Indicatii
SALAZIDIN 500 mg este indicat pentru:
- tratarea si prevenirea recidivelor de colite ulcerative; tratamentul bolii Crohn active.
- tratamentul artritei reumatoide care nu raspunde la tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Dozaj
Se recomanda administrarea comprimatelor gastrorezistente la pacientii cu toleranta gastrica diminuata. Tratamentul se individualizeaza dependent de severitatea afectiunii, toleranta si raspunsul pacientului.
Colita ulcerativa
Adulti
Atacuri severe si moderate: 2 - 4 comprimate gastrorezistente de SALAZIDIN 500 mg, de 4 ori pe zi (pot fi administrate in asociere cu steroizi). Intervalul perioadei nocturne dintre doze nu trebuie sa depaseasca 8 ore.
Atacuri usoare: 2 comprimate gastrorezistente de 4 ori pe zi, asociate sau nu cu steroizi.
Terapie de intretinere: doza poate fi redusa treptat pana la 4 comprimate gastrorezistente pe zi, pe o perioada nedeterminata. Intreruperea totala a tratamentului poate fi asociata cu un risc crescut de pana la 4 ori al recidivei chiar si la cativa ani de la atacul sever.
Copii
Doza este redusa proportional cu greutatea corpului. Atacuri acute sau recidive: 40- 60 mg/kg pe zi; Doza de mentinere: 20 – 30 mg/kg pe zi.
Boala Crohn
In boala Crohn activa SALAZIDIN 500 mg se va administra la fel ca in atacurile colitei ulcerative.
Artrita reumatoida
Intrucat pacientii cu artrita reumatoida, ca si cei tratati o perioada indelungata cu AINS pot avea sensibilitate gastrica se recomanda utilizarea de comprimate gastrorezistente de SALAZIDIN 500 mg dupa urmatoarea schema:
Tratamentul trebuie inceput cu un comprimat gastrorezistent pe zi, marind apoi doza cu cate un
comprimat pe zi in fiecare saptamana, pana la doza de un comprimat gastrorezistent de patru ori pe zi (sau in 2-3 prize), in functie de toleranta si raspunsul fiecaruia.
Efectul apare lent, iar un efect semnificativ apare dupa 6 saptamani de tratament.
Reducerea valorilor proteinei C reactive si a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) insotesc de regula imbunatatirea mobilitatii articulare.
Tratamentul cu SALAZIDIN 500 mg poate fi asociat cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul aspirinei, ibuprofenului, piroxicamului, ketoprofenului, naproxenului, coxibe etc.
Varstnici: nu sunt necesare precautii speciale.
Contraindicatii
Sulfasalazina este contraindicata la:
- -Pacientii cu hipersensibilitate la sulfasalazina si/sau alte ingrediente din compozitia medicamentului, la sulfonamide sau la salicilati;
- -Copii cu varsta mai mica de 2 ani.
- -Pacientii care prezinta porfirie.
Atentionari
Pot aparea efecte hematologice si hepatice pe parcursul tratamentului. Analiza pe fiecare serie a globulelor albe, rosii si a plachetelor sanguine (formula leucocitara, hematocrit, trombocite) ar trebui sa se realizeze periodic, la inceputul tratamentului si ulterior cel putin in primele trei luni de tratament.
Pacientii trebuie sfatuiti sa anunte imediat medicul daca au dureri in gat, febra, stare generala proasta, paloare, purpura, sau boli nespecifice, neasteptate. Tratamentul va fi intrerupt daca exista suspiciuni sau rezultate de laborator care indica o posibila discrazie sanguina.
Teste ale functiei hepatice trebuie realizate lunar, cel putin in primele trei luni de tratament. Pacientii cu boli hepatice trebuie tratati cu atentie sporita. Dupa primele trei luni, monitorizarea trebuie efectuata conform indicatiei clinice.
Functia rinichilor trebuie verificata de asemenea la inceputul tratamentului si la intervale regulate in timpul tratamentului.
