Norfloxacin Helcor 400mg, 10 comprimate filmate, Laropharm

Indicatii

Infectii acute si cronice, complicate si necomplicate ale tractului urinar ce pot include:

cistita acuta complicata si necomplicata.

In cistita acuta complicata si necomplicata, Norfloxacina Atb trebuie utilizata numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Infectii complicate la nivelul tractului urinar (cu exceptia pielonefritei complicate).

Infectie acuta la nivelul tractului urinar la barbati.

Prostatita bacteriana.

Uretrita gonococica si cervicita gonococica determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibila la tratament.

Epididimo-orhita, inclusiv cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibila la tratament.

Trebuie luate in considerare recomandarile oficiale privind utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.

Se recomanda efectuarea antibiogramei inainte de initierea tratamentului, desi tratamentul poate fi inceput inainte ca rezultatele antibiogramei sa fie disponibile.

Dozaj

Doze

Adulti si pacienti varstnici cu functie renala normala:

Infectii necomplicate ale tractului urinar inferior (de exemplu cistita): 400 mg norfloxacina de doua ori pe zi, timp de 3 zile.

Infectii complicate ale tractului urinar inferior si infectii necomplicate ale tractului urinar superior:

400 mg norfloxacina de doua ori pe zi, timp de 7-10 zile.

Prostatita bacteriana cronica: 400 mg norfloxacina de doua ori pe zi, timp de 4-6 saptamani sau mai mult

Gonoree: 400 mg norfloxacina de doua ori pe zi, timp de 3-7 zile, dar poate fi administrata si o doza unica de 2 - 3 comprimate filmate de norfloxacina.

Infectii cronice, recidivante ale tractului urinar: 400 mg norfloxacina de doua ori pe zi, timp de pana la 12 saptamani.

Pacienti cu insuficienta renala:

In cazul pacientilor cu insuficienta renala avand clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min/1,73 m2, dar care nu necesita hemodializa, dozele zilnice de norfloxacina sunt cele recomandate la adulti.

In cazul in care clearance-ul creatininei este mai mic de 30 ml/min/1,73 m2 , doza trebuie redusa la 400 mg o data pe zi.

Pacientilor hemodializati, cu diureza prezenta, li se recomanda jumatate din doza de la adulti.

Pacientilor cu dializa peritoneala cronica (DPC) cu diureza prezenta, li se recomanda aceeasi doza ca pentru pacientii cu functie renala normala.

Pacienti varstnici:

In absenta insuficientei renale nu sunt necesare modificari ale dozei. In cazul insuficientei renale (clearance al creatininei mai mic de 30/ml/min/1,73 m2), se recomanda 400 mg norfloxacina o data pe zi.

Copii si adolescenti

Norfloxacina nu se administreaza la copii si adolescenti (vezi pct. 4.3). Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Comprimatele filmate vor fi inghitite intregi, cu suficient lichid. Comprimatele filmate nu trebuie rupte sau mestecate.

Prezenta alimentelor in stomac poate sa scada usor sau sa intarzie absorbtia norfloxacinei.

De aceea, norfloxacina trebuie administrata in conditii de repaus alimentar, cu o cantitate suficienta de apa (cu o ora inainte de masa sau cu 2 ore dupa masa). Nu trebuie administrata cu lapte sau produse lactate.

Se recomanda un interval de 2 ore intre administrarea comprimatelor filmate de norfloxacina si utilizarea de multivitamine, medicamente ce contin fier sau zinc, magneziu sau aluminiu, sucralfat sau didanozina, care reduc absorbtia de norfloxacina (vezi si pct. 4.5.).

Contraindicatii
-Hipersensibilitate la norfloxacina, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

-Antecedente de tendinopatie la administrarea de fluorochinolone.

-Sarcina si alaptare.

-Copii si adolescenti aflati in perioada de crestere.

Atentionari

Utilizarea norfloxacinei trebuie evitata la pacientii care au prezentat in trecut reactii adverse grave la utilizarea medicamentelor care contin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienti cu norfloxacina trebuie initiat numai in absenta unor optiuni alternative de tratament si dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu/risc (vezi si pct. 4.3).

Reactii adverse grave la medicament, prelungite, invalidante si posibil ireversibile

La pacientii carora li s-au administrat chinolone si fluorochinolone, indiferent de varsta acestora si de factorii de risc preexistenti, au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (care persista timp de luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic si senzitiv). Administrarea norfloxacinei trebuie oprita imediat, la primele semne sau simptome ale unei reactii adverse grave, iar pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului curant pentru recomandari.

