Olmetec 40mg, 28 comprimate filmate, Labormed

Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.

Tratamentul hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani.
Dozaj
Doze

Adulti

Doza initiala recomandata de olmesartan medoxomil este de 10 mg, o data pe zi. La pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat cu aceasta doza, doza de olmesartan medoxomil poate fi crescuta la o doza optima de 20 mg, o data pe zi. Daca este necesara o scadere aditionala a tensiunii arteriale, doza de olmesartan medoxomil poate fi crescuta pana la maxim 40 mg pe zi, sau poate fi asociata hidroclorotiazida.

Efectul antihipertensiv al olmesartanului medoxomil este substantial dupa 2 saptamani de la initierea tratamentului si maxim la aproximativ 8 saptamani de la initierea tratamentului. Trebuie tinut cont de acest lucru In cazul oricarui pacient, atunci cand se intentioneaza modificarea dozelor.

Varstnici (cu varsta de 65 ani sau peste)

In general, nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici (vezi modul de administrare al dozelor la pacientii cu insuficienta renala). Daca este necesara cresterea dozelor la maxim 40 mg pe zi, tensiunea arteriala trebuie monitorizata cu atentie.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei 20-60 ml/min), datorita experientei limitate de administrare de doze mari la acest grup de pacienti, doza maxima este de 20 mg olmesartan medoxomil, o data pe zi. Utilizarea olmesartan medoxomil la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai putin de 20 ml/min) nu este recomandata, datorita experientei limitate la acest grup de pacienti (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara nu este necesara ajustarea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica moderata se recomanda o doza initiala de 10 mg olmesartan medoxomil zilnic, iar doza maxima nu trebuie sa depaseasca 20 mg, o data pe zi. La pacientii cu insuficienta hepatica care sunt tratati cu diuretice si/sau alte medicamente antihipertensive, se recomanda monitorizarea stricta a tensiunii arteriale si a functiei renale. Nu exista experienta cu privire la utilizarea olmesartanului medoxomil la pacientii cu insuficienta heapatica severa, de aceea utilizarea medicamentului nu este recomandata la acest grup de pacienti (vezi pct. 4.4 si 5.2). Olmesartan medoxomil nu trebuie utilizat la pacientii cu obstructie biliara (vezi pct. 4.3).

Copii si adolescenti

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 ani

Doza initiala recomandata de olmesartan medoxomil la copii cu varsta cuprinsa intre 6 si sub 18 de ani este de 10 mg olmesartan medoxomil o data pe zi. La copiii a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat cu aceasta doza, doza de olmesartan medoxomil poate fi crescuta la 20 mg o data pe zi. In cazul In care este necesara reducerea suplimentara a tensiunii arteriale, la copiii care cantaresc ≥ 35 kg, doza de olmesartan medoxomil poate creste pana la un maxim de 40 mg. La copiii care cantaresc mai putin de 35 kg, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 20 mg.

Alta populatie pediatrica:

Siguranta si eficacitatea olmesartan medoxomil la copii cu varsta intre 1 si 5 ani nu a fost inca stabilita. Datele disponibile In prezent sunt descrise la pct 4.8 si 5.1, dar nu poate fi facuta nicio recomandare privind doza.

Olmesartan medoxomil nu trebuie utilizat la copii cu varsta sub 1 an din cauza preocuparilor privind siguranta si lipsei datelor la aceasta grupa de varsta.

Mod de administrare

Pentru a ajuta complianta pacientului, se recomanda ca Olmetec comprimate sa fie administrat In jurul aceleiasi ore, In fiecare zi, cu sau fara alimente, cum ar fi de exemplu, la micul dejun.

Comprimatul se Inghite cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu un pahar cu apa). Comprimatul nu se mesteca.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

Obstructie biliara (vezi pct. 5.2).

Administrarea concomitenta a Olmetec cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai putin de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Atentionari
Depletie volemica intravasculara

La pacientii cu hipovolemie determinata de tratament diuretic intensiv, dieta cu restrictie de sare, diaree sau varsaturi, In special dupa administrarea primei doze, poate sa apara hipotensiune arteriala simptomatica. Se recomanda corectarea acestui status Inainte de administrarea de olmesartanului medoxomil.

