Crestor 10mg, 28 comprimate filmate, AstraZeneca

Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani sau peste cu hipercolesterolemie primara (tip IIa, incluzand hipercolesterolemie familiala heterozigota) sau dislipidemie mixta (tip IIb), in asociere cu dieta, atunci cand raspunsul la dieta si la alte metode non-farmacologice (de exemplu exercitii fizice, scadere ponderala) este inadecvat.

Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani sau peste cu hipercolesterolemie familiala homozigota, in asociere cu dieta si alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau daca astfel de tratamente nu sunt adecvate.

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacientii care sunt considerati a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc.

inainte de initierea tratamentului, pacientul trebuie sa inceapa o dieta hipolipemianta, care trebuie continuata in timpul tratamentului. Doza trebuie individualizata, in functie de obiectivul terapeutic si de raspunsul pacientului, utilizand ghidurile clinice actuale.

Crestor poate fi administrat in orice moment al zilei, cu sau fara alimente.

Doza initiala recomandata este de 5 mg sau 10 mg, administrata oral, o data pe zi, atat la pacientii care nu au mai urmat un tratament cu statine, cat si la cei care schimba tratamentul de la un alt inhibitor de HMG-CoA reductaza, administrat anterior. La alegerea dozei initiale trebuie sa se ia in considerare, pentru fiecare pacient in parte, concentratia plasmatica a colesterolului si riscul cardiovascular, precum si riscul potential de reactii adverse (vezi mai jos). Daca este necesar, dupa 4 saptamani se poate realiza ajustarea dozei, la urmatorul nivel de dozaj (vezi punctul 5.1). Datorita numarului crescut de raportari de reactii adverse la doza de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), stabilirea treptata a dozei pana la doza maxima de 40 mg trebuie luata in considerare numai la pacientii cu hipercolesterolemie severa si risc cardiovascular crescut (in special cei cu hipercolesterolemie familiala), la care nu este atins obiectivul terapeutic cu doza de 20 mg si la care se vor efectua controale regulate, de rutina (vezi pct. 4.4). La initierea tratamentului cu doza de 40 mg, se recomanda supravegherea de catre un medic specialist.

in studiul clinic ce a evaluat scaderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizata a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Tratamentul la copii si adolescenti se face numai sub supraveghere medicala de specialitate.

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani (stadiile Tanner II-V) Hipercolesterolemie familiala heterozigota

La copii si adolescenti cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza initiala recomandata este de 5 mg pe zi.

• La copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 9 ani cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza uzuala este de 5-10 mg o data pe zi, administrata oral. Siguranta si eficacitatea administrarii de doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la acest grup de varsta.

• La copii cu varsta cuprinsa intre 10 si 17 ani cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza uzuala este de 5-20 mg o data pe zi, administrata oral. Siguranta si eficacitatea administrarii de doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acest grup de varsta.

Doza trebuie crescuta treptat in functie de raspunsul fiecarui pacient la tratament si de tolerabilitate, conform ghidurilor terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea la copii si adolescenti (vezi pct. 4.4). inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina, copiii si adolescentii trebuie sa treaca la regimul standard de reducere a colesterolului; acest regim trebuie continuat in timpul tratamentului cu rosuvastatina.

Hipercolesterolemie familiala homozigota

La copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani cu hipercolesterolemie familiala homozigota, doza recomandata este 20 mg o data pe zi.

Se recomanda o doza initiala de 5 - 10 mg o data pe zi, in functie de varsta, greutate si utilizarea prealabila de statine. La copii si adolescenti, cresterea treptata a dozei pana la doza maxima de 20 mg o data pe zi trebuie efectuata in functie de raspunsul fiecarui pacient la tratament si de tolerabilitate, conform recomandarilor de tratament la copii si adolescenti (vezi pct. 4.4). Copiii si adolescentii trebuie trecuti pe un regim alimentar standard de scadere a colesterolului inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina; acest regim alimentar trebuie continuat in timpul tratamentului cu rosuvastatina.

La aceasta populatie, experienta cu doze diferite de cea de 20 mg este limitata. Comprimatul filmat de 40 mg nu este adecvat pentru administrare la copii si adolescenti.

Copii cu varsta sub 6 ani

Siguranta si eficacitatea administrarii la copii mai mici de 6 ani nu au fost studiate. Ca urmare, nu se recomanda administrarea Crestor la copii cu varsta sub 6 ani.

