Captopril MCC 25mg, 30 comprimate, Magistra

Indicatii
Captoprilul este indicat in tratamentul urmatoarelor afectiuni:

Hipertensiunea arteriala. Insuficienta cardiaca congestiva. Infarctul miocardic:

tratamentul de scurta durata (4 saptamani) la pacientii cu infarct miocardic acut stabili hemodinamic, in primele 24 ore post-infarct;

preventia pe termen lung a insuficientei cardiace simptomatice: la pacientii stabili din punct de vedere clinic cu disfunctie ventriculara stanga asimptomatica cu fractie de ejectie ≤ 40%. Nefropatia diabetica cu macroproteinurie la pacientii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).

Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1.

Dozaj
Doze

Hipertensiunea arteriala

Doza trebuie individualizata in functie de starea clinica a pacientului (vezi pct. 4.4) si de raspunsul tensiunii arteriale la tratament.

Pacienti fara depletie hidrosodata prealabila sau insuficienta renala: doza recomandata initial este de 25-50 mg captopril pe zi, administrata in doua prize, la intervale de 12 ore.

Dozajul poate fi ajustat in functie de raspunsul terapeutic, la intervale de cel putin 2 saptamani, pana la atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrata in 2 prize.

Hipertensiunea arteriala severa: pot fi necesare, cel putin la inceputul tratamentului, doze mai mari (pana la 150 mg captopril pe zi, administrate in 2 sau 3 prize), acestea putand fi scazute ulterior.

Hipertensiunea arteriala tratata cu diuretice

va fi intrerupta administrarea diureticului cu 3 zile inainte de initierea tratamentului cu captopril (cu controlul atent al valorilor tensionale in aceasta perioada), cu reluarea ulterioara a administrarii diureticului, daca este necesar, sau

se va administra o doza initiala de 12,5 mg captopril, urmand ca dozajul sa fie ajustat in functie de raspunsul terapeutic obtinut si de tolerabilitate.

Hipertensiunea renovasculara

Se recomanda initierea tratamentului cu o doza zilnica de 6,25 mg captopril, urmand ca aceasta sa fie ajustata ulterior in functie de raspunsul terapeutic.

Insuficienta cardiaca congestiva

Tratamentul va fi initiat sub stricta supraveghere medicala.

Doza initiala recomandata este de 6,25 – 12,5 mg captopril administrata de 2-3 ori pe zi. Ulterior, dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel putin 2 saptamani, pana la atingerea dozei eficace care se situeaza intre 50 si 100 mg captopril pe zi repartizata in 2-3 prize.

Doza de intretinere se stabileste astfel incat tensiunea arteriala sistolica in ortostatism sa nu scada sub 90 mm Hg.

Infarctul miocardic

Tratamentul trebuie initiat in spital cat mai curand posibil dupa aparitia semnelor si/sau simptomelor la pacientii stabili hemodinamic. Se administreaza o doza test de 6,25 mg captopril, dupa 2 ore se

administreaza o doza de 12,5 mg captopril, iar dupa alte 12 ore, o doza de 25 mg captopril. Incepand din ziua urmatoare, captoprilul se va administra in doza de 100 mg pe zi, divizat in 2 prize, timp de 4 saptamani, in absenta reactiilor adverse hemodinamice.

La sfarsitul celor 4 saptamani de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat inainte de a lua decizia privind tratamentul post-infarct miocardic.

In cazul in care tratamentul nu a inceput in primele 24 ore, poate fi initiat dupa 3 zile de la producerea infarctului miocardic, cu o doza unica de 6,25 mg captopril, urmand ca dozele sa fie crescute progresiv in functie de tolerabilitatea pacientului si raspunsul terapeutic pana la o doza de 25 mg captopril

administrata de 3 ori pe zi.

Doza recomandata pentru o cardioprotectie eficienta in tratamentul de lunga durata este de 75-150 mg captopril pe zi, administrata in 2 sau 3 prize.

