Clarinase 5mg/120mg, 7 comprimate cu eliberare modificata, Bayer

Indicatii
CLARINASE este indicat pentru tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere atunci cand este insotita de congestie nazala.
 
Dozaj
Doze

Adulti si copii cu varsta peste 12 ani

Un comprimat CLARINASE de doua ori pe zi, cu un pahar de apa.
Mod de administrare

Comprimatele trebuie inghitite intregi (fara a le sfarama, sparge sau mesteca). Comprimatele pot fi administrate indiferent de orarul meselor.

Utilizarea CLARINASE nu este recomandata la copii cu varsta sub 12 ani din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Durata tratamentului trebuie sa fie cat mai scurta posibil si acesta nu trebuie continuat dupa ce simptomele s-au remis. Se recomanda limitarea tratamentului la aproximativ 10 zile, deoarece in timpul administrarii cronice efectul pseudoefedrinei se poate diminua. Daca este necesar, dupa ameliorarea congestiei mucoasei cailor aeriene superioare, tratamentul poate fi continuat doar cu loratadina.

Asocierea medicamentoasa nu trebuie administrata pacientilor cu varsta peste 60 ani sau pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica (vezi pct. 4.4).
 
Contraindicatii
CLARINASE este contraindicat pacientilor care au demonstrat hipersensibilitate sau idiosincrazie la fiecare dintre substantele active, la oricare dintre excipienti sau la medicamente adrenergice.

Deoarece CLARINASE contine pseudoefedrina, este contraindicat de asemenea pacientilor carora li se administreaza tratament cu inhibitori de monoaminooxidaza (MAO) sau pe parcursul celor doua saptamani dupa intreruperea unui astfel de tratament si la pacientii cu:

• glaucom cu unghi ingust
• retentie urinara
• afectiuni cardiovasculare, cum sunt boala cardiaca ischemica, tahiaritmiile si hipertensiunea arteriala severa
• hipertiroidism
• antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau factori de risc care pot creste riscul de accident vascular cerebral hemoragic. Aceasta se datoreaza efectului alfa-mimetic al pseudoefedrinei in asociere cu alte vasoconstrictoare cum sunt bromocriptina, pergolida, lisurida, cabergolina, ergotamina, dihidroergotamina sau orice alte medicamente decongestionante utilizate ca decongestionante nazale, administrate fie pe cale orala, fie pe cale nazala (fenilpropanolamina, fenilefrina, efedrina, oximetazolina, nafazolina).

 
Atentionari
Nu trebuie depasita doza si durata recomandata a tratamentului (vezi pct. 4.2).

Probabilitatea aparitiei reactiilor adverse la medicamentele simpatomimetice este mai mare in cazul pacientilor cu varsta peste 60 ani. Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea acestei asocieri pentru acest grup de varsta si exista date insuficiente pentru a face recomandari adecvate de dozaj. Aceasta asociere nu trebuie administrata pacientilor cu varsta peste 60 ani.

Insuficienta renala sau hepatica: siguranta si eficacitatea asocierii la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica nu au fost stabilite si exista date insuficiente pentru a face recomandari adecvate de dozaj.

Aceasta asociere nu trebuie administrata pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica.

Pacientii trebuie informati asupra faptului ca tratamentul trebuie intrerupt in cazul aparitiei hipertensiunii arteriale, tahicardiei, palpitatiilor sau aritmiilor cardiace, gretei sau oricarui alt semn neurologic (cum este cefaleea sau agravarea cefaleei).

Aminele simpatomimetice pot determina stimularea sistemului nervos central, cu aparitia convulsiilor, sau colapsului cardiovascular cu hipotensiune arteriala. Aparitia acestor efecte este mai probabila la copii, varstnici sau in caz de supradozaj (vezi pct. 4.9).

Se recomanda prudenta in cazul pacientilor carora li se administreaza digitalice, celor cu aritmii cardiace, hipertensiune arteriala, antecedente de infarct miocardic, diabet zaharat, obstructie de col vezical sau anamneza potrivita de bronhospasm.

Medicamentul trebuie administrat cu prudenta la pacienti cu ulcer peptic stenozant, obstructie piloro-duodenala si obstructie a colului vezical.

Administrarea orala de pseudoefedrina in doza recomandata poate provoca si alte efecte simpatomimetice, cum ar fi cresterea tensiunii arteriale, tahicardia sau manifestari de excitatie la nivelul sistemului nervos central.

Administrarea concomitenta de simpatomimetice si inhibitori MAO reversibili (cum ar fi linezolid [non-selectiv] si moclobemida [MAO-A selectiv] nu este recomandata.