Reactii de fotosensibilizare au fost observate la pacientii care sunt expusi la lumina solara puternica sau la raze UV artificiale in timpul tratamentului cu norfloxacina. Trebuie evitata expunerea la lumina solara puternica. Daca apar reactii de fotosensibilizare tratamentul trebuie intrerupt.

Norfloxacina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii care sufera de miastenia gravis.

Tendinita si ruptura de tendon

Tendinita si ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fara a se limita la acesta), uneori bilaterala, poate surveni in primele 48 ore de la initierea tratamentului cu chinolone si fluorochinolone, aparitia acestora fiind raportata chiar si timp de pana la cateva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut la pacientii varstnici, la pacientii cu insuficienta renala, la pacientii cu transplant de organ solid si la cei tratati concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitenta de corticosteroizi trebuie evitata.

La primul semn de tendinita (de exemplu umflare insotita de durere, inflamatie), tratamentul cu norfloxacina trebuie oprit si trebuie avut in vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) in mod corespunzator (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizati corticosteroizi daca apar semne de tendinopatie.

Norfloxacina va fi utilizata cu precautie la persoane cu diferite afectiuni neurologice, ateroscleroza cerebrala, epilepsie, sau alte afectiuni care predispun la convulsii.

Daca pe parcursul tratamentului cu norfloxacina apar semne clinice de afectare a sistemului nervos (convulsii, agitatie psihomotorie, cefalee, cresterea tensiunii intracraniene, psihoza toxica), administrarea medicamentulu va fi intrerupta si se vor institui masurile terapeutice adecvate.

Neuropatie periferica

La pacientii tratati cu chinolone si fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzoriala sau senzorial-motorie care determina parestezie, hipoestezie, disestezie sau slabiciune. Pacientii tratati cu norfloxacina trebuie sfatuiti sa informeze medicul, inainte de a continua tratamentul, in cazul in care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala, slabiciune, in scopul de a preveni aparitia unei afectiuni potential ireversibile. (vezi pct. 4.8)

In timpul tratamentului, microorganismele patogene initial sensibile pot dezvolta o rezistenta specifica la norfloxacina, ceea ce impune o reconsiderare a masurilor terapeutice.

Aproape in cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv in cazul norfloxacinei, a fost raportata aparitia de colita pseudomembranoasa, cu forme usoare pana la forme cu risc vital. De aceea este important diagnosticul diferential la pacientii cu diaree aparuta dupa administrarea unor medicamente antibacteriene. Studiile au aratat ca o toxina produsa de Clostridium difficile reprezinta cauza principala a colitei asociate utilizarii antibioticelor. Daca se suspecteaza sau se confirma colita asociata cu Clostridium difficile, orice antibiotic neutilizat in mod specific impotriva C. difficile trebuie intrerupt. In functie de necesitatea clinica, este necesara pastrarea echilibrului hidroelectrolitic, administrarea de suplimente proteice, tratamentul antibiotic contra C. difficile si consult chirurgical.

In timpul tratamentului, poate sa apara suprainfectie cu Candida albicans.

La pacientii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza, in timpul tratamentului cu chinolone, incluzand si norfloxacina s-au raportat, rar, reactii hemolitice.

Sunt necesare precautii cand se administreaza fluorochinolone, inclusiv norfloxacina, la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:

sindrom QT prelungit congenital

administrarea concomitenta a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)

varstnici

boli cardiace (de exemplu insuficienta cardiaca, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.2 Varstnici, pct. 4.5, 4.8 si 4.9).

Studiile epidemiologice raporteaza o crestere a riscului de anevrism si disectie de aorta dupa administrarea de fluorochinolone, in special la populatia in varsta.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar dupa o evaluare atenta a raportului beneficiu-risc si dupa luarea in considerare a altor optiuni terapeutice la pacientii cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boala anevrismala sau la pacientii diagnosticati cu anevrism aortic si/sau disectie de aorta sau in prezenta altor factori de risc sau afectiuni predispozante la anevrism sau disectie de aorta (de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos – forma vasculara, arterita Takayasu, arterita cu celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arteriala, ateroscleroza cunoscuta). In caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii aparute brusc, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgenta.

Copii si adolescenti

Ca si in cazul altor chinolone, a fost demonstrat faptul ca norfloxacina provoca artropatii la animalele tinere. Nu exista date adecvate privind siguranta utilizarii de norfloxacina la aceasta categorie de varsta.

In caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii aparute brusc, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgenta.

Interactiuni

Anticoagulante orale: norfloxacina potenteaza efectele anticoagulantelor orale prin deplasarea acestora de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice si predispune la hemoragii, ceea ce face necesara monitorizarea timpului de protrombina si ajustarea dozelor de anticoagulant.

Teofilina: norfloxacina creste concentratia plasmatica a teofilinei putand sa apara semnele clinice ale supradozajului cu teofilina. De aceea, trebuie avuta in vedere monitorizarea concentratiilor plasmatice ale teofilinei si ajustarea corespunzatoare a dozei.

Fenbufen: date din studii non-clinice arata ca administrarea concomitenta a chinolonelor cu fenbufen poate determina aparitia convulsiilor. De aceea aceasta asociere trebuie evitata.

Ciclosporina: concentratia plasmatica a ciclosporinei creste, facand necesara ajustarea dozelor si monitorizarea concentratiei plasmatice.

Cafeina: norfloxacina creste concentratia plasmatica a cafeinei prin diminuarea metabolizarii hepatice a acestei substante.

Nitrofurantoina: intre cele doua substante apare un antagonism, similar celui care apare intre nitrofurantoina si alte medicamnete din grupul chinolonelor.

Probenecid: administrarea concomitenta nu modifica concentratia plasmatica a norfloxacinei, dar scade excretia sa urinara.

Didanozina: didanozina nu trebuie administrata concomitent cu nici o fluorochinolona, deoarece poate reduce absorbtia digestiva a acestora.

Glibenclamida: la administrarea concomitenta cu norfloxacina, a fost raportat un efect crescut al derivatului de sulfoniluree, putand determina hipoglicemie severa. Se recomanda monitorizarea glicemiei in cazul administrarii concomitente.

Corticosteroizi: administrarea concomitenta de chinolone si corticosteroizi poate creste riscul de tendinita sau ruptura de tendon.

Medicamentele care contin multivitamine, fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate concomitent cu norfloxacina. Acestea trebuie administrate la interval de minim 2 ore de norfloxacina, deoarece pot interfera cu absorbtia substantei active, determinand scaderea concentratiilor plasmatice sau urinare de norfloxacina.

Norfloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precautie la pacientii carora li se administreaza medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice). (vezi pct. 4.4.).

Sarcina

Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii sau dezvoltarii embrionare/fetale. Nu este de asteptat un efect malformativ la om. Pana in prezent, utilizarea norfloxacinei in cursul unui numar limitat de sarcini nu a indicat reactii adverse ale norfloxacinei asupra sarcinii sau asupra nou-nascutului. Totusi, absenta acestui risc poate fi evidentiata numai prin studii epidemiologice.

In perioada imediat postnatala si la animalele tinere, dupa expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Din cauza riscului afectarii articulare la fat, nu se recomanda administrarea fluorochinolonelor in timpul sarcinii.

Alaptarea

Norfloxacina se excreta in laptele matern. In timpul alaptarii este contraindicata administrarea acestui medicament.

Condus auto

Norfloxacina are o influenta mica asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. In urma utilizarii acestui medicament pot aparea reactii adverse la nivelul sistemului nervos central: cefalee, vertij, fatigabilitate (vezi pct. 4.8.).

Reactii adverse

Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal decat 1/10), frecvente (mai mare sau egal decat 1/100 si mai mic decat 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal decat 1/1000 si mai mic decat 1/100), rare (mai mare sau egal decat 1/10000 si mai mic decat 1/1000), foarte rare (mai mic decat 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice:

Mai putin frecvente: leucopenie, eozinofilie, neutropenie, trombopenie, scaderea hematocritului. Rare: anemie hemolitica, uneori asociata cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza.

Tulburari ale sistemului imunitar:

Rare: reactii de hipersensibilitate, inclusiv reactii anafilactice, dispnee, vasculita, urticarie, artrita, mialgii, artralgii, nefrita interstitiala.

Foarte rare: edem Quincke, urticarie, soc anafilactic.

Tulburari ale sistemului nervos:

Mai putin frecvente: cefalee, vertij, tulburari de somn, depresie, anxietate/nervozitate, convulsii.

Rare: fatigabilitate, parestezie, insomnii, tremuraturi, mioclonii, polinevrite, polineuropatie, sindrom Guillaine-Barré (polinevrita acuta idiopatica).

Tulburari oculare:

Rare: epifora, tulburari de vedere.

