Indicatii
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiunile renale. Poate fi utilizata in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.
Dozaj
In general: dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii. Doza folosita trebuie sa fie cea mai mica doza, suficienta pentru a obtine efectul dorit.
Furosemid LPH are un indice terapetic exceptional de mare, efectul fiind proportional cu doza. Furosemida actioneaza cel mai bine administrata in doza unica, fie zilnic, fie in anumite zile.
Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 - 80 mg furosemida, administrata in priza unica. Doza poate fi crescuta treptat, la intervale de 6 - 8 ore pana la obtinerea raspunsului optim. Doza unica maxima recomandata depinde de tipul si gravitatea afectiunii. Astfel: 80 mg furosemida in cazul cirozei cu functie renala normala, 240 mg furosemida pentru sindrom nefrotic, 80- 160 mg pentru insuficienta cardiaca congestiva. Dupa obtinerea raspunsului optim, doza zilnica eficace va fi administrata in 1 - 3 prize, aceasta depinzand de doza unica la care s-a obtinut un raspuns optim.
Hipertensiune arteriala
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg furosemida, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv.
Insuficienta renala
Doza initiala recomandata este de 80 mg furosemida pe zi. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 - 1000 mg furosemida pe zi.
Copii si adolescenti
La copii, doza uzuala recomandata este de 1 - 2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns terapeutic insuficient doza poate fi crescuta cu 1 -2 mg/kg, dar cu o pauza de 6-8 ore intre administrari. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg si zi.
Varstnici
Se aplica dozele recomandate in cazul adultilor, dar la varstnici, furosemida este eliminata in general mai lent. Doza se va creste treptat pana la obtinerea raspunsului urmarit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida, la alte sulfonamide (exista o sensibilitate incrucisata intre sulfonamide si furosemida) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
Obstacol al cailor urinare cu oligurie
Hipovolemie
Hipokalemie severa
Hiponatremie severa
Deshidratare.
Insuficienta renala asociata cu anurie
Insuficienta renala secundara unor agenti nefrotoxici sau hepatotoxici
Insuficienta renala asociata cu coma hepatica
Stare comatoasa sau pre-comatoasa asociata cu encefalopatie hepatica
Alaptare
Intoxicatia cu digitalice
Atentionari
In tratamentul cu furosemida, in special cand se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic, monitorizarea electrolitilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei si a debitului urinar. Se recomanda monitorizarea atenta a pacientilor cu risc crescut de perturbari electrolitice sau in caz de pierdere aditionala, semnificativa de lichide. Furosemida poate determina depletie de sodiu si de potasiu, cu posibile consecinte grave.
Trebuie evitat pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Hipovolemia si deshidratarea si orice dezechilibu electrolitic sau acido-bazic trebui corectate. Poate fi nevoie de o intrerupere temporara a furosemidei.
Diureza puternica poate cauza hipotensiune ortostatica sau episoade acute hipotensive.
Acolo unde este indicat, trebuie luate masuri de corectare a hipotensiunii si hipovolemiei inainte de initierea tratametului. La pacientii tratati cu furosemida, in special la varstnici, la pacientii sub tratament cu medicatie care poate determina hipotensiune, si la pacientii cu alte afectiuni care reprezinta un risc de hipotensiune, poate aparea hipotensiune simptomatica care determina ameteala, lesin sau pierdere a cunostintei. Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
Cantitatea de urina eliminata trebuie controlata. La pacientii cu obstructii partiale ale tractului urinar, cresterea cantitatii de urina poate determina sau agrava neplaceri. Acesti pacienti necesita o monitorizare atenta. Pacientii cu obstructie partiala a tractului urinar, ca de exemplu pacientii cu hipertrofie de prostata sau micturitie, au un risc crescut de a dezvolta retentie acuta si necesita monitorizare atenta.
La pacientii cirotici, administrarea de furosemida trebuie facuta cu prudenta, monitorizand strict natremia, kaliemia si functiile renale, pentru a evita aparitia encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la pacientii care urmeaza tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti, precum si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
La pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, tratati cu furosemida trebuie controlate periodic glicemia si glicozuria. Administrarea de furosemida poate necesitatea ajustarea controlului medicatiei hipoglicemiante in cazul diabetului zaharat.