Se recomanda prudenta si in cazul pacientilor carora li se administreaza alte simpatomimetice, incluzand decongestionante, anorexigene sau psihostimulante de tip amfetaminic, medicamente antihipertensive, antidepresive triciclice sau alte antihistaminice.

Se recomanda prudenta in cazul pacientilor carora li se administreaza in prezent medicamente vasoconstrictoare de tip alcaloizi din ergot.

Similar altor stimulante ale SNC, sulfatul de pseudoefedrina este asociat cu risc de abuz medicamentos. Dozele mari pot determina in cele din urma toxicitate. Administrarea continua poate determina aparitia tolerantei, determinand un risc crescut de supradozaj. Intreruperea brusca a tratamentului poate determina depresie.

In cazul administrarii de anestezice volatile halogenate in timpul tratamentului cu medicamente simpatomimetice indirecte, poate sa apara hipertensiune arteriala acuta perioperatorie.

De aceea, daca este programata o interventie chirurgicala, se recomanda intreruperea tratamentului cu 24 ore inaintea anesteziei.

Sportivii trebuie informati ca tratamentul cu pseudoefedrina poate determina o reactie pozitiva la testele de control antidoping.

Acest medicament contine lactoza si zahar; prin urmare, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, galactoza, deficit de lactaza Lapp, malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Administrarea CLARINASE trebuie intrerupta cu cel putin 48 ore inainte de efectuarea testelor cutanate, deoarece antihistaminicele pot preveni sau reduce reactiile pozitive de reactivitate dermica.
 
Interactiuni
Administrata concomitent cu alcoolul etilic, loratadina nu are efecte de potentare, conform masuratorilor efectuate in studiile privind performantele psihomotorii.

S-a demonstrat ca inhibitorii CYP3A4 si CYP2D6 cresc expunerea la loratadina si desloratadina. Cu toate acestea, datorita indicelui terapeutic mare al loratadinei, nu sunt de asteptat interactiuni semnificative clinic si nici nu au fost observate astfel de interactiuni la administrarea concomitenta de eritromicina, ketoconazol si cimetidina in studiile clinice desfasurate (vezi pct. 5.2).

Administrarea concomitenta a inhibitorilor de monoaminooxidaza (reversibili sau ireversibili) si a medicamentelor simpatomimetice poate determina reactii hipertensive critice.

Medicamentele simpatomimetice pot reduce efectul medicamentelor antihipertensive. Urmatoarele asocieri nu sunt recomandate:

Bromocriptina, cabergolina, lisurid, pergolid: risc de vasoconstrictie si hipertensiune arteriala.

Dihidroergotamina, ergotamina, metilergometrina: risc de vasoconstrictie si hipertensiune arteriala. Inhibitori MAO reversibili si ireversibili: risc de vasoconstrictie si hipertensiune arteriala.

Alte vasoconstrictoare utilizate ca decongestionante nazale, cu administrare orala sau nazala (fenilpropanolamina, fenilefrina, efedrina, oximetazolina, nafazolina): risc de vasoconstrictie.

Antiacidele cresc viteza absorbtiei sulfatului de pseudoefedrina, iar kaolinul o scade.
 
Sarcina
Sarcina

Nici loratadina, nici combinatia de loratadina si pseudoefedrina nu au avut efecte teratogene in studiile efectuate la animale. Nu a fost stabilita siguranta administrarii CLARINASE in timpul sarcinii, insa experienta de la un numar mare de sarcini expuse la om nu dezvaluie nici o crestere a frecventei malformatiilor, comparativ cu incidenta in populatia generala.

Deoarece studiile de reproducere la animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste raspunsul la om si datorita proprietatilor vasoconstrictoare ale pseudoefedrinei, CLARINASE nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Loratadina si pseudoefedrina se excreta in laptele matern. Scaderea producerii de lapte la mamele care alapteaza a fost raportata in cazul pseudoefedrinei. Ca urmare, CLARINASE nu trebuie utilizat la femeile care alapteaza.
 
Condus auto
In studii clinice care au evaluat capacitatea de a conduce vehicule, nu a fost observata afectarea acesteia la pacientii carora li s-a administrat loratadina. Cu toate acestea, foarte rar, la unele persoane poate sa apara somnolenta, fapt care ar putea afecta capacitatea acestora de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.

Nu este de asteptat ca sulfatul de pseudoefedrina sa influenteze performantele psihomotorii.
 
