Micofenolat Mofetil 500mg, 50 comprimate filmate, Sandoz

Indicatii
Micofenolat mofetil Sandoz este indicat in asociere cu ciclosporina si corticosteroizi pentru profilaxia rejetului acut de grefa, la pacientii carora li s-a efectuat transplant alogen renal, cardiac sau hepatic.
 
Dozaj
Tratamentul cu Micofenolat mofetil Sandoz trebuie initiat si continuat de catre medici specialisti, cu experienta in efectuarea transplanturilor.

Doze

Utilizarea in transplantul renal

Adulti

Tratamentul oral cu Micofenolat mofetil Sandoz trebuie initiat in primele 72 de ore dupa efectuarea transplantului. Doza recomandata la pacientii cu transplant renal este 1 g administrata de doua ori pe zi (doza zilnica de 2 g).

Copii si adolescenti (cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani)

Doza recomandata de micofenolat de mofetil este de 600 mg/m2, administrata oral de doua ori pe zi (pana la maxim 2 g pe zi). Micofenolat mofetil Sandoz trebuie prescris numai la pacientii cu o suprafata corporala mai mare de 1,5 m2, in doza de 1 g de doua ori pe zi (doza zilnica 2 g). Deoarece unele reactii adverse apar cu o frecventa mai mare la aceasta grupa de varsta (vezi pct.4.8), comparativ cu adultii, poate fi necesara reducerea temporara a dozei sau intreruperea administrarii medicamentului; pentru aceasta trebuie sa luati in considerare factorii clinici relevanti incluzand severitatea reactiei adverse.

Copii (mai mici de 2 ani)

Exista date limitate privind siguranta si eficacitatea administrarii la copii cu varsta sub 2 ani. Acestea sunt insuficiente pentru a formula recomandari privind administrarea dozelor si, ca urmare, nu este recomandata utilizarea medicamentului la aceasta grupa de varsta.

Utilizarea in transplantul cardiac

Adulti

Tratamentul oral cu micofenolat de mofetil trebuie initiat in primele 5 zile dupa efectuarea transplantului. Doza recomandata la pacientii cu transplant cardiac este 1,5 g, administrata de doua ori pe zi (3 g doza zilnica).

Copii si adolescenti

Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii si adolescentii cu transplant cardiac.

Utilizarea in transplantul hepatic

Adulti

Administrarea intravenoasa a micofenolatului de mofetil trebuie efectuata in primele 4 zile dupa efectuarea transplantului hepatic, iar administrarea orala de micofenolat de mofetil trebuie initiata imediat ce aceasta poate fi tolerata. Doza orala recomandata la pacientii cu transplant hepatic este 1,5 g, administrata de doua ori pe zi (3 g doza zilnica).

Copii si adolescenti

Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii si adolescentii cu transplant hepatic.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici

Doza recomandata varstnicilor este de 1 g, administrata de doua ori pe zi la pacientii cu transplant renal si de 1,5 g administrata de doua ori pe zi la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic.

Insuficienta renala

La pacientii cu transplant renal si insuficienta renala cronica severa (rata filtrarii glomerulare < 25 ml/min/1,73 m2), cu exceptia perioadei imediat urmatoare efectuarii transplantului, trebuie evitata utilizarea dozelor mai mari de 1 g administrate de doua ori pe zi. De asemenea, acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie.

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii care prezinta postoperator intarzierea reluarii functiei grefei renale (vezi pct. 5.2). Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic si insuficienta renala cronica severa.

Insuficienta hepatica severa

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu transplant renal cu afectare severa a parenchimului hepatic. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac si afectare severa a parenchimului hepatic.

Tratamentul in timpul episoadelor de rejet

Acidul micofenolic (AMF) este metabolitul activ al micofenolatului de mofetil. Rejetul transplantului renal nu determina modificari ale farmacocineticii AMF; nu este necesara reducerea dozei sau intreruperea administrarii Micofenolat mofetil Sandoz. Nu exista argumente pentru ajustarea dozei de

Micofenolat mofetil Sandoz dupa rejetul transplantului cardiac. Nu sunt disponibile date de farmacocinetica, obtinute in timpul rejetului transplantului hepatic.

Mod de administrare

Administrare orala.

Precautii care trebuie luate in considerare inainte de manipularea sau administrarea medicamentului Deoarece micofenolatul de mofetil a demonstrat efecte teratogene la sobolan si iepure, comprimatele de Micofenolat mofetil Sandoz nu trebuie zdrobite.
 
Contraindicatii

• Micofenolatul de mofetil nu trebuie administrat pacientilor cu hipersensibilitate la micofenolatul de mofetil, acidul micofenolic sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Au fost observate reactii de hipersensibilitate la micofenolatul de mofetil (vezi pct. 4.8).
• Micofenolatul de mofetil nu trebuie administrat la femeile fertile care nu utilizeaza masuri contraceptive eficace (vezi pct. 4.6).
• Pentru a preveni utilizarea neintentionata in timpul sarcinii, tratamentul cu micofenolat de mofetil nu trebuie initiat la femeile fertile fara a efectua un test de sarcina (vezi pct. 4.6).
• Micofenolatul de mofetil nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care nu exista un tratament alternativ adecvat pentru prevenirea rejetului de transplant (vezi pct. 4.6).
• Micofenolatul de mofetil nu trebuie administrat la femeile care alapteaza (vezi pct. 4.6).

Atentionari
Neoplasm

Pacientilor carora li se administreaza tratament imunosupresor cu asocieri de medicamente, incluzand micofenolat de mofetil, prezinta risc crescut de a dezvolta limfoame si alte tumori maligne, in special la nivel cutanat (vezi pct. 4.8). Riscul de aparitie pare a fi legat mai degraba de intensitatea si durata imunosupresiei, decat de utilizarea unui anumit medicament. Ca recomandare generala, pentru minimalizarea riscului de aparitie a neoplasmului cutanat, expunerea la lumina solara si radiatiile ultraviolete (UV) trebuie limitata prin purtarea de imbracaminte protectoare si utilizarea unei creme cu factor de protectie mare.

Infectii

Pacientii tratati cu micofenolat de mofetil trebuie instruiti sa raporteze imediat orice semn de infectie, echimoza, sangerare neasteptata sau orice alta manifestare a deprimarii maduvei hematogene.