In cazul aparitiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinata de insuficienta cardiaca, dozajul diureticelor si/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de echilibru a captoprilului. Daca este necesar, doza de captopril va fi ajustata in functie de tolerabilitatea clinica a pacientului.

Nefropatia diabetica

Doza zilnica recomandata este de 50 – 100 mg captopril, administrata in 2 – 3 prize.

In caz de insuficienta renala cronica, dozajul va fi ajustat in functie de gradul insuficientei renale.

Insuficienta renala

Dozele de captopril vor fi ajustate in functie de clearance-ul creatininei, conform tabelului de mai jos.

Captoprilul este dializabil.

Varstnici

Doza trebuie stabilita in functie de raspunsul tensiunii arteriale la tratament si trebuie mentinuta cat mai jos posibil pentru a mentine un control adecvat.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea captoprilului nu au fost pe deplin stabilite la copii si adolescenti.

Utilizarea captoprilului la copii si adolescenti trebuie initiata sub supraveghere medicala stricta. Doza intiala de captopril este de 0,3 mg/kg corp. Pentru pacientii ce necesita precautii speciale (copii cu disfunctie renala, prematuri, nou-nascuti si sugari, deoarece functia lor renala este diferita de cea a

celorlalti copii si de cea a adultilor) , doza initiala ar trebui sa fie de 0,15 mg/kg corp. In general, captoprilul este administrat la copii de trei ori pe zi, dar dozele si intervalul dintre doze ar trebui adaptat individual, in concordanta cu raspunsul pacientului.

Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1. Mod de administrare

Administrare orala.

Comprimatele se administreaza cu o ora inaintea meselor principale, deoarece in prezenta alimentelor absorbtia este diminuata.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor ECA) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrarii unui inhibitor al enzimei de conversie.

Al doilea si al treilea trimestru de sarcina.

Administrarea concomitenta a Captopril MCC cu medicamente care contin aliskiren este

contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG sub 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Atentionari
Hipotensiunea

Hipotensiunea arteriala simptomatica apare rareori la pacientii hipertensivi, fara complicatii. Hipotensiunea arteriala simptomatica este mai probabil sa apara daca pacientul are depletie volemica, de exemplu prin tratament diuretic, dieta hiposodata, dializa, diaree sau varsaturi (vezi pct.4.5 si pct.4.8). Depletia volemica si/sau sodica trebuie corectata inainte de administrarea unui inhibitor al enzimei de conversie si ar trebui luata in considerare o doza mai mica.

La pacientii cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, o scadere marcata a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. In cazul in care apare

hipotensiunea arteriala, pacientul trebuie asezat in clinostatism si, daca este necesar, se administreaza perfuzii cu solutie salina izotona. Un raspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezinta o contraindicatie pentru administrarea dozelor urmatoare, care, in mod normal, se pot administra fara complicatii, in momentul in care tensiunea arteriala a crescut ca urmare a cresterii volemiei.

La unii pacienti cu insuficienta cardiaca, care au tensiune arteriala normala sau mica, in timpul tratamentului cu Captopril MCC poate sa apara o scadere suplimentara a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este anticipat si nu reprezinta, de obicei, un motiv pentru intreruperea tratamentului. Daca hipotensiunea arteriala devine simptomatica, pot fi necesare reducerea dozei si/sau intreruperea tratamentului cu diuretic si/sau Captopril MCC.

Stenoza aortica sau stenoza valvei mitrale/Cardiomiopatie hipertrofica

Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii cu stenoza aortica si obstructie a ejectiei din ventriculul stang si trebuie evitati in caz de soc cardiogen si obstructie hemodinamica semnificativa.

Insuficienta renala

In caz de insuficienta renala (clearance-ul creatininei ≤ 40 ml/min), doza initiala de captopril trebuie ajustata in functie de clearance-ul creatininei pacientului (vezi pct.4.2) si ulterior, in functie de

raspunsul pacientului la tratament. La acesti pacienti, monitorizarea regulata a potasemiei si creatininemiei face parte din practica medicala normala.