La pacientii cu guta, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece creste usor concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
In mod particular, este nevoie de o monitorizare atenta in urmatoarele cazuri:
pacienti cu hipotensiune;
pacienti cu risc de scadere periculoasa a tensiunii;
pacienti cu sindrom hepato-renal;
pacienti cu hipoproteinemie, ca de exemplu cea asociata cu sindromul nefritic (efectul furosemidei poate fi scazut iar otoxicitatea acesteia potentata); este necesara titrarea dozei cu prudenta;
copii prematuri (posibila aparitie a nefrocalcinozei/nefrolitiazei; functia renala trebuie monitorizata si trebuie efectuata ultrasonografie).
Se considera ca nu este sigura utilizarea diureticelor in porfirie acuta, prin urmare trebuie acordata prudenta.
Utilizarea concomitenta cu risperidona
In studiile clinice controlate cu placebo, cu administrare de risperidona la pacientii varstnici cu dementa, s-a observat o incidenta mai crescuta a mortalitatii la pacientii tratati cu furosemida si risperidona fata de pacientii tratati doar cu risperidona sau doar cu furosemida. Trebuie acordata prudenta si evaluate riscurile si beneficiile acestei combinatii sau asociere terapeutica inaintea deciziei de adminisitrare. Deshidratarea trebuie evitata.
Exista posibilitatea exacerbarii sau activarii lupusului eritematos sistemic (LES); prin urmare trebuie avuta prudenta cand se administreaza furosemida pacientilor cu istoric de LES.
Varstnici
La varstnici, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece acestia sunt sensibili la efectele diuretice si hipotensive ale furosemidei. Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de aparitie a colapsului sau a tromboemboliei si, datorita varstei au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sportivi
Sportivii trebuie atentionati ca furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Excipienti
Datorita continutului de lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemida cu risc toxic.
Asocieri nerecomandate
litiu - furosemida scade excretia sarurilor de litiu si poate creste concentratia plasmatica a litiului determinand o crestere a toxicitatii litiului, inclusiv cresterea riscului reactiilor cardiotoxice si neurotoxice determinate de litiu. Se recomanda controlul litemiei si ajustarea dozelor.
sultoprida - risc crescut de tulburari ventriculare de ritm, in special torsada varfurilor (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomanda supraveghere clinica, biologica si electrocardiografica.
Asocieri care necesita precautii
antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic si indometacina: scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati si la varstnici, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular. Se rehidrateaza pacientul si se controleaza functiile renale la inceputul tratamentului. Furosemida poate creste toxicitatea salicilatului.
antibiotice aminoglicozidice: creste riscul ototoxic si nefrotoxic al acestora. Deoarece aceasta asociere poate duce la afectarea ireversibila a auzului, aceste medicamente trebuie utilizate impreuna cu furosemida doar daca exista motive medicale intemeiate. Daca asocierea este necesara, se recomanda supravegherea hidratarii, a functiilor renale, cohleovestibulare si, eventual, a concentratiei plasmatice a aminoglicozidei.
medicamente hipokaliemiante: amfotericina B, gluco- si mineralocorticoizi, corticotropina, tetracosactida, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. In cazul asocierii, se recomanda supravegherea si corectarea kaliemiei.
baclofen: potentarea efectului antihipertensiv. In cazul acestei asocieri se recomanda supravegherea tensiunii arteriale si ajustarea dozelor.
carbamazepina sau aminoglutatimida: poate creste riscul de hiponatremie. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicala stricta. Se recomanda folosirea unui diuretic dintr-o alta clasa, daca acest lucru este posibil.
digitalice: unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) favorizeaza efectele toxice ale digitalicului. Se recomanda controlul si corectarea kaliemiei si, eventual, monitorizarea electrocardiogramei. Administraea concomitenta a acestora cu furosemida poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactona): asociere utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau, in particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala. Se recomanda supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului.
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei II: risc de hipotensiune arteriala marcata si/sau de insuficienta renala acuta la bolnavii cu hiponatremie preexistenta. Administrea concomitenta a acestora cu furosemida poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, cand un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua urmatoarele masuri:
fie se va intrerupe administrarea diureticului cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului enzimei de conversie. Daca este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei incepand cu doze mici care vor fi crescute treptat.
