Leridip 20 mg, 60 comprimate filmate, Berlin-Chemie Ag

Indicatii

Leridip este indicat la adulti pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale, forme usoare si moderate.

Dozaj

Doze

Doza recomandata este de 10 mg administrata oral o data pe zi, cu cel putin 15 minute inainte de masa; doza poate fi crescuta la 20 mg, in functie de raspunsul pacientului.

Stabilirea dozei trebuie facuta cu prudenta, prin crestere treptata, deoarece pot fi necesare 2 saptamani pana la instalarea efectului antihipertensiv maxim.

La unii pacienti, la care tensiunea arteriala nu este controlata adecvat prin administrarea unui singur medicament antihipertensiv, se poate asocia Leridip la un tratament anterior cu: un blocant beta- adrenergic (atenolol), un diuretic (hidroclorotiazida) sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doza-raspuns este ascendenta cu un platou la doze intre 20-30 mg, este improbabil ca eficacitatea sa creasca la doze mai mari, in timp ce reactiile adverse pot fi intensificate.

Varstnici:

Cu toate ca datele de farmacocinetica si experienta clinica sugereaza ca nu este necesara ajustarea dozei zilnice, se recomanda atentie deosebita la initierea tratamentului la varstnici.

Copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea Leridip la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica:

Trebuie acordata o atentie deosebita in perioada de initiere a tratamentului la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica usoara sau moderata. Desi schema zilnica de tratament recomandata contine doze care pot fi tolerate de catre aceste subgrupe de pacienti, o crestere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipina trebuie realizata cu atentie.
Efectul antihipertensiv poate fi crescut la pacientii cu insuficienta hepatica si in consecinta trebuie luata in calcul ajustarea dozelor.

Leridip este contraindicat la pacienti cu insuficienta hepatica severa sau la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), inclusiv la pacientii care efectueaza sedinte de dializa (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Mod de administrare Administrare orala

Precautii care trebuie luate inainte de manipularea sau administrarea medicamentului:

- Tratamentul este de preferat sa fie administrat dimineata cu cel putin 15 minute inainte de micul dejun.

- Acest medicament nu trebuie administrat impreuna cu suc de grapefrut (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Pacienti cu obstacol in ejectia sangelui din ventriculul stang.
• Insuficienta cardiaca congestiva netratata.
• Angina pectorala instabila sau in decurs de o luna de la un infarct miocardic.
• Insuficienta hepatica severa.
• Insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), inclusiv la pacientii care efectueaza sedinte de dializa.
• Administrarea concomitenta cu:

1. inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5),
2. ciclosporine (vezi pct. 4.5),
3. grapefrut sau suc de grapefrut (vezi pct. 4.5).

Atentionari

Sindrom de nod sinusal

Lercanidipina trebuie administrata cu atentie la pacienti cu sindrom de nod sinusal (daca pacientul nu are un pacemaker).

Insuficienta ventriculara stanga

Desi studiile controlate privind hemodinamica nu au relevat perturbari ale functiei ventriculare, este necesara prudenta la pacienti cu insuficienta ventriculara stanga.

Ischemie miocardica

S-a sugerat ca administrarea unor dihidropiridine cu actiune de scurta durata poate fi asociata cu risc cardiovascular crescut la pacienti cu ischemie miocardica. Desi lercanidipina este o substanta cu

actiune de lunga durata, se recomanda prudenta la astfel de pacienti.

La administrarea unor dihidropiridine au fost raportate rar dureri precordiale sau angina pectorala.

La pacientii diagnosticati cu angina pectorala au fost raportate foarte rar cresterea frecventei, duratei sau severitatii atacurilor anginoase. Au fost observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).

Insuficienta renala sau hepatica

La pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata, trebuie acordata o atentie deosebita in perioada de initiere a tratamentului. Desi doza uzuala recomandata de 10 mg pe zi poate fi tolerata, , o crestere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipina ar trebui realizata cu atentie.