Tulburari acustice si vestibulare:

Foarte rare: tinitus.

Tulburari cardiace:

Rare: palpitatii;

Cu frecventa necunoscuta: aritmie ventriculara si torsada varfului (raportata in special la pacientii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4 si 4.9.)

Tulburari gastro-intestinale:

Mai putin frecvente: greata, pirozis, dureri/spasme abdominale, varsaturi, anorexie, diaree, xerostomie, constipatie, flatulenta, dispepsie.

Rare: disfagie, colita pseudomembranoasa, pancreatita, tulburari ale gustului.

Tulburari hepato-biliare:

Mai putin frecvente: cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (TGP, TGO), cresterea fosfatazei alcaline, a lactatdehidrogenazei si a bilirubinemiei.

Rare: hepatita, icter, inclusiv icterul colestatic.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Mai putin frecvente: eruptii cutanate.

Rare: fotosensibilitate, sindrom Stevens-Johnson, dermatita exfoliativa, eritem polimorf, prurit. Foarte rare: necroza epidermica toxica (sindrom Lyell).

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:

Rare: artrita, mialgie, artralgie, tendinita, exacerbarea miasteniei gravis. Foarte rar: ruptura de tendon (tendon achilian).

Tulburari renale si ale cailor urinare:

Mai putin frecvente: cresterea creatininemiei.

Rare: cresterea valorilor serice ale ureei, insuficienta renala.

Tulburari ale aparatului genital si sanului:

Mai putin frecvente: vulvo-vaginita, suprainfectie cu Candida.

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (pana la luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza cateva, uneori mai multe aparate, sisteme si organe si simturi, (inclusiv reactii precum tendinita, ruptura de tendon, artralgie, durere la nivelul extremitatilor, tulburari ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseala, afectare a memoriei, tulburari ale somnului si afectare a auzului, vederii, gustului si mirosului), in asociere cu utilizarea chinolonelor si fluorochinolonelor, in unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenti (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania str. Aviator Maior Stefan Sanatescu nr.48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Administrarea de norfloxacina in exces poate provoca: greata, varsaturi, diaree, iar in cazuri mai severe: ameteala, oboseala, confuzie si convulsii.

Tratament

In cazul supradozajului se instituie tratament simptomatic: lavaj gastric, provocarea varsaturilor, supraveghere clinica, tratament de sustinere a functiilor vitale, hidratare adecvata. Trebuie monitorizata ECG, din cauza posibilitatii de prelungire a intervalului QT.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA06.

Mecanism de actiune:

Norfloxacina are actiune bactericida, impiedicand sinteza ADN-ului cromozomial bacterian. La nivel molecular, 3 evenimente au fost atribuite norfloxacinei in celulele Escherichia coli:

inhibarea reactiei de superspiralare ADN, ATP-dependenta, catalizata de ADN-giraza.

inhibarea relaxarii ADN superspiralat.

promovarea ruperii lanturilor ADN dublu catenar.

Norfloxacina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de microorganisme aerobe Gram-pozitiv si Gram-negativ. Eficacitatea antimicrobiana este redusa la un pH scazut si la concentratii mari de ioni de magneziu.

Atomul de fluor din pozitia 6 ii confera activitate antibacteriana asupra germenilor Gram-negativ, iar gruparea piperazinil din pozitia 7 este responsabila de actiunea anti-Pseudomonas.

Valori critice (CLSI)

Valori critice ale CMI separa tulpinile bacteriene sensibile de cele rezistente: S≤4 µg/ml si R≥16 µg/ml. Pentru Neisseria gonorrhoeae valori critice ale CMI nu sunt stabilite.

Specii sensibile:

Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru speciile selectionate; sunt necesare informatii locale despre rezistenta, in special pentru tratarea infectiilor severe.

*Valorile critice nu sunt stabilite.

Mecanismul/ele rezistentei

Principalul mecanism al rezistentei la chinolone, incluzand norfloxacina, se produce prin mutatii succesive la nivelul genelor care codifica ADN-giraza si topoizomeraza IV, tintele actiunii chinolonelor. Mecanisme suplimentare ale rezistentei includ mutatii la nivelul proteinelor membranare celulare, care modifica permeabilitatea si mecanismele pompelor de eflux.