La pacientii cu varsta peste 70 ani, se recomanda administrarea unei doze initiale de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesara nici un alt fel de ajustare a dozei, in functie de varsta.

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata. La pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance creatinina mai mic de 60 ml/min), doza initiala recomandata este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicata la acesti pacienti. La pacientii cu insuficienta renala severa, este contraindicata administrarea Crestor, in orice doza. (vezi pct. 4.3 si pct. 5.2).

La pacientii cu insuficienta hepatica cu scor Child-Pugh ≤ 7 nu s-a inregistrat o crestere a expunerii sistemice la rosuvastatina. Totusi, la pacientii cu insuficienta hepatica cu scor Child-Pugh de 8 si respectiv, 9 a fost observata cresterea expunerii sistemice la rosuvastatina (vezi pct. 5.2). La acesti pacienti, trebuie avuta in vedere o evaluare a functiei renale (vezi pct. 4.4). La pacientii cu insuficienta hepatica, cu scor Child-Pugh peste 9, nu exista experienta cu privire la administrarea Crestor.

Crestor este contraindicat la pacientii cu afectiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

La subiectii asiatici, au fost observate expuneri sistemice crescute (vezi pct. 4.3, 4.4 si pct. 5.2).

La pacientii de origine asiatica, este recomandata administrarea unei doze initiale de 5 mg. La acesti pacienti este contraindicata administrarea dozei de 40 mg .

Polimorfismele genetice specifice sunt cunoscute ca pot conduce la o crestere a expunerii la rosuvastatina (vezi pct. 5.2). Pentru pacientii cunoscuti ca avand astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomanda o doza zilnica de Crestor mai mica.

La pacientii cu factori predispozanti pentru miopatie, doza initiala recomandata este de 5 mg (vezi pct. 4.4). La unii dintre acesti pacienti este contraindicata administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3).

Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu, OATP1B1 si BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliza) este crescut in cazul in care Crestor este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot creste concentratia plasmatica a rosuvastatinei din cauza interactiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina si anumiti inhibitori de proteaza ce includ combinatii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir si/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 si 4.5). Este recomandat ca medicii prescriptori sa consulte informatia referitoare la produs cand se ia in considerare administrarea unor astfel de produse impreuna cu Crestor. Ori de cate ori este posibil, trebuie sa fie luata in considerare administrarea unor medicamente alternative si, daca este necesar, intreruperea temporara a tratamentului cu Crestor. in situatiile in care administrarea concomitenta a acestor medicamente cu Crestor este inevitabila, trebuie sa se analizeze cu atentie beneficiile si riscurile tratamentului concomitent si ajustarea dozei de Crestor (vezi pct. 4.5).

Crestor este contraindicat:

• la pacientii cu hipersensibilitate la rosuvastatina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

• la pacientii cu afectiuni hepatice active, incluzand pe cei cu cresteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor si in cazul oricarei cresteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioara a normalului (LSN);

• la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance creatinina mai mic de 30 ml/min);

• la pacientii cu miopatie;

• la pacientii tratati concomitent cu o combinatie de sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (vezi pct. 4.5);

• la pacientii tratati concomitent cu ciclosporina;

• in timpul sarcinii si alaptarii, precum si la femei aflate la varsta fertila, care nu utilizeaza masuri adecvate de contraceptie.

  Administrarea dozei de 40 mg este contraindicata la pacientii cu factori predispozanti pentru miopatie/rabdomioliza. Acesti factori includ:

• insuficienta renala moderata (clearance creatinina mai mic de 60 ml/min);

• hipotiroidie;

• antecedente personale sau familiale de afectiuni musculare ereditare;

• antecedente personale de toxicitate musculara la alt inhibitor de HMG-CoA reductaza sau fibrat;

• consum de alcool etilic in cantitate mare;

• situatii in care poate sa apara cresterea volemiei;

• pacienti asiatici;

• tratament concomitent cu fibrati. (vezi pct. 4.4, 4.5 si 5.2)

Efecte renale

La pacientii tratati cu doze mari de Crestor, in special cele de 40 mg, a fost observata aparitia proteinuriei, detectata prin testarea rapida (dipstick), in principal de etiologie tubulara, cu caracter tranzitoriu sau intermitent, in majoritatea cazurilor. Nu s-a demonstrat ca proteinuria ar fi predictiva pentru afectiuni renale acute sau progresive (vezi pct. 4.8). Dupa punerea pe piata, frecventa raportarilor de evenimente renale grave a fost mai mare la administrarea dozei de 40 mg. in timpul monitorizarii de rutina a pacientilor tratati cu doze de 40 mg trebuie avuta in vedere evaluarea functiei renale.

