Indicatii
Prevenirea gusii endemice, inclusiv in timpul sarcinii si alaptarii.
Prevenirea recidivelor de gusa in continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau dupa tratamentul chirurgical al gusii prin deficit de iod.
Tratamentul gusii datorata deficitului de iod la nou-nascuti, copii si adolescenti.
Dozaj
Pentru stabilirea dozei individuale eficace de Jodid trebuie sa se tina cont de variatiile regionale si individuale ale aportului de iod.
Acest fapt este important mai ales in cazul nou-nascutilor, sugarilor si copiilor sub 4 ani. Urmatoarele instructiuni pot fi folosite pentru ghidare:
Prevenirea gusii endemice:Sugari si copii:
50 - 100 micrograme iod pe zi.
La copii cu varsta sub 6 ani, nu este recomandata administrarea unor forme farmaceutice care nu pot fi inghitite usor. De aceea comprimatele Jodid trebuie mai intai sfaramate.
Adolescenti si adulti:
100 - 200 micrograme iod pe zi.
Sarcina si alaptare:
Doza uzuala este de 100-200 micrograme iod pe zi.
Prevenirea recidivelor de gusa in continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau dupa tratamentul chirurgical al gusii prin deficit de iod:100 - 200 micrograme iod pe zi.
Tratamentul gusii endemice:
Nou-nascuti, copii:
100 – 200 micrograme iod pe zi.
Adolescenti:
200 micrograme iod pe zi
Comprimatele se vor lua dupa masa, cu o cantitate suficienta de lichid , de exemplu o jumatate de pahar de apa.
Administrarea profilactica a comprimatelor de iod trebuie efectuata timp de luni sau ani, uneori toata viata.
Pentru tratamentul gusii datorate deficitului de iod la nou-nascuti, de obicei este suficienta o perioada de tratament de 2 - 4 saptamani. Copiii si adolescentii necesita obisnuit un tratament de 6 - 12 luni sau mai mult.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Hipertiroidism manifest.
Hipertiroidism latent in cazul administrarii unor doze mai mari de 150 micrograme iod pe zi. Nodul tiroidian autonom si autonomie tiroidiana difuza sau focalizata.
Atentionari
inainte de utilizarea Jodid este absolut necesar sa se stabileasca daca sunt prezente hipertiroidismul sau gusa difuza sau daca acestea exista in istoricul pacientului.
inainte de inceperea terapiei cu iod trebuie exclusa existenta autonomiei tiroidiene difuze sau
localizate utilizand metode specifice de diagnostic, deoarece in aceasta situatie hipertiroidismul poate fi indus cu doze zilnice egale sau mai mari cu 150 micrograme iod
Saturarea glandei tiroide cu iod poate impiedica acumularea optima de iod radioactiv utilizat in diagnosticare sau in interventii terapeutice. Se recomanda evitarea administrarii iodului inaintea unor astfel de interventii.
Deoarece contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Medicamentele antitiroidiene blocheaza legarea organica a iodului la nivelul glandei tiroidiene si pot sa actioneze ca generatori ai gusii.
Captarea iodului in tiroida este inhibata competitiv de substante cu acelasi mecanism de captare (ca perclorat care blocheaza de asemenea recircularea iodului) si de substante netransportate ca tiocianat (la concentratii plasmatice de peste 5 mg/dl).
Captarea si turnover-ul iodului la nivelul tiroidei sunt stimulate de TSH.
Tratamentul concomitent cu litiu si doze mari de iod care inhiba secretia hormonala pot sa favorizeze gusa si hipotiroidismul.
Sarcina
Iodul traverseaza bariera feto-placentara si este secretat in laptele matern. Pentru utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii vezi punctul 4.1. Trebuie luat in considerare continutul in iod al suplimentelor folosite. Suplimentarea alimentatiei nou-nascutilor hraniti la san nu este necesara.
Doze foarte mari de iod (de ordinul miligramelor) trebuie evitate in timpul sarcinii si alaptarii datorita sensibilitatii mari la iod a glandei tiroide a fatului si a nou-nascutului.
O exceptie o constituie profilaxia cu doze mari de iod in cazul accidentelor nucleare.
Condus auto
Jodid nu are nicio influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Atunci cand tiroida prezinta zone mari de autonomie pot sa apara manifestari de hipotiroidism dupa administrarea de doze zilnice mai mari de 150 micrograme.
Aparitia anticorpilor TPO (tiroid peroxidazei) este posibila la pacientii predispusi la boli autoimune ale tiroidei.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a
Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptomele supradozajului cu elementul iod (I2) sunt: mucoase hipercrome, varsaturi, dureri abdominale si diaree. Pot sa apara deshidratare si soc. in cazuri rare, a fost observata stenoza esofagiana. Cazuri de deces au aparut la doze foarte mari de iod ca 30 - 250 ml tinctura de iod corespunzator la 0,75 – 6,25 g I2.