Reactii adverse

Alte reactii adverse raportate foarte rar in perioada dupa punerea pe piata sunt enumerate in tabelul urmator:

Alte reactii adverse care au fost raportate in studii clinice si in perioada de dupa aparitia pe piata numai pentru loratadina includ apetit alimentar crescut, eruptie cutanata tranzitorie si gastrita.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt in majoritate de tip simpatomimetic, cu exceptia unei sedari usoare care poate fi determinata de loratadina administrata la doze mult mai mari decat doza recomandata. Simptomele pot varia de la deprimarea SNC (sedare, apnee, scaderea vigilentei, cianoza, coma, colaps cardiovascular), pana la stimularea SNC (insomnie, halucinatii, tremuraturi, convulsii), cu potential letal. Alte simptome pot include: cefalee, anxietate, dificultate la urinare, slabiciune si tensiune musculara, euforie, excitatie, insuficienta respiratorie, aritmii cardiace, tahicardie, palpitatii, sete, hiperhidroza, greata, varsaturi, dureri precordiale, ameteli, tinitus, ataxie, incetosarea vederii si hipertensiune sau hipotensiune arteriala. In special la copii, este de asteptat sa apara stimularea SNC, precum si simptomele de tip atropinic (xerostomie, pupile fixe si dilatate, inrosirea fetei, hipertermie si simptome gastro-intestinale). Unii pacienti pot prezenta o psihoza toxica cu delir si halucinatii.

Tratament: in cazul unui supradozaj, incepeti imediat tratamentul simptomatic si de sustinere a functiilor vitale si mentineti-l cat timp este necesar. Absorbtia substantei active ramase in stomac poate fi incercata prin administrarea unei suspensii de carbune activat in apa. In special la copii, realizati lavajul gastric cu solutie salina izotona. La adulti, poate fi utilizata apa de la robinet.

Indepartatati cat mai mult posibil din cantitatea administrata inainte de urmatoarea instilare. Loratadina nu poate fi indepartata prin hemodializa si nu se cunoaste daca se elimina prin dializa peritoneala. Dupa tratamentul de urgenta, trebuie continuata monitorizarea clinica a pacientului.

Tratamentul supradozajului cu pseudoefedrina este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Nu trebuie utilizate stimulante (analeptice). Hipertensiunea arteriala poate fi controlata cu un medicament alfa-blocant si tahicardia cu un beta-blocant adrenergic. Pentru controlul convulsiilor, pot fi administrate barbiturice cu durata scurta de actiune, diazepam sau paraldehida. Hiperhidroza, in special la copii, poate necesita utilizarea de bureti de baie umeziti in apa sau impachetari reci. Apneea se trateaza prin ventilatie mecanica.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antihistaminice – antagonist H1, codul ATC: R06AX13.

Grupa farmacoterapeutica: decongestionante nazale de uz sistemic, codul ATC: R01BA52. Farmacodinamica comprimatelor CLARINASE este in directa legatura cu cea a componentelor sale.

Loratadina este un antihistaminic triciclic cu activitate selectiva la nivelul receptorilor periferici H1. Loratadina nu are o activitate semnificativa la nivelul receptorilor H2. Aceasta nu inhiba captarea noradrenalinei si nu are practic nicio influenta asupra functiei cardiovasculare sau automatismului cardiac.

In cazul majoritatii populatiei, loratadina nu are proprietati sedative sau anticolinergice semnificative clinic, daca este utilizata la doza recomandata.

In cazul tratamentului de lunga durata, nu s-au observat modificari semnificative clinic privind semnele vitale, examenele fizice sau electrocardiografice.

Sulfatul de pseudoefedrina (sulfat de d-izoefedrina) este un medicament simpatomimetic, cu efect majoritar alfa-mimetic, comparativ cu efectul beta-mimetic. Dupa administrarea orala, sulfatul de pseudoefedrina asigura un efect decongestionant nazal, datorita actiunii sale vasoconstrictoare.

Aceasta are un efect simpatomimetic indirect, determinat in principal de eliberarea mediatorilor adrenergici din terminatiile nervoase post-ganglionare.

Administrarea orala de pseudoefedrina in doza recomandata poate sa determine alte efecte simpatomimetice, cum sunt hipertensiune arteriala, tahicardie sau manifestari de excitatie la nivelul sistemului nervos central.

Proprietati farmacocinetice
Loratadina: Dupa administrare orala, loratadina se absoarbe rapid si in bine si este supusa unei metabolizari in proportie mare la primul pasaj hepatic, indeosebi prin intermediul CYP3A4 si CYP2D6. Principalul metabolit - desloratadina (DL) este activ din punct de vedere farmacologic si responsabil pentru o mare parte din efectul clinic. Loratadina si DL ating concentratiile plasmatice maxime (Cmax) la 1–1,5 ore, respectiv 1,5–3,7 ore de la administrare.