Alte afectiuni care determina stimularea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

La pacientii la care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (adica pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau boli renale subiacente, incluzand stenoza de artera renala), tratamentul cu alte medicamente care actioneaza asupra acestui sistem a fost asociat cu hipotensiune arteriala acuta, azotemie, oligurie sau, rar, insuficienta renala acuta. In cazul utilizarii antagonistilor receptorilor angiotensina II nu poate fi exclusa aparitia unor efecte similare.

Hipertensiune arteriala de cauza renovasculara

Exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si de insuficienta renala, In cazul In care pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic functional sunt tratati cu medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina-aldosteron.

Insuficienta renala si transplant renal

Cand se utilizeaza olmesartan medoxomil la pacienti cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice ale potasiului si creatininei. Utilizarea olmesartan medoxomil nu este recomandata la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai putin de 20 ml/min) (vezi pct. 4.2 si 5.2). Nu exista experienta cu privire la administrarea olmesartan medoxomil la pacienti cu transplant renal recent sau la pacientii cu insuficienta renala In stadiu terminal (adica clearance-ul creatininei mai putin de 12 ml/min).

Insuficienta hepatica

Nu exista experienta In ce priveste pacientii cu insuficienta hepatica severa, de aceea utilizarea olmesartan medoxomil la acest grup de pacienti nu este recomandata (vezi pct. 4.2 pentru modul de administrare la pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata).

Hiperkaliemie

Utilizarea medicamentelor care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina-aldosteron poate determina hiperkaliemie.

Riscul, cu potential letal, este crescut la varstnici, la pacientii cu insuficienta renala si la pacientii diabetici, la pacientii tratati cu alte medicamente care pot creste nivelele potasemiei si/sau la pacientii cu afectiuni intercurente.

Inaintea utilizarii medicamentelor care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina-aldosteron, trebuie evaluat raportul risc beneficiu si luate In considerare alte alternative (vezi mai jos ''Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)”).

Principalii factori de risc ai hiperkaliemiei care trebuie luati In considerare sunt:

Diabetul zaharat, insuficienta renala, varsta (mai mare de 70 ani).
Asocierea cu unul sau mai multe medicamente care actioneaza asupra sistemului renina- angiotensina-aldosteron si/sau suplimente de potasiu. Unele medicamente sau clase terapeutice de medicamente pot determina aparitia hiperkaliemiei: Inlocuitori de sare care contin potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, anti-inflamatoare nesteroidiene (inclusiv inhibitori selectivi COX-2), heparina, imunodepresive cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim.
Afectiuni intercurente, In special deshidratarea, decompensare cardiaca acuta, acidoza metabolica, agravarea functiei renale, agravarea brusca a unei afectiuni renale (de exemplu, o boala infectioasa), distructia celulara (de exemplu ischemia acuta a membrului inferior, rabdomioliza, traumatisme extinse).
La pacientii cu risc este recomandata monitorizarea stricta a concentratiilor plasmatice ale potasiului (vezi pct. 4.5).

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Litiu

Similar altor antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, administrarea concomitenta de litiu si olmesartan medoxomil nu este recomandata (vezi pct. 4.5).

Stenoza de valva aortica sau mitrala; cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

Similar altor vasodilatatoare, este indicata precautie speciala la pacientii diagnosticati cu stenoza aortica sau mitrala sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Hiperaldosteronism primar

In general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund la tratamentul cu medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. Ca urmare, utilizarea olmesartan medoxomil nu este recomandata la acesti pacienti.

Enteropatie asemanatoare celei din boala celiaca (sprue)

In cazuri foarte rare, a fost raportata diaree severa, cronica cu pierdere substantiala In greutate la pacientii tratati cu olmesartan dupa mai multe luni sau ani de la initierea medicamentului, probabil determinata de o reactie de hipersensibilitate Intarziata locala. Biopsiile intestinale ale pacientilor au demonstrat adeseori atrofia vilozitatilor. Daca un pacient prezinta aceste simptome In timpul tratamentului cu olmesartan, si In absenta altor etiologii evidente, tratamentul cu olmesartan trebuie Intrerupt imediat si nu trebuie reinitiat. Daca diareea nu se Imbunatateste In timpul saptamanii dupa Incetarea tratamentului, recomandarea specialistului (de exemplu, un gastroenterolog) trebuie luata In considerare In continuare.

Diferente etnice

Similar tuturor celorlalti antagonisti ai angiotensinei II, efectul de scadere al tensiunii arteriale al olmesartan medoxomil poate fi ceva mai mic la pacientii apartinand rasei negre, comparativ cu pacientii apartinand celorlalte rase, posibil datorita unei prevalente mai mari a statusului hiporeninemic In cadrul populatiei hipertensive apartinand rasei negre.

