale orgasmului.
Mai putin frecvente: confuzie.
Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: pot sa apara simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivatie, acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, in general, de intensitate usoara la dozele optime si partial reversibile, fara intreruperea tratamentului cu amisulprida, dupa administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenta simptomelor extrapiramidale, care este dependenta de doza, ramane foarte mica in cazul tratamentului la pacientii cu simptome negative predominante, tratati cu doze de 50 - 300 mg amisulprida pe zi.
Frecvente: poate aparea distonie acuta (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Aceasta este reversibila fara intreruperea tratamentului cu amisulprida, dupa administrarea unei medicatii antiparkinsoniene.
Somnolenta.
Mai putin frecvente: a fost raportata diskinezie tardiva caracterizata prin miscari ritmice, involuntare, in principal ale limbii si/sau ale fetei, in special dupa administrarea pe termen lung. Medicamentele antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.
Crize epileptice.
Rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicatie potential letala.
Cu frecventa necunoscuta: sindromul picioarelor nelinistite.
Tulburari oculare
Frecvente: vedere incetosata (vezi pct. 4.7).
Tulburari cardiace
Mai putin frecvente: bradicardie.
Rare: prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare cum sunt torsada varfurilor,
tahicardia ventriculara, fibrilatia ventriculara, stopul cardiac, moartea subita (vezi pct. 4.4 Atentionari).
Tulburari vasculare
Frecvente: hipotensiune arteriala.
Mai putin frecvente: cresterea tensiunii arteriale.
Rare: tromboembolism venos, inclusiv tromboembolism pulmonar, uneori letal, si tromboza venoasa profunda (vezi pct. 4.4).
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: congestie nazala, pneumonie de aspiratie (mai ales in asociere cu alte antipsihotice si deprimante SNC).
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: constipatie, greata, varsaturi, xerostomie.
Tulburari hepatobiliare
Mai putin frecvente: leziuni hepatocelulare.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Rare: angioedem, urticarie.
Cu frecventa necunoscuta: reactie de fotosensibilitate.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: osteopenie, osteoporoza, rabdomioliza.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente: retentie urinara
Conditii in legatura cu sarcina, perioada puerperala si perinatala
Cu frecventa necunoscuta: sindrom de abstinenta la nou-nascut (vezi pct. 4.6).
Investigatii diagnostice
Frecvente: crestere in greutate.
Mai putin frecvente: cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, in special ale transaminazelor.
Frecventa necunoscuta: cresterea valorilor creatinfosfokinazei sanguine
Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate
Cu frecventa necunoscuta: cadere ca o consecinta a reactiilor adverse care compromit echilibrul organismului.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din
domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Supradozaj
Simptomatologie
Datele referitoare la supradozajul cu amisulprida sunt limitate. Au fost raportate cresteri ale efectelor farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenta, sedare, hipotensiune arteriala, simptome extrapiramidale si coma. A fost raportata evolutie letala in special in cazul asocierii cu alte medicamente psihotrope.
Abordare terapeutica
In cazul supradozajului acut, trebuie luata in considerare posibilitatea administrarii mai multor medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabila, hemodializa nu este utila pentru eliminarea medicamentului.
Nu se cunoaste un antidot specific pentru amisulprida. De aceea, trebuie sa se instituie masuri de sustinere adecvate: supraveghere atenta a functiilor vitale si monitorizare cardiaca continua (risc de prelungire a intervalului QT), care trebuie mentinuta pana la restabilirea pacientului.
Daca apar simptome extrapiramidale severe, trebuie sa se administreze medicamente anticolinergice.
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: sistemul nervos, psiholeptice, antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leaga selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3 si nu are afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 si D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice si atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii serotoninergici, α-adrenergici, H1- histaminergici si colinergici. In plus, amisulprida nu se leaga de situs-urile sigma.
