Indicatii
Glucotrol XL este indicat pentru imbunatatirea controlului glicemic la adulti cu diabet zaharat tip 2, ca adjuvant al dietei si exercitiului fizic.
Dozaj
Doza trebuie adaptata in mod individual, similar oricarui agent hipoglicemiant.
Comprimatele cu eliberare prelungita trebuie inghitite intregi, cu o cantitate suficienta de lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate, divizate sau sfaramate (Vezi punctul 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Doza initiala recomandata
Doza initiala recomandata este de 5 mg glipizida pe zi, la micul dejun.
Pentru dozele initiale recomandate pacientilor varstnici si altor pacienti cu risc de hipoglicemie, a se vedea Administrarea la varstnici si la pacienti cu risc crescut.
Ajustarea tratamentului
Dozele se pot creste cu 2,5 mg sau 5 mg glipizida , in functie de nivelul glicemiei. Este necesar un interval de cateva zile intre ajustari
Concentratiile plasmatice de echilibru se ating dupa 5 zile de tratament cu Glucotrol XL. La pacientii varstnici pot fi necesare inca 1-2 zile de tratament.
Tratamentul de intretinere
Controlul eficient al glicemiei se poate obtine prin administrarea Glucotrol XL o data pe zi. Doza maxima recomandata este de 20 mg glipizida pe zi, deoarece scaderea maxima a glicemiei se inregistreaza la acest nivel.
Pacientii tratati cu glipizida standard (comprimate cu eliberare imediata) 5-20 mg pe zi, pot trece in siguranta la tratamentul cu Glucotrol XL administrat o data pe zi, in doza echivalenta sau mai mica.
Administrarea la copii
Siguranta si eficacitatea tratamentului la copii nu au fost stabilite.
Administrarea la varstnici si la pacienti cu risc crescut
Pentru a reduce riscul hipoglicemiei la pacientii varstnici, tarati, malnutriti, cu aport neregulat de calorii sau la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, dozele initiale si cele de intretinere trebuie sa fie mici. (Vezi Doza initiala recomandata si punctul 4.4 Atentionari si precatii speciale pentru utilizare).
Studiile clinice la aproximativ 200 de pacienti cu varsta de 65 de ani sau peste, au demonstrat ca tratamentul cu comprimate cu eliberare prelungita care contin glipizida este la fel de sigur si eficient ca si la pacienti sub 65 de ani.
Pacientii aflati in tratament cu insulina
Ca si in cazul altor hipoglicemiante sulfonilureice, multi pacienti cu diabet zaharat de tip 2 stabilizat sub tratament cu insulina, pot trece in siguranta la tratamentul cu glipizida comprimate cu eliberare prelungita.
Aceasta schimbare de tratament trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli generale:
la pacientii tratati cu insulina maximum 20 unitati pe zi, insulino-terapia poate fi intrerupta, iar tratamentul cu Glucotrol XLpoate fi inceput cu dozele uzuale recomandate. Intre ajustari trebuie sa existe intervale de cateva zile.
la pacientii tratati cu insulina in doze de peste 20 unitati pe zi, doza de insulina trebuie redusa la jumatate, iar tratamentul cu Glucotrol XL poate fi inceput cu dozele uzuale recomandate. Reducerea ulterioara a dozelor de insulina depinde de raspunsul individual la tratament. Intre ajustari trebuie sa existe intervale de cateva zile.
In perioada de intrerupere a tratamentului cu insulina, pacientii trebuie sa-si determine glicemia. Pacientii trebuie instruiti sa se adreseze imediat medicului, daca observa rezultate anormale ale acestor determinari.
In anumite situatii, in special daca pacientul a fost sub tratament cu insulina peste 40 unitati pe zi, este recomandabila internarea in spital pentru monitorizare in aceste perioade de tranzitie.
Pacientii aflati in tratament cu alte hipoglicemiante orale
Ca si in cazul altor sulfonilureice, trecerea de la tratamentul cu alta substanta sulfonilureica la cel cu Glucotrol XL trebuie facuta cu monitorizare concomitenta, pentru a preveni hipoglicemia (de exemplu, prin monitorizarea simptomelor sau a glicemiei), timp de minim 2 saptamani.
Trecerea la tratamentul cu Glucotrol XL se face utilizand o doza mica.