Supradozajul cronic poate determina iodism cu gust metalic, rinita, conjuctivita, gastroenterita si bronsita, iododerma bullosum sau iododerma tuburosum, pana la dermatite exfoliative si edem angioneurotic. in cazuri foarte rare, s-au raportat febra cauzata de iod, acnee si dilatare a canalului salivar.
Tratamentul supradozajului cu doza unica: lavaj gastric, tratamentul tulburarilor hidroelectrolitice, tratamentul socului.
in caz de supradozaj dupa doze repetate se intrerupe tratamentul cu iod.
In hipotiroidismul prin aport de iod se recomanda intreruperea tratamentului cu iod si tratamentul cu hormoni tiroidieni.
Hipertiroidismul prin aport de iod este tratat cu medicamente antitiroidiene, in cazuri foarte severe cu terapie intensiva, plasmafereza sau tiroidectomie.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: terapia tiroidei, iodoterapice, codul ATC: H03CA01.
O furnizare adecvata a iodului este esentiala pentru sinteza endogena a hormonilor tiroidieni si pentru functionarea normala si morfologia tiroidei. Aportul inadecvat de iod este o cauza potentiala a bolilor care produc gusa endemica si, in cazuri extreme, cretinism congenital.
Ca urmare a captarii electrochimice a iodului in celulele epiteliale ale foliculilor tiroidieni (iodurare), are loc oxidarea catalizata de tireoperoxidaza si de H2O2 cu rol de substrat si rezulta iod activ. in timpul acestui proces o parte din restul tirozina al glicoproteinei tireoglobulina devine iodurat in pozitia 3 si deasemeni partial iodurat in pozitia 5 a nucleului aromatic (iodurare).
Resturile de tirozina iodurata se cupleaza printr-un proces de condensare oxidativa pentru a forma
complexul tironina cu produsii principali tiroxina (T4) si triiodotironina (T3). Hormonii tiroidieni sunt stocati sub forma de complex tironina-tireoglobulina in coloidul foliculilor tiroidieni, prin exocitoza.
Doze fiziologice de iod (de pana la aproximativ 300 micrograme) sunt folosite pentru a substitui un deficit de iod, adica impiedica formarea gusii prin deficit de iod, normalizeaza marimea tiroidei la nou-nascuti, copii si adolescenti si de asemenea regleaza anumiti parametrii biochimici (raportul T3/T4, nivelul TSH).
Dozele de iod (de peste 1 mg/zi) active din punct de vedere farmaceutic pot sa exercite urmatoarele efecte:
efectul Wolff-Chaikoff: excesul de iod conduce la inhibarea transformarii organice a iodului intratiroidian. Daca excesul de iod persista, aceasta inhibare este inlocuita de reducerea absortiei de iod. Persistenta efectului Wolff-Chaikoff in cadrul conditiilor patologice poate sa conduca la dezvoltarea hipotiroidismului si a gusii.
diminuarea, in ceea ce priveste revenirea iodului intratiroidian si proteoliza coloidala, conduce la reducerea eliberarii de hormoni. Acest efect este pronuntat in particular in cazul hipertiroidismului si, in special, in bolile autoimune tiroidiene, asociat cu perfuzia redusa a tiroidei, reducerea dimensiunii precum si indurarea organului.
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare orala iodul anorganic este aproape complet absorbit in intestinul subtire. Volumul mediu de distributie la persoanele sanatoase este de aproximativ 23 litri (38% din greutatea corpului). in mod normal concentratia plasmatica de iod anorganic este intre 0,1 pana la 0,5 micrograme/dl.
Iodul este acumulat in tiroida si alte tesuturi ca glandele salivare, glandele mamare si stomac. Concentratia de iod din saliva, acid gastric si laptele matern este de 30 de ori mai mare decat aceea a plasmei. Eliminarea iodului in urina, care se masoara de obicei in micrograme/gram creatinina, serveste ca indicator al aportului de iod, deoarece in mod normal se coreleaza cu ingestia zilnica de iod alimentar.
Date preclinice de sigurantaToxicitate acuta/Toxicitate cronica
Nu exista dovezi privind toxicitatea acuta sau cronica, investigatiile facute sugereaza ca este posibila aparitia la om a oricarei reactii adverse necunoscute pana in prezent.
Toxicitatea reproducerii
Investigatiile la animal nu au aratat existenta unor efecte teratogene. Iodul traverseaza bariera feto- placentara si poate determina –in doze mari- hipotiroidism si gusa la fat. Iodul este secretat si
concentrat in laptele matern. Dozele terapeutice nu dauneaza fatului sau nou-nascutului.
Efecte mutagene, carcinogenitateNu exista studii privind potentialul carcinogen. Studiile in-vitro privind mutagenitatea au dat rezultate negative.