Efectul antihipertensiv poate fi crescut la pacientii cu insuficienta hepatica moderata si in consecinta trebuie luata in calcul ajustarea dozelor.

Lercanidipina este contraindicata la pacienti cu insuficienta hepatica severa sau la pacienti cu insuficienta renala (viteza de filtrare glomerulara < 30 ml/min), inclusiv la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa (vezi pct. 4.2 si pct. 4.3).

Dializa peritoneala

Lercanidipina a fost asociata cu aparitia efluentului peritoneal tulbure la pacientii cu dializa peritoneala. Opacitatea se datoreaza cresterii concentratiei de trigliceride in efluentul peritoneal. Cu toate ca mecanismul este necunoscut, opacitatea tinde sa dispara dupa retragerea lercanidipinei. Aceasta este o asociere importanta care trebuie recunoscuta deoarece efluentul peritoneal tulbure poate fi confundat cu peritonita infectioasa avand ca si consecinta spitalizarea inutila si administrarea empirica a antibioticelor.

Inductori ai enzimei CYP3A4

Inductori ai enzimei CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoina, carbamazepina) si rifampicina pot reduce concentratiile plasmatice de lercanidipina, si de aceea eficacitatea antihipertensiva a lercanidipinei poate fi redusa (vezi pct. 4.5).

Alcool etilic

Consumul de alcool etilic in cursul tratamentului trebuie evitat deoarece poate potenta efectul vasodilatator indus de catre medicamentele antihipertensive (vezi pct. 4.5).

Lactoza

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea lercanidipina la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite.

Interactiuni

Administrarea concomitenta cu urmatoarele medicamente este contraindicata

Inhibitori ai enzimei CYP3A4

Lercanidipina este metabolizata de enzima CYP3A4 si de aceea inhibitorii CYP3A4 administrati concomitent pot interactiona cu metabolizarea si eliminarea lercanidipinei.

Un studiu asupra interactiunii cu un inhibitor puternic de CYP3A4, ketoconazol, a aratat o crestere

considerabila a concentratiei plasmatice de lercanidipina (o crestere de 15 ori a ASC si de 8 ori a Cmax pentru enantiomerul S-lercanidipina).

Trebuie evitata prescrierea de lercanidipina impreuna cu inhibitori de CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicina, troleandomicina, claritromicina) (vezi pct. 4.3).

Ciclosporina

Cresterea concentratiilor plasmatice de lercanidipina si ciclosporina a fost observata in cazul

administrarii lor concomitente. Un studiu pe voluntari sanatosi tineri a aratat ca daca ciclosporina este administrata la 3 ore dupa lercanidipina, concentratia plasmatica de lercanidipina nu s-a modificat, dar ASC la ciclosporina a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitenta de lercanidipina cu ciclosporina a dus la cresterea de 3 ori a nivelului plasmatic de lercanidipina si o crestere cu 21% a ASC a ciclosporinei.

Lercanidipina si ciclosporina nu trebuie administrate impreuna (vezi 4.3).

Grapefrut sau suc de grapefrut

Ca si alte dihidropiridine, lercanidipina este sensibila la actiunea grapefrutului sau a sucului de

grapefrut de inhibare a metabolizarii, cu o crestere consecutiva a biodisponibilitatii lor sistemice si o crestere a efectului hipotensiv.

Lercanidipina nu trebuie administrata impreuna cu grapefrut sau suc de grapefrut (vezi 4.3).

Administrarea concomitenta cu urmatoarele medicamente nu este recomandata

Inductori ai CYP3A4

Administrarea concomitenta de lercanidipina si inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivele (de exemplu fenitoina, fenobarbital, carbamazepina) si rifampicina trebuie facuta cu prudenta, deoarece

efectul antihipertensiv poate fi redus; se recomanda masurarea mai frecventa a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Alcool etilic

Consumul de alcool etilic trebuie evitat in timpul tratamentului, deoarece poate potenta efectul vasodilatator al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitenta cu urmatoarele medicamente necesita precautie si ajustarea dozelor

Substraturi ale citocromului CYP3A4

Se recomanda prudenta in cazul administrarii concomitente de lercanidipina cu alte medicamente metabolizate de enzimele citocromului CYP3A4, cum sunt terfenadina, astemizol, antiaritmice de clasa III, de exemplu amiodarona, chinidina, sotalol.