Sarcina

Tratamentul cu antagonisti ai angiotensinei II nu trebuie initiat In timpul sarcinii. Cu exceptia cazului In care continuarea tratamentului cu antagonisti ai angiotensinei II este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, al carui profil de siguranta pentru utilizarea In timpul sarcinii este stabilit. Cand este diagnosticata sarcina, tratamentul cu antagonisti ai angiotensinei II trebuie Intrerupt imediat, si, daca este adecvat, trebuie initiat tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Alte atentionari

Similar oricarui medicament antihipertensiv, la pacientii cu boala cardiaca ischemica sau cu boala ischemica cerebrovasculara, scaderea marcata a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Efectele altor medicamente asupra olmesartan medoxomil

Alte medicamente antihipertensive

Efectul de scadere a tensiunii arteriale al olmesartan medoxomil poate fi crescut prin administrarea concomitenta cu alte medicamente antihipertensive.

Inhibitori ECA, blocantii receptorilor angiotensinei II sau aliskiren

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, a blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Suplimente de potasiu si diuretice care economisesc potasiu

Datorita experientei utilizarii altor medicamente care actioneaza asupra sistemului renina- angiotensina-aldosteron, administrarea concomitenta de diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, Inlocuitori de sare care contin potasiu sau cu alte medicamente care determina cresterea concentratiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparina) poate duce la cresterea concentratiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.4). De aceea, utilizarea concomitenta nu este recomandata.

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)

AINS (inclusiv acid acid acetilsalicilic peste mai mare de 3 g/zi si de asemenea inhibitori COX-2) si antagonistii receptorilor angiotensinei II pot actiona sinergic, prin scaderea filtrarii glomerulare. La administrarea concomitenta de antagonisti ai receptorilor angiotensinei II cu AINS exista riscul aparitiei insuficientei renale acute. Trebuie recomandata monitorizarea functiei renale la initierea tratamentului, precum si hidratarea corespunzatoare a pacientului.

In plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al antagonistilor receptorilor angiotensinei II, prin pierderea partiala a eficacitatii.

Colesevelam chelator ai acizilor biliari

Administrarea concomitenta de clorhidrat de colesevelam chelator ai acizilor biliari reduce expunerea sistemica si concentratia plasmatica maxima de olmesartan si reduce t1/2. Administrarea olmesartan medoxomil cu cel putin 4 ore Inainte de clorhidrat de colesevelam reduce efectul interactiunii dintre medicamente. Trebuie luata In considerare administrarea olmesartan medoxomil cu cel putin 4 ore Inainte de doza de clorhidrat de colesevelam (vezi pct. 5.2).

Alti compusi

Dupa tratamentul cu un antiacid (hidroxid de aluminiu si magneziu), s-a observat o scadere usoara a biodisponibilitatii olmesartanului. Administrarea concomitenta de warfarina si digoxin nu a determinat efecte asupra farmacocineticii olmesartanului.

Efecte ale olmesartan medoxomil asupra altor medicamente

Litiu

In cursul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei si antagonisti de angiotensina II, au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice ale litiului si ale toxicitatii litiului. Ca urmare, nu este recomandata administrarea concomitenta de olmesartan medoxomil si litiu (vezi pct. 4.4). Daca asocierea este necesara, este recomandata monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale litiului.

Alti compusi

Compusii investigati In studiile clinice specifice la voluntari sanatosi, includ warfarina, digoxina, un antiacid (hidroxidul de magneziu si aluminiu), hidroclorotiazida si pravastatina. Nu au fost observate interactiuni relevante clinic si, In particular, olmesartanul medoxomil nu a prezentat un efect semnificativ asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii warfarinei sau asupra farmacocineticii digoxinei.

In vitro, olmesartanul nu a avut efecte inhibitorii, clinic semnificative, asupra enzimelor citocromului uman P450, 1A1/2, 2A6, 2C8/9, 2C19, 2D6, 2E1 si 3A4 si nu a avut sau a avut efecte inductoare minime asupra activitatii citocromului P450 la sobolan. De aceea, nu au fost efectuate studii de interactiune in vivo cu inhibitori si inductori cunoscuti ai enzimelor citocromului P450 si nu sunt de asteptat interactiuni clinic semnificative Intre olmesartan si medicamentele metabolizate prin intermediul enzimelor citocromului P450.