Efecte asupra muschilor striati

La pacientii tratati cu Crestor in orice doza si in special, cu doze mai mari de 20 mg, au fost raportate efecte asupra muschilor striati, de exemplu mialgii, miopatie si, rar, rabdomioliza. La utilizarea ezetimib in asociere cu inhibitori de HMG-CoA reductaza au fost raportate cazuri foarte rare de rabdomioliza. Nu poate fi exclusa o interactiune farmacodinamica intre cele doua substante (vezi pct. 4.5), iar in cazul utilizarii combinate a acestora sunt necesare precautii. Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductaza, dupa punerea pe piata, frecventa de raportare a rabdomiolizei, asociate tratamentului cu Crestor, este mai mare la doza de 40 mg.

Determinarea creatin-kinazei

Concentratia plasmatica a creatin-kinazei (CK) nu trebuie determinata dupa un efort fizic sustinut sau in prezenta unei cauze alternative plauzibile de crestere a CK, care ar putea influenta interpretarea rezultatului. Daca concentratia plasmatica a CK este semnificativ crescuta, comparativ cu valoarea normala (> 5 x LSN), trebuie efectuat un test de confirmare dupa 5-7 zile. Tratamentul nu trebuie inceput daca testul repetat confirma o valoare initiala a CK > 5 x LSN.

inainte de inceperea tratamentului

Crestor, similar altor inhibitori ai HMG-Co reductazei, trebuie recomandat cu precautie la pacientii cu factori predispozanti pentru miopatie/rabdomioliza. Astfel de factori includ:

• afectiuni renale;

• hipotiroidie;

• antecedente personale sau familiale de afectiuni musculare ereditare;

• antecedente de toxicitate musculara dupa administrarea unui alt inhibitor de HMG-CoA reductaza sau fibrat;

• consum de alcool etilic in exces;

• varsta > 70 ani;

• situatii in care poate surveni cresterea volemiei (vezi pct. 4.2, 4.5 si 5.2);

• administrarea concomitenta cu fibrati.

  La astfel de pacienti, riscul tratamentului trebuie evaluat in contextul posibilului beneficiu clinic si se recomanda monitorizare clinica. Tratamentul nu trebuie initiat daca concentratiile plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute initial (> 5 x LSN).

  in timpul tratamentului

  Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze imediat dureri musculare inexplicabile, slabiciune sau crampe musculare, in special daca se asociaza cu stare generala de rau sau febra. La acesti pacienti trebuie determinata concentratia plasmatica a CK. Tratamentul trebuie intrerupt daca valorile concentratiilor plasmatice ale CK sunt mult crescute (> 5 x LSN) sau daca simptomele musculare sunt severe si determina un disconfort zilnic (chiar daca concentratiile plasmatice ale CK sunt ≤ 5 x LSN). Daca simptomele se remit si valorile concentratiilor plasmatice ale CK revin la normal, poate fi avuta in vedere reinceperea tratamentului cu Crestor sau cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei, cu doza minima si cu o

  monitorizare stricta. Nu este necesara monitorizarea de rutina a valorilor concentratiilor plasmatice ale CK la pacientii asimptomatici. Au fost raportate cazuri foarte rare de miopatie necrotica mediata imun (MNMI) in timpul si dupa tratamentul cu statine, inclusiv rosuvastatina. MNMI este caracterizata din punct de vedere clinic prin slabiciune musculara proximala si concentratii crescute ale creatin kinazei, care persista in ciuda intreruperii tratamentului cu statine.

  in studiile clinice nu s-a inregistrat nicio dovada a cresterii reactiilor adverse asupra muschilor scheletici, la un numar mic de pacienti care erau tratati cu Crestor concomitent cu alte medicamente.

  Totusi, la pacientii tratati cu alti inhibitori ai HMG-CoA reductazei concomitent cu derivati de acid fibric, incluzand gemfibrozil, ciclosporina, acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori ai proteazelor si antibiotice macrolide, a fost observata o crestere a incidentei miozitei si miopatiei.