Midazolam

In cazul administrarii orale concomitente de lercanidipina in doza de 20 mg cu midazolam la voluntari varstnici, absorbtia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ 40%) si viteza de absorbtie a scazut (tmax s- a modificat de la 1,75 ore la 3 ore). Concentratiile plasmatice de midazolam nu au fost modificate.

Metoprolol

Atunci cand lercanidipina a fost administrata concomitent cu metoprolol, un blocant beta-adrenergic care se elimina predominant hepatic, biodisponibilitatea metoprololului nu a fost modificata, in timp

ce a lercanidipinei a fost redusa cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic de catre blocantul beta-adrenergic si poate sa apara si in prezenta altor medicamente din aceeasi clasa. In consecinta, lercanidipina se poate administra in conditii de siguranta impreuna cu blocante beta-

adrenergice, dar pot fi necesare ajustari ale dozei.

Digoxina

Administrarea concomitenta de 20 mg lercanidipina la pacienti tratati cronic cu beta-metildigoxina nu a evidentiat nici o interactiune. Totusi, a fost observata o crestere medie cu 33% in Cmax la digoxina, in timp ce ASC si clearance-ul renal nu au fost modificate.

Pacientii tratati concomitent cu digoxina trebuie monitorizati clinic atent privind semnele de toxicitate digitalica.

Administrarea concomitenta cu alte medicamente

Fluoxetina

Un studiu privind interactiunea cu fluoxetina (inhibitor CYP2D6 si CYP3A4), pe voluntari cu varsta medie de 65 ± 7 ani (media ± d.s.), nu a aratat modificari relevante clinic ale farmacocineticii lercanidipinei.

Cimetidina

Administrarea concomitenta de lercanidipina si cimetidina in doze de 800 mg zilnic nu determina modificari semnificative ale concentratiilor plasmatice de lercanidipina, dar pentru doze mai mari se recomanda prudenta, deoarece timpul de injumatatire si efectul hipotensiv ale lercanidipinei pot fi crescute.

Simvastatina

La administrarea concomitenta de 20 mg lercanidipina cu 40 mg simvastatina, ASC pentru

lercanidipina nu a fost semnificativ modificata in timp ce ASC pentru simvastatina a crescut cu 56% si a metabolitului sau activ beta-hidroxiacid cu 28%. Este putin probabil ca aceste modificari sa aiba

relevanta clinica. Nu sunt de asteptat interactiuni cand se administreaza lercanidipina dimineata si simvastatina seara, dupa cum este indicat pentru un astfel de medicament.

Diuretice si inhibitori de enzima de conversie ai angiotensinei (ECA)

Lercanidipina a fost administrata in conditii de siguranta impreuna cu diuretice si cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Alte medicamente care afecteaza tensiunea arteriala

Ca la toate medicamentele antihipertensive, o crestere a efectului hipotensiv poate fi observata la administrarea concomitenta de lercanidipina cu medicamente care afecteaza tensiunea arteriala, precum alfa blocantele utilizate in tratamentul afectiunilor urinare, antidepresivele triciclice, neurolepticele.

La administrarea concomitenta de corticosteroizi poate fi observata scaderea efectului hipotensiv al lercanidipinei.