Hipertensiunea renovasculara

Atunci cand pacientii cu stenoza arteriala renala bilaterala sau cu stenoza arteriala renala pe rinichi unic sunt tratati cu inhibitori ai ECA, exista un risc crescut de hipotensiune arteriala si insuficienta renala. Decompensarea functiei renale poate produce doar modificari moderate ale creatininei. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat sub stricta supraveghere medicala, cu doze mici, stabilite treptat cu atentie si cu monitorizarea functiei renale.

Insuficienta hepatica

Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociata cu un sindrom care a debutat prin icter colestatic si a evoluat pana la necroza hepatica fulminanta si (uneori) deces. Mecanismul acestui

sindrom nu este cunoscut. La pacientii carora li se administreaza inhibitori ai ECA si dezvolta icter sau la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt si se va institui supraveghere medicala adecvata.

Neutropenie/Agranulocitoza

La pacienti tratati cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoza, trombocitopenie si anemie. Neutropenia este rara la pacientii cu functie renala normala si fara alte complicatii.

Captoprilul trebuie administrat cu deosebita precautie la pacientii cu boli vasculare de colagen, la pacientii tratati cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamida sau la pacientii care prezinta o

combinatie a acestor factori de risc, mai ales in cazul unei insuficiente renale pre-existente. Unii dintre acesti pacienti au prezentat infectii grave, care, in cateva cazuri, nu au raspuns la terapia intensiva cu antibiotice.

Daca captoprilul este administrat acestor pacienti, este recomandata monitorizarea regulata a numarului de leucocite inaintea inceperii tratamentului, la fiecare 2 saptamani in timpul primelor 3 luni de tratament si apoi periodic, iar pacientii trebuie instruiti sa raporteze orice semn al unei infectii. Captoprilul si alte medicamente administrate concomitent trebuie intrerupte daca neutropenia este detectata sau suspectata.

Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke)

Aparitia unui edem al fetei, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui, membrelor a fost raportata rar la pacientii aflati in tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inclusiv captopril). In asemenea cazuri, tratamentul trebuie intrerupt imediat iar pacientul trebuie supravegheat atent pana la disparitia edemelor. Daca edemul apare numai la nivelul fetei si buzelor, evolutia este in general regresiva fara tratament.

Edemele de la nivelul limbii, laringelui si/sau glotei pot fi fatale datorita riscului de obstructie a cailor aeriene. In acest caz se recomanda administrarea rapida, subcutanat, a 0,3-0,5 ml solutie adrenalina 1/1000 precum si aplicarea altor masuri terapeutice corespunzatoare.

Reactii anafilactice in timpul desensibilizarii cu venin de Hymenoptera

Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA in timpul desensibilizarii cu venin de Hymenoptera au prezentat, rar, reactii anafilactice care pot pune viata in pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a tratamentului cu inhibitor ai ECA, inaintea procedurii de desensibilizare.

Reactii anafilactice in timpul aferezei LDL

Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA in timpul aferezei lipoproteinelor de mica densitate (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat, rar, reactii anafilactice care pot pune viata in pericol. Aceste reactii pot

fi evitate prin intreruperea temporara a tratamentului cu inhibitor al ECA inaintea fiecarei proceduri de afereza.

Pacientii hemodializati

La pacientii tratati prin hemodializa in cadrul careia se utilizeaza membrane cu flux mare, tratati

concomitent cu inhibitori ai ECA, au fost raportate reactii anafilactice. In cazul acestor pacienti trebuie luata in considerare efectuarea dializei cu un alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de medicamente antihipertensive.

Pacienti cu diabet zaharat

In cazul pacientilor cu diabet zaharat tratati cu antidiabetice orale sau cu insulina, trebuie monitorizata strict glicemia in timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.5).

Tuse

Inhibitorii enzimei de conversie pot produce tuse. In mod caracteristic tusea este neproductiva, persistenta si dispare la intreruperea tratamentului. Diagnosticul diferential al tusei trebuie sa aiba in vedere si posibilitatea producerii acesteia de catre inhibitorii enzimei de conversie.