  Gemfibrozil creste riscul de miopatie atunci cand este administrat concomitent cu unii inhibitori ai HMG- CoA reductazei. Din acest motiv, nu se recomanda asocierea Crestor cu gemfibrozil.

  Beneficiul obtinut prin modificarile suplimentare ale lipidemiei prin asocierea Crestor cu fibratii sau niacina trebuie evaluat cu atentie, avand in vedere potentialele riscuri ale unor astfel de asocieri. Este contraindicata administrarea concomitenta a Crestor, in doza de 40 mg cu un fibrat (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8).

  Crestor nu trebuie administrat concomitent cu acid fusidic, administrat sistemic, sau in 7 zile de la intreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacientii la care utilizarea acidului fusidic, administrat sistemic, este considerata esentiala, tratamentul cu statine trebuie intrerupt pe toata durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raporate cazuri (inclusiv unele fatale) de rabdomioliza la pacientii care au primit aceasta combinatie de acid fusidic si statine (vezi pct. 4.5). Pacientii trebuie sfatuiti sa solicite imediat asistenta medicala in cazul in care prezinta simptome cum sunt slabiciune musculara, durere, sensibilitate. Tratamentul cu statine poate fi reintrodus dupa sapte zile de la ultima doza de acid fusidic. in situatii exceptionale in care tratamentul prelungit cu acid fusidic este necesar, de exemplu, pentru tratarea infectiilor severe, necesitatea administrarii concomitente a Crestor si a acidului fusidic poate fi luata in considerare numai pentru cazuri individuale, sub o supraveghere medicala atenta.

  Crestor nu trebuie administrat nici unui pacient cu o afectiune acuta, grava, sugestiva pentru miopatie sau care predispune la dezvoltarea insuficientei renale secundare rabdomiolizei (de exemplu sepsis, hipotensiune arteriala, interventii chirurgicale majore, traumatisme, tulburari metabolice, endocrine si electrolitice severe; sau convulsii necontrolate).

  Reactii adverse cutanate severe

  La administrarea rosuvastatinei, au fost raportate reactii adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens- Johnson (SSJ) si reactie la medicament cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), care pot pune viata in pericol sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). Atunci cand li se prescrie, pacientii trebuie informati despre semnele si simptomele reactiilor cutanate severe si trebuie monitorizati cu atentie. Daca apar semne si simptome sugestive pentru aceasta reactie, administrarea Crestor trebuie intrerupta imediat si trebuie luat in considerare un tratament alternativ.

  in cazul in care un pacient a dezvoltat o reactie grava la administrarea Crestor, cum sunt SSJ sau sindromul DRESS, tratamentul cu Crestor nu mai trebuie reluat niciodata la pacientul respectiv.

  Efecte hepatice

  Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Crestor trebuie utilizat cu prudenta la pacientii care consuma cantitati excesive de alcool etilic si/sau care au antecedente de boli hepatice.

  Se recomanda efectuarea testelor functionale hepatice inainte si la 3 luni dupa initierea tratamentului. in cazul in care valoarea transaminazelor serice este de 3 ori mai mare decat limita superioara a normalului, se recomanda intreruperea tratamentului cu Crestor sau reducerea dozei. Dupa punerea pe piata, frecventa de raportare a evenimentelor hepatice grave (care constau, in principal, in cresterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice) este mai mare la doza de 40 mg.

  La pacientii cu hipercolesterolemie secundara hipotiroidiei sau sindromului nefrotic, afectiunea preexistenta trebuie tratata inainte de inceperea tratamentului cu Crestor.

  Rasa

  Studiile farmacocinetice indica o expunere crescuta la subiectii asiatici, comparativ cu cei caucazieni (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).

  Inhibitori de proteaza

  La subiectii care au primit rosuvastatina concomitent cu diversi inhibitori de proteaza in asociere cu ritonavir s-a observat o crestere a expunerii sistemice la rosuvastatina. Trebuie luate in considerare atat beneficiile scaderii nivelului de lipide prin utilizarea Crestor la pacientii infectati cu HIV care primesc inhibitori de proteaza cat si posibilitatea de a avea concentratii plasmatice de rosuvastatina crescute la initierea si la cresterea treptata a dozelor de Crestor la pacientii tratati cu inhibitori de proteaza. Nu se recomanda utilizarea concomitenta cu anumiti inhibitori de proteaza decat daca doza de Crestor este ajustata. (vezi pct. 4.2 si 4.5).

