Indicatii
Adulti si varstnici
Pentru tratamentul simptomatic al afectiunilor cerebrale cronice, din cadrul sindroamelor de dementa manifestate prin urmatoarele simptome semnificative: tulburari de memorie, tulburari de concentrare si gandire, fatigabilitate instalata rapid, lipsa controlului si a motivarii, tulburari afective. Principalele indicatii sunt: sindroamele de dementa degenerativa primara, dementa vasculara si formele mixte ale acestora. Raspunsul individual la tratament nu poate fi anticipat.
Encephabol 200 mg
Pentru tratamentul adjuvant al sechelelor neurologice dupa traumatisme cranio-cerebrale, manifestate prin urmatoarele simptome semnificative: stare de constienta afectata, tulburari de atentie, scaderea performantelor cerebrale.
Nu exista experienta clinica relevanta privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
Dozaj
Adulti si varstnici
In functie de gradul de severitate al afectiunii sau de raspunsul individual la tratament sunt
recomandate urmatoarele doze: 1 drajeu Encephabol 200 mg, administrat de 3 ori pe zi sau 2 drajeuri Encephabol 100 mg, administrate de 3 ori pe zi.
Aceste doze corespund unei doze zilnice maxime de 600 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat. Copii
Nu exista experienta clinica relevanta privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
Mod de administrare
Drajeurile se inghit intregi, preferabil cu o cantitate suficienta de lichid, in timpul sau dupa masa. Pentru a evita agravarea tulburarilor de somn, ultima doza nu trebuie administrata dupa-amiaza tarziu sau seara.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de starea clinica a pacientului:
- frecvent, in afectiunile cronice, cum sunt sechele dupa traumatisme cranio-cerebrale si sindroame de dementa, eficacitatea medicamentului comparativ cu placebo se observa dupa 3-4 saptamani de tratament. In general, efectul optim a fost observat dupa 6-12 saptamani. In afectiunile cronice, durata tratamentului trebuie sa fie de minim 8 saptamani inaintea evaluarii eficacitatii.
Dupa 3 luni de tratament trebuie reevaluata decizia continuarii tratamentului.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la diclorhidrat de piritinol sau la oricare dintre excipienti.
Encephabol drajeuri nu trebuie utilizat la pacientii cu poliartrita reumatoida si care au asociate:
- afectare renala preexistenta;
- tulburari severe ale functiei hepatice;
- modificari grave ale numarului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau in antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
Atentionari
Encephabol drajeuri trebuie utilizate cu prudenta la pacientii cu :
- afectare renala preexistenta;
- tulburari severe ale functiei hepatice;
- modificari grave ale numarului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau in antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
Nota: Inainte de initierea tratamentului cu piritinol trebuie stabilit daca simptomele sunt datorate unei afectiuni primare care necesita un tratament specific.
La pacientii cu hipersensibilitate la D-penicilamina pot sa apara reactii adverse similare, datorita structurii chimice inrudite cu piritinolul (gruparea tiol).
Pacientii cu poliartrita reumatoida au o hipersensibilitate crescuta la diferiti compusi chimici care contin gruparea –SH, deci si la piritinol, probabil asociata afectiunii. De aceea, la pacientii cu poliartrita reumatoida, se recomanda periodic controale medicale si teste de laborator (vezi pct. 4.8).
Encephabol 100 mg contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Encephabol 100 mg si Encephabol 200 mg contin zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei- izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Este posibil ca piritinol sa amplifice reactiile adverse care apar la administrarea de penicilamina, saruri de aur, sulfasalazina si levamisol.
Sarcina
Piritinol traverseaza bariera fetoplacentara. La sobolani si soareci, investigatiile sistemice nu au demonstrat niciun efect teratogen sau embriotoxic.
Probabil numai cantitati mici de piritinol sunt excretate in lapte. Datorita consideratiilor de principiu, piritinolul trebuie utilizat in timpul sarcinii si alaptarii numai dupa evaluarea atenta a beneficiului terapeutic.