Pacientii tratati cu medicamente imunosupresoare, inclusiv micofenolat de mofetil, au un risc crescut de infectii cu germeni oportunisti (bacteriene, fungice, virale sau protozoare), infectii care pot fi letale sau care pot evolua catre sepsis (vezi pct. 4.8). Aceste infectii includ reactivarea virala latenta, precum hepatita B sau reactivarea hepatitei C si infectii determinate de poliomavirus (neuropatie asociata cu virusul BK, JC asociind leucoencefalopatie multifocala progresiva (LMP)). Au fost raportate cazuri de hepatita ca urmare a reactivarii hepatitei B sau hepatitei C in cazul pacientilor cu antecedente, tratati cu imunosupresoare. Aceste infectii sunt deseori aflate in relatie cu o evolutie letala si medicul trebuie sa diferentieze pacientii imunodeprimati care prezinta deterioararea functiei renale sau simptome neurologice.

La pacientii carora li s-a administrat micofenolat de mofetil concomitent cu alte imunosupresoare s-au raportat cazuri de hipogamaglobulinemie in asociere cu infectii recurente. In unele dintre aceste cazuri, inlocuirea tratamentului cu micofenolat de mofetil cu un imunosupresor alternativ a determinat normalizarea nivelului seric de imunoglobulina G (IgG). La pacientii care utilizeaza micofenolat de mofetil si care manifesta infectii recurente trebuie sa li se masoare nivelurile serice ale imunoglobulinelor. In caz de hipogamaglobulinemie sustinuta, dovedita clinic, trebuie initiata actiunea adecvata clinic, luand in considerare efectele citostatice puternice ale acidului micofenolic asupra limfocitelor T si B.

Au fost publicate raporate de bronsiectazii la adultii si copiii care au primit micofenolat de mofetil in asociere cu alte imunosupresoare. In unele dintre aceste cazuri, inlocuirea tratamentului cu micofenolat de mofetil cu un alt imunosupresor a determinat imbunatatirea simptomelor respiratorii. Riscul de bronsiectazii poate fi corelat cu hipogamaglobulinemia sau cu un efect direct asupra plamanului. De asemenea, au existat raportari izolate de boala pulmonara interstitiala si fibroza pulmonara, unele dintre ele fiind letale (vezi pct. 4.8). Se recomanda ca pacientii care manifesta simptome pulmonare persistente, precum tuse si dispnee, sa fie investigati.

Sistemul hematologic si imunitar

Pacientii tratati cu micofenolat de mofetil trebuie sa fie monitorizati pentru a decela aparitia neutropeniei, care poate fi determinata de administrarea micofenolatului, de medicamentele administrate concomitent, de infectii virale sau de oricare asociere a acestor cauze. La pacientii tratati cu micofenolat de mofetil, hemoleucograma trebuie efectuata saptamanal in prima luna, de doua ori pe luna in a doua si a treia luna de tratament si, ulterior, lunar pana la sfarsitul primului an de tratament. Daca apare neutropenia (numarul absolut de neutrofile < 1,3 x 103/μl), poate fi adecvata intreruperea temporara sau definitiva a tratamentului cu micofenolat de mofetil.

S-au raportat cazuri de aplazie pura a seriei eritrocitare (APSE) la pacientii tratati cu micofenolat de mofetil in asociere cu alte imunosupresoare. Mecanismul APSE indusa de micofenolat de mofetil este necunoscut. APSE se rezolva prin reducerea dozei sau intreruperea tratamentului cu micofenolat de mofetil. La primitorii de transplant, modificarile tratamentului cu micofenolat de mofetil trebuie realizate sub supraveghere stricta pentru a minimiza riscul rejetului de grefa (vezi pct.4.8).

Pacientii care primesc micofenolat de mofetil trebuie instruiti sa raporteze imediat orice semn de infectie, echimoze neasteptate, sangerari sau orice alta manifestare a deprimarii maduvei osoase.

Pacientii trebuie atentionati cu privire la faptul ca, in timpul tratamentului cu micofenolat de mofetil, vaccinarile pot fi mai putin eficace si ca trebuie evitata utilizarea vaccinurilor vii atenuate (vezi pct. 4.5). Vaccinarea impotriva gripei poate fi utila. Medicii trebuie sa respecte ghidurile nationale de vaccinare impotriva gripei.

Tulburari gastro-intestinale

Micofenolatul de mofetil a fost asociat cu o incidenta crescuta a evenimentelor adverse la nivelul aparatului digestiv, incluzand cazuri mai putin frecvente de ulceratii, hemoragie si perforatie la nivelul tractului gastro-intestinal, micofenolatul de mofetil trebuie administrat cu precautie la pacientii cu afectiuni active grave ale tractului digestiv.

Micofenolatul de mofetil este un inhibitor al IMFDH (inozin monofosfat dehidrogenaza). Plecand de la bazele teoretice, trebuie evitata administrarea acestuia la pacientii cu deficit ereditar rar de hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza (HGFRT), cum sunt cei cu sindrom Lesch-Nyhan si cei cu sindrom Kelley-Seegmiller.

Interactiuni

Se recomanda prudenta atunci cand se schimba terapia asociata, de la scheme de tratament care contin imunosupresoare, care interfereaza cu circuitul enterohepatic al AMF, de exemplu ciclosporina, la altele care nu au acest efect, de exemplu tacrolimus, sirolimus, belatacept sau invers, intrucat aceasta poate determina modificari ale expunerii la AMF. Medicamentele care interfereaza cu ciclul enterohepatic al AMF (de exemplu colestiramina, antibiotice), trebuie utilizate cu prudenta, din cauza potentialului acestora de a reduce nivelurile plasmatice si eficacitatea micofenolatului de mofetil (vezi si pct. 4.5). Monitorizarea terapeutica a AMF poate fi adecvata atunci la schimbarea terapiei (de exemplu de la ciclosporina la tacrolimus sau invers) sau pentru a asigura imunosupresia adecvata la pacientii cu risc imunologic ridicat (de exemplu, riscul de respingere, tratamentul cu antibiotice).