Sulfasalazina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu alergie severa sau astm bronsic. Deoarece sulfasalazina poate determina o anemie hemolitica, ar trebui sa fie utilizata cu atentie la pacientii cu deficienta de G-6-PD. Modificarile tabloului hematologic (de exemplu macrocitoza si pancitopenie) datorate deficientei de acid folic pot fi normalizate prin administrarea de acid folic sau acid folinic (leucovorina). Avand in vedere faptul ca sulfasalazina poate sa determine cristalurie si litiaza la nivelul rinichilor, se recomanda administrarea unei cantitati adecvate de lichide pe perioada tratamentului.
La barbatii tratati cu sulfasalazina pot sa apara oligospermie si infertilitate. La intreruperea tratamentului aceste reactii sunt insa reversibile dupa o perioada de 2 – 3 luni.
Interactiuni
Administrarea concomitenta a sulfasalazinei cu digoxina si folat poate conduce la reducerea absorbtiei acestora (valori serice subterapeutice). Un aport suficient de lichide si evitarea acidifierii urinei (ca in terapia concomitenta cu metenamina) poate minimaliza cristaluria si formarea de calculi. Sulfonamidele au anumite similaritati chimice cu unele medicamente hipoglicemiante. Ca urmare poate aparea hipoglicemia la pacientii tratati cu sulfonamide. De aceea, pacientii tratati cu sulfasalazina si medicamente hipoglicemiante trebuie monitorizati cu atentie.
Datorita inhibarii de catre sulfasalazina a tiopurin metiltransferazei (TPMT), s-a raportat aparitia supresiei medulare si leucopenie atunci cand tiopurin-6-mercaptopurina sau medicamentul corespunzator, azatioprina si sulfasalazina au fost administrate concomitent pe cale orala;
Administrarea concomitenta de sulfasalazina si metotrexat in cazul pacientilor cu artrita reumatoida nu a afectat disponbilitatea farmacocinetica a celor doua medicamente. S-a raportat insa o crestere a incidentei reactiilor adverse de natura gastrointestinala, in special greata, in cazul administrarii concomitente.
Sarcina
Studiile de reproducere efectuate la sobolani si iepuri nu au relevat nicio dovada de afectare a fatului.
Datele publicate cu privire la utilizarea sulfasalazinei la femeile gravide nu au evidentiat riscuri de teratogenitate. Sulfasalazina administrata oral inhiba absorbtia si metabolizarea acidului folic si poate cauza deficit de acid folic. Deoarece posibilitatea de afectarea a fatului nu poate fi complet exclusa, sulfasalazina ar trebui sa fie utilizata in timpul sarcinii numai daca este absolut necesar si dupa evaluarea raportului risc/beneficiu.
Sulfasalazina si sulfapiridina se gasesc in concentratii scazute in laptele matern. Precautii sunt necesare in special in cazul in care sunt alaptati nou-nascutii prematur sau cei cu deficit de G-6-PD.
Condus auto
SALAZIDIN 500 mg nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Aproximativ 75 % dintre reactiile adverse apar in primele trei luni de la initierea terapiei si peste 90 % dintre acestea apar in primele 6 luni. Unele reactii adverse sunt dependente de doza si simptomele pot fi adeseori usurate prin reducerea dozei.
General
Sulfasalazina este metabolizata de catre flora bacteriana intestinala la sulfapiridina si acid 5- aminosalicilic (mesalazina), astfel incat cele mai multe reactii adverse raportate au fost cele atribuite acestora, in special sulfapiridinei. Pacientii acetilatori lenti, sunt mult mai susceptibili la reactiile adverse datorate sulfapiridinei. Cele mai frecvente reactii adverse intalnite sunt greata, cefalee, eruptii cutanate, diminuarea apetitului alimentar si cresterea temperaturii.
Specific
Reactiile adverse observate in timpul studiilor clinice efectuate cu sulfasalazina sunt prezentate mai jos in functie de sisteme si organe si de frecventa (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (1/100 la mai putin de 1/10); mai putin frecvente (1/1000 la mai putin de 1/100). In cazul in care o reactie adversa a fost observat la frecvente diferite, in studiile clinice, aceasta a fost repartizata la cea mai mare frecventa la care a fost raportata.