Condus auto
Nu exista dovezi ca diclorhidrat de piritinol monohidrat influenteaza capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomanda pacientilor sa fie avertizati asupra riscului de afectare a modului de reactie (de exemplu ameteli, oboseala), in special la inceputul tratamentului si la cresterea dozei.
Reactii adverse
Tulburari hematologice si limfatice
Leucopenie*, agranulocitoza*, eozinofilie*, trombocitopenie*.
Investigatii diagnostice
Valori serice crescute ale transaminazelor*, aparitia de anticorpi antinucleari*, aparitia de celule lupice, anticorpi antiinsulina*.
Tulburari gastro-intestinale
Manifestari gastro-intestinale, greata, varsaturi, stomatita, diaree.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Fatigabilitate, febra*, frisoane.
Tulburari hepatobiliare
Tulburari ale functiei hepatice*, colestaza*, hepatita*, hepatita colestatica*, icter.
Tulburari ale sistemului imunitar
Reactii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate * (in principal eruptii tranzitorii la nivel cutanat si la nivelul mucoaselor, prurit, varsaturi, diaree, febra, frisoane).
Tulburari metabolice si de nutritie. Apetit alimentar scazut.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mialgie, artralgie, slabiciune musculara*, polimiozita*.
Tulburari ale sistemului nervos
Tulburari ale somnului, excitabilitate crescuta, cefalee, ameteli, tulburari ale gustului*, parestezie*.
Tulburari renale si ale cailor urinare Proteinurie, sindrom nefrotic, hematurie*.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Dispnee.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Eruptii cutanate tranzitorii*, prurit, urticarie*, lichen plan*, pemfigoid bulos *, alopecie*, onicoliza*.
*Daca apare vreuna dintre aceste reactii adverse, tratamentul trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, trebuie initiat tratament simptomatic.
Pacientii cu poliartrita reumatoida au o hipersensibilitate crescuta la piritinol, posibil asociata afectiunii.
De aceea, in special sau mai frecvent la acesti pacienti, pot sa apara anumite reactii adverse, precum si reactiile adverse care sunt caracteristice medicamentelor antireumatice, incluzand: leucopenie,
agranulocitoza, eozinofilie, trombocitopenie, tulburari ale functiei hepatice, valori serice crescute ale transaminazelor, colestaza, eruptie cutanata tranzitorie, prurit, alopecie, lichen plan, pemfigoid bulos, aparitia de anticorpi antinucleari, celule lupice, anticorpi antiinsulina, parestezie.
La pacientii cu poliartrita reumatoida, trebuie efectuate periodic controale medicale si teste de laborator (vezi pct. 4.4).
Supradozaj
Pe baza datelor obtinute din experimente la animale si pe baza experientei clinice, toxicitatea piritinolului este mica. Daca apar semne de supradozaj, se recomanda tratament simptomatic.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte psihostimulante si nootrope, codul ATC: N06BX02.
Piritinolul este o substanta apartinand grupei de medicamente nootrope. Studiile efectuate atat la animal cat si la om au demonstrat ca piritinolul imbunatateste metabolismul cerebral redus, prin cresterea aportului si utilizarii glucozei de catre neuron (de asemenea, la nivel cerebral tulburarile metabolismului glucozei sunt considerate un factor patogen important in aparitia dementei de tip Alzheimer - ATD), metabolizarea acizilor nucleici, eliberarea acetilcolinei la nivel cortical si la nivelul corpului striat si transmiterea colinergica. Acest efect al piritinolului (de imbunatatire a transmiterii impulsului nervos colinergic) este important in special in dementa degenerativa, deoarece deficitul colinergic este considerat factorul patogen predominant in ATD.
Piritinolul determina stabilizarea structurii si functiei membranei neuronale prin inhibarea enzimelor lizozomale si prin prevenirea formarii radicalilor liberi.
In special in ATD, reducerea degradarii fosfolipidelor asociata inaintarii in varsta, se presupune ca este un factor patogen.
