Levant 30mg, 14 capsule gastrorezistente, Terapia

Indicatii

• Tratamentul ulcerului gastric si duodenal. Tratamentul esofagitei de reflux.
• Profilaxia esofagitei de reflux.
• Eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori ( H. Pylori), in asociere cu tratamentul antibiotic adecvat, la pacienti cu ulcere asociate infectiei cu H. pylori.
• Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacientii care necesita tratament continuu cu AINS.
• Profilaxia ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacientii cu risc (vezi pct. 4.2) care necesita tratament continuu.
• Boala de reflux gastroesofagian simptomatica. Sindrom Zollinger-Ellison.

Dozaj
Doze

Tratamentul ulcerului duodenal

Doza recomandata este de 30 mg lansoprazol o data pe zi, timp de 2 saptamani. La pacientii care nu sunt complet vindecati in aceasta perioada, tratamentul trebuie continuat cu aceeasi doza, timp de alte doua saptamani.

Tratamentul ulcerului gastric

Doza recomandata este de 30 mg lansoprazol o data pe zi, timp de 4 saptamani. In mod normal, ulcerul se vindeca in decurs de 4 saptamani; cu toate acestea, la pacientii care nu s-au vindecat complet in acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeasi doza, timp de alte 4 saptamani.

Esofagita de reflux

Doza recomandata este de 30 mg lansoprazol o data pe zi, timp de 4 saptamani. La pacientii care nu sunt complet vindecati in acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeasi doza timp de alte 4 saptamani.

Profilaxia esofagitei de reflux 15 mg lansoprazol o data pe zi.

Doza poate fi crescuta pana la 30 mg lansoprazol pe zi, dupa cum este necesar.

Eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori

Atunci cand se selecteaza tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute in vedere recomandarile oficiale locale cu privire la rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar uneori poate dura pana la 14 zile) si utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.

Doza recomandata de Levant este de 30 mg de doua ori pe zi, timp de 7 zile, in asociere cu unul dintre urmatoarele antibiotice:

claritromicina 250-500 mg de doua ori pe zi + amoxicilina 1 g de doua ori pe zi claritromicina 250 mg de doua ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de doua ori pe zi

Eradicarea infectiei cu H. pylori dupa administrarea claritromicinei in asociere cu Levant si cu amoxicilina sau metronidazol se obtine in pana la 90% din cazuri.

Dupa sase luni de la eradicarea cu succes a infectiei, riscul de reinfectie este scazut iar recaderea este, ca urmare, putin probabila.

De asemenea, a fost examinata utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de doua ori pe zi, amoxicilina 1 g de doua ori pe zi si metronidazol 400 - 500 mg de doua ori pe zi. S-au observat rate de eradicare a infectiei mai mici atunci cand s-a utilizat aceasta asociere comparativ cu schemele terapeutice in care s-a administrat claritromicina. Acest tratament poate fi adecvat pentru pacientii la care nu se poate administra claritromicina ca parte a tratamentului de eradicare, atunci cand ratele de rezistenta locala la metronidazol sunt scazute.

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale benigne asociat tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), la pacientii care necesita tratament continuu cu AINS

Doza recomandata este de 30 mg lansoprazol o data pe zi, timp de 4 saptamani. La pacientii care nu sunt complet vindecati, tratamentul poate fi continuat timp de alte 4 saptamani. Pentru pacientii cu risc sau care prezinta ulcere cu vindecare dificila, trebuie probabil sa se administreze un tratament pe o perioada mai prelungita si/sau o doza mai mare.

Profilaxia ulcerelor gastrice si duodenale determinate de AINS la pacientii cu risc (cum sunt varsta mai mult de 65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesita tratament prelungit cu AINS Doza recomandata este de 15 mg lansoprazol o data pe zi. In cazul esecului tratamentului, trebuie administrata o doza de 30 mg o data pe zi.

Boala de reflux gastroesofagian simptomatica

Doza recomandata este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o data pe zi.

Ameliorarea simptomelor se obtine rapid.

Trebuie luata in considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Daca simptomele nu se amelioreaza in decurs de 4 saptamani de tratament cu o doza zilnica de 30 mg, se recomanda efectuarea unor examinari suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison

Doza initiala recomandata este de 60 mg lansoprazol o data pe zi. Doza trebuie ajustata in mod individual iar tratamentul trebuie continuat atat timp cat este necesar. S-au utilizat doze zilnice de pana la 180 mg. Daca doza zilnica necesara depaseste 120 mg, trebuie administrata in doua prize divizate.

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacienti cu insuficienta renala.