Nu exista rezistenta incrucisata intre norfloxacina si antibiotice cu care nu sunt inrudite structural, cum sunt: peniciline, cefalosporine, tetracicline, macrolide, aminoglicozide si sulfonamide, 2,4- diaminopirimidine sau asocieri de medicamente (co-trimoxazol).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrare orala, norfloxacina se absoarbe rapid. Concentratia plasmatica maxima este mai scazuta daca se administreaza in timpul mesei. La voluntarii sanatosi, cel putin 30-40% din doza administrata este absorbita.

Dupa o doza orala de 400 mg, concentratia plasmatica de aproximativ 1,5 mcg/ml este atinsa intr-o ora. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 3-4 ore si nu depinde de doza.

Distributie

Urmatoarele reprezinta concentratii plasmatice medii ale norfloxacinei, in diferite tesuturi si fluide ale organismului, dupa 1-4 ore de la administrarea celor 2 doze de 400 mg norfloxacina, daca nu este indicat altfel:

Legarea de proteinele plasmatice este in proportie mai mica de 15%.

Norfloxacina administrata oral (50 mg/kg) trece bariera placentara, iar concentratiile in tesuturile fetale reprezinta aproximativ 10% din concentratia plasmatica materna. Doza de 400 mg, administrata de doua ori/zi produce concentratii la nivel renal de 3,9 pana la 16,2 µg/g, care depasesc semnificativ concentratiile plasmatice (de 100-300 ori). Concentratiile maxime urinare dupa o doza de 400 mg se observa dupa 2 ore si sunt de aproximativ 478 mg/l; concentratiile din prostata (0,7-4,7 µg/g) sunt mai mici, dar si acestea depasesc concentratiile plasmatice. Concentratiile norfloxacinei in bila si ductul biliar primar sunt de 0,15-4,5 µg/g si, respectiv 0,4-4 µg/g, fiind de 3-7 ori mai mari decat cele plasmatice. Concentratii mari se regasesc si in ficat.

Dupa administrarea unei doze unice de 400 mg, concentratiile din vagin si uter sunt de 2-3 ori mai mari decat cele plasmatice. Concentratiile din sputa, amigdale, ovare si peretele veziculei biliare sunt similare sau usor mai scazute decat concentratiile plasmatice. Concentratiile maxime ale norfloxacinei in urina sunt de aproximativ 100 ori mai mari decat CMI90 pentru majoritatea patogenilor cauzatori ai infectiilor de tract urinar. Similar, concentratiile din fecale depasesc semnificativ valorile CMI90 pentru numerosi patogeni intestinali.

Metabolizare

In organismul animalelor de laborator si cel uman, norfloxacina este metabolizata numai intr-o masura limitata. La om, 80% din norfloxacina este eliminata in forma nemodificata. Norfloxacina este metabolizata in ficat, prin actiunea pe atomul de azot din lantul piperazinic. Metabolitul principal este

un oxoderivat. Alti metaboliti, ca derivatii amino-, acetil-, formil- si 2- aminoetilamino din inelul chinolonic apar in cantitati mai mici.

Eliminare

Norfloxacina este eliminata prin urina, bila si fecale.

Excretia renala se produce prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa o doza unica de 400 mg concentratia urinara atinge o valoare mai mica de 200 µg/ml la voluntarii sanatosi si ramane mai mare de 12 µg/ml, timp de cel putin 12 ore.

Au fost identificati 6 produsi de metabolizare ai norfloxacinei, cu activitate antimicrobiana similara norfloxacinei.

Activitatea bactericida a norfloxacinei nu este influentata de pH-ul urinar.

Pacienti varstnici: excretia norfloxacinei este usor redusa, dar absorbtia nu pare a fi influentata. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 4 ore.

Pacienti cu insuficienta renala: excretia renala este sensibil redusa in cazul unui clearance al creatininei sub 30 ml/min. La acesti pacienti, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare poate atinge 8 ore sau mai mult. Existenta insuficientei renale nu pare sa afecteze absorbtia norfloxacinei.

Date preclinice de siguranta
La administrarea norfloxacinei puilor de caine cu varsta de 3-5 luni, in doze de 4 ori sau mai mari decat cele recomandate la om, s-a observat aparitia de eroziuni ale cartilajului articular. Aceste modificari nu au mai fost observate la puii de caine cu varsta de peste 6 luni.

Studiile de teratogenicitate efectuate la soareci si sobolani si studiile asupra fertilitatii la soareci in urma administrarii unor doze de 30-50 de ori mai mari decat dozele recomandate la om, nu au demonstrat efect teratogen si toxic fetal.

Embriotoxicitatea a fost observata la iepuri la doze de 100 mg/kg si zi.