Sarcina

Nu sunt disponibile date legate de utilizarea lercanidipinei la femeile insarcinate. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte teratogene (vezi pct. 5.3), insa acestea au fost observate la alti compusi dihidropiridinici. Lercanidipina nu trebuie administrata in timpul sarcinii sau la femei aflate la varsta fertila care nu utilizeaza o metoda contraceptiva.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca lercanidipina sau metabolitii sai sunt excretati in laptele matern. Riscurile asupra nou-nascutilor/ copiilor nu pot fi excluse. Lercanidipina nu ar trebui utilizata in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice legate de lercanidipina. La unii pacienti tratati cu medicamente blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificari biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor, care pot afecta fecundatia. In cazurile in care fertilizarea in-vitro esueaza in repetate randuri si nu poate fi gasita o alta explicatie, trebuie luata in considerare posibilitatea ca blocantele

canalelor de calciu sa fie cauza.

Condus auto

Lercanidipina are influenta mica asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, trebuie tinut cont ca uneori pot sa apara ameteli, astenie, oboseala si rar somnolenta.

Reactii adverse

Sumar al profilului de siguranta

Profilul de siguranta al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 – 20 mg o data pe zi, a fost evaluat in studii clinice placebo – controlate (1200 pacienti au primit lercanidipina si 603 pacienti placebo) si in studii clinice controlate activ si necontrolate pe termen lung, pe un numar de 3676 pacienti hipertensivi carora li s-a administrat lercanidipina.

Cele mai frecvente reactii adverse raportate in studiile clinice si dupa punerea pe piata sunt: edem periferic, cefalee, congestia fetei, tahicardie si palpitatii.

Lista tabelara a reactiilor adverse

In tabelul de mai jos sunt prezentate reactiile adverse la medicament, raportate in studiile clinice si dupa punerea pe piata, legate cel putin cauzal, grupate conform clasificarii MedDRA pe aparate, sisteme si organe, si ordonate dupa frecventa: (foarte frecvente (mai mare sau egal ca 1/10); frecvente (mai mare sau egal ca 1/100 si mai mic de 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal ca 1/1000 si mai mic de 1/100); rare (mai mare sau egal ca 1/10000 si mai mic de 1/1000); foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)). In cadrul fiecarui grup de frecventa, reactiile adverse raportate sunt prezentate in ordinea descresterii severitatii.

1reactii adverse raportate spontan, la nivel global, dupa punerea pe piata

Descrierea reactiilor adverse selectate

In studiile clinice placebo controlate incidenta edemului periferic a fost de 0,9% la administrarea a 10

– 20 mg lercanidipina si de 0,83% la placebo. In studiile clinice pe termen lung, aceasta frecventa a ajuns la 2% din totalul participantilor.

Lercanidipina nu pare sa influenteze glicemia sau valorile lipidelor plasmatice.

Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angina pectorala. Foarte rar, la pacientii cu angina pectorala preexistenta se pot produce cresterea frecventei, duratei sau severitatii atacurilor anginoase. Izolat, sunt posibile cazuri de infarct miocardic.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a

Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Supradozaj

In perioada de dupa punerea pe piata au fost raportate unele cazuri de supradozaj, variind de la 30-40 mg pana la 800 mg lercanidipina, inclusiv raportari de tentative de suicid.

Simptome

Ca si in cazul altor dihidropiridine, supradozajul poate produce vasodilatatie periferica excesiva, cu hipotensiune arteriala marcanta si tahicardie reflexa. Cu toate acestea, la doze foarte mari, selectivitatea periferica se poate pierde, cauzand bradicardie si efect introp negativ. Cele mai frecvente reactii adverse asociate cu supradozajul au fost hipotensiune arteriala, ameteli, cefalee si palpitatii.

Tratament

Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic, necesita instituirea tratamentului de sustinere a functiei cardiovasculare si respiratorii, ridicarea extremitatilor si trebuie acordata atentie la volumul de fluide circulante din organism si la cantitatea de urina eliminata.

Datorita efectului farmacologic prelungit al lercanidipinei, este esentiala monitorizarea functiei cardiovasculare a pacientului cel putin 24 ore dupa o supradoza.