Tratamentul asociat
Daca la tratamentul cu Glucotrol XLse adauga un alt agent hipoglicemiant, tratamentul cu acesta din urma trebuie initiat la cea mai mica doza recomandata, iar pacientul trebuie atent supravegheat pentru a preveni episoadele hipoglicemice. In acest scop, se recomanda consultarea rezumatului caracteristicilor produsului celui de al doilea hipoglicemiant oral.
Daca la tratamentul cu alti agenti hipoglicemianti se adauga Glucotrol XL, doza initiala de glipizida trebuie sa fie de 5 mg. La pacientii predispusi la hipoglicemie, dozele initiale recomandate pot fi mai mici. Ajustarea se face in functie de evolutia clinica a fiecarui pacient.
Atunci cand colesevelam este administrat concomitent cu glipizida GITS, concentratia plasmatica maxima si expunerea totala la glipizida sunt reduse. De aceea, glipizida GITS trebuie administrata cu cel putin 4 ore inainte de colesevelam (vezi pct. 4.5).
Contraindicatii
- Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
- Diabet zaharat tip 1, cetoacidoza diabetica, coma diabetica;
- Insuficienta renala severa;
- Insuficienta hepatica severa.
Atentionari
Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza Deficit de G6PD:
Deoarece Glucotrol XL apartine grupului medicamentelor sulfonilureice, se recomanda prudenta la pacientii cu deficit de G6PD. Administrarea sulfonilureicelor la pacientii cu deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenaza poate determina aparitia anemiei hemolitice, prin urmare la acesti pacienti trebuie luate in considerare variante terapeutice cu medicamente fara structura sulfonilureica.
Hipoglicemie
Toate sulfonilureicele, inclusiv Glucotrol XL, au potential de inducere a reactiilor hipoglicemice severe, care pot avea ca rezultat coma hipoglicemica si pot necesita spitalizare.
Pacientii cu hipoglicemie severa trebuie tratati prin administrare adecvata de glucoza si monitorizati timp de minim 24-48 de ore.
Insuficienta hepatica si insuficienta renala
Insuficienta hepatica sau renala pot afecta disponibilitatea glipizidei si pot, de asemenea, determina scaderea capacitatii de gluconeogeneza, ambele crescand riscul reactiilor hipoglicemice severe.
Pacientii varstnici, tarati sau malnutriti, pacientii cu insuficienta suprarenala sau pituitara sunt, in mod particular, susceptibili de a prezenta reactii hipoglicemice induse de medicamentele hipoglicemiante. Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacientii varstnici si la cei tratati cu blocante beta- adrenergice.
Hipoglicemia este mai probabila atunci cand aportul caloric este deficitar, dupa efortul fizic intens sau prelungit, dupa ingestia de alcool sau atunci cand schema de tratament cuprinde mai mult de un agent hipoglicemiant.
Pierderea controlului glicemiei
Daca un pacient echilibrat printr-un anumit tratament antidiabetic este expus unui stres (de exemplu febra, traumatisme, infectii sau interventii chirurgicale) controlul glicemiei poate fi pierdut.
In aceste conditii, poate fi necesara intreruperea tratamentului cu Glucotrol XL si administrarea de insulina.
Eficienta oricarui hipoglicemiant oral, inclusiv a glipizidei, in reducerea glicemiei pana la nivelul tinta, poate scadea in decursul timpului la multi pacienti. Acest fapt se poate datora progresiei diabetului sau cresterii pragului de sensibilitate la medicament.
Fenomenul este cunoscut ca esec secundar, pentru a-l diferentia de esecul primar, in care medicamentul este ineficace chiar de la inceputul tratamentului. Inainte de a considera un esec secundar, se recomanda ajustarea adecvata a dozelor si a dietei.
Teste de laborator
Glicemia trebuie controlata periodic. Trebuie masurata hemoglobina glicozilata, iar tratamentul trebuie efectuat conform ghidurilor terapeutice standard.
Afectiuni renale si hepatice: Proprietatile farmacocinetice si/sau farmacodinamice ale Glucotrol XL pot suferi modificari la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica. Daca la acesti pacienti apare hipoglicemie, aceasta poate fi de lunga durata si trebuie luate masuri corespunzatoare.