Se recomanda ca micofenolatul de mofetil sa nu fie administrat concomitent cu azatioprina, deoarece nu a fost studiata administrarea concomitenta a acestor medicamente.

Nu s-a stabilit raportul risc/beneficiu in ceea ce priveste administrarea micofenolatului de mofetil in asociere cu sirolimus (vezi si pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienti

Pacientii varstnici pot prezenta un risc crescut de aparitie a reactiilor adverse, precum anumite infectii (inclusiv boala invaziva tisulara determinata de virusul citomegalic) si, posibil, hemoragii gastro- intestinale si edem pulmonar comparativ cu persoanele mai tinere (vezi pct. 4.8).

Efecte teratogene

Micofenolatul este un teratogen uman puternic. Ca urmare a expunerii la micofenolatul de mofetil in timpul sarcinii s-au raportat avortul spontan (rata de 45-49%) si malformatiile congenitale (rata estimata de 23-27%). De aceea, micofenolatul de mofetil este contraindicat in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care nu exista un tratament alternativ adecvat pentru prevenirea rejetului de transplant. Femeile cu potential fertil trebuie informati cu privire la riscuri si sa urmeze recomandarile enumerate la pct. 4.6 (de exemplu metode contraceptive, teste de sarcina) inainte, in timpul si dupa tratamentul cu micofenolat de mofetil. Medicii trebuie sa se asigure ca femeile care utilizeaza micofenolat inteleg riscul de vatamare a copilului, necesitatea pentru contraceptia eficace si necesitatea de a consulta imediat medicul daca exista probabilitatea unei sarcini.

Contraceptia (vezi pct. 4.6)

Datorita datelor clinice care au aratat un risc crescut de avort si malformatii congenitale atunci cand micofenolatul de mofetil este utilizat in timpul sarcinii, in timpul tratamentului trebuie evitata sarcina cu orice metode posibile. Prin urmare, femeile cu potential fertil trebuie sa utilizeze cel putin o metoda fiabila de contraceptie (vezi pct. 4.3) inainte de initierea tratamentului cu micofenolat de mofetil, in timpul tratamentului si timp de 6 saptamani dupa intreruperea tratamentului; cu exceptia cazului in care metoda de contraceptie aleasa este abstinenta. Se recomanda utilizarea suplimentara a doua forme de contraceptie complementare pentru a minimiza posibilitatea unui esec a masurii contraceptive si sarcina neintentionata.

Pentru recomandari cu privire la contraceptia pentru barbati, vezi pct. 4.6.
Materiale educationale

Pentru a ajuta pacientii sa evite expunerea fatului la micofenolat si pentru a furniza informatii suplimentare importante privind siguranta, Detinatorul Autorizatiei de punere pe piata va oferi materiale educationale profesionistilor dn domeniul sanatatii. Materialele educationale vor consolida atentionarile cu privire la efectul teratogen al micofenolatului, vor oferi consiliere pentru contraceptie inainte de initierea tratamentului si indrumare asupra necesitatii de a efectua teste de sarcina. Medicul trebuie sa ofere informatii complete cu privire la riscul teratogen si masurile de prevenire a sarcinii femeilor aflate la varsta fertila si, dupa caz, pacientilor de sex masculin.

Precautii suplimentare

Pacientii nu trebuie sa doneze sange in timpul tratamentului si cel putin 6 saptamani dupa intreruperea tratamentului. Barbatii nu trebuie sa doneze sperma in timpul tratamentului sau 90 zile dupa intreruperea tratamentului.

Micofenolat mofetil Sandoz contine sodiuAcest medicament contine mai putin de 1 mml sodiu (23 mg) per doza, adica “nu contine sodiu”.
 
Interactiuni
S-au efectuat studii de interactiune numai la adulti. Aciclovir

Atunci cand micofenolatul de mofetil a fost administrat in asociere cu aciclovir s-au observat concentratii plasmatice mai mari ale aciclovirului, comparativ cu cele observate in cazul administrarii aciclovirului in monoterapie. Modificarile farmacocineticii AMFG (glucuronoconjugatul fenolic al AMF, cresterea AMFG cu 8%) au fost minime si nu sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic. Deoarece concentratiile plasmatice ale AMFG, precum si cele ale aciclovirului sunt crescute in caz de insuficienta renala, exista posibilitatea ca micofenolatul de mofetil si aciclovirul sau promedicamentele acestuia, de exemplu valaciclovirul, sa intre in competitie pentru secretia tubulara si, ca urmare, sa apara cresteri suplimentare ale concentratiilor plasmatice ale ambelor medicamente.

Antiacide si inhibitori ai pompei de protoni (IPP)

Atunci cand au fost administrate, concomitent cu micofenolat de mofetil, antiacide cum sunt hidroxizii de magneziu si aluminiu si IPP, inclusiv lansoprazol si pantoprazol, s-a observat scaderea expunerii la acid micofenolic (AMF). Nu au fost observate diferente semnificative la compararea ratelor de rejet de transplant sau ratelor de pierdere a grefei la pacientii tratati cu micofenolat de mofetil, carora li se administreaza IPP, fata de pacientii tratati cu micofenolat de mofetil, carora nu li se administreaza IPP. Aceste date permit extrapolarea acestui rezultat pentru toate antiacidele, deoarece atunci cand micofenolatul de mofetil a fost administrat concomitent cu hidroxizi de magneziu si aluminiu, scaderea expunerii a fost considerabil mai mica decat atunci cand micofenolatul de mofetil a fost administrat concomitent cu IPP.

Medicamente a caror metabolizare interfera cu circuitul enterohepatic (de exemplu colestiramina, ciclosporina A, antibiotice)

Medicamentele a caror metabolizare interfera cu circuitul enterohepatic trebuie administrate cu precautie, datorita posibilitatii acestora de a scadea eficacitatea micofenolatului de mofetil.

Colestiramina

Dupa administrarea unei doze unice de 1,5 g micofenolat de mofetil la voluntarii sanatosi, tratati in prealabil cu 4 g colestiramina de trei ori pe zi, timp de 4 zile, s-a observat scaderea cu 40% a ASC a AMF (vezi pct. 4.4 si pct. 5.2). Administrarea concomitenta trebuie efectuata cu precautie, datorita posibilitatii de scadere a eficacitatii micofenolatului de mofetil.