In insuficienta cardiaca congestiva se administreaza la inceput o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.
In oricare situatie, se supravegheaza valoarea creatininemiei in primele saptamani de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
medicamente care favorizeaza aparitia torsadei varfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, disopiramida) si din clasa a-III-a (amiodarona, sotalol); anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazina, levomepromazina, tioridazina, trifluperazina), benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil, cisaprida, eritromicina, spiramicina, halofantrina, pentamidina, vincamina): risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomanda corectarea hipokaliemiei inainte de inceperea administrarii si supravegherea echilibrului electrolitic si a electrocardiogramei.
Unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) pot creste toxicitatea anumitor medicamente (ca de exemplu medicamentele care induc prelungirea intervalului QT).
metformina: acidoza lactica poate fi declansata de o eventuala insuficienta renala functionala datorata diureticelor, in special a diureticelor de ansa. Metformina nu va fi utilizata decat in cazul in care creatininemia depaseste 15 mg/l (135 mcmol/1) la barbati si 12 mg/l (110 mcmol/1) la femeie.
fenitoina: diminuarea efectului diuretic pana la 50%. Se recomanda, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
substante de contrast iodate: in cazul deshidratarii produse de diuretice exista riscul declansarii insuficientei renale acute. Se va rehidrata pacientul inaintea administrarii substantei de contrast iodate.
Pacientii care au prezentat un risc crescut de nefropatie de radiocontrast si care au fost tratati cu furosemida, au prezentat o incidenta mai crescuta a deteriorarii functiei renale dupa ce au primit substante de contrast fata de pacientii (cu risc crescut) care au primit hidratare doar pe cale intravenoasa inaintea administrarii substantelor de contrast.
Asocieri de avut in vedere
amifostina: potentarea efectului hipotensor.
anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potentarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatica. Administrarea acestora concomitent cu furosemida poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
ciclosporina A: risc de crestere a creatininemiei fara modificarea concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar in absenta depletiei de sodiu si apa. Administrarea concomitenta a ciclosporinei A impreuna cu furosemida este asociata cu un risc crescut de artrita gutoasa secundara hiperuricemiei induse de furosemida si afectarii excretiei renale a uratilor de catre ciclosporina A.
corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorita retentiei hidrosaline.
neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune ortostatica, prin efect aditiv.
antiacide gastrice (fosfat de aluminiu) sau sucralfat: scad absorbtia digestiva a furosemidei de la nivelul intestinului si prin urmare scad efectul acesteia (trebuie administrate la interval de 2 ore).
Alte interactiuni
curarizante si miorelaxante, teofilina: furosemida le potenteaza efectele.
cefalosporine (ca de exemplu cefaloridina): doze crescute din anumite cefalosporine pot creste riscul nefrotoxic al diureticului.
cisplatina: creste riscul ototoxic al diureticului. In plus, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi marita, daca furosemida nu este administrata in doze mici (ca ce exemplu 40 mg la pacienti cu functie renala normala) si hidratarea nu este corespunzatoare, atunci cand furosemida este utilizata pentru
obtinerea unei diureze fortate pe parcursul tratamentului cu cisplatina.
Efectele nocive asupa rinichilui, ale medicamentelor nefrotoxice, pot fi crescute.
Carbenoloxona, in cantitati crescute, β2-simpatomimeticele, utilizarea prelungita a laxativelor, reboxetina si amfotericina pot creste riscul de hipokalemie.
Daca metolazona este administrata concomitent, poate aparea o diureza severa.
Probenecidul, metotrexatul si alte medicamente care asemenea furosemidei se elimina prin secretie tubulara pot scade efectul furosemidei. Invers, furosemida poate scadea eliminarea renala a acestor medicamente. In caz de tratament cu doze mari (in particular, atat pentru furosemida cat si pentru alte medicamente), acest lucru poate duce la cresterea valorilor plasmatice cres si la un risc crescut de reactii adverse din cauza furosemidei sau a medicatiei concomitente.
Efectul medicamentelor antidiabetice si a simpatomimeticelor care cresc tensiunea arteriala (ca de exemplu epinefrina, norepinefrina) poate fi redus.
Risperidona: trebuie acordata prudenta si evaluate riscurile si beneficiile combinatiei sau asocierii terapeutice cu furosemida inaintea deciziei de adminisitrare (vezi pct. 4.4).
