Neurotop Retard 300mg, 50 comprimate, Lannacher

Indicatii
Crize epileptice de tip grand mal, convulsii focale, convulsii avand originea in lobul temporal, forme complexe de convulsii, convulsii cu predominanta modificarilor psihice;

• Crize maniacale,
• Profilaxia recaderilor in tulburarea bipolara la bolnavii la care tratamentul cu litiu este ineficient sau contraindicat;
• Nevralgie de trigemen;
• Neuropatie diabetica;
• Sindrom de sevraj la alcool.

Dozaj
Doze

Pentru doze mai mari este disponibil Neurotop retard 600 mg comprimate cu eliberare prelungita.

Terapie anticonvulsivanta

Se recomanda o doza initiala mica de carbamazepina, care se creste treptat, simultan cu reducerea treptata a dozelor de anticonvulsivante administrate anterior.

Ori de cate ori este posibil, inainte de a decide inceperea tratamentului, pacientii de origine Thai si chineza Han trebuie testati in vederea depistarii HLA-B* 1502, deoarece prezenta acestei alele este un indicator de risc crescut de aparitie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizarii carbamazepinei (Vezi informatiile despre testarea genetica si reactiile cutanate la pct. 4.4).

Adulti si copii cu varsta peste 10 ani:

• In general, tratamentul trebuie inceput cu 150 mg carbamazepina, de doua ori pe zi, crescandu-se apoi treptat pana se atinge doza individuala optima.
• Acest mod de administrare este valabil pentru doze cuprinse intre 800-1200 mg, administrate divizat in 2 prize.
• La adulti, in cazuri individuale, se pot administra 1600 pana la 2000 mg.

Copii cu varsta cuprinsa intre 6 - 10 ani:

• Doza recomandata este de 15 - 20 mg carbamazepina/kg corp si zi: 150-300 mg carbamazepina de doua ori pe zi (dimineata si seara)
• Crize maniacale si profilaxia recaderilor in tulburarea bipolara
• Doza zilnica variaza in intervalul 300-1500 mg carbamazepina. In general, doza zilnica de 600 mg carbamazepina este impartita in 2 prize. Se recomanda ca in tratamentul crizelor maniacale acute, cresterea dozelor sa se faca relativ rapid, in timp ce, in profilaxia recaderilor in tulburarea bipolara cresterea trebuie facuta treptat astfel incat sa se obtina tolerabilitatea optima.

Nevralgia de trigemen

In general, doza initiala este de 300 mg carbamazepina pe zi, urmand apoi o crestere treptata pana la disparitia durerii. Ulterior, doza minima eficace trebuie stabilita prin reducerea progresiva a dozei. Doza medie zilnica este de 600 mg carbamazepina.

Neuropatia diabetica

Doza medie de intretinere este de 600 mg carbamazepina pe zi, administrata fie intr-o singura doza fie divizata in doua doze de 300 mg carbamazepina, administrate dimineata si seara.

Simptome acute in cadrul sindromului de sevraj la alcool

Doza medie zilnica este de 600 mg carbamazepina. In cazuri severe, pot fi administrate zilnic 1200 mg carbamazepina, in timpul primelor zile de tratament.

Insuficienta renala severa

La pacientii cu rata de filtrare glomerulara sub 10 ml/min precum si la pacientii care necesita dializa trebuie administrata 75% din doza uzuala.

Mod de administrare

Comprimatele se vor inghiti cu putin lichid in timpul sau dupa masa. Comprimatele pot fi divizate fara modificarea efectului retard.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la carbamazepina, la substante inrudite structural (antidepresive triciclice) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Bloc atrioventricular;
• Insuficienta hepatica severa; Antecedente de mielosupresie;
• Antecedente de porfirie acuta intermitenta; Copii cu varsta sub 6 ani.

Atentionari
S-a demonstrat ca in cazul administrarii de carbamazepina la persoanele de origine Thai si chineza Han, exista o legatura stransa intre prezenta HLA-B* 1502 la aceste populatii si riscul dezvoltarii de reactii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ).

Ori de cate ori este posibil, inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina, aceste persoane trebuie testate in vederea depistarii acestor alele. In cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie inceput decat daca nu exista alta alternativa terapeutica. Pacientii la care testul pentru HLA-B* 1502 este negativ prezinta risc mic de aparitie a SSJ, desi, foarte rar, reactiile pot totusi surveni.