Ciclosporina A

Farmacocinetica ciclosporinei A (CsA) nu a fost influentata de micofenolatul de mofetil. In contrast, daca tratamentul concomitent cu ciclosporina este intrerupt, se anticipeaza cresterea cu aproximativ 30% a ASC a AMF. CsA interfereaza cu circuitul enterohepatic al AMF, ducand la scaderea cu 30- 50% a expunerii la AMF la pacientii cu transplant renal tratati cu micofenolat de mofetil si CsA, comparativ cu pacientii carora li se administreaza sirolimus sau belatacept si doze similare de micofenolat de mofetil (vezi si pct. 4.4). Invers, trebuie anticipate modificari ale expunerii la AMF atunci cand se decide schimbarea terapiei cu CsA cu unul dintre imunosupresoarele care nu interfereaza cu circuitul enterohepatic al AMF.

Antibioticele care elimina bacteriile producatoare de glucuronidaza β in intestin (de exemplu, clasele de antibiotice aminoglicozide, cefalosporine, fluorochinolone si peniciline) pot interfera cu recirculatia enterohepatica AMFG/AMF, ceea ce duce la o reducere a expunerii sistemice AMF. Sunt disponibile informatii privind urmatoarele antibiotice:

Ciprofloxacina si amoxicilina plus acid clavulanic

Reducerea concentratiei pre-dozei de AMF cu aproximativ 50% s-a raportat la pacientii la care s-a efectuat transplant renal, in zilele imediat urmatoare administrarii de ciprofloxacina sau amoxicilina plus acid clavulanic. Acest efect are tendinta de a se diminua si de a inceta la cateva zile de la intreruperea tratamentului cu antibiotic. Modificarea concentratiei pre-doza nu reflecta cu acuratete modificarile expunerii globale la AMF. Prin urmare, modificarea dozei de micofenolat de mofetil nu este in mod normal necesara in absenta dovezilor clinice ale disfunctiei grefei. Oricum, trebuie realizata monitorizare clinica atenta pe parcursul asocierii si o perioada scurta dupa incetarea tratamentului cu antibiotic.

Norfloxacina si metronidazol

La voluntarii sanatosi, nu s-au observat interactiuni semnificative atunci cand micofenolatul de mofetil a fost administrat concomitent cu norfloxacina, respectiv cu metronidazol. Totusi, asocierea norfloxacina si metronidazol scade expunerea la AMF cu aproximativ 30%, dupa administrarea unei doze unice de micofenolat de mofetil.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Nu s-au observat efecte asupra biodisponibilitatii AMF.

Medicamentele care afecteaza glucuronidarea (de exemplu, isavuconazol, telmisartan)

Administrarea concomitenta de medicamente care inhiba glucuronidarea AMF poate creste expunerea la AMF. Prin urmare, se recomanda precautie atunci cand se administreaza aceste medicamente concomitent cu micofenolat de mofetil.

Isavuconazol

La administrarea concomitenta de isavuconazol a fost observata o crestere a ASC0-∞ cu 35% la AMF.

Telmisartan

Administrarea concomitenta de telmisartan si micofenolat de mofetil a determinat o reducere de aproximativ 30% a concentratiilor AMF. Telmisartan modifica eliminarea AMF prin amplificarea expresiei PPAR gama (receptorul gama activat al proliferarii peroxizomale), care la randul sau duce la cresterea expresiei si activitatii UGT1A9. Comparand ratele rejetului de transplant, ratele de pierdere a grefei sau profilul reactiilor adverse la pacientii tratati cu micofenolat de mofetil cu si fara medicatie concomitenta cu telmisartan, nu s-au observat consecinte clinice ale interactiunilor medicamentoase farmacocinetice.

Ganciclovir

Pe baza rezultatelor unui studiu cu administrare de doza unica, in cadrul caruia s-au utilizat dozele orale recomandate de micofenolat de mofetil si dozele intravenoase recomandate de ganciclovir, cunoscand efectele insuficientei renale asupra profilului farmacocinetic al micofenolatului de mofetil (vezi pct. 4.2) si al ganciclovirului, se poate anticipa ca administrarea concomitenta a acestor medicamente (care intra in competitie pentru mecanismele de secretie tubulara renala) determina cresteri ale concentratiilor plasmatice ale AMFG si ale ganciclovirului. Nu se anticipeaza modificari importante ale farmacocineticii AMF si nu este necesara ajustarea dozelor de micofenolat de mofetil. La pacientii cu insuficienta renala carora li se administreaza concomitent micofenolat de mofetil si ganciclovir sau promedicamentele acestuia, de exemplu valganciclovir, trebuie respectate dozele recomandate de ganciclovir, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie.

Contraceptive orale

Farmacocinetica si farmacodinamia contraceptivelor orale nu au fost influentate de administrarea concomitenta a micofenolatului de mofetil (vezi si pct. 5.2).

Rifampicina

La pacientii care nu utilizeaza concomitent ciclosporina, administrarea concomitenta de micofenolat de mofetil si rifampicina determina scaderea expunerii la AMF (ASC0-12h) cu 18% pana la 70%. In cazul in care se administreaza concomitent rifampicina, se recomanda monitorizarea expunerii la AMF si ajustarea corespunzatoare a dozelor de micofenolat de mofetil pentru mentinerea eficacitatii clinice.

Sevelamer

S-au observat scaderi ale Cmax si ASC0-12h ale AMF cu 30% si, respectiv 25% atunci cand micofenolatul de mofetil a fost administrat concomitent cu sevelamer, fara nicio consecinta clinica (adica rejetul grefei). Totusi, este recomandat sa se administreze micofenolatul de mofetil cu cel putin o ora inainte de sau la trei ore dupa utilizarea sevelamerului, pentru a minimiza impactul asupra absorbtiei AMF. Nu exista date privind administrarea micofenolatului de mofetil concomitent cu chelatori de fosfati, altii decat sevelamerul.