La doze mari, in studiile efectuate la animale, amisulprida blocheaza preferential receptorii D2 post- sinaptici localizati in structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice nu determina catalepsie si nu se dezvolta hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2 dupa tratament repetat. La doze mici, blocheaza preferential receptorii presinaptici D2/D3, determinand eliberare de dopamina, responsabila de efectele sale de dezinhibitie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei, la doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post-sinaptici si eficacitatea sa asupra simptomelor negative, la doze mici, prin blocarea receptorilor dopaminergici presinaptici.
In plus, tendinta scazuta a amisulpridei de a determina reactii adverse extrapiramidale poate fi legata de activitatea sa preferentiala la nivelul sistemului limbic.
In studii clinice care au inclus pacienti cu schizofrenie acuta, amisulprida a ameliorat semnificativ simptomele negative secundare precum si simptomele afective cum sunt dispozitia depresiva si retardul afectiv.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
La om, amisulprida prezinta doua maxime de absorbtie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o ora dupa administrare si un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore dupa administrare. Dupa o doza de 50 mg, concentratiile plasmatice corespunzatoare celor 2 maxime ale absorbtiei sunt de 39 ± 3 ng/ml, respectiv 54 ± 4 ng/ml.
Distributie
Volumul aparent de distributie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mica (16%), ceea ce nu sugereaza interactiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absoluta dupa administrare orala este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizata: au fost identificati 2 metaboliti inactivi, care reprezinta 4% din cantitatea totala eliminata. Dupa administrare repetata, amisulprida nu se acumuleaza iar parametrii farmacocinetici nu se modifica.
Dupa administrare orala, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (t½) al amisulpridei este de aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminata sub forma nemodificata prin urina. 50% din doza administrata pe cale intravenoasa se elimina in urina, dintre care 90% se elimina in primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influentat de alimentatie.
Un pranz bogat in carbohidrati (continand 68% lichide) scade semnificativ valorile ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC), timpului pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime (Tmax) si concentratiei plasmatice maxime (Cmax) ale amisulpridei, in timp ce un pranz bogat in lipide nu modifica acesti parametri. Totusi, semnificatia acestor rezultate in practica clinica obisnuita nu este cunoscuta.
Insuficienta hepatica
Deoarece amisulprida este slab metabolizata, nu este necesara reducerea dozelor la pacientii cu insuficienta hepatica.
Insuficienta renala
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este nemodificat la pacientii cu insuficienta renala, in timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins intre 2,5 si 3. Valorile ASC pentru amisulprida cresc de 2 ori la pacientii cu insuficienta renala usoara si de aproximativ 10 ori in insuficienta renala moderata (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienta este limitata si nu sunt disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte putin dializabila.
Varstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la varstnici (varsta peste 65 ani) arata o crestere cu 10-30% a valorilor Cmax, t½ si ASC dupa o singura doza orala de 50 mg. Nu sunt disponibile date pentru administrarea repetata.
Date preclinice de siguranta
In cadrul studiilor efectuate la animale, amisulprida a exercitat un efect asupra cresterii si dezvoltarii fetale pentru doze care corespund dozei echivalente la om de 2000 mg/zi si mai mari, pentru un pacient de 50 kg. Nu s-a evidentiat un potential teratogenic al amisulpridei. Nu au fost efectuate studii privind influenta amisulpridei asupra comportamentului puilor.
O reevaluare globala a studiilor de siguranta finalizate indica faptul ca Solian este lipsit de orice risc general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificarile observate la sobolan si caine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificatie toxicologica importanta in aceste conditii. Comparativ cu doza maxima recomandata la om, doza maxima tolerata la sobolan si la caine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg si zi), respectiv de 7 ori mai mare (120 mg/kg si zi) in ceea ce priveste ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen, relevant pentru om, la soarece (pana la 120 mg/kg si zi) si la sobolan (pana la 240 mg/kg si zi), ceea ce corespunde pentru sobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC asteptata la om.