Boli gastrointestinale
Reducerea marcata a timpului de retentie gastrointestinala a Glucotrol XL poate influenta farmacocinetica si in consecinta, eficacitatea clinica a medicamentului.
Ca si in cazul altor produse nedeformabile, trebuie manifestata prudenta atunci cand se administreaza Glucotrol XL pacientilor cu stricturi preexistente pronuntate ale tractului gastrointestinal (patologice sau iatrogene).
Rar, au fost raportate cazuri de sindroame obstructive la pacientii cu stricturi preexistente in asociere cu ingestia de medicamente sub forma acestor comprimate cu eliberare prelungita si continand materiale nedeformabile.
Informatii pentru pacienti
Pacientii si membrii familiilor acestora trebuie avertizati asupra riscului de hipoglicemie, despre simptomele si tratamentul acesteia si despre factorii care o pot favoriza. De asemenea, trebuie sa li se explice si posibilitatea esecurilor primare sau secundare.
Pacientii trebuie informati ca aceste comprimate cu eliberare prelungita continand glipizida trebuie inghitite intregi. Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau sfaramate. Pacientii nu trebuie sa se ingrijoreze daca, uneori, constata prezenta in scaun a unor particule asemanatoare comprimatelor. Glipizida este continuta intr-un invelis neabsorbabil, conceput special pentru eliberarea lenta a medicamentului, astfel incat sa poata fi absorbit. Cand acest proces este complet, invelisul este eliminat din organism.
Interactiuni
Urmatoarele substante medicamentoase pot creste efectul hipoglicemiant:
Miconazol: creste efectul hipoglicemiant, putand determina hipoglicemie sau chiar coma hipoglicemica.
Fluconazol: a fost raportata hipoglicemie determinata de asocierea glipizidei cu fluconazol, probabil prin prelungirea timpului de injumatatire plasmatica a glipizidei.
Voriconazol: Desi nu s-au desfasurat studii, voriconazolul poate creste concentratia plasmatica a sulfonilureicelor (ex: tolbutamida, glipizida si gliburida) si pot determina aparitia hipoglicemiei. In timpul administrarii asociate, se recomanda monitorizarea cu atentie a glicemiei.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (de exemplu, fenilbutazona): cresc efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin indepartarea acestora de pe proteinele plasmatice si/sau scaderea eliminarii sulfonilureicelor.
Salicilati (acid acetilsalicilic): administrarea concomitenta produce cresterea efectului de scadere a glicemiei, datorita dozelor mari de acid acetilsalicilic, prin sinergism (actiunea de scadere a glicemiei a acidului acetilsalicilic).
Alcoolul etilic: asocierea duce la cresterea efectului de scadere a glicemiei, ceea ce poate determina coma hipoglicemica.
Beta-blocante: toate beta-blocantele mascheaza simptomele hipoglicemiei, de exemplu palpitatiile si tahicardia. Majoritatea beta-blocantelor cardio-neselective cresc incidenta si severitatea hipoglicemiilor.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: folosirea IEC poate duce la cresterea efectului de scadere a glicemiei la pacientii tratati cu sulfonilureice, inclusiv glipizida. De aceea poate fi necesara scaderea dozei de glipizida.
Antagonisti de receptori H2: antagonistii receptorilor H2 (de exemplu, cimetidina) pot potenta efectul de scadere a glicemiei al sulfonilureicelor, inclusiv al glipizidei.
In general, actiunea hipoglicemianta a sulfonilureicelor poate fi potentata de inhibitorii de monoaminoxidaza, de chinolone si de medicamente cu afinitate crescuta pentru proteinele plasmatice, cum sunt sulfonamidele, cloramfenicolul, probenecidul si anticoagulantele cumarinice.
Cand se instituie sau se intrerupe tratamentul cu aceste medicamente, la un pacient la care se administreaza glipizida, pacientul trebuie supravegheat cu atentie pentru prevenirea hipoglicemiei. Studiile in vitro asupra legarii de proteinele plasmatice umane au evidentiat ca glipizida se leaga diferit fata de tolbutamida si nu interactioneaza cu salicilatul sau dicumarolul. Totusi, se recomanda prudenta in extrapolarea acestor rezultate la situatia clinica si in folosirea concomitenta a glipizidei cu aceste medicamente.