Din cauza absentei datelor, nu se cunoaste cu claritate daca toate persoanele de origine sud-est asiatica prezinta acest risc.

S-a demonstrat, la populatia caucaziana, faptul ca prezenta alelelor HLA-B* 1502 nu se asociaza cu aparitia SSJ.

Suicid/ideatie suicidara sau deteriorare clinica

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicatii s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. In urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo in care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca si carbamazepina sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati in scopul identificarii semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si ingrijitorilor acestora) trebuie sa li se recomande sa ceara sfatul medicului in cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar.

Inaintea initierii terapiei trebuie efectuate teste sanguine si hepatice. In timpul tratamentului trebuie controlate:

• hemoleucograma: saptamanal in timpul primei luni, apoi lunar;
• functia hepatica: la fiecare 3-4 luni, daca valorile obtinute sunt normale; la intervale mai mici, in cazul valorilor patologice. Tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt daca apar simptome sau semne de afectare a hematopoiezei, leucopenie simptomatica sau progresiva, reactii alergice cutanate sau daca functia hepatica este semnificativ afectata. Monitorizarea regulata si dozarea atenta sunt necesare la pacientii cu boli cardiovasculare, cu tulburari ale functiei renale sau hepatice si la pacientii cu glaucom.

In timpul tratamentului trebuie evitat consumul de alcool etilic, acesta potentand efectele carbamazepinei.

La intreruperea brusca a tratamentului cu carbamazepina sau in cazul inlocuirii acesteia cu alt anticonvulsivant se recomanda protectie cu diazepam sau derivati barbiturici.

Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusa de catre carbamazepina. De aceea, trebuie utilizate metode contraceptive alternative.

Interactiuni
Datorita efectului inductor enzimatic, efectul altor medicamente cum sunt anticoagulantele orale (derivatii cumarinici), chinidina, contraceptivele hormonale, anumite antibiotice (de exemplu doxiciclina) poate fi scazut.

Metabolizarea carbamazepinei poate fi inhibata prin administrarea in asociere cu eritromicina, troleandomicina, izoniazida, unele blocante ale canalelor de calciu (de exemplu verapamil, diltiazem), dextropropoxifen si viloxazina, determinand concentratii plasmatice mari de carbamazepina.

De asemenea, concentratii plasmatice crescute de carbamazepina pot fi inregistrate la administrarea concomitenta a altor anticonvulsivante (fenitoina, primidona, acid valproic), a cimetidinei si a antidepresivelor serotoninergice.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de litiu datorita riscului de reactii neurotoxice. Acestea pot fi reversibile la intreruperea tratamentului.

Carbamazepina trebuie administrata doar dupa un interval de 2 saptamani de la oprirea terapiei cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO).

Sucul de grepfruit creste semnificativ biodisponibilitatea carbamazepinei si, de aceea, trebuie evitat pe toata perioada tratamentului (vezi pct. 5.2).

Influentarea testelor de laborator: valoarea parametrilor caracteristici pentru functia tiroidiana poate fi modificata.

Sarcina
In timpul sarcinii, in special in primul trimestru, orice tratament medicamentos reprezinta un pericol potential. Totusi, daca este necesar tratamentul cu anticonvulsivante, el nu trebuie intrerupt in timpul sarcinii, deoarece acest fapt ar putea constitui un risc si mai mare atat pentru mama cat si pentru fat.

In studiile la animale, carbamazepina a prezentat un potential teratogen relativ scazut. La rozatoare, carora li s-au administrat doze zilnice de 10-25 de ori mai mari decat doza terapeutica la om (calculata pe kilogram), au fost observate reducerea greutatii la nastere si a greutatii organelor, precum si osificarea incompleta si, rareori, palatoschizis.

Pentru o mai mare siguranta in administrare, precum si pentru o mai usoara determinare a dozei minime eficace, se recomanda monitorizarea frecventa a concentratiilor plasmatice (domeniul terapeutic: 3 - 12 mg/l = 13 - 50 µmoli/l).

Carbamazepina traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern.