La animale, piritinolul creste viteza conducerii impulsului nervos in diferitele zone ale creierului, rezultand o imbunatatire a traseului EEG.
In plus, piritinolul exercita efecte hemoreologice, prin imbunatatirea deformabilitatii eritrocitelor, prin cresterea continutului de ATP din membrana eritrocitara si prin cresterea fluiditatii sanguine.
Acest efect este important in special in dementa vasculara (VD).
Studiile efectuate la om au demonstrat o crestere a fluxului sanguin, a turnover-ului si a vitezei de captare a oxigenului in zonele cerebrale ischemice, precum si o crestere a vitezei turnover-ului glucozei in special in zonele cerebrale ischemice. Acest efect are o importanta deosebita in dementa vasculara (VD).
Investigatiile EEG au demonstrat o crestere a activitatii de tip alfa, cu o scadere simultana a activitatii de tip theta si delta.
La pacienti, piritinolul influenteaza performanta mentala afectata (in special functiile de invatare si memorare). La subiectii sanatosi, o imbunatatire a capacitatii si rapiditatii performantei mentale si a
activitatii psihomotorii poate fi demonstrata in conditii adecvate (de exemplu in prezenta hipoxiei sau dupa administrare indelungata).
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Atat dupa administrarea orala, cat si dupa administrarea intravenoasa, piritinolul este rapid clivat prin reducere la nivelul legaturilor disulfidice ale moleculei si transformat in metaboliti farmacologic activi.
Distributie
20-40% din piritinol se leaga reversibil de proteinele plasmatice. Au fost identificati urmatorii metaboliti: 2-metil-3-hidroxi-4-hidroximetil-5-metilmercaptopiridina si 2-metil-3-hidroxi-4- hidroximetil-5-metilsulfinilmetilpiridina.
Dupa administrare orala, piritinolul este rapid absorbit. Dupa 5 minute de la administrarea orala, piritinolul marcat cu 14C este prezent in sange, indicand faptul ca absortia de la nivelul stomacului incepe imediat. Radioactivitatea plasmatica maxima se atinge dupa 30-60 minute de la administrarea orala a 100 mg de diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare a radioactivitatii totale este de 2,5 ore (intervalul cuprins intre 2-8 ore). Dupa 24 de ore de la administrare, medicamentul este eliminat complet din compartimentul central (sange). Dupa administrarea orala a drajeului, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare variaza intre 6,2-6,7 ore.
Dupa administrare orala de doze repetate nu s-a observat niciun efect de cumulare. Concentratiile toxice nu au fost atinse nici chiar in prezenta insuficientei renale.
La animal, pe baza studiile efectuate cu diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C, se poate presupune ca concentratiile tisulare sunt comparabile cu concentratiile plasmatice. Piritinolul si metabolitii sai traverseaza bariera hemato-encefalica, acumulandu-se in special in substanta cenusie.
Biodisponibilitatea medie absoluta este de 54% (38-69%). Metabolizare si eliminare
Piritinolul este metabolizat foarte rapid. Metabolitii sunt excretati sub forma lor conjugata, in special prin rinichi. Dupa administrare orala sau intravenoasa, excretia urinara totala este de 72,4-74,2% timp de 24 ore. Cea mai mare parte este excretata in timpul primelor patru ore dupa administrare. Numai 5% din substanta activa se excreta in materiile fecale.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate dupa doza unica
Studiile de toxicitate acuta efectuate la sobolan, soarece, iepure, pisica, caine, nu au demonstrat efecte toxice la administrarea dozelor terapeutice de diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Toxicitate dupa doze repetate
Studiile de toxicitate cronica efectuate la sobolan (100 mg/kg), maimuta (100 mg/kg,), caine (25 mg/kg, nu au demonstrat efecte toxice.
S-a determinat DL50 dupa administrarea i.v.: 80-260 mg/kg.
S-a determinat DL50 dupa administrarea orala: 800-8200 mg/kg in functie de specie.
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.