  Intoleranta la lactoza

  Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

  Boala pulmonara interstitiala

  Au fost raportate cazuri exceptionale de boala pulmonara interstitiala la administrarea unora dintre statine, in special in cazul tratamentului de lunga durata (vezi pct.4.8). Simptomele descrise sunt dispnee,

  tuse neproductiva si deteriorare a starii generale de sanatate (oboseala, scadere in greutate si febra). in cazul in care se suspecteaza ca un pacient prezinta boala pulmonara interstitiala, tratamentul cu statine trebuie intrerupt.

  Diabetul zaharat

  Exista dovezi care sugereaza ca statinele cresc glicemia si, la unii pacienti, cu risc crescut de aparitie a diabetului zaharat, pot produce hiperglicemie cu valori care sa necesite masuri considerate de rutina la pacientii cu diabet zaharat diagnosticat. Totusi, riscul de aparitie a diabetului zaharat este depasit de beneficiul reducerii riscului cardiovascular cu statine si, prin urmare, nu exista un motiv pentru intreruperea tratamentului cu statine. Pacientii cu risc crescut (valori ale glicemiei à jeun cuprinse intre 5,6 – 6,9 mmol/l, IMC> 30 kg/m2, valori serice crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arteriala) trebuie monitorizati clinic si biochimic in acord cu ghidurile nationale.

  in studiul clinic JUPITER, frecventa globala raportata de aparitie a diabetului zaharat a fost de 2,8% la rosuvastatina si de 2,3% la placebo, mai ales la pacientii cu valori ale glicemiei à jeun intre 5,6 si 6,9 mmol/l.

  Copii si adolescenti

  La copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 6 si 17 ani, carora li se administreaza rosuvastatina, evaluarea cresterii liniare (inaltime), greutatii, IMC (indicelui de masa corporala) si a caracterelor sexuale secundare prin stadiile Tanner, este limitata la o perioada de doi ani. Dupa doi ani de tratament, nu au fost observate efecte la nivelul cresterii in inaltime, greutatii, IMC sau maturizarii sexuale (vezi pct 5.1).

  intr-un studiu clinic efectuat la copii si adolescenti carora li s-a administrat rosuvastatina timp de 52 de saptamani, au fost observate mai frecvent dupa efort fizic sau activitate fizica intensa cresteri ale concentratiilor plasmatice ale CK >10 x LSN si simptome musculare, comparativ cu observatiile din studiile clinice de la adulti (vezi pct. 4.8).

Efectul administrarii concomitente de medicamente asupra rosuvastatinei

Ciclosporina: in timpul tratamentului concomitent cu Crestor si ciclosporina, valorile ASC pentru rosuvastatina au fost, in medie, de 7 ori mai mari decat cele observate la voluntari sanatosi (vezi Tabelul 1). Crestor este contraindicat la pacientii care primesc concomitent tratament cu ciclosporina (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitenta nu afecteaza concentratiilor plasmatice de ciclosporina.

Inhibitori de proteaza: Desi nu se cunoaste mecanismul exact al interactiunilor, utilizarea concomitenta a inhibitorilor de proteaza determina o crestere semnificativa a expunerii la rosuvastatina (vezi Tabelul 1). De exemplu, intr-un studiu de farmacocinetica, administrarea concomitenta a 10 mg de rosuvastatina si o combinatie de doi inhibitori de proteaza (300 mg atazanavir/ritonavir 100 mg) la voluntari sanatosi a fost asociata cu o crestere pentru rosuvastatina de aproximativ trei ori a ASC si de 7 ori a Cmax. Utilizarea concomitenta a Crestor cu unele combinatii de inhibitori de proteaza poate fi luata in considerare dupa o analiza atenta a ajustarilor dozelor de Crestor, pe baza cresterii preconizate a expunerii la rosuvastatina (Tabelul 1 si pct. 4.2, 4.4 si 4.5).

Gemfibrozil si alte medicamente hipolipemiante: administrarea concomitenta de Crestor si gemfibrozil a determinat o dublare a Cmax si ASC pentru rosuvastatina (vezi pct. 4.4).

Pe baza datelor obtinute din studii de interactiune specifice, nu sunt de asteptat interactiuni farmacocinetice relevante cu fenofibratul, totusi este posibila o interactiune farmacodinamica.