Deoarece lercanidipina se leaga in procent mare de proteinele plasmatice, este putin probabil ca dializa sa fie eficienta. Pacientii la care se anticipeaza o intoxicatie moderata pana la severa, trebuie

monitorizati cu foarte mare atentie.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect predominant vascular – Derivati de dihidropiridina, codul ATC: C08CA13

Mecanism de actiune

Lercanidipina este un blocant al canalelor de calciu care face parte din grupa dihidropiridinelor; inhiba influxul transmembranar al calciului la nivelul miocardului si al musculaturii netede. Mecanismul actiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede vasculare, ceea ce produce o scadere a rezistentei periferice totale.

Efecte farmacodinamice

Cu toate ca timpul sau de injumatatire plasmatica prin eliminare este scurt, lercanidipina are durata de actiune antihipertensiva lunga datorita coeficientului mare de partitie membranara. De asemenea, este lipsita de efect inotrop negativ, datorita selectivitatii sale vasculare mari.

Deoarece vasodilatatia produsa de Leridip se realizeaza treptat, hipotensiunea arteriala acuta cu tahicardie reflexa a fost observata rareori la pacientii hipertensivi.

Ca si in cazul altor 1,4-dihidropiridine, activitatea antihipertensiva a lercanidipinei este datorata in principal S-enantiomerului.

Eficacitate si siguranta clinica

Profilul de siguranta al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 – 20 mg o data pe zi, a fost evaluata in studii clinice placebo – controlate (1200 pacienti au primit lercanidipina si 603 pacienti placebo) si in studii clinice controlate activ si necontrolate pe termen lung, pe un numar de 3676 pacienti hipertensivi carora li s-a administrat lercanidipina.

Majoritatea studiilor clinice au fost efectuate la pacienti cu hipertensiune arteriala esentiala usoara pana la moderata (incluzand varstnici si pacienti cu diabet), carora li s-a administrat lercanidipina ca monoterapie sau in combinatie cu inhibitori ECA, diuretice sau beta-blocante.

Suplimentar fata de studiile clinice conduse pentru a sustine indicatiile terapeutice, a fost realizat si un mic studiu randomizat, necontrolat, la pacienti cu hipertensiune arteriala severa (tensiune diastolica medie de 114,5 ± 3,7 mm Hg), care a aratat ca tensiunea arteriala s-a normalizat la 40% din cei 25 de pacienti carora li s-a administrat o doza zilnica de 20 mg in priza unica si la 56% din cei 25 de pacienti carora li s-au administrat zilnic 10 mg de doua ori pe zi Leridip. Intr-un studiu dublu-orb, randomizat, placebo controlat, la pacienti cu hipertensiune arteriala sistolica izolata, Leridip a fost eficace in scaderea tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie initiala de 172,6 ± 5,6 mmHg pana la 140,2 ± 8,7 mmHg.

Nu au fost efectuate studii clinice la copii.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrarea orala a unor doze de 10-20 mg, Leridip se absoarbe complet, iar concentratiile plasmatice maxime de 3,30 ng/ml ± 2,09, respectiv 7,66 ng/ml ± 5,90, se realizeaza dupa aproximativ 1,5-3 ore de la administrarea dozei.

Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil similar al parametrilor farmacocinetici: timpul pana la realizarea concentratiei plasmatice maxime este acelasi, concentratia plasmatica maxima si ASC sunt in medie de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul (S), iar timpii de injumatatire prin eliminare ai celor doi enantiomeri sunt aceiasi. Nu s-a observat interconversie in vivo a enantiomerilor.

Datorita metabolizarii inalte in cursul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absoluta a Leridip administrat pe cale orala la pacienti, dupa mese, este de 10%, desi este redusa la 1/3 cand este administrata la voluntari sanatosi fara ingestie de alimente.

Biodisponibilitatea orala a lercanidipinei creste de 4 ori cand Leridip este administrat cu pana la 2 ore dupa o masa bogata in lipide. De aceea, Leridip se va administra inainte de mese.