Copii si adolescenti:Au fost efectuate studii de interactiune numai la adulti.

Nu se cunoaste daca interactiunile la copii sunt similare cu cele de la adulti.
Sarcina
Sarcina

Utilizarea antagonistilor receptorilor angiotensinei II nu este recomandata In primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea antagonistilor receptorilor angiotensinei II In al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Cu toate ca dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut In urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) In primul trimestru de sarcina nu au fost concludente, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa. Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizarii de antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, pentru aceasta clasa de medicamente pot exista riscuri asemanatoare. In cazul In care continuarea tratamentului cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate pe un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea In timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se Incepe un tratament alternativ.

Se cunoaste faptul ca tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II In trimestrul al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scaderea functiei renale, oligohidroamnios, Intarziere In osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).

Daca expunerea la antagonisti ai receptorilor angiotensinei II a avut loc In al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.

Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat antagonisti ai receptorilor angiotensinei II trebuie atent monitorizati In vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Olmesartan este excretat In laptele sobolanilor care alapteaza dar nu se cunoaste daca olmesartanul trece In laptele matern la om. Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Olmetec In timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea Olmetec si este de preferat ca In aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite, In special In cazul alaptarii nou-nascutului sau prematurului.
Condus auto
Olmetec are o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce si de a folosi utilaje. Pot aparea, ocazional, ameteli sau fatigabilitate, la pacientii care au primit tratament antihipertensiv, care pot afecta capacitatea de a reactiona.
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse raportate In timpul tratamentului cu Olmetec sunt cefaleea (7,7%), simptome asemanatoare gripei (4,0%) si ameteli (3,7%).

In studiile de monoterapie controlate placebo, singura reactie adversa medicamentoasa care a putut fi relationata fara echivoc cu tratamentul a fost ameteala (incidenta de 2,5% la olmesartan medoxomil si de 0,9% la placebo).

Incidenta a fost oarecum mai mare la olmesartan medoxomil comparativ cu placebo pentru hipertrigliceridemie (2,0% fata de 1,1%) si pentru cresterea creatinfosfokinazei (1,3% fata de 0,7%).

Tabel cu reactiile adverse:

Reactiile adverse pentru Olmetec observate In urma studiilor clinice, a studiilor de siguranta de dupa punerea pe piata si In urma raportarilor spontane sunt rezumate in tabelul de mai jos.

Urmatoarea terminologie a fost utilizata pentru a clasifica aparitia reactiilor adverse: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥ 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

La asocierea temporara cu administrarea blocantilor receptorilor de angiotensina II au fost raportate cazuri singulare de rabdomioliza.

Informatii suplimentare cu privire la grupuri speciale de populatie

Copii si adolescenti

Siguranta olmesartan medoxomil a fost monitorizata la 361 copii si adolescenti In varsta de 1-17 ani, In timpul a 2 studii clinice. Desi natura si severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele ale adultilor, frecventa urmatoarelor reactii adverse este mai mare la copii:

Epistaxis este o reactie adversa frecventa la copii (de exemplu ≥ 1/100 pana la mai putin de 1/10), care nu a fost raportata la adulti.
Pe parcursul celor 3 saptamani de studiu dublu-orb, incidenta tratamentului pentru ameteli si dureri de cap aproape s-a dublat la copii In varsta de 6-17 ani In grupul cu doza mare de olmesartan medoxomil.
Profilul general de siguranta pentru olmesartan medoxomil la copii si adolescenti nu difera semnificativ de profilul de siguranta la adulti.

Varstnici (cu varsta de 65 de ani si peste)

La pacientii varstnici, frecventa de aparitie a hipotensiunii arteriale este usor crescuta, de la rara la mai putin frecventa.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.
 
Supradozaj
La om exista informatii limitate privind supradozajul. Efectul cel mai probabil al supradozajului este hipotensiunea arteriala. In cazul supradozajului, pacientul trebuie monitorizat atent si tratamentul va fi simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Nu exista informatii disponibile In ce priveste capacitatea de dializa a olmesartan.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Antagonisti ai angiotensinei II, codul ATC: C09CA08. Mecanism de actiune/Efecte farmacodinamice

Olmesartan medoxomil este un antagonist puternic, selectiv, activ pe cale orala, al receptorului de angiotensina II (tipul AT1). Se presupune ca blocheaza toate actiunile angiotensinei II mediate de catre receptorii AT1, indiferent de sursa sau calea de sinteza a angiotensinei II. Antagonizarea selectiva a receptorilor angiotensinei II (AT1) de catre olmesartan determina cresterea concentratiilor plasmatice ale reninei, angiotensinei I si II si o oarecare scadere a concentratiilor plasmatice ale aldosteronului.