Urmatoarele substante medicamentoase administrate in asociere cu Glucotrol XL pot determina hiperglicemie:
Fenotiazinele (de exemplu., clorpromazina) in doze mari ( mai mare de100 mg clorpromazina pe zi): produc cresterea glicemiei (prin scaderea eliberarii de insulina).
Corticosteroizii: au efect hiperglicemiant.
Simpatomimeticele (de exemplu., ritodrina, salbutamolul, terbutalina): determina cresterea glicemiei datorita stimularii receptorilor beta 2-adrenergici.
Alte medicamente care pot determina hiperglicemie si pot duce la pierderea controlului glicemiei includ tiazidele si alte diuretice, produsele tiroidiene, estrogenii, progesteronii, contraceptivele orale, fenitoina, acidul nicotinic, blocantele canalelor de calciu si izoniazida.
Daca se intrerupe sau se incepe tratamentul cu aceste medicamente la pacientii care primesc glipizida, acestia trebuie supravegheati cu atentie pentru a preveni hipoglicemia.
Colesevelam: In studii de evaluare a efectelor colesevelam asupra farmacocineticii glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita la voluntari sanatosi, la administrarea concomitenta a colesevelam cu glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita s-a observat o reducere a ASC0- cu 12% si a Cmax cu 13%. Atunci cand glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita a fost administrata cu 4 ore inainte de colesevelam, nu a existat o modificare semnificativa a ASC0- sau a Cmax ale glipizidei - 4%, respectiv 0%. De aceea, glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita trebuie administrata cu cel putin 4 ore inainte de colesevelam pentru a fi sigur ca absorbtia glipizidei nu va fi redusa de colesevelam.
Sarcina
Sarcina
In studiile de reproducere la sobolani, glipizida a manifestat efecte fetotoxice usoare. Nu au fost observate efecte teratogene in studiile efectuate la sobolani sau iepuri.
Glucotrol XL trebuie administrat in cursul sarcinii doar daca potentialul beneficiu terapeutic matern depaseste riscurile posibile asupra fatului.
Deoarece datele disponibile sugereaza ca nivelele anormale ale glicemiei in cursul sarcinii sunt asociate cu o incidenta crescuta a anomaliilor congenitale, se recomanda administrarea de insulina in cursul sarcinii, pentru a mentine glicemia la niveluri cat mai apropiate de valorile normale.
La nou-nascutii din mame care au primit sulfonilureice in momentul nasterii, s-a raportat hipoglicemia severa prelungita (4-10 zile).
Daca se administreaza in cursul sarcinii, tratamentul cu glipizida trebuie intrerupt cu cel putin o luna inaintea datei presupuse a nasterii si trebuie utilizate alte metode terapeutice pentru mentinerea glicemiei la valori cat mai apropiate de cele normale.
Alaptarea
Desi nu se cunoaste daca glipizida este eliminata in laptele matern, se stie ca unele medicamente sulfonilureice pot fi excretate in laptele matern. Deoarece exista risc de hipoglicemie la sugarii hraniti la san, in functie de importanta tratamentului pentru mama, trebuie sa se decida daca se intrerupe alaptarea sau tratamentul. Daca tratamentul este intrerupt si dieta nu este suficienta pentru controlul glicemiei, trebuie avuta in vedere insulinoterapia.
Condus auto
Nu au fost studiate efectele tratamentului cu glipizida asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; totusi, nu exista dovezi care sa sugereze ca Glucotrol XL ar influenta aceste activitati.
Pacientii trebuie sa cunoasca simptomele hipoglicemiei si sa fie prudenti atunci cand conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse raportate posibil asociate cu Glucotrol XL sunt prezentate in urmatorul tabel pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 si mai putin de 1/10), Mai putin frecvente (1/1000 si mai putin de 1/100), Rare (1/10000 si mai putin de 1/1000), Foarte rare (mai putin de 1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice:
Cu frecventa necunoscuta leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie hemolitica, anemie aplastica, pancitopenie.
Tulburari metabolice si de nutritie:
Frecvente hipoglicemia poate fi severa si poate duce la coma (vezi pct. 4.4 si pct. 4.9). Cu frecventa necunoscuta - A fost raportata hiponatremie.
Tulburari psihice:
Mai putin frecvente confuzie*.
