Meriofert 150UI solutie injectabila, 10 flacoane, Ibsa

Indicatii
Inducerea ovulatiei: pentru inducerea ovulatiei la femei cu amenoree sau anovulatie care nu au raspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.

Hiperstimulare ovariana controlata (HOC) in cadrul tehnologiei de reproducere asistata medical (TRA): inducerea dezvoltarii foliculare multiple la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistata asa cum este fertilizarea in vitro (FIV).

Dozaj
Doze

Tratamentul cu Meriofert trebuie sa fie initiat sub supravegherea unui medic cu experienta in tratamentul problemelor de infertilitate.

Exista mari variatii inter- si intra-individuale ale raspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene. Acest lucru face imposibila stabilirea unei scheme terapeutice uniforme. Prin urmare, doza trebuie sa fie ajustata individual, in functie de raspunsul ovarian. Aceasta necesita ecografie si poate include, de asemenea, monitorizarea concentratiilor plasmatice de estradiol.

Femei cu anovulatie:
Obiectivul unui tratament cu Meriofert este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur, din care ovulul va fi eliberat dupa administrarea de gonadotropina corionica umana (hCG).

Meriofert poate fi administrat prin injectare zilnica. La pacientele cu menstruatie, tratamentul trebuie sa inceapa in primele 7 zile ale ciclului menstrual.

Un protocol folosit frecvent incepe cu o doza de 75 pana la 150 UI de FSH pe zi care, daca este

necesar, este marita cu 37,5 UI (pana la 75 UI), de preferat la intervale de 7 sau 14 zile, in scopul de a obtine un raspuns adecvat, dar nu excesiv.

Dozele maxime zilnice de HMG Meriofert nu trebuie, in general, sa depaseasca 225 UI.

Tratamentul trebuie ajustat la raspunsul individual al pacientei, evaluat prin masurarea dimensiunii foliculului prin ecografie si/sau prin valoarea concentratiilor plasmatice de estrogen.

Doza zilnica este apoi mentinuta pana cand se obtin conditiile pre-ovulatorii. De obicei, 7 pana la 14 zile de tratament sunt suficiente pentru a atinge aceasta stare.

Administrarea Meriofert este apoi intrerupta si ovulatia poate fi indusa prin administrarea de gonadotropina corionica umana (hCG).

In cazul in care numarul de foliculi care raspund este prea mare sau concentratiile plasmatice de estradiol cresc prea repede, adica mai mult decat dublarea zilnica a concentratiei de estradiol timp de doua sau trei zile consecutiv, doza zilnica trebuie scazuta. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcina, prezenta mai multor foliculi pre-ovulatorii care depasesc 14 mm semnaleaza riscul unei sarcini multiple. In acest caz, administrarea de hCG trebuie intrerupta, iar sarcina trebuie evitata pentru a preveni o sarcina multipla. Pacienta trebuie sa utilizeze o metoda contraceptiva de tip bariera sau sa se abtina de la a avea contact sexual pana la declansarea urmatoarei sangerari menstruale (vezi pct 4.4). Tratamentul trebuie reinceput in urmatorul ciclu de tratament cu o doza mai mica decat in ciclul anterior.

In cazul in care o pacienta nu raspunde adecvat dupa 4 saptamani de tratament, ciclul trebuie

abandonat, iar tratamentul trebuie reinceput la o doza initiala mai mare decat in ciclul anterior. Odata obtinut raspunsul ideal, o singura injectie de 5000 UI pana la 10000 UI de hCG trebuie administrata la 24 pana la 48 ore de la ultima injectie cu Meriofert.

Se recomanda ca pacienta sa aiba contact sexual in ziua injectarii de hCG si in ziua urmatoare. Alternativ, poate fi efectuata inseminarea intrauterina.

Femeile supuse stimularii ovariene pentru inducerea dezvoltarii foliculare multiple ca parte a tehnologiei de reproducere asistata:
Scaderea secretiei glandei pituitare, pentru a suprima valorile maxime de LH endogen si pentru a controla concentratiile bazale de LH se realizeaza acum in mod obisnuit prin administrarea unui agonist al hormonului de eliberare de gonadotropina (GnRH agonist) sau prin administrarea unui antagonist al hormonului de eliberare de gonadotropina (GnRH antagonist).