Tacrolimus

La pacientii cu transplant hepatic la care a fost initiat tratamentul cu micofenolat de mofetil si tacrolimus, ASC si Cmax ale AMF, metabolitul activ al micofenolatului de mofetil, nu au fost semnificativ influentate de administrarea concomitenta de tacrolimus. Contrar s-a observat cresterea cu aproximativ 20% a ASC pentru tacrolimus, atunci cand au fost administrate doze repetate de micofenolat de mofetil (1,5 g de doua ori pe zi) la pacientii tratati cu tacrolimus. Cu toate acestea, la pacientii cu transplant renal, concentratiile plasmatice de tacrolimus nu par sa fie influentate de administrarea micofenolatului de mofetil (vezi si pct. 4.4).

Vaccinuri vii

Vaccinurile vii nu trebuie administrate pacientilor cu raspuns imunitar deficitar. Raspunsul imun la administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat (vezi si pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Studiile privind interactiunile au fost efectuate numai la adulti.

Interactiuni potentiale

La maimute, administrarea concomitenta de probenecid si micofenolat de mofetil a determinat cresterea de 3 ori ASC a AMFG. Astfel, alte medicamente cunoscute ca sunt eliminate prin secretie tubulara renala pot intra in competitie cu AMFG si, ca urmare, pot determina cresterea concentratiei plasmatice a AMFG sau a altor medicamente care se elimina prin secretie tubulara.
 
Sarcina
Femei cu potential fertil

Sarcina trebuie evitata in timpul tratamentului cu micofenolat. Prin urmare, femeile cu potential fertil trebuie sa utilizeze cel putin o metoda fiabila de contraceptie (vezi pct. 4.3) inainte de initierea tratamentului cu Micofenolat mofetil Sandoz, in timpul tratamentului si timp de 6 saptamani dupa intreruperea tratamentului; cu exceptia cazului in care metoda de contraceptie aleasa este abstinenta. Se recomanda utilizarea suplimentara a doua forme de contraceptie complementare.

Sarcina

Micofenolatul de mofetil este contraindicat in timupl sarcinii, exceptand cazurile in care nu exista un tratament alternativ adecvat pentru preventia rejetului de transplant. Tratamentul trebuie initiat numai dupa excluderea sarcinii printr-un test de sarcina negativ pentru a elimina utilizarea neintentionata in timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Femeile cu potential reproductiv trebuie informati cu privire la riscul crescut de avort si malformatii congenitale la inceputul tratamentului si trebuie sfatuiti sa previna sau sa nu planifice o sarcina.

Inainte de inceperea tratamentului cu micofenolat de mofetil, femeile cu potential fertil trebuie sa faca doua teste de sarcina, de urina sau de sange, cu o sensibilitate de cel putin 25 mUI/ml care sa iasa negative pentru a exclude expunerea neintentionata a embrionului la micofenolat. Se recomanda ca al doilea test sa se efectueze dupa 8-10 zile de la primul test. Pentru transplantul efectuat in urma unui deces, daca nu este posibil sa se efectueze doua teste la un interval de 8-10 zile inainte de initierea tratamentului (datorita momentului disponibilitatii organelor de transplant), trebuie efectuat un test de sarcina imediat inainte de inceperea tratamentului si alt test dupa 8-10 zile de la primul test. Testele de sarcina trebuie repetate conform recomandarii clinice (de exemplu dupa orice eroare in masura de contraceptie). Rezultatele testelor de sarcina trebuie discutate cu pacienta. In cazul aparitiei unei sarcini, pacientele trebuie instruite sa se adreseze medicului.

Micofenolatul este un teratogen uman puternic, cu un risc crescut de avort spontan si malformatii congenitale in caz de expunere in timpul sarcinii;

• Avorturile spontane au fost raportate la 45-49% dintre femeile gravide expuse la micofenolatul de mofetil, comparativ cu o rata raportata cuprinsa intre 12 si 33 % la pacientii cu transplant de organe solide tratati cu imunosupresoare, altele decat micofenolatul de mofetil.
• Conform rapoartelor din literatura de specialitate, malformatiile au aparut la 23-27% din nasteri la femeile expuse la micofenolat de mofetil in timpul sarcinii (comparativ cu 2-3% din nasteri in cazul populatiei totale si aproximativ 4-5% din nasteri la pacientii cu transplant de organe solide tratati cu imunosupresoare, altele decat micofenolatul de mofetil).

Malformatiile congenitale, inclusiv malformatiile multiple, au fost observate dupa punerea pe piata la copiii pacientilor expusi la micofenolat de mofetil in timpul sarcinii, in asociere cu alte imunosupresoare. Cele mai frecvente malformatii raportate au fost urmatoarele:

• Anomalii la nivelul urechii (de exemplu anomalii de formare sau absenta urechii externe), atrezia de canal auditiv extern (urechea medie).
• Malformatii faciale, precum buza cleft, palatoschizis, micrognatie si hipertelorism orbital.
• Anomalii ale ochilor (de exemplu colobom).
• Boala cardiaca congenitala, precum defect septal atrial si ventricular.
• Malformatii ale degetelor (de exemplu polidactilie, sindactilie).
• Malformatii traheo-esofagiene (de exemplu atrezie esofagiana).
• Malformatii ale sistemului nervos, precum spina bifida.
• Anomalii renale.

In plus, au fost raportate cazuri izolate ale urmatoarelor malformatii:

• microftalmie;
• chist de plex coroid congenital;
• agenezie de sept pellucid;
• agenezia nervilor olfactivi;

Studiile la animal au aratat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Alaptarea

La sobolan, s-a demonstrat ca micofenolatul de mofetil este excretat in lapte. Nu se cunoaste daca acest medicament este excretat in laptele uman. Deoarece la sugarii alimentati natural exista riscul aparitiei reactiilor adverse grave determinate de micofenolatul de mofetil, administrarea acestuia este contraindicata la femeile care alapteaza (vezi pct. 4.3).

Barbati

Datele clinice limitate nu au indicat un risc crescut de malformatii sau avort in urma expunerii tatalui la micofenolat de mofetil.

AMF are un efect teratogen puternic. Nu se cunoaste daca AMF este prezent in materialul seminal. Informatiile extrase din studiile la animal au aratat ca, cantitatea maxima de AMF care ar fi putut fi transfertata la femei este foarte mica si este putin probabil sa aiba efect. Micofenolatul s-a dovedit a fi genotoxic in studiile la animal la concentratii care depasesc expunerile terapeutice cu margini mici la om, astfel incat riscul de efecte genotoxice asupra spermatozoizilor nu poate fi complet exclus.