Tulburari ale sistemului nervos:
Frecvente Au fost raportate cefalee* si tremor* la pacientii tratati cu Glucotrol XL.
Tulburari oculare:
Frecvente Afectare oculara.
Cu frecventa necunoscuta Au fost raportate tulburari de vedere, precum vedere incetosata*, conjuctivita, hemoragii retiniene si diminuarea acuitatii vizuale* la pacientii tratati cu Glucotrol XL.
Tulburari gastro-intestinale:
Frecvente dureri abdominale, greata, constipatie, diaree, disconfort epigastric si varsaturi. Cu frecventa necunoscuta disconfort epigastric
Tulburari hepatobiliare:
Cu frecventa necunoscuta icter colestatic, hepatita toxica. Daca apare icter colestatic, tratamentul cu glipizida trebuie intrerupt.
Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat:
Frecvente prurit.
Mai putin frecvente urticarie.
Cu frecventa necunoscuta reactii alergice cutanate, inclusiv eruptii cutanate si mucoase tranzitorii, si eruptii maculopapulare
Afectiuni congenitale, familiale si genetice:
Cu frecventa necunoscuta A fost raportata porfirie non-acuta la pacientii tratati cu sulfonilureice.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
Cu frecventa necunoscuta stare generala de rau*.
Investigatii diagnostice:
Frecvente nivel crescut al aspartataminotransferazei, nivel crescut al fosfatazei alcaline serice, nivel crescut al creatininei serice.
Cu frecventa necunoscuta nivel crescut al dehidrogenazei lactice, nivel crescut al ureei serice. Asocierea acestor cresteri cu Glucotrol XL nu este sigura.
Nota: reactiile adverse exemplificate cu * sunt, de regula, tranzitorii si nu necesita intreruperea tratamentului; totusi, pot constitui si simptome de hipoglicemie.
Au fost raportate reactii similare administrarii de disulfiram la pacientii tratati cu sulfonilureice. Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Experienta privind supradozajul cu Glucotrol XL la om nu este bine documentata. Supradozajul cu sulfonilureice, inclusiv glipizida, poate induce hipoglicemie.
Simptomele usoare de hipoglicemie fara pierderea constientei sau tulburarile neurologice minore trebuie tratate prompt cu glucoza pe cale orala si ajustarea dozei si/sau a dietei. Supravegherea medicala atenta trebuie continuata pana cand pacientul este in afara pericolului.
Reactiile severe de hipoglicemie, cu coma, convulsii sau alte tulburari neurologice apar mai rar, dar constituie urgente medicale, necesitand spitalizare imediata. Daca coma hipoglicemica este certa sau presupusa, pacientului i se administreaza imediat solutie concentrata de glucoza (50%) intravenos. Aceasta poate fi urmata de administrarea in perfuzie continua a unei solutii mai diluate de glucoza (10%), la o rata care sa asigure o glicemie de peste 100 mg/dl. Pacientii trebuie supravegheati cu atentie timp de minim 24-48 ore, deoarece hipoglicemia se poate reinstala dupa o ameliorare clinica aparenta.
Clearance-ul plasmatic al glipizidei poate fi prelungit in cazul persoanelor cu afectiuni hepatice. Din cauza capacitatii crescute de legare a glipizidei de proteinele plasmatice, dializa este putin probabil sa fie utila.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice orale, sulfonamide, derivati de uree, codul ATC: A10BB07.
Glipizida se presupune ca scade glicemia prin stimularea eliberarii de insulina la nivel pancreatic, efect care depinde de starea functionala a celulelor pancreatice beta.
La pacientii diabetici, raspunsul insulinotrop la alimentatie este intensificat de administrarea de glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita.
Insulinemia postprandiala si raspunsul peptidului C se mentin la nivel crescut dupa cel putin 6 luni de la tratament.
Reducerea HbA1c si glicemia à jeun au fost similare la pacientii tineri si la cei varstnici.
Alte efecte: Un studiu clinic randomizat, dublu orb, a demonstrat ca tratamentul cu glipizida este eficient in controlarea glicemiei, fara afectarea patologica a profilului lipoproteinelor plasmatice la pacientii tratati pentru diabet zaharat tip 2. Aceste modificari au fost corelate corespunzator cu reducerea glicemiei à jeun.