Reactii suplimentare raportate din experienta dupa punerea pe piata sunt incluse in lista de mai jos ca fiind cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).
Au fost raportate urmatoarele reactii adverse:
Infectii si infestari
Cu frecventa necunoscuta: colita pseudomembranoasa
Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: leucopenie
Mai putin frecvente: trombocitopenie
Cu frecventa necunoscuta: agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie cu corpi Heinz, hipoprotrombinemie, limfadenopatie, macrocitoza, anemie megaloblastica, methemoglobinemie, neutropenie, pancitopenie.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: anafilaxie, poliarterita nodoasa, boala serului
Tulburari metabolice si de nutritie
Cu frecventa necunoscuta: pierderea apetitului alimentar
Tulburari psihice
Frecvente: insomnie
Mai putin frecvente: depresie
Cu frecventa necunoscuta: halucinatii
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: ameteli, cefalee, tulburari de gust Mai putin frecvente: convulsii
Cu frecventa necunoscuta: meningita aseptica, ataxie, encefalopatie, neuropatie periferica, tulburari de miros
Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente: tinitus
Mai putin frecvente: vertij
Tulburari oculare
Frecvente: infectii conjunctivale si sclerale
Tulburari cardiace
Cu frecventa necunoscuta: miocardita alergica, cianoza, pericardita
Tulburari vasculare
Mai putin frecvent: vasculita
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvent: tuse
Mai putin frecvent: dispnee
Cu frecventa necunoscuta: alveolita fibrozanta, infiltrare eozinofilica, boala pulmonara interstitiala
Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: disconfort gastric, greata
Frecvente: dureri abdominale, diaree, varsaturi, stomatita
Cu frecventa necunoscuta: agravarea colitei ulcerative, pancreatita, parotidita
Tulburari hepatobiliare
Cu frecventa necunoscuta: insuficienta hepatica, hepatita fulminanta, hepatita
Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: prurit
Mai putin frecvente: alopecie, urticarie
Cu frecventa necunoscuta: necroliza epidermica (sindrom Lyell), sindrom Stevens-Johnson, eruptie cutanata medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), pustulodermie toxica, eritem, exantem, dermatita exfoliativa, edem periorbital, lichen plan, fotosensibilitate
Tuburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecvent: artralgie
Cu frecventa necunoscuta: lupus eritematos sistemic
Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvent: proteinurie
Cu frecventa necunoscuta: sindrom nefrotic, nefrita interstitiala, cristalurie, hematurie
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Cu frecventa necunoscuta: oligospermie reversibila
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvent: febra
Mai putin frecvent: edem facial
Cu frecventa necunoscuta: modificari de culoare in galben a pielii si a lichidelor organismului
Investigatii diagnostice
Mai putin frecvent: cresterea enzimelor hepatice
Cu frecventa necunoscuta: inducerea de autoanticorpi.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Sulfasalazina are o toxicitate acuta scazuta in urma administrarii orale, cu exceptia cazurilor de hipersensibilizare. Nu exista antidot specific si tratamentul trebuie sa fie simptomatic.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare intestinale, acid aminosalicilic si agenti similari, codul ATC: A07EC01.
Aproximativ 90 % dintr-o doza de sulfasalzina ajunge pana la nivelul colonului, unde bacteriile descompun sulfasalazina in sulfapiridina si mesalazina (metaboliti activi). Sulfasalazina netransformata este, de asemenea, activa pe o varietate de simptome. Cea mai mare parte din sulfapiridina este absorbita, hidroxilata sau glucuronidata. In urina apare un amestec de sulfapiridina netransformata si respectiv metabolizata. O parte din mesalazina este acetilata in peretii colonului.
Sulfasalazina nemetabolizata este excretata sub forma nemodificata prin bila si urina.