Angiotensina II este principalul hormon vasoactiv al sistemului renina-angiotensina-aldosteron si are un rol important In fiziopatologia hipertensiunii arteriale prin intermediul receptorilor de tip 1 (AT1).

Eficacitate clinica si siguranta

La pacientii cu hipertensiune arteriala, olmesartanul medoxomil determina o scadere a tensiunii arteriale de lunga durata, dependenta de doza. Nu exista nicio dovada de hipotensiune arteriala la administrarea primei doze, de tahifilaxie In timpul tratamentului de lunga durata sau de hipertensiune arteriala de rebound, dupa Intreruperea brusca a tratamentului.

Administrat o data pe zi la pacientii cu hipertensiune arteriala, olmesartanul medoxomil determina o scadere eficace si constanta a tensiunii arteriale, pe durata intervalului de 24 de ore dintre doze.

Administrarea o data pe zi a determinat scaderi similare ale tensiunii arteriale ca si administrarea aceleiasi doze zilnice totale, divizata In doua prize.

In cazul tratamentului continuu, scaderile maxime ale tensiunii arteriale se obtin dupa 8 saptamani de la initierea tratamentului, desi un procent substantial al efectului de scadere a tensiunii arteriale a fost observat, deja, dupa 2 saptamani de tratament. In cazul asocierii cu hidroclorotiazida, efectul de scadere al tensiunii arteriale este aditiv, iar asocierea este bine tolerata.

Efectul olmesartanului asupra mortalitatii si morbiditatii nu este Inca cunoscut.

Studiul clinic randomizat cu olmesartan de prevenire a microalbuminuriei din diabet (The Randomised Olmesartan and Diabetes Microalbuminuria Prevention (ROADMAP) care a inclus 4447 de pacienti cu diabet zaharat de tip 2, cu albuminurie normala si cel putin un factor suplimentar de risc cardiovascular, a investigat daca tratamentul cu olmesartan ar putea Intarzia debutul microalbuminuriei. In timpul duratei medii de urmarire de 3,2 ani, pacientii au primit fie olmesartan fie placebo, In plus fata de alte medicamente antihipertensive, cu exceptia inhibitorilor ECA sau a blocantilor receptorilor angiotensinei (BRA).

Studiul a demonstrat o reducere semnificativa a riscului In favoarea olmesartan privind obiectivul primar de timp pana la debutul microalbuminuriei. Dupa ajustarea diferentelor tensiunii arteriale aceasta reducere a riscului nu a mai fost semnificativa statistic. Microalbuminuria a aparut la 8,2% dintre pacientii din grupul de olmesartan (178 din 2160 pacienti) si 9,8% In grupul placebo (210 din 2139).

Obiectivele secundare, evenimente cardiovasculare au avut loc la 96 de pacienti (4,3%) cu olmesartan si la 94 de pacienti (4,2%) cu placebo. Incidenta mortalitatii cardiovasculare a fost mai mare cu olmesartan, comparativ cu tratamentul cu placebo (15 de pacienti (0,7%) fata de 3 pacienti (0,1%)), in ciuda unor rate similare pentru accident vascular cerebral non-fatal (14 de pacienti (0,6%) fata de 8 pacienti ( 0,4%)), infarct miocardic non-fatal (17 de pacienti (0,8%) comparativ cu 26 pacienti (1,2%)) si mortalitate non-cardiovasculara (11 pacienti (0,5%) fata de 12 pacienti (0,5%)). Mortalitatea generala cu olmesartan a crescut numeric (26 de pacienti (1,2%) fata de 15 pacienti (0,7%)), care a fost determinata In principal de un numar mai mare de evenimente cardiovasculare fatale.

In studiul clinic ORIENT (The Olmesartan Reducing Incidence of End-stage Renal Disease in Diabetic Nephropathy Trial) s-au investigat efectele olmesartanului asupra rezultatelor renale si cardiovasculare la 577 pacienti randomizati japonezi si chinezi si cu diabet zaharat de tip 2 cu nefropatie cu semnificatie clinica. In timpul duratei medii de urmarire de 3,1 ani, pacientii au primit fie olmesartan sau placebo, In plus fata de alte medicamente antihipertensive, inclusiv inhibitori ai ECA.