Insuficienta hepatica

Pacientii cu hepatopatie moderata sau severa trebuie monitorizati periodic si se recomanda o scadere cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Varstnici

Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la varstnici, poate fi necesara o ajustare a dozei in functie de cerintele individuale. La varstnici nu trebuie depasita doza zilnica de 30 mg, cu exceptia cazului in care exista indicatii clinice care impun acest lucru.

Copii si adolescenti

Nu se recomanda administrarea Levant la copii si adolescenti, intrucat datele clinice sunt limitate (vezi si pct. 5.2). Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu varsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au demonstrat efecte benefice in tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.

Mod de administrare

Pentru obtinerea unui efect optim, Levant trebuie administrat o data pe zi, dimineata, cu exceptia cazului in care este utilizat pentru eradicarea infectiei cu H. pylori; in acest caz, tratamentul trebuie sa fie administrat de doua ori pe zi, dimineata si seara.

Levant trebuie administrat cu cel putin 30 de minute inainte de masa (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie inghitite intregi, cu lichid.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusa posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci cand se efectueaza tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca simptomele si intarzia diagnosticul.

Lansoprazolul, la fel ca toti inhibitorii pompei de protoni (PPI), ar putea creste numarul de bacterii prezente in mod normal in tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la cresterea riscului de aparitie a infectiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella, Campylobacter si, in special la pacientii spitalizati, de Clostridium difficile.

Nu este recomandata administrarea concomitenta de lansoprazol cu inhibitori de proteaza HIV pentru care absorbtia depinde de pH-ul acid gastric, cum sunt atazanavir si nelfinavir, datorita reducerii semnificative a biodisponibilitatii acestora (vezi pct. 4.5). Daca administrarea concomitenta a lansoprazolului cu inhibitori de proteaza HIV este inevitabila, se recomanda monitorizarea clinica atenta.

Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severa a fost raportata la pacientii tratati cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel putin trei luni, si, in cele mai multe cazuri timp de un an. Pot sa apara manifestari grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseala, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara, dar acestea pot incepe insidios si pot sa fie trecute cu vederea. La majoritatea pacientilor afectati, hipomagneziemia s-a imbunatatit dupa administrarea de magneziu si intreruperea tratamentului cu IPP.

Profesionistii din domeniul sanatatii trebuie sa ia in considerare masurarea nivelurilor de magneziu inainte de inceperea tratamentului si periodic in timpul tratamentului cu IPP la pacientii pentru care se recomanda tratament prelungit sau care au tratament cu IPP si cu digoxina sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).

Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Levant trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.

Tratamentul zilnic cu medicamente care reduc cantitatea de acid gastric pe o perioada prelungita de timp (cativa ani) poate duce la malabsorbtia cianocobalaminei (vitamina B12) cauzata de hipo- sau achlorhidrie. Deficitul de cianocobalamina trebuie luat in considerare la pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison si alte afectiuni patologice hipersecretorii care necesita tratament pe termen lung, la persoanele cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru reducerea absorbtiei de vitamina B12 (cum sunt varstnicii) cu tratament pe termen lung sau daca sunt observate simptome clinice.

Lansoprazolul trebuie utilizat cu precautie in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica moderata si severa (vezi pct. 4.2 si 5.2).

La pacientii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luata in considerare posibilitatea unei infectii cu H. pylori.

In cazul in care lansoprazolul este administrat in asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea infectiei cu H. pylori, trebuie sa se respecte, de asemenea, si instructiunile de utilizare a acestor antibiotice.

Datorita datelor limitate privind siguranta la pacienti care urmeaza tratament de intretinere timp de mai mult de un an, trebuie sa se efectueze revizuirea periodica a tratamentului si evaluarea completa a raportului risc/beneficiu.

S-au raportat cazuri foarte rare de colita la pacientii tratati cu lansoprazol. Ca urmare, in caz de diaree severa si/sau persistenta, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului.

Cu exceptia pacientilor tratati pentru eradicarea infectiei cu H. pylori, daca diareea persista, administrarea lansoprazolului trebuie intrerupta, datorita posibilitatii prezentei colitei microscopice cu cresterea stratului de colagen sau infiltrarea celulelor inflamatorii observate in submucoasa intestinului gros. In majoritatea cazurilor, simptomele colitei microscopice se rezolva la intreruperea administrarii lansoprazolului.

Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacientii care necesita tratament continuu cu AINS trebuie sa fie limitat la pacientii cu risc crescut (de exemplu in caz de hemoragii gastro-intestinale in antecedente, perforatie sau ulcer, varsta inaintata, utilizare concomitenta a unor medicamente despre care se cunoaste faptul ca maresc posibilitatea de aparitie a unor reactii adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenta unui factor de comorbiditate important sau administrarea prelungita a dozelor maxime recomandate de AINS).