Per ansamblu, sulfasalazina si metabolitii sai exercita efecte imunomodulatorii, antibacteriene, efecte asupra cascadei acidului arahidonic si alterarea activitãtii anumitor enzime. Rezultatul clinic este o reducere a activitatii inflamatorii de la nivelul intestinului. In artrita reumatoida, efectul de modificare a bolii este evident dupa 1-3 luni de tratament, cu scaderea valorii proteinei C reactive si a altori indicatori ai proceselor inflamatorii. Mesalazina nu se considera a fi responsabila pentru acest efect. Studiile radiografice arata o reducere marcanta a progresiei bolii, in comparatie cu placebo sau cu utilizarea de hidroxiclorochina pe o perioada mai mare de 2 ani. Dupa intreruperea tratamentului, beneficiile terapeutice ale sulfasalazinei par a fi mentinute.
Proprietati farmacocinetice
Studiile efectuate asupra comprimatelor gastrorezistente continand sulfasalazina nu arata o diferenta semnificativa statistic in parametrii de baza, comparativ cu o doza echivalenta de sulfasalazina sub forma de pulbere. Valorile plasmatice ale sulfapiridinei peste 50 µg/ml sunt asociate cu un risc substantial de efecte adverse.
Pentru sulfasalazina administrata ca o doza orala unica de 3 g, valorile serice terapeutice au aparut la 3-5 ore, T ½ fiind de 5,7 ± 0,7 ore, iar timpul de latenta 1,5 ore. Pe durata tratamentului de intretinere, clearance-ul renal al sulfasalazinei a fost de 7,3 ± 1,7 ml/min, pentru sulfapiridinã 9,9 ± 1,9, iar pentru acetil-mesalazina 100 ± 20 ml/min. Sulfapiridina libera apare in plasma la 4,3 ore dupa o doza unica si are un timp de injumatatire al concentratiei de 2,7 ore.
Referitor la mesalazina, in urina a fost evidentiata doar acetil-mesalazina (nu si mesalazina libera), acetilarea realizandu-se probabil in mucoasa colonului. Dupa administrarea a 3 g de sulfasalazina, timpul de latenta a fost de 6,1 ± 2,3 ore, iar valorile plasmatice de mesalazina totala s-au mentinut sub 2 µg/ml, timpul de injumatatire plasmatic fiind de 6,0 ± 3,1 ore.
Clearance-ul renal a fost constant (de 125 ml/min), corespunzand ratei de filtrare glomerulara.
In ceea ce priveste administrarea sulfasalazinei in tratamentul artritei reumatoide, nu exista date care sa sugereze o farmacocinetica diferita de cea prezentata mai sus.
Date preclinice de siguranta
In studiile de carcinogeneza efectuate timp de 2 ani pe sobolani si soareci, s-a evidentiat un caracter carcinogen al sulfasalazinei. La sobolani s-a evidentiat o usoara crestere a incidentei papiloamelor cu celule de tranzitie in vezica urinara si rinichi. S-a considerat ca tumorile ar fi fost induse mai degraba
mecanic de calculii formati in urina, decat printr-un mecanism direct genotoxic. In studiile realizate pe soareci s-a evidentiat o crestere semnificativa a incidentei adenoamelor si carcinoamelor hepatocelulare. Mecanismul de inducere a neoplaziei hepatocelulare a fost investigat si atribuit efectelor specifice de specie, irelevante prin urmare la om.
Sulfasalazina nu a prezentat caracter mutagen in testul Ames sau in testul efectuat pe limfoame celulare la soareci. Nu s-a observat inducerea de schimb genetic intre cromatide surori sau aberatii cromozomiale in culturile de celule ovariene provenite de la hamsteri. De asemenea, testul in vivo de aberatii cromozomiale la nivelul maduvei osoase la soareci a fost negativ. Totusi, sulfasalazina a manifestat raspunsuri mutagene pozitive sau echivoce in testele cu micronuclei la soareci si sobolani.
Pe baza informatiilor din studiile preclinice, se considera ca sulfasalazina nu prezinta nici un risc carcinogenic la om. In studiile epidemiologice umane, sulfasalazina nu a fost asociata cu dezvoltarea neoplasmului.