Prin urmare, sunt recomandate urmatoarele masuri de precautie: pacientii barbatilor activi din punct de vedere sexual sau partenerelor acestora li se recomanda sa utilizeze masuri contraceptive fiabile in timpul tratamentului si inca cel putin 90 de zile de la intreruperea tratamentului cu micofenolat de mofetil. Pacientii barbati cu potential fertil trebuie informati despre sau sa dicute cu un profesionist din domeniul sanatatii riscurile potentiale daca doresc sa procreeze.
 
Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Profilul farmacodinamic si reactiile adverse raportate indica faptul ca aparitia unor astfel de reactii este putin probabila.
 
Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice

Principalele reactii adverse determinate de administrarea micofenolatului de mofetil in asociere cu ciclosporina si corticosteroizi includ diaree, leucopenie, sepsis si voma; exista dovezi privind o frecventa mai mare de aparitie a anumitor tipuri de infectii (vezi pct. 4.4).

Tumori maligne

Pacientii carora li se administreaza tratament imunosupresor cu asocieri de medicamente, incluzand micofenolat de mofetil, prezinta risc crescut de aparitie a limfoamelor si altor tumori maligne, in special la nivel cutanat (vezi pct. 4.4). In cadrul studiilor clinice controlate, efectuate la pacientii cu transplant renal (date obtinute in cazul administrarii dozei de 2 g), transplant cardiac sau transplant hepatic, care au fost urmariti timp de cel putin un an, boala limfoproliferativa sau limfomul au aparut la 0,6% dintre pacientii tratati cu micofenolat de mofetil (doze de 2 g sau 3 g zilnic) in asociere cu alte imunosupresoare. Carcinoamele cutanate (altele decat melanomul malign) au aparut la 3,6% dintre pacienti; alte tipuri de tumori maligne au aparut la 1,1% dintre pacienti. Datele privind siguranta administrarii pe o perioada de 3 ani la pacientii cu transplant renal si la cei cu transplant cardiac, nu au evidentiat modificari neasteptate ale incidentei tumorilor maligne, comparativ cu datele obtinute pe o perioada de un an. Pacientii cu transplant hepatic au fost urmariti timp de cel putin un an, dar mai putin de 3 ani.

Infectii cu germeni oportunisti

Toti pacientii cu transplant prezinta risc crescut de aparitie a infectiilor cu germeni oportunisti; acest risc in mod dependent de concentratia plasmatica totala a imunosupresoarelor (vezi pct. 4.4). In cadrul studiilor clinice controlate efectuate la pacientii cu transplant renal (date obtinute in cazul administrarii dozei de 2 g), transplant cardiac sau transplant hepatic tratati cu micofenolat de mofetil (doze de 2 g sau 3 g zilnic) in asociere cu alte imunosupresoare si care au fost urmariti timp de cel putin un an, infectiile cu germeni oportunisti aparute cel mai frecvent au fost candidoze cutaneo-mucoase, viremie cu citomegalovirus (CMV)/sindrom determinat de CMV si infectie cu Herpes simplex. Procentul pacientilor cu viremie cu citomegalovirus (CMV)/sindrom determinat de CMV a fost de 13,5%.

Copii si adolescenti

Tipul si frecventa reactiilor adverse raportate in cadrul unui studiu clinic, in care au fost inclusi 92 de copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani, carora li s-a administrat oral micofenolat de mofetil in doza de 600 mg/m2 de doua ori pe zi, au fost, in general, similare celor observate la pacientii adulti tratati cu doze de 1 g micofenolat de mofetil de doua ori pe zi. Cu toate acestea, urmatoarele evenimente adverse avand relatie de cauzalitate cu tratamentul au fost raportate mai frecvent la copii si adolescenti, in special la copii cu varsta sub 6 ani, comparativ cu adultii: diaree, sepsis, leucopenie, anemie si infectie.

Varstnici

In general, pacientii varstnici (≥ 65 de ani) pot prezenta risc crescut de aparitie a reactiilor adverse ca urmare a imunosupresiei. Pacientii varstnici, carora li se administreaza micofenolat de mofetil ca parte a tratamentului imunosupresor asociat, pot prezenta risc crescut de aparitie a anumitor infectii (incluzand boala invaziva tisulara determinata de virusul citomegalic) si, posibil, hemoragii gastro- intestinale si edem pulmonar, comparativ cu persoanele tinere.

Alte reactii adverse

In tabelul urmator sunt prezentate reactiile adverse, probabil sau posibil in relatie de cauzalitate cu administrarea micofenolatului de mofetil, raportate la ≥ 1/10 si la ≥ 1/100 dar la < 1/10 dintre pacientii carora li s-a administrat micofenolat de mofetil in cadrul studiilor clinice controlate efectuate la pacienti cu transplant renal (date obtinute in cazul administrarii dozei de 2 g), transplant cardiac si transplant hepatic.

Reactii adverse, probabil sau posibil in relatie de cauzalitate cu micofenolatul de mofetil, raportate la pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic, in cadrul studiilor clinice in care s-a utilizat micofenolat de mofetil in asociere cu ciclosporina si corticosteroizi. Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe si sisteme si prezentate in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventie:

Foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10) Frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10)

Mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic sau egal 1/100) Rare (mai mare sau egal 1/10000 si mai mic sau egal 1/1000)

Foarte rare (mai mic sau egal 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Nota: in studiile de faza III privind prevenirea rejetului transplantului renal, cardiac, respectiv hepatic au fost inclusi 501 pacienti (tratati cu 2 g micofenolat de mofetil pe zi), 289 de pacienti (tratati cu 3 g micofenolat de mofetil pe zi), respectiv 277 de pacienti (tratati cu 2 g micofenolat de mofetil administrat intravenos/3 g micofenolat de mofetil administrat oral zilnic).

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate dupa punerea pe piata a medicamentului

Tipurile reactiilor adverse raportate dupa punerea pe piata a micofenolatului de mofetil sunt similare celor observate in cadrul studiilor clinice controlate efectuate la pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic. Reactiile adverse suplimentare raportate dupa punerea pe piata sunt prezentate mai jos, frecventele de aparitie fiind prezentate intre paranteze, in cazul in care acestea au putut fi determinate.