Pentru a realiza o reducere treptata a concentratiilor de carbamazepina la nou-nascuti, alaptarea trebuie intrerupta gradat. Carbamazepina excretata in laptele matern poate duce la dificultati de supt la nou- nascuti, datorita efectului sedativ asupra sistemului nervos central (SNC).

Condus auto
Neurotop retard 300 mg poate afecta reactivitatea, influentand negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, datorita reactiilor care pot sa apara la nivelul sistemului nervos central.

Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate dupa frecventa: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 pana la mai putin de 1/10), mai putin frecvente (1/1000 pana la mai putin de 1/100), rare (1/10000 pana la mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte frecvente: leucopenie.

Frecvente: trombocitopenie, eozinofilie periferica. Rare: leucocitoza, limfadenopatie, deficit de acid folic.

Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica, pancitopenie, anemie izolata, anemie, anemie megaloblastica, porfirie intermitenta acuta, porfirie variegata, porfirie cutanata tardiva, reticulocitoza si posibil anemie hemolitica.

Tulburari ale sistemului imunitar

Rare: hipersensibilitate multi-organ intarziata asociata cu febra, eruptii cutanate tranzitorii, vasculita, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, alterarea testelor functiei hepatice si sindrom de disparitie a ductului biliar (distugerea si disparitia ductului biliar intrahepatic). De asemenea, pot fi afectate alte organe (de exemplu ficatul, plamanii, rinichii, pancreasul, miocardul, colonul).

Foarte rare: meningita aseptica cu mioclonie si eozinofilie periferica, reactii anafilactice, edem angioneurotic.

Tulburari endocrine

Frecvente: edem, retentie de lichide, cresterea greutatii, hiponatremie si osmolaritate serica scazuta datorita efectului hormonului antidiuretic (ADH), asociata in cazuri rare cu intoxicatie hidrica insotita de letargie, varsaturi, cefalee, confuzie, tulburari neurologice.

Foarte rare: cresterea prolactinemiei cu sau fara simptome clinice cum sunt galactoree, ginecomastie, rezultate modificate ale testelor functiei tiroidiene, valori scazute ale L-tiroxinei (tiroxina libera, tiroxina, triiodotironina) si valori crescute ale hormonului de stimulare tiroidiana, de obicei fara manifestari clinice, tulburari ale metabolismului osos (scaderea calciului plasmatic si a 25-hidroxicolecalciferol), care conduc la osteomalacie/osteoporoza, cresterea colesterolului, inclusiv a HDL-colesterolului si a trigliceridelor.

Tulburari psihice

Rare: halucinatii (vizuale sau auditive), depresie, anorexie, neliniste, agresivitate, agitatie, confuzie Foarte rare: activarea psihozelor.

Tulburari ale sistemului nervos

Foarte frecvente: ameteli, ataxie, somnolenta, fatigabilitate.

Frecvente:cefalee, diplopie, tulburari de acomodare (de exemplu vedere incetosata).

Mai putin frecvente: miscari involuntare anormale (de exemplu tremuraturi, asterixis, distonie, ticuri), nistagmus.

Rare: dischinezie orofaciala, tulburari ale miscarilor oculare, tulburari de vorbire (de exemplu dizartrie sau vorbire nedeslusita), coreoatetoza, neuropatie periferica, parestezie, slabiciune musculara si parestezii Foarte rare: tulburari de gust, sindrom neuroleptic malign.

Tulburari oculare

Foarte rare: opacitate lenticulara, conjunctivita, crestere a presiunii intraoculare.

Tulburari acustice si vestibulare

Foarte rare: tulburari auditive, de exemplu tinitus, hiperacuzie, hipoacuzie, modificari in perceperea tonalitatii sunetelor.

Tulburari cardiace

Rare: tulburari de conducere cardiaca, hipertensiune arteriala si hipotensiune arteriala.

Foarte rare: bradicardie, aritmie, bloc atrioventricular cu sincopa, colaps circulator, insuficienta cardiaca congestiva, agravare a bolii coronariene, tromboflebita, tromboembolism (de exemplu embolie pulmonara).

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte rare: hipersensibilitate pulmonara caracterizata prin febra, dispnee, pneumonita sau pneumonie.

Tulburari gastrointestinale

Foarte frecvente: greata,varsaturi.