Gemfibrozilul, fenofibratul, alti fibrati si niacina (acid nicotinic) in doze hipolipemiante (≥ 1 g pe zi) cresc riscul de miopatie, in cazul administrarii concomitente cu inhibitorii de HMG-CoA reductaza, probabil deoarece acestia pot produce miopatie si in cazul administrarii in monoterapie. Este contraindicata administrarea dozei de 40 mg concomitent cu un fibrat (vezi pct. 4.3 si 4.4). De asemenea, acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu doza de 5 mg.

Eritromicina: Administrarea concomitenta de Crestor si eritromicina a determinat o reducere cu 20% a ASC si cu 30% a Cmax de rosuvastatina. Aceasta interactiune poate fi determinata de cresterea mobilitatii intestinale determinate de eritromicina.

Enzimele citocromului P450: rezultatele studiilor in vitro si in vivo indica faptul ca rosuvastatina nu este nici inhibitor, nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. in plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de asteptat interactiuni medicamentoase care sa rezulte din metabolizarea mediata de citocromul P450. Nu au fost observate interactiuni relevante clinic intre rosuvastatina si fluconazol (inhibitor al CYP2C9 si CYP3A4) sau ketoconazol (inhibitor al CYP2A6 si CYP3A4).

Daca se observa ca medicamentul creste cu mai putin de doua ori valoarea ASC, nu este necesara reducerea dozei dar trebuie avuta in vedere precautie in cazul cresterii dozei de Crestor peste 20 mg.

Eltrombopag 75 mg o data pe zi, 5 zile 10 mg, doza unica de 1,6 ori↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de doua ori pe zi, 7 zile

Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de doua ori pe zi, 11 zile

10 mg o data pe zi, 7 zile de 1,5 ori↑ 10 mg, doza unica de 1,4 ori↑

Dronedarona 400 mg de doua ori pe zi Nu este disponibil de 1,4 ori↑ Itraconazol 200 mg o data pe zi, 5 zile 10 mg, doza unica de 1,4 ori↑** Ezetimib 10 mg o data pe zi, de 14 zile 10 mg o data pe zi, 14 zile de 1,2 ori↑**

*Datele exprimate ca modificare de x -ori reprezinta un raport simplu intre valorile obtinute in cazul administrarii concomitente si valorile obtinute in cazul administrarii rosuvastatinei in monoterapie. Datele exprimate ca modificare procentuala (%) reprezinta diferenta procentuala (%) relativa, comparativ cu administrarea de rosuvastatina in monoterapie.

Cresterea este indicata prin "↑", scaderea este indicata prin "↓".

**Au fost efectuate mai multe studii de interactiune la doze diferite de Crestor; tabelul prezinta raportul cel mai semnificativ

AUC = aria de sub curba; OD = o data pe zi; BID = de doua ori pe zi; TID = de trei ori pe zi; QID = de patru ori pe zi                                  

Urmatoarele medicamente/combinatii de medicamente nu au un efect cu semnificatie clinica asupra raportului ASC al rosuvastatinei in cazul administrarii concomitente:

Aleglitazar 0,3 mg administrat timp 7 zile; Fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi, administrat timp de 7 zile; Fluconazol 200 mg o data pe zi, administrat timp de 11 zile; Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de doua ori pe zi, administrat timp de 8 zile; Ketoconazol 200 mg de doua ori pe zi, administrat timp de 7 zile; Rifampin 450 mg o data pe zi, administrat timp de 7 zile; Silimarina 140 mg de trei ori pe zi, administrat timp de 5 zile.

Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent

Digoxina: Pe baza datelor din studii de interactiune specifice, nu este de asteptat nicio interactiune semnificativa clinic cu digoxina.

Acid fusidic: Nu au fost realizate studii de interactiune cu rosuvastatina si acid fusidic.

Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliza, poate fi crescut prin administrarea concomitenta a acidului fusidic cu statine. Mecanismul acestei interactiuni (daca este farmacodinamica, farmacocinetica, sau ambele) nu este

inca determinat. Au fost raportate cazuri (inclusiv unele letale) de rabdomioliza la pacienti care au primit aceasta combinatie.

Daca este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, tratamentul cu Crestor trebuie intrerupt pe toata durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi si pct. 4.4.

Crestor este contraindicat in timpul sarcinii si al alaptarii.

Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze masuri contraceptive eficace.

Deoarece colesterolul si alti produsi ai biosintezei colesterolului sunt esentiali pentru dezvoltarea fatului, riscul potential al inhibarii HMG-CoA reductazei depaseste avantajul tratamentului in timpul sarcinii.