Tulburari gastro-intestinale

Hiperplazie gingivala (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10), colita, incluzand colita determinata de virusul citomegalic (mai mare sau egal1/100 si < 1/10), pancreatita (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10) si atrofie a vilozitatilor intestinale.

Infectii

Infectii grave care pot pune in pericol viata, incluzand meningita, endocardita, tuberculoza si infectii determinate de micobacterii atipice. La pacientii tratati cu medicamente imunosupresoare inclusiv micofenolat de mofetil, au fost raportate cazuri de neuropatie asociata infectiei cu virus BK, ca si leucoencefalopatie multifocala progresiva (LMP) asociata infectiei cu virus JC.

Au fost raportate agranulocitoza (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100) si neutropenia; ca urmare, se recomanda monitorizarea periodica a pacientilor care utilizeaza micofenolat de mofetil (vezi pct. 4.4). La pacientii tratati cu micofenolat de mofetil s-au raportat cazuri de anemie aplastica si deprimare a maduvei hematogene, in unele cazuri cu evolutie letala.

Tulburari hematologice si limfatice

S-au raportat cazuri de aplazie pura a seriei eritrocitare (APSE) la pacientii tratati cu micofenolat mofetil (vezi pct.4.4).

La pacientii tratati cu micofenolat mofetil s-au raportat cazuri de morfologie anormala a neutrofilelor, incluzand anomalia Pelger-Huet dobandita. Aceste modificari nu sunt asociate cu afectarea functiei neutrofilelor. Aceste modificari sunt sugestive pentru o imaturitate a neutrofilelor observata pe parcursul investigatiilor hematologice, care poate fi gresit interpretata ca un semn de infectie la pacientii imunodeprimati, precum aceia care primesc micofenolat mofetil.

Hipersensibilitate

S-au raportat reactii de hipersensibilitate, incluzand angioedem si anafilaxie.

Sarcina, perioada puerperala si perinatala

Au fost raportate cazuri de avorturi spontane la pacientii expusi la micofenolatul de mofetil, in principal in primul trimestru de sarcina, vezi pct. 4.6.

Afectiuni congenitale

Au fost observate malformatii congenitale dupa punerea pe piata la copiii pacientilor expusi la micofenolat de mofetil in asociere cu alte imunosupresoare, vezi pct. 4.6.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Au existat raportari izolate referitoare la afectiuni interstitiale pulmonare si fibroza pulmonara la pacientii tratati cu micofenolat de mofetil in asociere cu alte imunosupresoare, unele dintre acestea avand evolutie letala. De asemenea, au existat raportari de bronsiectazii la copii si adulti.

Tulburari ale sistemului imunitar

A fost raportata hipogamaglobulinemia la pacientii carora li se administreaza micofenolat de mofetil in asociere cu alte imunosupresoare.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
In cadrul studiilor clinice si dupa punerea pe piata a medicamentului, au fost raportate cazuri de supradozaj cu micofenolat de mofetil. In multe dintre aceste cazuri nu au fost raportate evenimente adverse. In acele cazuri de supradozaj in care au fost raportate evenimente adverse, evenimentele se incadreaza in profilul de siguranta cunoscut al medicamentului.

Se anticipeaza ca supradozajul cu micofenolat de mofetil sa determine supresia accentuata a sistemului imunitar, cresterea susceptibilitatii la infectii si deprimarea maduvei osoase (vezi pct. 4.4). In caz de aparitie a neutropeniei, trebuie intrerupta administrarea micofenolatului de mofetil sau trebuie redusa doza (vezi pct. 4.4).

Nu se anticipeaza ca prin hemodializa sa se elimine cantitati clinic semnificative de AMF sau AMFG. Chelatorii acizilor biliari, cum este colestiramina, scad ASC a AMF prin interferarea cu recircularea enterohepatica a medicamentului (vezi pct. 5.2).

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente imunosupresoare, imunosupresoare selective; codul ATC: L04AA06.

Mecanism de actiune

Micofenolatul de mofetil este esterul 2-morfolinoetil al AMF. AMF este un inhibitor puternic, selectiv, necompetitiv si reversibil al inozin monofosfat dehidrogenazei si, ca urmare, inhiba sinteza de novo a nucleotidului guanozina, fara incorporare in ADN.

Deoarece proliferarea limfocitelor T si B este dependenta in mod critic de sinteza de novo a purinelor, in timp ce celelalte tipuri de celule pot utiliza cai alternative, AMF determina efecte citostatice mai puternice asupra limfocitelor decat asupra altor celule.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrare orala, micofenolatul de mofetil este absorbit rapid si in proportie mare si este metabolizat complet presistemic la metabolitul sau activ, AMF. Asa cum o demonstreaza supresia rejetului acut de grefa dupa efectuarea transplantului renal, activitatea imunosupresoare a micofenolatului de mofetil este corelata cu concentratia plasmatica a AMF. Biodisponibilitatea medie a micofenolatului de mofetil administrat pe cale orala, estimata pe baza ASC a AMF este de 94%, comparativ cu cea estimata in cazul administrarii intravenoase a micofenolatului de mofetil.

Alimentele nu au influentat gradul de absorbtie (ASC a AMF) a micofenolatului de mofetil, atunci cand acesta a fost administrat in doze de 1,5 g de doua ori pe zi la pacientii cu transplant renal. Cu toate acestea, Cmax a AMF a scazut cu 40% in prezenta alimentelor.

Dupa administrare orala, micofenolatul de mofetil nu este decelabil in plasma.

Distributie

In general, ca urmare a recircularii enterohepatice, se observa consecutiv cresteri ale concentratiei plasmatice a AMF la aproximativ 6 – 12 ore dupa administrare. Administrarea concomitenta a colestiraminei (4 g de trei ori pe zi) determina scaderea ASC a AMF cu aproximativ 40%, indicand existenta unui circuit enterohepatic masiv. La concentratii plasmatice relevante din punct clinic, AMF este legat in proportie de 97% de albuminele plasmatice.