Distributie

Distributia in tesuturi si organe este rapida si importanta.

Gradul de legare de proteinele plasmatice al lercanidipinei depaseste 98%. Deoarece valorile

proteinelor plasmatice sunt reduse la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica severa, fractiunea libera a substantei poate fi crescuta la acesti pacienti.

Metabolizare

Leridip este metabolizat in proportie mare de catre enzimele CYP3A4; nu a fost identificata prezenta substantei netransformate in urina sau in materiile fecale. Lercanidipina este transformata predominant in metaboliti inactivi si aproximativ 50% din doza se excreta prin urina.

Studiile in vitro pe microzomi hepatici umani au demonstrat ca lercanidipina poate inhiba intr-un anumit grad CYP3A4 si CYP2D6, la concentratii de 160, respectiv 40 ori mai mari decat concentratiile plasmatice maxime realizate la om dupa administrarea unei doze de 20 mg.

Mai mult, studii privind interactiunile medicamentoase la om au aratat ca lercanidipina nu influenteaza concentratiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic al CYP3A4, sau ale metoprololului, un substrat tipic al CYP2D6. De aceea, inhibarea metabolizarii substantelor metabolizate de CYP3A4 si CYP2D6 de catre Leridip nu este posibila la doze terapeutice.

Eliminare

Eliminarea se face in principal prin metabolizare.

Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 8-10 ore, dar durata de actiune se prelungeste pana la 24 ore datorita legarii sale mari de lipidele membranare. Dupa administrari repetate nu s-a observat acumulare.

Liniaritate/Non-liniaritate

Administrarea orala a Leridip realizeaza concentratii plasmatice de lercanidipina care nu sunt direct proportionale cu doza administrata (cinetica non-liniara). Dupa administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg, raportul concentratiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8, iar raportul ariilor de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a fost de 1:4:18, sugerand o saturare progresiva a metabolizarii la primul pasaj hepatic. In mod corespunzator, biodisponibilitatea creste cu cresterea dozei.

Alte informatii la populatii speciale

La pacientii varstnici si la pacienti cu insuficienta renala usoara pana la moderata sau cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s-a dovedit similar cu cel observat la populatia generala de pacienti; pacientii cu insuficienta renala severa sau pacientii dependenti de dializa au prezentat concentratii plasmatice mai mari (cu aproximativ 70%) ale medicamentului. La pacientii cu insuficienta hepatica moderata pana la severa, biodisponibilitatea sistemica a lercanidipinei pare sa fie crescuta, deoarece medicamentul este in mod normal metabolizat in proportie mare la primul pasaj hepatic.

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere si dezvoltarii.

Studiile farmacologice de siguranta efectuate la animale nu au indicat efecte asupra sistemului nervos vegetativ, sistemului nervos central sau functiei gastrointestinale la doze folosite pentru efect antihipertensiv.

Efectele relevante care au fost observate in studiile de lunga durata efectuate la sobolan si caine au fost corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute ale dozelor mari de blocante ale canalelor de calciu, reflectand in special exagerarea efectului farmacodinamic.

Lercanidipina nu s-a dovedit genotoxica si nu a prezentat potential carcinogen.

Fertilitatea si performantele reproductive generale ale sobolanilor nu au fost afectate de tratamentul cu lercanidipina.

Nu exista evidente referitoare la un efect teratogen la sobolan si iepure; totusi, la sobolan dozele mari de lercanidipina au produs pierderi pre- si postimplantare si intarzieri ale dezvoltarii fetale.

Clorhidratul de lercanidipina administrat in doze mari (12 mg/kg si zi) in timpul travaliului a determinat distocie.

Nu a fost studiata cinetica lercanidipinei si/sau a metabolitilor sai la femelele insarcinate si excretia sa in laptele matern.

Metabolitii nu au fost evaluati separat in studiile de toxicitate.