Indicatii
Tratament simptomatic, de scurta durata (mai putin de 7 zile), al puseelor acute de reumatism abarticular (periartrita scapulohumerala, tendinite, bursite) si al radiculalgiilor severe.
Tratament simptomatic, de lunga durata, in spondilartrita ankilopoietica si alte afectiuni inflamatorii cronice inrudite, cum sunt sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy si reumatismul psoriazic.
Tratament al crizei de guta.
Dozaj
FENILBUTAZONA SINTOFARM 250 mg, supozitoare este contraindicata la copiii sub 15 ani.
Adulti si copii cu varsta peste 15 ani :
In puseele acute de reumatism abarticular : un supozitor (250 mg) de 2 – 3 ori pe zi timp de 1 – 2 zile, apoi un supozitor pe zi fara a depasi 7 zile de tratament.
In spondilartrita ankilopoietica : un supozitor o data pe zi.
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA Nr. 11924/2019/01-02
Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
In criza de guta : initial 2 supozitoare, continuand cu un supozitor la interval de 6 ore, fara a depasi 3 zile de tratament.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara conrolarii simptomelor (vezi pct. 4.4.)
Contraindicatii
Hipersensibilitate la fenilbutazona, alti compusi derivati de pirazolina (fenazona,
aminofenazona, metamizol, propifenazona, oxifenbutazona, kebuzona, clofezona), acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare non-steroidiene sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Ulcer gastroduodenal.
Insuficienta hepatocelulara severa.
Insuficienta renala severa.
Insuficienta cardiaca severa.
Hipertensiune arteriala necontrolata medicamentos.
Diateze hemoragice (trombopenie, coagulopatie) sau hemopatii in antecedente sau manifeste.
Afectiuni tiroidiene.
Lupus eritematos diseminat, sindrom Sjögren.
Antecedente recente de rectite sau de rectoragii.
Sarcina.
Atentionari
Acest produs contine un derivat de pirazolona, care poate determina reactii hematologice grave, uneori mortale (agranulocitoza). Aparitia febrei, anginei, hemoragiilor cutanate spontane, care semnaleaza posibilitatea agranulocitozei, impune oprirea imediata a tratamentului cu fenilbutazona si verificarea formulei sanguine. Se recomanda numararea leucocitelor, trombocitelor si eritrocitelor atat inainte de inceperea tratamentului cat si in cursul tratamentului cronic (la intervale de 2-4 saptamani). In cazul scaderii numarului de leucocite, trombocite sau eritrocite se intrerupe tratamentul cu fenilbutazona.
Aparitia oricaror reactii alergice in timpul tratamentului cu fenilbutazona obliga la intreruperea acestuia si interzice administrarea ulterioara de fenilbutazona si alti derivati pirazolonici ( vezi pct. 4.3.)
Aparitia de reactii anafilactoide in timpul tratamentului cu fenilbutazona obliga la intreruperea acestuia si interzice administrarea ulterioara de fenilbutazona si alte antiinflamatoare nesteroidiene; antecedente de asemenea reactii la oricare antiinflamator nesteroidian contraindica tratamentul cu fenilbutazona ( vezi pct. 4.3).
Aparitia fenomenelor de iritatie gastrica si/sau intestinala in timpul tratamentului cu fenilbutazona obliga la intreruperea acestuia si implica prudenta in cazul reluarii medicatiei.
Cresterea enzimelor hepatice in cursul tratamentului obliga la oprirea administrarii de fenilbutazona.
Fenilbutazona poate provoca retentie hidrosalina si edeme, ceea ce impune prudenta sau contraindica tratamentul, dupa caz, in toate situatiile in care retentia hidrosalina poate fi daunatoare. In aceste conditii este necesara supravegherea atenta a volumului diurezei si a functiei renale. In cazul tratamentului de lunga durata cu fenilbutazona se impune evaluarea periodica a functiei renale, functiei hepatice si a starii aparatului cardiovascular.
Fenilbutazona are efect uricozuric de care trebuie sa se tina seama pentru interpretarea corecta a valorilor uricemiei.
Frecventa si intensitatea reactiilor adverse la fenilbutazona creste considerabil pentru dozele mari si in conditiile folosirii indelungate.
Riscul reactiilor adverse este mare la varstnici si copii, categorii la care folosirea fenilbutazonei nu este recomandabila.
Folosirea fenilbutazonei in supozitoare implica riscul afectarii locale a mucoasei, de aceea administrarea prelungita pe cale rectala trebuie evitata.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta durata necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastrointestinale, prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru fenilbutazona.
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu fenilbutazona numai dupa evaluare atenta.
O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidimie, diabet zaharat, fumat).
Interactiuni
Administrarea concomitenta a fenilbutazonei cu alte medicamente poate produce interactiuni nedorite.
Anticoagulante, trombolitice, antiagregate plachetare: cresterea riscului hemoragic;
Alte antiinflamatoare nesteroidiene: cresterea riscului ulcerigen si hemoragii digestive.
Glucocorticoizi: cresterea riscului ulcerigen;
Metrotrexat: cresterea toxicitatii hematologice a acestuia prin scaderea clearence-ului renal si prin deplasarea de pe proteine plasmatice;
Aurotioprol: cresterea riscului de aplazie medulara;
Litiu: cresterea litemiei, posibil pana la valori toxice;
Fenitoina: cresterea concentratiei plasmatice a acesteia cu posibilitate de supradozaj;
Sulfamide hipoglicemiante: accentuarea efectului hipoglicemiant;
Diuretice, inhibitoare ale enzimei de conversie: risc de insuficienta renala acuta la pacienti deshidratati;
Zidovudina: cresterea riscului de anemie severa;
Beta-blocante: reducerea efectului antihipertensiv al acestora;
Cicloserina: cresterea riscului nefrotoxic, mai ales la varstnici.