Administrarea de inhibitori de pompa de protoni (IPP) in special in doze mari si pe perioade indelungate (peste un an) poate creste moderat riscul de fractura de sold, de incheietura mainii si de fractura a coloanei vertebrale, mai ales la varstnici sau in prezenta altor factori de risc recunoscuti. Studiile observationale indica faptul ca medicamentele inhibitoare de pompa de protoni pot determina cresterea cu 10-40% a riscului de fractura. In anumite cazuri, respectiva crestere este determinata de alti factori de risc. Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie tratati conform ghidurilor clinice curente si trebuie sa beneficieze de un aport adecvat de vitamina D si calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompa de protoni sunt asociati cu cazuri foarte rare de LECS.

Daca apar leziuni, mai ales in zonele expuse la soare ale pielii, si daca acestea sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze imediat medicului, iar profesionistul in domenul sanatatii trebuie sa ia in considerare oprirea administrarii Levant. Aparitia LECS dupa tratamentul anterior cu un inhibitor de pompa de protoni poate creste riscul de LECS in cazul utilizarii altor inhibitori de pompa de protoni (vezi pct. 4.8).

Datorita continutului in zahar, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Efecte ale lansoprazolului asupra altor medicamente Medicamente cu absorbtie pH-dependenta
Lansoprazolul poate influenta absorbtia medicamentelor la care pH-ul gastric este decisiv pentru biodisponibilitatea orala.

Inhibitorii de proteaza HIV:

Nu este recomandata administrarea concomitenta de lansoprazol cu inhibitori de proteaza HIV pentru care absorbtia depinde de pH-ul acid gastric, cum sunt atazanavir si nelfinavir, datorita reducerii semnificative a biodisponibilitatii acestora (vezi pct. 4.4).

Un studiu a aratat ca administrarea concomitenta a lansoprazolului (60 mg o data pe zi) in asociere cu atazanavir 400 mg la voluntari sanatosi a determinat scaderea substantiala a expunerii la atazanavir (o scadere de aproximativ 90% a ASC si a Cmax).

Ketoconazol si itraconazol

Absorbtia ketoconazolului si a itraconazolului de la nivelul tractulului gastro-intestinal este crescuta in prezenta aciditatii gastrice. Administrarea lansoprazolului poate determina concentratii subterapeutice ale ketoconazolului si itraconazolului si, ca urmare, aceasta asociere trebuie evitata.

Digoxina

Administrarea concomitenta de lansoprazol si digoxina poate determina cresterea concentratiilor plasmatice ale digoxinei. Ca urmare, concentratiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate si, daca este necesar, doza de digoxina trebuie ajustata atunci cand se incepe si cand se termina tratamentul cu lansoprazol.

Medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P 450
Lansoprazolul poate creste concentratia plasmatica a medicamentelor care sunt metabolizate de catre CYP 3A4. Se recomanda precautie in cazul asocierii lansoprazolului cu medicamente care sunt metabolizate de catre aceasta izoenzima si care au un indice terapeutic restrans.

Warfarina

Au existat raportari privind cresterea INR si a timpului de protrombina la pacientii care au primit IPP si warfarina concomitent. Cresteri ale INR si ale timpului de protrombina poate duce la sangerari anormale si chiar la deces. Pacientii tratati concomitent cu lansoprazol si warfarina pot fi monitorizati pentru cresterea valorii INR si a timpului de protrombina.

Teofilina

Lansoprazolul scade concentratia plasmatica a teofilinei, ceea ce poate diminua efectul terapeutic anticipat la administrarea dozei. Trebuie luata in considerare monitorizarea pacientilor la administrarea concomitenta de lansoprazol cu teofilina.

Tacrolimus

Administrarea concomitenta cu lansoprazolul creste concentratiile plasmatice de tacrolimus (un substrat al CYP3A si al gp P). Expunerea la lansoprazol a crescut expunerea medie la tacrolimus cu pana la 81%.

Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice de tacrolimus atunci cand se incepe sau se incheie un tratament concomitent cu lanzoprazol.

Medicamente transportate de catre glicoproteina P
S-a observat ca lansoprazolul inhiba proteina de transport, glicoproteina P (gp P) in vitro. Relevanta clinica a acestei observatii nu este cunoscuta.

Efecte ale altor medicamente asupra lansoprazolului

Medicamentele care inhiba CYP 2C19
Fluvoxamina

In cazul administrarii concomitente a lansoprazolului cu fluvoxamina, un inhibitor al CYP 2C19, trebuie avuta in vedere scaderea dozei: Concentratiile plasmatice ale lansoprazolului cresc de pana la 4 ori.