Intr-un protocol utilizat in mod obisnuit, administrarea de Meriofert incepe la aproximativ doua saptamani dupa initierea tratamentului cu agonist si ambele tratamente sunt apoi continuate pana la realizarea dezvoltarii foliculare adecvate. De exemplu, dupa doua saptamani de scadere a secretiei glandei pituitare induse de terapia cu agonist, sunt administrate 150-225 UI de Meriofert in primele cinci-sapte zile. Doza este apoi ajustata, in functie de raspunsul ovarian al pacientei.

Un protocol alternativ pentru hiperstimularea ovariana controlata implica administrarea de 150 pana la 225 UI de Meriofert zilnic, incepand din a 2-a sau a 3-a zi a ciclului. Tratamentul este continuat pana se atinge o dezvoltare foliculara suficienta (evaluata prin monitorizarea concentratiilor plasmatice de

estrogen si/sau ecografic), cu ajustarea dozei conform raspunsului pacientului (de obicei, o doza nu

mai mare de 450 UI pe zi). Dezvoltarea foliculara adecvata se obtine de obicei, in medie, in jurul celei de-a zecea zi de tratament (5 pana la 20 zile).

Cand este obtinut un raspuns optim, se administreaza o injectie unica de 5000 UI pana la 10000 UI de hCG, la 24 pana la 48 ore de la ultima injectie cu Meriofert, pentru inducerea maturarii foliculare finale.

Recuperarea ovocitului se realizeaza 34-35 ore mai tarziu.

Copii si adolescenti

Medicamentul nu este indicat pentru utilizare la copii si adolescenti.

Mod de administrare

Meriofert este destinat pentru administrarea subcutanata si intramusculara. Pulberea trebuie reconstituita imediat inainte de utilizare cu solventul furnizat.

Pentru a preveni durerea indusa de injectie si pentru a reduce scurgerea de la locul injectarii, Meriofert trebuie administrat lent subcutanat. Locul de injectare subcutanata trebuie schimbat, pentru a preveni lipoatrofia.

Orice cantitate de solutie neutilizata trebuie aruncata.

Injectiile subcutanate pot fi autoadministrate de catre pacienta, cu conditia ca instructiunile si recomandarile medicului sa fie strict urmate.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la menotropina sau la oricare dintre excipienti

Marire a ovarului sau chisturi care nu au legatura cu sindromul ovarian polichistic

Sangerare ginecologica de cauza necunoscuta

Carcinom ovarian, uterin sau mamar

Tumori de hipotalamus sau de glanda pituitara

Meriofert este contraindicat cand nu poate fi realizat un raspuns eficient, de exemplu:

Insuficienta ovariana primara

Malformatii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina

Tumori fibroase ale uterului incompatibile cu sarcina

Atentionari
Pot aparea reactii anafilactice, in special la pacientele cu hipersensibilitate cunoscuta la gonadotropine.

Prima injectie de Meriofert trebuie efectuata intotdeauna sub supraveghere medicala directa si in clinici cu facilitati pentru resuscitare cardio-pulmonara.

Prima injectie de Meriofert trebuie efectuata sub supraveghere medicala directa.

Autoadministrarile injectabile de Meriofert trebuie sa fie efectuate numai de catre paciente motivate, instruite si bine informate. Inainte de autoadministrarea injectabila, pacientei trebuie sa i se arate cum se efectueaza o injectie subcutanata, indicandu-i locul in care se poate administra injectia, precum si modul de preparare al solutiei injectabile.

Inainte de inceperea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluata, avand in vedere

contraindicatiile adecvate si prezumtive ale unei sarcini. In special, pacientele trebuie evaluate pentru hipotiroidism, insuficienta corticosuprarenaliana, hiperprolactinemie si tumori hipofizare sau hipotalamice, pentru care sunt oferite tratamente specifice adecvate.

Sindromul de hiperstimulare ovariana (SHSO)
Inainte de tratament trebuie efectuata o evaluare ecografica a dezvoltarii foliculare si determinarea concentratiilor plasmatice de estradiol; acestea trebuie monitorizate la intervale regulate in timpul tratamentului. Acest lucru este deosebit de important la inceputul stimularii (vezi mai jos).