Sarcina
Sarcina
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile non-clinice nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, administrarea furosemidei la femeia gravida trebuie evitata. Poate fi prescrisa numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii si numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential pentru fat. Tratamentul in cursul sarcinii necesita monitorizarea cresterii fetale.
Alaptarea
Furosemida se excreta in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Condus auto
Datorita reactiilor adverse, furosemida poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Frecventele deriva din datele din literatura provenite din studiile clinice in care furosemida a fost utilizata la un numar total de 1387 pacienti, in orice doza si pentru orice indicatie. Cand categoria frecventei pentru aceeasi reactie adversa a fost diferita, a fost selectata categoria de frecventa cea mai mare.
Se folosesc urmatoarele categorii de frecventa CIOMS, atunci cand este cazul:
Foarte frecvent mai mare sau egal cu 10%, Frecvente mai mare sau egal cu 1 si mai putin de 10%, Mai putin frecvente mai mare sau egal cu 0,1% si mai mic de 1%, Rare mai mare sau egal cu 0,01 si mai putin de 0,1%. Foarte rare mai putin de 0,01%, Cu frecventa necunoscuta (frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte frecvente: tulburari electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare si hipovolemie, in special la pacientii varstnici; valori crescute ale creatininei serice, valori crescute ale trigliceridelor serice.
Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, valori crescute ale colesterolului seric; valori crescute ale acidului uric in sange si atacuri de guta, volum uinar crescut.
Mai putin frecvent: toleranta crescuta la glucoza.
Cu frecventa necunoscuta: hipocalcemie, hipomagneziemie, valori crescute ale ureei serice, alcaloza metabolica, sindrom pseudo-Bartter.
Tulburari vasculare
Foarte frecvente: hipotensiune, inclusiv hipotensiune ortostatica.
Rare: vasculita.
Cu frecventa necunoscuta: tromboza. Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: volum urinar crescut.
Rare: nefrita tubulointerstitiala.
Cu frecventa necunoscuta:
-valori crescute ale sodiului in urina, valori crescute ale clorurii in urina, retentie urinara (la pacientii cu obstructie partiala a tractului urinar, vezi pct. 4.4);
-nefrocalcinoza/nefrolitiaza la copii prematuri (vezi pct. 4.4);
-insuficienta renala (vezi pct 4.5).
Tulburari gastro-intestinale:
Mai putin frecvente: greata.
Rare: varsaturi, diaree.
Foarte rare: pancreatita acuta. Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: colestaza, volori crescute ale transaminazelor.
In caz de insuficienta hepatica, furosemida poate determina encefalopatie hepatica.
Tulburari acustice si vestibulare:
Mai putin frecvente: tulburari de auz; s-au raportat cazuri de surditate, uneori ireversibila, dupa administrare de furosemid; riscul este mai ridicat cand se administreaza doze mari de furosemida la pacientii cu insuficienta renala.
Foarte rare: tinitus.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
Mai putin frecvente: prurit, urticarie, eruptie cutanata tranzitorie, dermatita buloasa, eritem polimorf, pemfigoid, dermatita exfoliativa, purpura, reactie de fotosensibilitate.
Cu frecventa necunoscuta: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epdermica toxica, pustula exemtematoasa generalizata acuta si DRESS (eruptie cutanata cu eozinofilie si simptome sistemice Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms).
Tulburari ale sistemului imunitar:
Rare: reactii anafilactice sau anafilactoide grave.
Cu frecventa necunoscuta: activarea sau exacerbarea lupusului eritematos sistemic.
Tulburari ale sistemului nervos:
Rare: parestezie.
Frecvente: encefalopatie hepatica la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3).
Cu frecventa necunoscuta: ameteala, lipotimie si pierdere a cunostintei (secundara hipotensiunii simptomatice).
Tulburari hematologice si limfatice:
Frecvente: hemoconcentrare.
Mai putin frecvente: trombocitopenie.
Rare: leucopenie, eozinofilie.
Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica. Afectiuni genetice/familiale si congenitale:
Cu frecventa necunoscuta: risc crescut de persistenta a ductului arterial atunci cand se administreaza furosemida la prematuri in prima saptamana de viata.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
Cu frecventa necunoscuta: reactii locale dupa injectare i.m., ca de exemplu durere.
