Indicatii
Se administreaza adultilor si copiilor incepand cu varsta peste 15 ani, in cazul:

-Tratamentului simptomatic pe termen lung al:

-reumatismului inflamator cronic, in special poliartrita reumatoida, spondilartrita anchilozanta sau alte spondilartropatii (sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy, reumatismul psoriazic);

-artrozelor dureroase si invalidante.

-Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute din:

-afectiuni reumatismale abarticulare (periartrite scapulo-humerale, tendinite, bursite);

-artrite microcristaline;

-artroze;

-lombalgii;

-dureri radiculare;

-afectiuni acute post-traumatice ale aparatului locomotor.

Dozaj
Mod de administrare:

Administrare intrarectala.

Doze:

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor.(vezi pct.4.4).

Doza zilnica maxima este de 200 mg pe zi. Raportul risc/beneficiu trebuie evaluat cu atentie inainte de inceperea tratamentului cu o doza zilnica de 200 mg, iar utilizarea unor doze mai mari nu este recomandata (vezi pct. 4.4).

-Tratamentul simptomatic pe termen lung: 1-2 supozitoare Ketomag sau 100-200 mg ketoprofen pe zi.

-Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute: 2 supozitoare Ketomag sau 200 mg ketoprofen pe zi

Frecventa administrarilor:

Doza zilnica este impartita in 1-2 doze pe zi.

Durata tratamentului:

Utilizarea pe cale rectala va trebui sa fie cat mai scurta posibil datorita riscului de toxicitate locala.

Populatii cu risc:

Pacienti cu insuficienta renala si pacienti varstnici: Se recomanda reducerea dozei initiale si daca este necesar, adaptarea acesteia in functie de gradul afectarii renale.

Pacienti hipovolemici (vezi pct. 4.4.).

Copii si adolescenti:

Ketomag nu este indicat la copii si adolescenti cu varsta sub 15 ani.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipientii medicamentului;

Antecedente de astm bronsic sau reactii alergice declansate de ketoprofen, alte antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) sau acid acetilsalicilic;

Antecedente de hemoragii sau perforatii digestive in timpul sau dupa un tratament cu AINS; Hemoragii gastro-intestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii in evolutie;

Ulcer gastric sau duodenal in evolutie Diateza hemoragica

Insuficienta hepatica severa; Insuficienta renala severa; Insuficienta cardiaca severa;

Antecedente recente de rectite sau rectoragii; Trimestrul III de sarcina.

Copii si adolescenti cu varsta sub 15 ani

Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro- intestinale, prezentate mai jos).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu ketoprofen numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Tulburari respiratorii

Pacientii care prezinta astm bronsic asociat unei rinite cronice, unei sinuzite cronice si/sau unei polipoze nazale au risc crescut de manifestari alergice in urma administrarii acidului acetil salicilic sau antiinflamatoarelor nesteroidiene, comparativ cu restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate determina acutizari ale astmului bronsic sau bronhospasm, in special la pacientii cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic.

Ulceratii, hemoragii gastrointestinale

Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele sau perforatiile intestinale se pot produce in orice moment in timpul tratamentului cu ketoprofen, fara semne premergatoare sau antecedente de acest tip. Exista un risc relativ crescut la pacientii varstnici, slabiti, cu tulburari ale functiei plachetare sau in cazul asocierii unui tratament anticoagulant sau antiagregant. In cazul aparitiei hemoragiei gastro-intestinale sau a ulcerului, intrerupeti imediat tratamentul cu ketoprofen. Administrarea ketoprofenului se va face cu precautie si in cazul hemoragiilor cerebrale.

Reactii cutanate:

Foarte rar, au fost raportate reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, in timpul tratamentului cu AINS (vezi pct. 4.8). Incidenta acestor reactii adverse pare a fi mai importanta la inceputul tratamentului, in majoritatea cazurilor apar in prima luna de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie intrerupt la aparitia de eruptii cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Infectii

Similar altor AINS, ketoprofenul poate masca simptomele unei infectii.

Monitorizarea diurezei

La initierea tratamentului cu ketoprofen este necesara monitorizarea volumului diurezei si a functiei renale la pacientii cu insuficienta cardiaca, hepatica sau renala, dupa interventii chirurgicale majore ce implica hipovolemie si la varstnici. La acesti pacienti, administrarea ketoprofenului poate provoca scaderea fluxului sanguin renal, determinand insuficienta renala acuta.

Tratament prelungit

In cursul tratamentului de lunga durata cu ketoprofen se recomanda monitorizarea hemogramei, a functiei renale si hepatice.

Alte precautii

Ketoprofenul poate determina cresterea valorilor kaliemiei.

Ketoprofenul poate reduce eficacitatea dispozitivelor contraceptive intrauterine. (Vezi si pct. 4.5).