In afara de dezvoltarea unui numar mare de foliculi, concentratiile plasmatice de estradiol pot creste foarte rapid, de exemplu, mai mult decat dublarea zilnica pentru doua sau trei zile consecutive si

atingerea de valori excesiv de mari. Diagnosticul de hiperstimulare ovariana poate fi confirmat prin examinarea ecografica. In cazul aparitiei acestei hiperstimulari ovariane nedorite (care nu face parte

din hiperstimularea ovariana controlata in programe de reproducere asistate medical), administrarea de Meriofert trebuie intrerupta. In acest caz trebuie evitata sarcina si administrarea de hCG trebuie

intrerupta, deoarece poate induce, pe langa o ovulatie multipla, sindromul de hiperstimulare ovariana (SHSO). Simptomele clinice si semnele sindromului de hiperstimulare ovariana usoara sunt durerile abdominale, greata, diaree si marirea usoara pana la moderata a ovarelor si aparitia chisturilor

ovariene. In cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariana severa, care poate pune viata in pericol. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (predispuse la ruptura), ascita, adesea hidrotorax si crestere in greutate. In cazuri rare, poate sa apara tromboembolism venos sau arterial in asociere cu SHSO (vezi pct 4.8).

Sarcini multiple

La pacientele supuse procedurilor de TRA, riscul sarcinilor multiple este legat in principal de numarul embrionilor inserati. La pacientele care au urmat un tratament pentru inducerea ovulatiei, incidenta sarcinilor si nasterilor multiple este crescuta, comparativ cu conceptia naturala. Majoritatea sarcinilor multiple sunt gemelare. Pentru a reduce riscul sarcinii multiple, se recomanda monitorizarea atenta a raspunsului ovarian.

Pierdere a sarcinii

Incidenta avortului spontan este mai mare la pacientele tratate cu FSH decat la populatia generala, dar este comparabila cu incidenta intalnita la femeile cu alte tulburari de fertilitate.

Sarcina ectopica

Deoarece femeile infertile care beneficiaza de reproducere asistata, in special FIV, au adesea anomalii tubare, incidenta sarcinilor ectopice poate fi crescuta. De aceea, confirmarea ecografica precoce a

faptului ca sarcina este intrauterina este importanta.

Neoplasme ale aparatului genital

Au fost raportate neoplasme ovariene si ale altor organe ale aparatului reproducator, atat benigne cat si maligne, la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice pentru infertilitate. Nu este inca stabilit daca tratamentul cu gonadotropine creste riscul de referinta de aparitie al acestor tumori la femeile infertile.

Malformatii congenitale

Prevalenta malformatiilor congenitale dupa TRA poate fi usor mai mare decat dupa conceptia naturala. Acest lucru este considerat a fi determinat de diferentele dintre caracteristicile parentale (de exemplu, varsta mamei, caracteristicile spermei) si de incidenta sarcinilor multiple.

Evenimente tromboembolice

Femeile cu factori de risc general cunoscuti pentru evenimente tromboembolice, cum sunt

antecedentele personale sau familiale, obezitate severa (indicele de masa corporala peste 30 kg/m2) sau trombofilie, pot prezenta un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase sau arteriale in timpul sau dupa tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrarii de gonadotropine trebuie puse in balanta cu riscurile (vezi pct 4.8).

Informatii suplimentare

Acest medicament contine mai putin de 1 mmol sodiu (23 mg) per solutie reconstituita, adica este practic lipsit de sodiu.

Interactiuni
Nu s-au efectuat studii privind interactiunile intre medicamente pentru Meriofert la om. Desi nu exista experienta clinica, este de asteptat ca utilizarea concomitenta a Meriofert 75-150 UI si a citratului de clomifen sa poata creste raspunsul folicular. Atunci cand se utilizeaza GnRH agonist pentru

desensibilizarea hipofizara, poate fi necesara o doza mai mare de Meriofert de 75-150 UI pentru a obtine un raspuns folicular adecvat.

Sarcina
Sarcina

Meriofert nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.

Nu a fost raportat niciun risc teratogen dupa stimularea ovariana controlata in utilizarea clinica cu gonadotropine urinare. Pana in prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante.

Studiile la animale nu au evidentiat efecte teratogene.

Alaptarea

Meriofert nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

In timpul alaptarii secretia de prolactina poate determina un raspuns slab la stimulare ovariana.

Condus auto
Este putin probabil ca Meriofert sa aiba o influenta asupra performantei pacientei de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Cea mai relevanta reactie adversa la medicament in studiile clinice cu Meriofert este (in functie de doza) hiperstimularea ovariana (SHSO), in general usoara, cu o crestere redusa a ovarelor, disconfort abdominal sau durere. Un singur caz de SHSO a fost sever.

Cele mai frecvente reactii adverse asociate cu administrarea de Meriofert au fost cefaleea si distensia abdominala, precum si greata, oboseala, ameteli si durere la locul de injectare.