Rare: febra.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Tabloul clinic in caz de supradozaj acut sau cronic, depinde in principal de marimea si consecintele pierderii de electroliti si de lichide, consecinte precum: hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare, aritmii caridace secundare diurezei excesive. Simptomele acestor tulburari includ: scadere marcata a tensiunii arteriale (care evolueaza spre soc), insuficienta renala acuta, tromboza, delir, paralizie flasca, apatie si confuzie. Pacientul trebuie internat de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.
Prin urmare, tratamentul trebuie orientat catre refacerea volemiei si corectarea dezechilibrului electrolitic. Impreuna cu preventia si tratamentul complicatiilor grave secundare acestor dezechilibre si a altor efecte asupra organismului, aceasta actiune corectiva poate necesita monitorizare medicala intensiva generala si specifica si masuri terapeutice.
Nu se cunoste un antidot specific pentru furosemida. Daca abia a avut loc ingestia, se pot efectua incercari pentru a limita absobtia sistemica a cantitatilor inca neabsorbite de substanta activa precum lavajul gastric sau alte masuri destinate reducerii absorbtiei (precum carbune activat).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide, codul ATC: C03CA01.
Furosemida este un derivat de sulfamida din grupul diureticelor de ansa cu actiune saliuretica intensa. Dovezile din multe studii experimentale, sugereaza ca furosemida actioneaza de-a lungul intregului nefron cu exceptia segmentului distal. La doze terapeutice obisnuite, odata ajunsa in lumenul tubular, actioneaza in principal la nivelul epiteliului portiunii ascendente a ansei Henle cu un efect complex asupra circulatiei renale, unde inhiba reabsorbtia sarii fara apa. Actiunea renala principala a furosemidei este de a inhiba transportul activ al ionilor clorura in segmentul ascendent ingrosat. Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu - potasiu si sodiu - hidrogen, crescand eliminarea ionilor de potasiu si de hidrogen. Furosemida actioneaza si la nivelul tubului contort proximal inhiband reabsorbtia izoosmotica.
Diureza indusa de furosemida este intensa, cu un volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu reactie acida, bogata in ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen si amoniu. Actiunea saliuretica creste direct proportional cu doza administrata si persista chiar in cazul insuficientei renale. Creste fluxul sanguin renal in favoarea corticalei renale.
Datorita efectului saliuretic determina scaderea tensiunii arteriale.
S-a stabilit ca bioseinteza prostaglandinelor (PG) si sistemul renina-angiotensina sunt afectate de administrarea de furosemida si ca furosemida afecteaza permeabilitatea renala a glomerulului la proteine serice.
Proprietati farmacocinetice
Furosemida este un acid carboxilic slab care exista in principal in forma disociata in tractul gastrointestinal. Administrata oral, se absoarbe rapid dar incomplet din tubul digestiv (60-70%) si efectul sau se termina in cel mult 4 ore. Locul optim de absorbtie este din portiunea superioara a duodenului la pH 5.0. Indiferent de calea de administrare, 69-97% din activitate, dintr-o doza marcata radioactiv, este excretata in primele 4 ore de la administrarea medicamentului. Furosemida se leaga de albumina plasmatica si sufera o metabolizare minora. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%.
Distributia se face in lichidul extracelular. Furosemida se elimina in principal rapid, majoritar prin rinichi (80-90%); o fractiune mica din doza sufera eliminare pe cale biliara si 10-15% din activitate poate fi recuperata din fecale. Furosemida este acum dializabila.
Insuficienta renala/hepatica
Timpul de injumatatire plasmatica creste la pacientii cu insuficienta hepatica si renala. In caz de afectare hepatica, eliminarea pe cale biliara este redusa cu 50%. Insuficienta renala are un efect minor asupra ratei de eliminare a furosemidei, dar o functie renala reziduala mai mica de 20% creste timpul de eliminare.
Varsnici
Eliminarea furosemidei este intarziata la varstnici, la care, exista un anumit grad de insuficienta renala.
Nou-nascuti
La nou-nascut se observa un efect diuretic sustinut, probabil datorita imaturitatii functiei tubulare, incluzand un clearance renal si hepatic scazut.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de dezvoltare si reproducere.