La varstnici, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al AINS este prelungit, de aceea este necesara scaderea dozelor. (vezi si pct. 4.2). Pacientii varstnici prezinta un risc crescut de aparitie a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragii gastro-intestinale si perforatii, cu potential letal.

Interactiuni
Anumite medicamente sau clase terapeutice pot favoriza aparitia unei hiperkaliemii: saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitorii enzimei de conversie, AINS, heparine, ciclosporina, tacrolimus si trimetoprim.

Asociatii nerecomandate:

alte AINS (inclusiv salicilati la doze mari): risc crescut de ulcer gastro-intestinal si hemoragie (datorita efectului sinergic);

anticoagulante orale: risc crescut de hemoragie (datorita inhibarii functiilor plachetare si lezarii mucoasei gastro-duodenale de catre AINS). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, se impune monitorizare clinica si paraclinica atenta;

heparine: risc crescut de hemoragie (datorita inhibarii functiilor plachetare si lezarii mucoasei gastroduodenale de catre AINS). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, se impune monitorizare clinica si paraclinica atenta;

litiu: creste concentratia plasmatica a litiului, cu posibilitatea atingerii unor valori toxice (prin diminuarea excretiei renale a litiului). Concentratia plasmatica a litiului trebuie strict monitorizata, iar doza acestuia ajustata atat in timpul tratamentului asociat, cat si dupa intreruperea administrarii de AINS;

metotrexat (la doze ≥ 15 mg/saptamana): creste hematotoxicitatea metotrexatului (datorita reducerii clearance-lui renal al metotrexatului de catre AINS in general si prin deplasarea metotrexatului de pe proteinele plasmatice de catre AINS). Metotrexatul trebuie administrat la interval de cel putin 12 ore inaintea sau dupa incetarea tratamentului cu ketoprofen;

sulfamide antidiabetice: poate creste efectul acestora;

ticlopidina: risc crescut de hemoragie (datorita efectului sinergic de inhibare a functiilor plachetare). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, se impune monitorizare atenta (inclusiv a timpului de sangerare).

Asocieri care necesita precautie:

diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, antagonsti ai receptorilor pentru angiotensina II: poate sa apara insuficienta renala acuta la pacienti deshidratati (filtrare glomerulara redusa datorita scaderii sintezei renale a prostaglandinelor); efectul antihipertensiv este redus. La inceputul tratamentului, pacientii vor fi hidratati si va fi monitorizata functia renala;

metotrexat (doze sub 15 mg/saptamana): cresterea hematotoxicitatii metotrexatului (datorita scaderii clearance-ului renal al metotrexatului de catre AINS in general si a deplasarii metotrexatului de pe proteinele plasmatice). In timpul primelor saptamani de tratament in asociere, se recomanda monitorizarea saptamanala a hemogramei.

pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Este necesara supravegherea clinica si a timpului de sangerare;

zidovudina: cresterea efectului toxic asupra liniei eritrocitare (efect asupra reticulocitelor), cu aparitia unei anemii severe dupa 8 zile de la inceperea tratamentului cu AINS. Se recomanda hemograma completa si determinarea numarului de reticulocite dupa 8 – 15 zile de la inceperea tratamentului cu AINS.

Asocieri care trebuie luate in considerare:

beta-blocante adrenergice (prin extrapolarea datelor pentru indometacin): reducerea efectului antihipertensiv (prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare de catre AINS);

ciclosporina, tacrolimus: risc nefrotoxic, indeosebi la pacientii in varsta;

dispozitiv intrauterin contraceptiv: exista o posibilitate controversata privind scaderea eficacitatii dispozitivului intrauterin;

trombolitice: risc hemoragic crescut.

acid acetilsalicilic la doze antiagregante (de 50 mg-375 mg pe zi, luat in una sau mai multe doze): cresterea riscului de hemoragie digestiva si de aparitie a ulcerului.

glucocorticoizi (cu exceptia hidrocortizonului in tratament de substitutie): cresterea riscului de aparitie a ulcerului si a hemoragiilor gastrointestinale

Antiagregante plachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina (ISRS): cresterea riscului de hemoragii gastrointestinale

Deferasirox:cresterea riscului ulcerogen si hemoragii digestive.

Sarcina
Sarcina:

La om nu a fost semnalat nici un efect malformativ legat de administrarea de ketoprofen in primul trimestru de sarcina. Cu toate acestea, studii epidemiologice suplimentare sunt necesare pentru a confirma absenta riscului.

In trimestrele I si II de sarcina, ketoprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, trebuie administrat cu prudenta si numai dupa evaluarea raportului risc potential fetal/beneficiu terapeutic matern. In ultimul trimestru de sarcina administrarea ketoprofenului este contraindicata.

Alaptare:

AINS trec in lapte, de aceea nu se recomanda administrarea la femeile care alapteaza.