In studii controlate au fost raportate cresteri ale concentratiilor plasmatice ale loratadinei dupa utilizarea concomitenta a ketoconazolului, eritromicinei si cimetidinei, dar fara modificari semnificative clinic (inclusiv electrocardiografice).

Loratadina se leaga in proportie mare (intre 97% si 99%), iar metabolitul sau activ se leaga in proportie moderata (73% pana la 76%) de proteinele plasmatice.

La subiectii sanatosi, timpii de injumatatire plasmatica prin distributie pentru loratadina si metabolitul ei activ sunt de aproximativ 1 ora, respectiv 2 ore. Timpul mediu de injumatatire prin eliminare este de

8,4 ore (interval de la 3 ore pana la 20 ore) pentru loratadina si de 28 ore (interval de la 8,8 ore pana la 92 ore) pentru principalul metabolit activ.

Aproximativ 40% din doza este excretata in urina si 42% in fecale, intr-o perioada de 10 zile si aceasta, in principal sub forma de metaboliti conjugati. Aproximativ 27% din doza este eliminata in urina in primele 24 ore. Mai putin de 1% din substanta activa este excretata nemodificata in forma activa, ca loratadina sau DL.

Biodisponibilitatea loratadinei si metabolitului sau activ este proportionala cu doza administrata.

Profilul farmacocinetic al loratadinei si al metabolitilor ei este comparabil la voluntarii adulti sanatosi cu cel inregistrat la voluntarii varstnici sanatosi.

La pacientii cu insuficienta renala cronica, atat aria de sub curba (ASC) cat si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei si ale metabolitului ei sunt mai mari in comparatie cu ASC si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) ale pacientilor cu functie renala normala. Timpii medii de injumatatire prin eliminare pentru loratadina si metabolitul ei nu au fost semnificativ diferiti fata de cei observati la subiectii sanatosi. La pacientii cu insuficienta renala cronica, hemodializa nu are nici o influenta asupra farmacocineticii loratadinei sau a metabolitului ei activ.

La pacientii cu insuficienta hepatica cronica de etiologie alcoolica, ASC si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei au fost de doua ori mai mari, in timp ce profilul farmacocinetic al metabolitului activ nu a fost modificat semnificativ comparativ cu cel al pacientilor cu functie hepatica normala. Timpii de injumatatire prin eliminare pentru loratadina si metabolitul ei au fost de 24 ore, respectiv 37 ore, si au crescut in paralel cu cresterea severitatii bolii hepatice.

Loratadina si metabolitul ei activ sunt excretati in laptele femeilor care alapteaza.

Sulfatul de pseudoefedrina: Dupa administrarea orala, sulfatul de pseudoefedrina este absorbit rapid si complet. Debutul actiunii se inregistreaza in 30 minute, iar efectul decongestionant pentru o doza de 60 mg are o durata de 4-6 ore. Sulfatul de pseudoefedrina este metabolizat incomplet prin

N-demetilare la nivel hepatic la un metabolit inactiv.

La om, la un pH urinar de aproximativ 6, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare variaza intre 5 si 8 ore. Substanta activa si metabolitul sau sunt excretati in urina, 55-75% din doza administrata fiind excretata in forma nemodificata. In urina acida (pH 5), viteza de excretie este accelerata iar durata de actiune redusa. In cazul alcalinizarii urinii, se produce o resorbtie partiala.

Se presupune ca pseudoefedrina traverseaza placenta si bariera hematoencefalica. Substanta activa este excretata in laptele femeilor care alapteaza.

Alimentele pot sa creasca cantitatea de loratadina absorbita, dar fara efecte cu relevanta clinica. Acest efect nu este observat in cazul pseudoefedrinei.

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice pentru loratadina nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si carcinogenicitatea.

Toxicitatea asocierii: In studiile acute si cu doze multiple, asocierea loratadina/sulfat de pseudoefedrina a demonstrat un grad redus de toxicitate. Toxicitatea asocierii medicamentoase nu a fost mai mare decat cea demonstrata pentru fiecare dintre componente in parte, iar efectele observate au fost asociate, in general, componentei pseudoefedrina.

In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere efectuate cu loratadina, nu au fost observate efecte teratogene. Cu toate acestea, la sobolani, la niveluri plasmatice (ASC) de 10 ori mai mari decat cele obtinute la dozele clinice, s-a observat prelungirea travaliului si viabilitate mai redusa a puilor.

In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere, asocierea loratadina/pseudoefedrina nu a fost teratogena in cazul administrarii orale la sobolani, in doze de pana la 150 mg/kg si zi (de 30 ori mai mari decat doza clinica recomandata) si la iepuri, in doze de pana la 120 mg/kg si zi (de 24 ori mai mari decat doza clinica recomandata).