Medicamentele inductoare ale CYP 2C19 si CYP 3A4
Inductorii enzimatici ai CYP 2C19 si CYP 3A4, cum este rifampicina si sunatoarea (Hypericum perforatum) pot scadea in mod semnificativ concentratiile plasmatice ale lansoprazolului.

Alte medicamente
Metotrexat

Utilizarea concomitenta cu metotrexat in doze mari poate duce la cresterea si prelungirea concentratiilor serice de metotrexat si/sau a metabolitului acestuia, ceea ce poate duce la toxicitatea metotrexatului.

Sucralfat/antiacide

Sucralfatul/antiacidele pot scadea bidisponibilitatea lansoprazolului. Prin urmare, lansoprazolul trebuie administrat la interval de cel putin o ora dupa administrarea acestor medicamente.

AINS

Nu au fost demonstrate interactiuni medicamentoase semnificative, din punct de vedere clinic, ale lansoprazolului cu antiinflamatoarele nesteroidiene, desi nu s-au efectuat studii oficiale privind interactiunile de acest tip.

Sarcina
Sarcina:

Nu sunt disponibile date clinice provenite din utilizarea lansoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale nu indica efecte daunatoare directe sau indirecte cu privire la sarcina, dezvoltare embrionara sau fetala, nastere sau dezvoltare postnatala.

Ca urmare, nu se recomanda utilizarea lansoprazolului in timpul sarcinii.

Alaptarea:

Nu se cunoaste daca lansoprazolul se excreta in laptele uman. Studiile la animale au demonstrat excretia lansoprazolului in lapte.

Trebuie luata decizia fie de a intrerupe alaptarea, fie de a intrerupe/de a se abtine de la tratamentul cu lansoprazol, avand in vedere beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului cu lansoprazol pentru femeie.

Fertilitate:

Nu sunt disponibile date privind efectul lansoprazolului asupra fertilitatii. Studiile de reproducere la sobolanii si iepurii gestanti nu au evidentiat afectari ale fertilitatii legate de lansoprazol.

Condus auto
Pot sa apara reactii adverse cum sunt ameteli, vertij, tulburari vizuale si somnolenta (vezi pct. 4.8). In aceste conditii, capacitatea de reactie poate fi diminuata.

Reactii adverse
Frecventele sunt definite astfel: frecvente (≥ 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol la om (desi este posibil ca toxicitatea acuta sa fie scazuta) si, ca urmare, nu se pot stabili instructiuni privind tratamentul. Cu toate acestea, in cadrul studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de pana la 180 mg pe cale orala si de pana la 90 mg pe cale intravenoasa, fara a se observa reactii adverse semnificative.

Vezi pct. 4.8 pentru simptomele posibile ale supradozajului cu lansoprazol.

In cazul suspectarii unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat in mod semnificativ prin hemodializa. In cazul in care este necesar, se recomanda lavaj gastric, administrarea de carbune activat si tratament simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC03

Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni la nivel gastric. Acesta inhiba stadiul final al formarii secretiei acide gastrice prin inhibarea activitatii ATP-azei H+/K+ -dependenta, de la nivelul celulelor parietale gastrice. Inhibarea este dependenta de doza si reversibila, iar efectul se produce atat asupra secretiei acide gastrice bazale, cat si asupra celei stimulate.

Lansoprazolul se concentreaza in celulele parietale si devine activ in mediul acid al acestora, dupa care reactioneaza cu gruparea sulfhidril a ATP-azei H+/K+-dependenta, provocand inhibarea activitatii acestei enzime.

Efectul asupra secretiei acide gastrice:

Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. O singura doza orala de lansoprazol inhiba secretia de acid gastric stimulata de pentagastrina cu aproximativ 80%. Dupa administrarea zilnica repetata timp de sapte zile se obtine inhibarea secretiei acide gastrice in proportie de aproximativ 90%. Efectul este corespunzator secretiei acide gastrice bazale. O singura doza orala de lansoprazol 30 mg scade secretia bazala cu aproximativ 70% si, in consecinta, simptomele pacientilor sunt ameliorate inca de la prima doza. Dupa opt zile de administrare repetata, secretia bazala este redusa cu aproximativ 85%. O ameliorare rapida a simptomelor se obtine prin administrarea zilnica a unei capsule (30 mg), majoritatea pacientilor cu ulcer duodenal vindecandu-se in decurs de 2 saptamani, iar pacientii cu ulcer gastric si esofagita de reflux in decurs de 4 saptamani de tratament. Prin scaderea aciditatii gastrice, lansoprazolul creeaza un mediu in care antibioticele adecvate pot fi eficace impotriva H. pylori.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid. Valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc si ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.