Proprietati farmacocinetice
Dupa 2-3 ore de la administrarea comprimatelor cu eliberare prelungita, concentratia plasmatica a glipizidei creste treptat, atingand concentratia plasmatica maxima la 6-12 h de la administrare.
Prin administrarea intr-o singura priza zilnica a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita este mentinuta o concentratie plasmatica eficace de glipizida in intervalul de administrare de 24 de ore, cu mai putine fluctuatii ale concentratiei plasmatice maxime decat in cazul administrarii de doua ori pe zi de glipizida cu eliberare imediata.
Biodisponibilitatea medie relativa a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita la 21 de barbati cu diabet zaharat de tip 2 dupa administrarea a 20 mg glipizida sub forma de comprimate cu eliberare prelungita, comparativ cu glipizida cu eliberare imediata (10 mg de doua ori pe zi) a fost de 81 ± 22%la starea de echilibru. Concentratia plasmatica la starea de echilibru a fost atinsa dupa cel mult 5 zile de administrare a comprimatelor cu eliberare prelungita continand glipizida.
La pacientii cu varsta peste 65 de ani, a fost nevoie de aproximativ 1-2 zile in plus pentru atingerea starii de echilibru.
In cazul tratamentului de lunga durata cu glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungita, la pacientii cu diabet zaharat de tip 2, nu a fost observata acumularea glipizidei in organism.
Administrarea comprimatelor cu eliberare prelungita odata cu alimentele nu influenteaza durata de 2-3 ore de absorbtie a medicamentului.
Intr-un studiu pentru observarea efectului alimentatiei asupra tratamentului, administrarea in doza unica de glipizida sub forma de comprimate cu eliberare prelungita imediat inainte de o masa cu continut lipidic mare, a dus la cresterea cu 40% a Cmax a glipizidei, modificare semnificativa; in schimb, ASC nu a fost influentata semnificativ.
Nu exista diferente intre valorile glicemiei determinate in starea de satietate si cea à jeun.
Reducerea marcata a timpului de retentie gastrointestinala a glipizidei pe perioade lungi (de exemplu, sindromul de intestin scurt) poate influenta profilul farmacocinetic al medicamentului si pot duce la scaderea concentratiilor plasmatice.
Intr-un studiu cu doze multiple efectuat la 26 de barbati cu diabet zaharat tip 2, farmacocinetica glipizidei a fost lineara in intervalul de dozare (5-60 mg glipizida sub forma de comprimate cu eliberare prelungita), concentratiile plasmatice ale medicamentului crescand proportional cu doza.
Intr-un studiu cu doza unica la 24 subiecti sanatosi s-a demonstrat ca administrarea a 4 comprimate cu eliberare prelungita a 5 mg glipizida, 2 comprimate cu eliberare prelungita a 10 mg glipizida si un comprimat cu eliberare prelungita a 20 mg glipizida au fost echivalente.
Glipizida este eliminata in primul rand prin metabolizare hepatica: mai putin de 10% din doza sunt excretate ca medicament nemetabolizat in urina si fecale; aproximativ 90% din doza sunt excretate sub forma de produsi de metabolism in urina (80%) si fecale (10%).
Glipizida se leaga in proportie de 98-99% de proteinele plasmatice, in principal de albumina.
Intr-un studiu incrucisat, controlat placebo, la voluntari sanatosi, glipizida nu a manifestat activitate antidiuretica si de fapt, a dus la o usoara crestere a clearance-ului apei libere.
Date preclinice de siguranta
In studiile preclinice, toxicitatea orala acuta a glipizidei a fost extrem de scazuta la toate speciile studiate (DL50 mai mare de 4 g/kg).
Studiile de toxicitate acuta nu au evidentiat nici o sensibilitate specifica.
Testele de toxicitate cronica la sobolan si caine, la doze pana la 8 mg/kg, nu au evidentiat niciun efect toxic.
Un studiu de 20 de luni la sobolan si un studiu de 18 luni la soarece, la doze pana la 75 ori doza maxima la om, nu au evidentiat niciun efect carcinogenic al medicamentului.
Testele de genotoxicitate bacteriana si in vivo au fost sistematic negative.
Studiile la sobolan de ambele sexe la doze de pana la 75 ori doza maxima la om nu au evidentiat niciun efect asupra functiei de reproducere.