Frecvente: xerostomie, la supozitoare poate sa apara iritatie rectala. Mai putin frecvente: diaree, constipatie.

Rare: dureri abdominale.

Foarte rare: glosita, stomatita, pancreatita.

Tulburari hepatobiliare

Foarte frecvente: cresterea gamma-GT (datorita inductiei enzimelor hepatice), care, in general, nu este clinic semnificativa.

Frecvente: cresterea valorilor serice ale fosfatazei alcaline.

Mai putin frecvente: cresterea valorilor serice ale transaminazelor.

Rare: icter colestatic, hepatocelular sau de tip mixt, sindrom de disparitie a ductului biliar, icter. Foarte rare: hepatita granulomatoasa, insuficienta hepatica.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte frecvente: dermatita alergica, urticarie, care pot fi grave. Mai putin frecvente: dermatita exfoliativa si eritrodermie.

Rare: lupus eritematos sistemic, prurit.

Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson*, necroliza epidermica toxica, reactii de fotosensibilitate, eritem polimorf si nodos, depigmentare, purpura, acnee, hiperhidroza, pierderea parului, hirsutism.

*Raportat rar in unele tari din Asia (vezi pct. 4.4).

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare: artralgie, mialgie, spasme musculare.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Foarte rare: nefrita interstitiala, insuficienta renala, disfunctie renala (de exemplu albuminurie, hematurie, oligurie si crestere a uremiei/azotemiei), mictiuni frecvente, retentie urinara, tulburari sexuale/impotenta.

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Foarte rare: spermatogeneza anormala (cu scadere a numarului de spermatozoizi si/sau a motilitatii).

Investigatii diagnostice

Foarte rare: hipogamaglobulinemie.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe website-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomele supradozajului acut includ varsaturi, tulburari de constienta, tremor, agitatie, convulsii ajungand pana la coma, deprimare respiratorie, variatii ale tensiunii arteriale, tulburari de conducere cardiaca, oligurie. Tratamentul este simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiepileptice, derivati de carboxamida, codul ATC: N03AF01.

Carbamazepina are, in principal, efecte anticonvulsivante. In plus, ea prezinta proprietati anticolinergice, sedative si antidepresive precum si un efect antidiuretic printr-un mecanism central nervos. Pe langa eficacitatea sa crescuta in diferite forme de epilepsie, carbamazepina poseda, de asemenea, o influenta favorabila asupra modificarilor psihologice care insotesc aceasta boala. Carbamazepina este considerata medicamentul de electie pentru nevralgia de trigemen. Simptomele din sindromul de abstinenta la alcool se amelioreaza rapid la administrarea de carbamazepina.

Efectul antiepileptic al carbamazepinei pare fi atribuit urmatoarelor mecanisme. Pe de o parte carbamazepina se leaga de canalele de sodiu si prelungeste inactivarea lor dupa depolarizare. Aceasta inactivare a canalelor de sodiu ar explica inhibarea descarcarilor cu frecventa inalta din neuronii depolarizati, observata la concentratiile terapeutice ale carbamazepinei. Suplimentar actiunii post- sinaptice, s-a demonstrat pentru carbamazepina si un mecanism presinaptic (cel mai probabil datorat inactivarii canalelor de sodiu presinaptice). Proprietatile antimaniacale ale carbamazepinei se pot datora efectului inhibitor asupra eliberarii si recaptarii neuronale a dopaminei si noradrenalinei.

Proprietati farmacocinetice
In urma administrarii unei doze unice, carbamazepina prezinta un timp de injumatatire plasmatica relativ lung (25-65 ore); totusi, dupa administrarea repetata, eliminarea este considerabil mai rapida ( 12 - 17 ore), datorita auto-inducerii metabolizarii. Carbamazepina este metabolizata in ficat si excretata in principal prin rinichi.

Date preclinice de siguranta
Similar altor substante cu efect inductor enzimatic, s-a observat o incidenta crescuta a hepatoamelor si adenoamelor testiculare benigne la sobolanii la care s-au administrat pana la 250 mg carbamazepina/kg si zi, timp de 2 ani. Nu se cunoaste semnificatia acestor rezultate la om. Testele de mutagenitate efectuate pentru carbamazepina si pentru unii dintre metabolitii sai au fost negative.