Proprietati farmacocinetice
Lansoprazolul este un amestec racemic format din doi enantiomeri activi care sunt biotransformati in forma activa in mediul acid de la nivelul celulelor parietale. Deoarece lansoprazolul este rapid inactivat de catre acidul gastric, se administreaza pe cale orala sub forma(e) filmata(e) enterosolubila(e) pentru absorbtie sistemica.

Absorbtie si distributie

Lansoprazolul prezinta biodisponibilitate crescuta (80-90%) dupa administrarea unei singure doze. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in decurs de 1,5 - 2,0 ore. Ingestia alimentelor intarzie absorbtia lansoprazolului si scade biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele plasmatice este de 97%.

Metabolism si eliminare

Lansoprazolul este metabolizat in cantitate mare la nivel hepatic, iar metabolitii sunt excretati atat pe cale renala, cat si pe cale biliara. Metabolizarea lansoprazolului este, in principal, catalizata de izoenzima CYP 2C19. Izoenzima CYP 3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizare. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este cuprins intre 1 - 2 ore in urma administrarii unei doze unice sau a unor doze repetate la subiecti sanatosi. Nu exista dovezi privind acumularea in urma administrarii unor doze repetate la subiecti sanatosi. Derivatii sulfona, sulfura si 5-hidroxi- ai lansoprazolului au fost identificati in plasma. Acesti metaboliti prezinta activitate antisecretoare scazuta sau absenta.

Un studiu efectuat cu lansoprazol marcat radioactiv cu izotopul 14C a indicat faptul ca aproximativ o treime din substanta administrata, marcata radioactiv, a fost excretata in urina si doua treimi in materiile fecale.

Farmacocinetica la varstnici

Clearance-ul lansoprazolului este scazut la varstnici, cu o crestere a timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ 50% pana la 100%. Concentratiile plasmatice maxime nu au fost crescute la varstnici.

Farmacocinetica la copii si adolescenti

Evaluarea farmacocinetica la copii cu varsta cuprinsa intre 1 -17 ani a aratat o expunere similara comparativ cu adultii la doze de 15 mg pentru copii sub 30 kg si la doze de 30 mg pentru copii peste 30 kg. Investigarea unei doze de 17 mg/m2 suprafata corporala sau 1 mg/kg greutate corporala, a dus de asemenea, la o expunere la lansoprazol a copiilor cu varsta cuprinsa intre 2-3 luni pana la un an, comparabila cu adultii.

O expunere mai mare la lansoprazol in comparatie cu adultii a fost observata la copii cu varsta de sub 2-3 luni cu ambele doze de 1,0 mg/kg si 0,5 mg/kg greutate corporala administrate in doza unica.

Farmacocinetica in insuficienta hepatica

Expunerea la lansoprazol este de doua ori mai mare la pacientii cu insuficienta hepatica usoara si mult mai mare la pacientii cu insuficienta hepatica moderata si severa.

Metabolizatori cu activitate enzimatica lenta ai CYP 2C19

Izoenzima CYP 2C19 este supusa polimorfismului genetic iar 2-6% din populatie, reprezentand metabolizatorii cu activitate enzimatica lenta, este homozigota pentru o alela a izoenzimei CYP 2C19 mutanta si, din acest motiv, nu prezinta o enzima functionala CYP 2C19. Expunerea la lansoprazol este de cateva ori mai mare in cazul metabolizatorilor cu activitate enzimatica lenta comparativ cu metabolizatorii cu activitate enzimatica extensiva (MR).

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, toxicitatea asupra functiei de reproducere sau genotoxicitatea.

In doua studii privind carcinogenicitatea efectuate la sobolan, lansoprazolul a determinat, in functie de doza, hiperplazia celulelor ECL de la nivel gastric si tumori carcinoide cu celule ECL asociate cu hipergastrinemie, ca urmare a inhibarii secretiei acide.

S-a observat, de asemenea, metaplazie intestinala, precum si hiperplazia celulelor Leydig si tumori benigne cu celulele Leydig. Dupa 18 luni de tratament a fost observata atrofia retiniana. Aceasta modificare nu a fost observata la maimuta, caine sau soarece.

In studiile de carcinogenitate efectuate la soarece, au fost observate, in mod dependent de doza, hiperplazia celulelor ECL gastrice, precum si tumori hepatice si adenoame ale rete testis.

Relevanta clinica a acestor date nu este cunoscuta.