Condus auto
Prin reactiile adverse pe care le produce (somnolenta, ameteli, tulburari vizuale), Ketomag poate influenta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in urma tratamentului cu ketoprofen, cu urmatoarea frecventa: foarte frecvente (peste 1/10), frecvente (peste 1/100- sub 1/10), mai putin frecvente (peste 1/1000-sub 1/100), rare (peste 1/10000-sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000, inclusiv cazurile izolate).

Tulburari hematologice si limfatice:t

Cu frecventa necunoscuta rombocitopenie, anemie. Rar: leucopenie care poate ajunge la agranulocitoza.

Tulburari ale sistemului imunitar:

Foarte rar: edem Quincke, soc anafilactic.

Cu frecventa necunoscuta: eruptii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, agravarea urticariei cronice, posibilitatea de aparitie a astmului sau bronhospasm, in special la pacientii alergici la alte AINS.

Tulburari ale sistemului nervos central

Cu frecventa necunoscuta:cefalee, vertij, somnolenta.

Tulburari oculare

Cu frecventa necunoscuta:vedere incetosata.

Tulburari acustice si vestibulare

Cu frecventa necunoscuta: acufene.

Tulburari vasculare

Cu frecventa necunoscuta: hipertensiune arteriala.

Tulburari cardiace

Cu frecventa necunoscuta: edeme, agravarea unei insuficiente cardiace preexistente.

Tulburari gastro-intestinale

Cu frecventa necunoscuta:greata, varsaturi, diaree, constipatie, dureri epigastrice, ulcer gastro-duodenal, hemoragii digestive sau perforatii intestinale.

Tulburari hepatobiliare

Cu frecventa necunoscuta:cresterea nivelului transaminazelor; Foarte rar: hepatita.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Cu frecventa necunoscuta:fotosensibilitate, alopecie;foarte rar: dermatita buloasa (sindrom Stevens- Johnson, sindrom Lyell).

Tulburari renale si ale cailor urinare

Cu frecventa necunoscuta:insuficienta renala acuta favorizata de o afectiune renala preexistenta si/sau de hipovolemie,

Foarte rar, nefrita interstitiala, sindrom nefrotic.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

Cu frecventa necunoscuta risc de toxicitate locala, cu atat mai frecventa si mai intensa cu cat durata tratamentului este mai prelungita si frecventa de administrare si nivelul de dozare este mai mare. Pot sa apara iritatii locale de tipul arsurilor.

Supradozaj
Simptome:

-cefalee, agitatie motorie, secuse musculare, iritabilitate, ataxie, vertij;

-convulsii;

-dureri epigastrice, greata, varsaturi, hematemeza, diaree, ulcer gastro-duodenal;

-tulburari ale functiei hepatice;

-oligurie.

Tratament:

In mediul spitalicesc specializat se va administra tratament simptomatic si de sustinere. Diureza fortata, dializa sau hemoperfuzia nu sunt de foarte mare ajutor in eliminarea AINS, datorita ratei mari de legare de proteinele plasmatice. Se va administra diazepam sau fenobarbital in caz de convulsii.

Functia renala si hepatica vor fi indeaproape monitorizate.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene (AINS), derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE03.

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, derivat din acidul aril-carboxilic. Are urmatoarele proprietati: analgetic periferic si central, antipiretic, antiinflamator, inhibitor al functiei plachetare.

Toate aceste proprietati se datoreaza inhibarii sintezei de prostaglandine.

Pe mai multe modele experimentale s-a observat in cazul ketoprofenului, spre deosebire de alte AINS, o componenta antalgica centrala.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:

Determinarile succesive ale valorilor serice dupa administrarea de doze terapeutice de ketoprofen arata ca acesta este absorbit rapid. Concentratia plasmatica maxima se atinge dupa aproximativ 45-60 de minute de la administrarea intrarectala.

Distributie:

Timpul mediu de injumatatire plasmatica dupa administrarea rectala este de 2,2 ore. Ketoprofenul se leaga in proportie de 99% de proteinele plasmatice.

Ketoprofenul trece in lichidul sinovial unde atinge concentratii superioare concentratiilor plasmatice; traverseaza bariera feto-placentara si hemato-encefalica.

Metabolizare:

Biotransformarea ketoprofenului se efectueaza prin doua procese: unul minor (hidroxilare) si altul predominant (conjugare cu acid glcuronic).

Aproximativ 1% din doza de ketoprofen administrata se regaseste sub forma nemetabolizata in urina, iar sub forma glucuronoconjugata 65 - 75%.

Excretie:

Se realizeaza in special prin urina si este rapida. 50% din doza administrata este eliminata in 6 ore dupa administrare, indiferent de calea de administrare.

Variatii fiziopatologice:

La subiectii varstnici, absorbtia ketoprofenului nu este modificata, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este preungit, iar clearance-ul total este diminuat.

Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.