Tabelul de mai jos prezinta principalele reactii adverse (peste 1%) la femeile tratate cu Meriofert in studiile clinice in functie de aparate, sisteme si organe si frecventa. In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

In cadrul fiecarei clase de aparate, sisteme si organe, reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, cele mai frecvente reactii fiind primele, folosind urmatoarea conventie:

Foarte frecvente ( 1/10); frecvente (1/100 si sub 1/10); mai putin frecvente (1/1000 si sub 1/100); rare (1/10000 si sub 1/1000); foarte rare (sub 1/10,000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

*Este prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumita reactie; sinonime sau afectiunile inrudite nu sunt enumerate, dar ar trebui sa fie, de asemenea, luate in considerare.

Din studiile publicate, urmatoarele reactii adverse au fost observate la pacientele tratate cu gonadotropine umane de menopauza.

*Hiperstimularea ovariana severa (SHSO sever), cu crestere ovariana marcata si formarea de chisturi, dureri abdominale acute, ascita, revarsat pleural, hipovolemie, soc si tulburari tromboembolice. (Vezi si pct. 4.4)

Torsiune de ovar, de obicei in asociere cu cazuri severe de SHSO

Efractia chisturilor ovariene cu hemoragie intraperitoneala, au fost raportate rezultate letale cauzate de efractia chisturilor.

*Dupa tratamentul cu medicamente ce contin gonadotropina au fost raportate, de asemenea, reactii alergice, cu simptome generalizate. (Vezi si pct. 4.4)

Reactiile locale la nivelul locului de injectare, cum ar fi durere, roseata, invinetire, tumefiere si/sau iritatie sunt reactii adverse prevazute dupa administrarea de gonadotropine.

Frecventa acestor evenimente este prevazuta a fi mai mare in cazul administrarii pe cale intramusculara decat in cazul administrarii subcutanate.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din

domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a

Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro. Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Nu sunt disponibile date despre toxicitatea acuta a menotropinei la om, dar toxicitatea acuta a preparatelor gonadotropinice urinare in studiile la animale s-a dovedit a fi foarte scazuta. O doza prea mare de menotropina poate duce la hiperstimularea ovarelor (vezi pct 4.4).

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: gonadotropine, codul ATC: G03GA02

Substanta activa din Meriofert este gonadotropina umana de menopauza cu puritate inalta.

Activitatea FSH din Meriofert se obtine din urina femeilor post-menopauza; activitatea LH se obtine din urina femeilor post-menopauza si urina femeilor gravide. Preparatul este standardizat pentru a avea un raport de activitate FSH/LH de aproximativ 1.

In ovare, componenta FSH din HMG induce o crestere a numarului de foliculi in faza de crestere si stimuleaza dezvoltarea lor. FSH creste producerea de estradiol in celulele granuloase, prin aromatizarea androgenilor care provin din celulele tecale, sub influenta componentei LH.

Proprietati farmacocinetice
Eficacitatea biologica a menotropinei este, in principal, datorata continutului sau de FSH.

Farmacocinetica menotropinei dupa administrarea intramusculara sau subcutanata prezinta o mare variabilitate inter-individuala. Conform datelor colectate din studiile efectuate cu menotropina, dupa o singura injectie de 300 UI, nivelul maxim seric de FSH este atins la aproximativ 19 ore dupa

administrare intramusculara si la 22 de ore dupa administrare subcutanata. Concentratiile plasmatice maxime de FSH au ajuns la 6,5 ± 2,1 UI/l, cu o ASC0-t de 438,0 ± 124,0 UI x ora/l dupa administrarea

i.m. Dupa administrarea s.c., Cmax a ajuns la 7,5 ± 2,8 UI/l, cu o ASC0-t de 485,0 ± 93,5 UI x ora /l. Valorile ASC si Cmax pentru LH au reiesit a fi semnificativ mai mici in grupul cu administrare s.c. comparativ cu grupul cu administrare i.m. Acest rezultat poate fi determinat de nivelurile foarte scazute detectate (aproape de sau sub limita de detectie) in ambele grupuri si unei mari variabilitati intra- si inter-individuale.

Dupa aceea, concentratia plasmatica scade cu un timp de injumatatire de aproximativ 45 ore dupa administrarea intramusculara si 40 ore dupa administrarea subcutanata.

Excretia de menotropina, in urma administrarii, este predominant renala.

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacientele cu insuficienta hepatica sau renala.

Date preclinice de siguranta
Nu au fost efectuate studii non-clinice cu Meriofert.