Obiectivul primar compus (timpul pana la primul eveniment de dublare a creatininei serice, boala renala In stadiu terminal, toate cauzatoare de deces), a avut loc la 116 de pacienti din grupul olmesartan (41,1%) si 129 de pacienti din grupul placebo (45,4%) (HR 0,97 (95% CI 0,75-1,24); p = 0,791). Obiectivul final compus cardiovascular secundar a aparut la 40 de pacienti tratati cu olmesartan (14,2%) si 53 de pacienti li s-a administrat placebo (18,7%). Obiectivul cardiovascular compus a inclus deces cardiovascular la 10 (3,5%) pacientii tratati cu olmesartan comparativ cu 3 (1,1%) care au primit placebo, mortalitatea generala 19 (6,7%) comparativ cu 20 (7,0%), accident vascular cerebral non-fatal 8 (2,8%) comparativ cu 11 (3,9%) si infarct miocardic non-fatal 3 (1,1%) fata de respectiv 7 (2,5%).

Copii si adolescenti

Efectele antihipertensive ale olmesartan medoxomil la copii si adolescenti au fost evaluate Intr-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo la 302 pacienti hipertensivi cu varsta cuprinsa Intre 6 si 17 ani. Populatia de studiu a constat dintr-un grup de pacienti de rasa neagra de 112 pacienti si un grup rasial mixt de 190 de pacienti, inclusiv 38 de pacienti de rasa neagra. Etiologia hipertensiunii arteriale a fost predominant hipertensiune arteriala esentiala (87% din grupul de pacienti de rasa neagra si 67% din grupul rasial mixt). Pacientii care cantareau 20 la mai putin de 35 kg au fost randomizati la 2,5 mg (doze mici) sau 20 mg (doza mare) de olmesartan medoxomil o data pe zi, iar pacientii care cantareau ≥35 kg au fost randomizati la 5 mg (doze mici) sau 40 mg (doza mare ) de olmesartan medoxomil o data pe zi. Olmesartan medoxomil a redus semnificativ atat tensiunea arteriala sistolica cat si cea diastolica Intr-un mod dependent de doza ajustata In functie de greutate.

Olmesartan medoxomil la doze mici si la doze mari a redus semnificativ tensiunea arteriala sistolica de 6.6 si 11.9 mm Hg de la valorile initiale. Acest efect a fost observat, de asemenea In timpul celor 2 saptamani de faza de retragere randomizat, In care ambele tensiunea arteriala sistolica si diastolica a demonstrat o revenire semnificativa statistic In grupul placebo, comparativ cu grupul olmesartan.

Tratamentul a fost eficace In ambele grupuri de copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala primara si secundara. Asa cum s-a observat in randul populatiilor adulte, reducerile tensiunii arteriale au fost mai mici la pacientii de culoare.

In acelasi studiu, 59 de pacienti in varsta de la 1 la 5 ani care cantareau ≥5 kg au primit 0,3 mg/kg de olmesartan medoxomil o data pe zi, timp de trei saptamani, Intr-o faza deschis si apoi au fost randomizati sa li se administreze olmesartan medoxomil sau placebo Intr-o faza dublu-orb. La sfarsitul celei de a doua saptamani de retragere, media tensiunii sistolica/diastolica a fost 3/3 mmHg mai mica In grupul randomizat la olmesartan medoxomil; aceasta diferenta a tensiunii arteriale nu a fost semnificativa statistic (95% CI -2 la 7/-1 pana la 7).

Alte informatii:

Doua studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat In monoterapie sau In asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuata de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, Insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica. Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau cardiovasculare sau asupra mortalitatii, In timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienti cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare In boala cardiovasculara sau renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost Incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesul si accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric In cadrul grupului In care s-a administrat aliskiren, decat In cadrul grupului In care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si afectarea functiei renale) au fost raportate mai frecvent In cadrul grupului In care s-a administrat aliskiren decat In cadrul grupului In care s-a administrat placebo.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si distributie

Olmesartanul medoxomil este un promedicament. Acesta este transformat rapid la metabolitul activ farmacologic, olmesartan, prin intermediul esterazelor de la nivelul mucoasei intestinale si din sangele portal, In timpul absorbtiei din tractul gastro-intestinal.