Metabolizare

AMF este metabolizat, in principal, de catre glucuronil transferaza (izoforma UGT1A9), formand glucuronidul fenolic inactiv al AMF (AMFG). In vivo, AMFG este reconvertit inapoi la AMF liber pe calea circuitului enterohepatic. Se formeaza, de asemenea, un compus acilglucuronoconjugat minor (AcAMFG). AcAMFG este activ farmacologic si se presupune ca este responsabil de unele reactii adverse ale micofenolatului de mofetil (diaree, leucopenie).

Eliminare

O cantitate neglijabila de medicament este excretata in urina sub forma de AMF (mai mic de 1% din doza). In urma administrarii orale a micofenolatului de mofetil marcat radioactiv, 93% din doza administrata se regaseste in urina si 6% in materiile fecale. Majoritatea dozei administrate (aproximativ 87%) este excretata in urina sub forma de AMFG.

La concentratiile plasmatice terapeutice, AMF si AMFG nu pot fi eliminate prin hemodializa. Cu toate acestea, la concentratii plasmatice crescute de AMFG (> 100 µg/ml), sunt indepartate cantitati mici de AMFG. Prin interferenta cu circuitul enterohepatic al medicamentului, chelatorii de acizi biliari, cum este colestiramina, reduc ASC a AMF (vezi pct. 4.9).

Distributia AMF depinde de diferiti transportori. Polipeptidele transportoare de anioni organici (OATP) si proteina 2 asociata rezistentei plurimedicamentoase (MRP2) sunt implicate in distributia AMF; izoformele OATP, MRP2 si proteina de rezistenta la cancerul mamar (BRCP) sunt transportori asociati cu excretia biliara a derivatilor glucuronoconjugati. Proteina 1 de rezistenta plurimedicamentoasa (MDR1) are de asemenea capacitatea de a transporta AMF, dar contributia sa pare sa fie limitata la procesul de absorbtie. La nivel renal, AMF si metabolitii acestuia interactioneaza puternic cu transportorii renali de anioni organici.

In perioada imediat urmatoare transplantului (< 40 de zile posttransplant), la pacientii cu transplant renal, cardiac si hepatic s-au observat ASC medii ale AMF cu aproximativ 30% mai mici si Cmax cu aproximativ 40% mai mici, comparativ cu perioada tardiva posttransplant (la 3 - 6 luni posttransplant).

Grupe speciale de populatie

Insuficienta renala

In cadrul unui studiu clinic cu administrare de doze unice (6 subiecti/grup), ASC medii ale concentratiei plasmatice a AMF la subiectii cu insuficienta renala cronica severa (rata filtrarii glomerulare mai mic de 25 ml/min/1,73 m2) au fost cu 28 - 75% mai mari comparativ cu valorile medii observate la subiectii sanatosi sau la subiectii cu grade mai mici de insuficienta renala. ASC medii ale AMFG dupa administrarea unei doze unice au fost de 3-6 ori mai mari la subiectii cu insuficienta renala severa comparativ cu subiectii cu insuficienta renala usoara sau cu subiectii sanatosi, in

concordanta cu gradul de eliminare cunoscut al AMFG. Nu s-a studiat administrarea de doze repetate de micofenolat de mofetil la pacientii cu insuficienta renala cronica severa. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacientii cu transplant cardiac sau hepatic si insuficienta renala cronica severa.

Intarzierea reluarii functiei grefei renale

La pacientii cu intarzierea reluarii posttransplant a functiei rinichiului transplantat, ASC medii ale AMF0 - 12 h au fost comparabile cu cele observate la pacientii fara intarziere a reluarii functiei rinichiului transplantat. ASC medii ale AMFG 0 - 12 h au fost de 2 - 3 ori mai mari decat la pacientii fara intarziere a reluarii functiei rinichiului transplantat. Este posibil sa apara cresterea tranzitorie a fractiei libere si a concentratiei plasmatice a AMF la pacientii cu intarziere a reluarii functiei rinichiului transplantat. Nu pare a fi necesara ajustarea dozelor de micofenolat de mofetil.

Insuficienta hepatica

La voluntarii cu ciroza alcoolica, glucuronoconjugarea hepatica a AMF a fost relativ neinfluentata de afectiunea parenchimatoasa hepatica. Efectele afectiunii hepatice asupra acestui proces depind, probabil, de particularitatile acesteia. Cu toate acestea, afectiunile hepatice cu afectare predominant biliara, cum este ciroza biliara primara, pot avea un efect diferit.

Copii si adolescenti

Au fost evaluati parametrii farmacocinetici la 49 de copii si adolescenti cu transplant renal (cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani) carora li s-a administrat oral micofenolat de mofetil in doza de 600 mg/m2 de doua ori pe zi. Aceasta doza a determinat atingerea unor valori ale ASC a AMF similare celor observate la adultii cu transplant renal carora li s-a administrat micofenolat in doza de 1 g de doua ori pe zi, in perioada imediat urmatoare si perioada tardiva posttransplant. Valorile ASC ale AMF in perioada precoce si perioada tardiva posttransplant au fost similare pentru toate grupele de varsta.

Varstnici

La varstnici (mai mare sau egal cu 65 de ani), nu s-a evaluat in mod specific profilul farmacocinetic al micofenolatului de mofetil.

Paciente care utilizeaza contraceptive orale

In cadrul unui studiu de administrare concomitenta a micofenolatului de mofetil (1 g de doua ori pe zi) si a contraceptivelor orale care contin etinilestradiol (0,02 mg pana la 0,04 mg) si levonorgestrel (0,05 mg pana la 0,15 mg), desogestrel (0,15 mg) sau gestoden (0,05 mg pana la 0,10 mg), efectuat la 18 femei fara transplant (care nu utilizau alt imunosupresor), pe o perioada de 3 cicluri menstruale consecutive, s-a demonstrat ca micofenolatul de mofetil nu prezinta nicio influenta relevanta clinic asupra efectului de suprimare a ovulatiei a contraceptivelor orale. Concentratiile plasmatice de hormon luteinizant (LH), hormon foliculostimulant (FSH) si progesteron nu au fost influentate semnificativ.

Farmacocinetica contraceptivelor orale nu a fost influentata de administrarea concomitenta a micofenolatului de mofetil (vezi si pct. 4.5).