Studiile la animale au furnizat dovezi limitate de toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi punctul 5.3). in cazul in care o pacienta ramane gravida in timpul utilizarii acestui medicament, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

Rosuvastatina se excreta in laptele femelelor de sobolan. Nu exista date referitoare la excretia in laptele uman (vezi pct. 4.3).

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, pe baza proprietatilor farmacodinamice, este improbabil ca acest medicament sa influenteze aceasta capacitate. in cazul in care se ia decizia de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, trebuie luata in considerare posibilitatea aparitiei ametelilor in timpul tratamentului.

Reactiile adverse observate in cursul tratamentului cu Crestor sunt, in general, usoare si tranzitorii.

in studii clinice controlate, mai putin de 4% dintre pacientii tratati cu Crestor s-au retras datorita reactiilor adverse.

Lista tabelara a reactiilor adverse

Pe baza datelor din studii clinice si a experientei extinse dupa punerea pe piata, tabelul urmator prezinta profilul reactiilor adverse pentru rosuvastatina. Reactiile adverse listate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si clasa de organe si sisteme (ASO).

Frecventele reactiilor adverse sunt clasificate astfel:

Frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100) Rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000)

Foarte rare (mai mic de 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta: care nu poate fi estimata din datele disponibile

1 Frecventa va depinde de prezenta sau absenta factorilor de risc (valori ale glicemiei a jeun ≥ 5,6 mmol/l, BMI >30 kg/m2, trigliceride crescute, antecedente de hipertensiune arteriala)

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidenta reactiilor adverse tinde sa fie dependenta de doza. Acest tip de reactii adverse sunt redate mai jos:

Proteinuria, in special de origine tubulara, detectata prin testarea cu stick-uri, a fost observata la pacientii tratati cu Crestor. La mai mic de 1% dintre pacientii tratati cu doze de 10 mg si 20 mg si la aproximativ 3% dintre cei tratati cu 40 mg au survenit, intr-un anumit moment pe parcursul tratamentului, modificari ale proteinelor urinare, de la absenta acestora sau urme la ++ sau mai mult. O crestere mica, de la absenta acestora sau urme pana la + a fost observata la administrarea dozelor de 20 mg. in majoritatea cazurilor, proteinuria scade sau dispare spontan la continuarea tratamentului si nu s-a demonstrat a fi predictiva pentru afectarea renala acuta sau progresiva. Revizuirea datelor obtinute din studiile clinice si experienta dupa punerea pe piata nu a identificat, pana in prezent, o asociere cauzala intre proteinurie si afectarea renala acuta sau progresiva.

La pacientii tratati cu Crestor a fost observata aparitia hematuriei, iar datele furnizate de studiile clinice indica o incidenta mica a acesteia.

La pacientii tratati cu Crestor au fost raportate efecte asupra musculaturii scheletice, cum sunt mialgie, miopatie (incluzand miozita) si, rareori, rabdomioliza cu si fara insuficienta renala acuta, pentru toate dozele si in special pentru doze > 20 mg.

La pacientii tratati cu rosuvastatina a fost observata o crestere legata de doza a concentratiilor plasmatice ale CK; majoritatea cazurilor au fost usoare, asimptomatice si tranzitorii. Tratamentul trebuie intrerupt daca valorile concentratiilor plasmatice ale CK sunt mari (> 5 x LSN) (vezi pct. 4.4).

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, la un numar mic de pacienti tratati cu rosuvastatina, a fost observata o crestere legata de doza a valorilor serice ale transaminazelor; majoritatea cazurilor au fost usoare, asimptomatice si tranzitorii.

in timpul tratamentului cu anumite statine, au fost raportate urmatoarele evenimente adverse:

• Disfunctii sexuale

• Cazuri exceptionale de boala pulmonara interstitiala, in special in timpul tratamentului de lunga durata (vezi pct. 4.4).

Ratele de raportare pentru rabdomioliza, evenimente renale grave si evenimente hepatice grave (constand, in principal, in valori serice crescute ale transaminazelor hepatice) sunt mai mari la o doza de 40 mg.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Nu exista un tratament specific in caz de supradozaj. Pacientul trebuie tratat simptomatic si, in functie de necesitati, trebuie initiate masuri de sustinere a functiilor vitale. Trebuie monitorizate functia hepatica si valorile concentratiilor plasmatice ale CK. Este improbabil ca hemodializa sa fie benefica.