Nu a fost detectat olmesartan medoxomil netransformat sau lant lateral de medoxomil In plasma sau In excretii. Biodisponibilitatea absoluta medie a olmesartanului, administrat sub forma farmaceutica de comprimat, a fost de 25,6%.

Media concentratiei plasmatice maxime (Cmax) a olmesartanului este atinsa In aproximativ 2 ore dupa administrarea pe cale orala de olmesartan medoxomil, iar concentratiile plasmatice ale olmesartanului cresc aproximativ liniar cu cresterea dozelor orale unice, pana la aproximativ 80 mg.

Alimentele au avut un efect minim asupra biodisponibilitatii olmesartanului si, ca urmare, olmesartanul medoxomil poate fi administrat cu sau fara alimente.

Nu au fost observate diferente clinic semnificative In ceea ce priveste farmacocinetica olmesartanului legate de sex.

Olmesartanul se leaga In proportie mare de proteinele plasmatice (99,7%), dar potentialul de interactiune clinic semnificativa, cu deplasare de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice, Intre olmesartan si alte substante active care se leaga In proportie mare de proteinele plasmatice, administrate concomitent, este mic (fapt confirmat de absenta unei interactiuni semnificative clinic Intre olmesartan medoxomil si warfarina). Legarea olmesartanului de celulele sanguine este neglijabila. Volumul mediu de distributie, dupa administrarea intravenoasa, este mic (16 – 29 l).

Biotransformare si eliminare

Clearance-ul plasmatic total al olmesartanului a fost cel obisnuit de 1,3 l/ora (CV 19%) si a fost relativ mic, comparativ cu fluxul sanguin hepatic (aproximativ 90 l/ora). Dupa administrarea unei doze orale unice de olmesartan medoxomil, marcat cu 14C, 10%-16% din doza marcata radioactiv a fost excretata pe cale renala (cea mai mare parte In primele 24 de ore dupa administrarea dozei), iar restul radioactivitatii recuperate a fost excretat prin fecale. Pe baza biodisponibilitatii sistemice de 25,6%, se poate calcula ca olmesartanul absorbit este eliminat atat prin excretie renala (aproximativ 40%) cat si prin excretie hepatobiliara (aproximativ 60%). Toata radioactivitatea recuperata a fost identificata ca olmesartan. Nu a fost detectat niciun alt metabolit semnificativ. Recircularea enterohepatica a olmesartanului este minima. Deoarece un procent mare de olmesartan se excreta pe cale biliara, utilizarea la pacientii cu obstructie biliara este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Timpul de Injumatatire plasmatica prin eliminare al olmesartanului este cuprins Intre 10 si 15 ore, dupa administrarea orala de doze repetate. Starea de echilibru s-a atins dupa administrarea primelor cateva doze si nu s-a observat acumulare suplimentara dupa 14 zile de administrare repetata.

Clearance-ul renal este de aproximativ 0,5 - 0,7 l/ora si nu este dependent de doza . Farmacocinetica la grupe speciale de populatie

Copii si adolescenti

Farmacocinetica olmesartan a fost studiata la pacienti hipertensivi copii si adolescenti cu varsta cuprinsa Intre 1 si 16 ani. Clearance-ul olmesartan la copii si adolescenti a fost similar cu cel al pacientilor adulti, atunci cand a fost modificat in functie de greutatea corporala.

Nu exista informatii farmacocinetice disponibile la subiectii copii si adolescenti cu insuficienta renala.

Varstnici (cu varsta de 65 ani si peste):

La pacientii cu hipertensiune arteriala, ASC a olmesartanului, la starea de echilibru, creste cu aproximativ 35% la pacientii varstnici (cu varsta cuprinsa Intre 65 si 75 ani) si cu aproximativ 44% la pacientii foarte varstnici (cu varsta ≥75 ani), comparativ cu grupa de varsta mai tanara (vezi pct. 4.2). Aceasta crestere a ASC poate avea o partiala legatura cu reducerea medie a functiei renale la aceasta grupa de pacienti.

Insuficienta renala:

La pacientii cu insuficienta renala, ASC a olmesartanului, la starea de echilibru, a crescut cu 62%, 82% si cu 179% la pacientii cu insuficienta renala usoara, moderata si, respectiv severa comparativ cu voluntarii sanatosi din grupul de control (vezi pct. 4.2, 4.4).