Sarcina
In cursul trimestrului 3 de sarcina fenilbutazona, ca si celelalte antiinflamatoare nesteroidiene care inhiba sinteza prostaglandinelor, pot determina, la fat, hipertensiune pulmonara, inchiderea prematura a canalului arterial si insuficienta renala, iar la mama si la nou-nascut o prelungire a
timpului de sangerare. Ca urmare, prescrierea antiinflamatoarelor nesteroidiene se face numai daca este absolut necesar si trebuie evitata in timpul sarcinii, indeosebi in ultimul trimestru.
Deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene trec in laptele matern, se recomanda evitarea administrarii acestora la femeia care alapteaza.
Condus auto
Prin reactiile adverse pe care le poate produce (vertij, somnolenta, tulburari vizuale), fenilbutazona poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Tulburari cardiace : Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4), insuficienta cardiaca.
Tulburari vasculare: reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala.
Tulburari gastrointestinale: frecvent greata, varsaturi, epigastralgii (fenomene de gastrita), dureri abdominale, diaree; este posibila aparitia de ulceratii la nivelul mucoasei gastrice, cu sangerari, eventual activarea ulcerului.
Tulburari ale sistemului imunitar: rareori reactii anafilactice sau anafilactoide, edem Quincke, dispnee si agravarea astmului, vasculite.
Tulburari neurologice: rareori cefalee, somnolenta, vertij, tulburari senzoriale, tulburari vizuale, tinitus.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: rareori eruptii, prurit, urticarie, purpura, fotosensibilizare, eritem nodos, eritem pigmentar, eritem polimorf; foarte rar sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson.
Tulburari hematologice si limfatice: rareori anemie, trombocitopenie, neutropenie; foarte rar agranulocitoza, pancitopenie, aplazie medulara cu evolutie lenta posibila.
Tulburari hepatice: rareori cresterea transaminazelor, hepatita uneori cu icter; foarte rar hepatita fulminanta.
Tulburari renale si ale cailor urinare: frecvent retentie hidrica, uneori cu edeme; rareori hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrita interstitiala, insuficienta renala acuta, anurie.
Tulburari endocrine: rareori hipertiroidie si gusa.
Tulburari locale si la nivelul locului de administrare: iritatie, senzatie de arsura la nivel anorectal; foarte rar rectoragie, colita necrozanta.
Raportarea reactiilor adverse
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate in acest prospect. De asemenea, puteti raporta
reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.
Supradozaj
Supradozajul se poate manifesta prin greata, dureri abdominale, deprimarea respiratiei, hipotensiune, insuficienta hepatica si/sau renala, trombocitopenie, coma, convulsii.
Se recomanda spitalizare imediata, masuri de eliminare a toxicului (spalaturi gastrice, carbune medicinal, epurare extrarenala, sustinerea functiilor vitale; inclusiv intubatie si asistarea ventilatiei in caz de coma), combaterea convulsiilor (administrarea de diazepam).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, butilpirazolidine, codul ATC: M01AA01.
Fenilbutazona este un antiinflamator nesteroidian din grupa derivatilor de pirazolona. Are proprietati antiinflamatorii, analgezice si antipiretice. Efectul antiinflamator, care este
predominant, explica eficacitatea terapeutica in diferite boli reumatice si alte afectiuni inflamatorii. Beneficii terapeutice superioare se realizeaza in spondilartrita ankilopoietica si in
criza de guta. Fenilbutazona provoaca, de asemenea, inhibarea agregarii plachetare, actiune care contribuie la riscul hemoragic. Este unul din antiinflamatoarele nesteroidiene cu agresivitate mare pentru mucoasa gastrica. Ca si pentru celelalate antiinflamatorii nesteroidiene, efectele
fenilbutazonei se datoresc, in cea mai mare parte, inhibarii ciclooxigenazei cu micsorarea formarii de prostaglandine.
Proprietati farmacocinetice
Fenilbutazona este absorbita rapid si in mare masura prin mucoasa rectala. Concentratiile plasmatice terapeutice se situeaza intre 50 si 150μg/ml. Se leaga de proteinele plasmatice in proportii mari de 90-98%; la dozele mari procentajul scade din cauza saturarii sediilor de legare. Volumul de distributie este de 0,1l/kg. Patrunde in lichidul sinovial, unde realizeaza o concentratie de circa 50% fata de cea plasmatica si se mentine timp indelungat (pana la 3 saptamani dupa oprirea medicatiei). Traverseaza bariera placentara si trece in laptele matern. Este metabolizata la nivel hepatic, practic in totalitate. Se formeaza doi metaboliti activi: oxifenbutazona, care are proprietati uricozurice. Majoritatea metabolitilor se elimina urinar ca glucuronoconjugati. Timpul de injumatatire mediu este de aproximativ 56 ore pentru fenilbutazona, mai putin pentru metabolitii activi.
La pacientii varstnici timpul de injumatatire este prelungit.
Date preclinice de siguranta
Date din literatura:
Potenta antiinflamatorie in diferite modele de inflamatie congestiv exudativa este superioara acidului acetilsalicilic, dar inferioara celei a indometacinului.
Nu influenteaza inflamatia granulomatoasa. In conditii clinice este eficace indeosebi in inflamatii acute de genul accesului de guta. Dintre formele cronice de reumatism inflamator, efectul terapeutic este superior in spondilartrita anchilopoietica.