Insuficienta hepatica:

Dupa administrare orala a unei doze unice, valorile ASC ale olmesartanului au fost cu 6% si 65% mai mari la pacientii cu insuficienta hepatica usoara si moderata, comparativ cu voluntarii sanatosi din grupul de control, cu aceleasi caracteristici. Dupa 2 ore de la administrarea dozei, fractiunea nelegata de olmesartan la voluntarii sanatosi, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara si la pacientii cu insuficienta hepatica moderata, a fost de 0,26%, 0,34%, respectiv 0,41%. Dupa administrarea de doze repetate, la pacientii cu insuficienta hepatica moderata, ASC medie a olmesartanului a fost, din nou, cu aproximativ 65% mai mare comparativ cu voluntarii sanatosi din grupul de control, cu aceleasi caracteristici. Valorile medii ale Cmax a olmesartanului au fost similare la pacientii cu insuficienta hepatica si la voluntarii sanatosi. Olmesartanul medoxomil nu a fost evaluat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.4).

Interactiuni medicamentoaseColesevelam chelator ai acizilor biliari:

Administrarea concomitenta de 40 mg olmesartan medoxomil si 3750 mg de clorhidrat de colesevelam la subiecti sanatosi a dus la reducerea cu 28% a Cmax si reducerea cu 39% a ASC de olmesartan.

Efecte mai mici, reducerea cu 4% a Cmax si reducerea cu 15% a ASC s-au observat cand olmesartan medoxomil a fost administrat cu 4 ore Inainte de clorhidrat de colesevelam. Timpul de Injumatatire plasmatica prin eliminare pentru olmesartan fost redus cu 50-52%, indiferent daca sunt administrate concomitent sau cu 4 ore Inainte de clorhidratul de colesevelam (vezi pct. 4.5).

Date preclinice de sigurantaLa sobolani si caini, In studiile de toxicitate cronica olmesartanul medoxomil a demonstrat efecte similare altor antagonisti ai receptorului de AT1 si ale altor inhibitori ai ECA: cresterea uremiei (CPU) si creatininemiei (prin modificari functionale la nivelul rinichilor determinate de blocarea receptorilor AT1); reducerea greutatii inimii; scaderea parametrilor hematologici eritrocitari (numar de eritrocite, hemoglobina, hematocrit); dovezi histologice de leziune renala (leziuni degenerative ale epiteliului renal, subtierea membranei bazale, dilatatie tubulara). Aceste reactii adverse provocate de actiunea farmacologica a olmesartanului medoxomil s-au Inregistrat, de asemenea, In studiile preclinice cu alti antagonisti ai receptorului AT1 si cu alti inhibitori ai ECA si pot fi reduse de administrarea orala simultana de clorura de sodiu.

La ambele specii, a fost observata cresterea activitatii reninei plasmatice si hipertrofia/hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale. Aceste modificari, care sunt un efect tipic al clasei inhibitorilor ECA si al altor antagonisti ai receptorului AT1, par sa nu aiba nicio semnificatie clinica.

In vitro, similar altor antagonisti ai receptorului AT1, s-a demonstrat faptul ca olmesartanul medoxomil creste incidenta ruperii cromozomilor din culturile celulare . In cateva studii in vivo cu olmesartan medoxomil administrat In doze orale foarte mari, de pana la 2000 mg/kg, nu s-au observat efecte relevante. Totalitatea datelor unui program restrans de testare a genotoxicitatii sugereaza faptul ca

olmesartanul medoxomil este putin probabil sa exercite efecte genotoxice, In conditiile utilizarii clinice.

Intr-un studiu cu durata de 2 ani, efectuat la sobolani precum si Intr-un studiu de carcinogenitate efectuat la soareci transgenici, In 2 etape a cIte 6 luni, nu s-a dovedit potentialul carcinogen al olmesartanului medoxomil.

In studiile reproductive efectuate la sobolani, olmesartanul medoxomil nu a afectat fertilitatea si nu exista nicio dovada de efect teratogen. Ca si In cazul altor antagonisti ai angiotensinei II, supravietuirea puilor a fost redusa dupa expunerea la olmesartan medoxomil si s-a observat dilatatia bazinetului renal, dupa expunerea femelelor In ultima parte a sarcinii si In timpul perioadei de alaptare. Ca si In cazul altor medicamente antihipertensive, s-a demonstrat faptul ca olmesartanul medoxomil este mai toxic la femelele gestante de iepure decat la femelele gestante de sobolan, dar, cu toate acestea, nu exista niciun indiciu de fetotoxicitate.