Chirurgie/ anestezie generala

La pacientii la care se efectueaza interventii chirurgicale majore sau care sunt anesteziati cu agenti care produc hipotensiune arteriala, captoprilul poate bloca formarea angiotensinei II secundara

eliberarii compensatorii de renina. Daca apare hipotensiunea arteriala si se considera ca este o consecinta a acestui mecanism, ea poate fi corectata prin expansiune volemica.

Hiperpotasemie

Cresterea potasemiei a fost raportata la unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzand captopril. Pacientii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienta renala, diabet zaharat sau cei tratati concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de sare care contin potasiu sau substituenti ai sarurilor pe baza de potasiu; sau pacientii tratati cu alte medicamente asociate cu

cresterea potasemiei (de exemplu, heparina). Daca tratamentul concomitent cu medicamentele mentionate anterior este absolut necesar, se recomanda monitorizarea regulata a potasemiei.

Litiu

In general, nu este recomandata administrarea concomitenta a litiului cu captoprilul (vezi pct.4.5).

Lactoza

Deoarece contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Deosebiri etnice

Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, la pacientii de rasa neagra, captoprilul este aparent mai putin eficient in reducerea tensiunii arteriale decat la pacientii de rasa alba, posibil datorita prevalentei ridicate de valori mici ale reninei la populatia hipertensiva neagra.

Varstnici

La varstnici, se recomanda evaluarea functiei renale a pacientului inainte de initierea terapiei cu inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit in conformitate cu aceasta. Initial se recomanda administrarea medicamentului in doze mici, dozele urmand a fi crescute treptat in functie de raspunsul terapeutic, pentru a evita scaderea brusca a tensiunii arteriale.

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie inceput in timpul sarcinii. In cazul in care continuarea tratamentului cu IEC nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu

IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se incepe un tratament alternativ (vezi punctele 4.3. si

4.6. ).

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Interactiuni
Diureticele care economisesc potasiu sau suplimentele de potasiu

Inhibitorii ECA reduc pierderile de potasiu induse de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele de potasiu sau substituentii de sare ce contin potasiu pot duce la cresterea semnificativa a potasemiei. Daca utilizarea lor

concomitenta este indicata din cauza unei hipopotasemii diagnosticate, acestia vor fi utilizati cu precautie si cu monitorizarea frecventa a potasemiei (vezi pct.4.4).

Diuretice (tiazide sau diuretice de ansa)

Daca initierea tratamentului cu captopril are loc inaintea tratamentului cu doze mari de diuretice, pot aparea depletie volemica si risc de hipotensiune (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin intreruperea tratamentului cu diuretic, prin cresterea volemica sau a aportului de sare sau prin initierea tratamentului cu o doza mica de captopril.

Alte medicamente antihipertensive

Administrarea concomitenta cu trinitratul de gliceril si alti nitrati sau alte vasodilatatoare, poate determina reducerea suplimentara a tensiunii arteriale.

Litiu

Cresterea reversibila a concentratiei plasmatice a litiului si a toxicitatii acestuia au fost raportate la

administrarea concomitenta a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea concomitenta a diureticelor tiazidice cu litiu poate creste toxicitatea litiului si poate accentua toxicitatea deja crescuta a litiului indusa de catre inhibitorii ECA. Administrarea captoprilului cu litiul nu este recomandata, dar daca

este absolut necesara, concentratiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate (vezi pct.4.4).

Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice/Narcotice

Administrarea concomitenta a anumitor anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina reducerea suplimentara a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)

Administrarea cronica a AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA.

AINS si inhibitorii ECA exercita un efect aditiv de crestere a potasemiei si pot determina deteriorarea functiei renale. Aceste efecte sunt, in general, reversibile. Rar, poate sa apara insuficienta renala acuta, mai ales in cazul pacientilor cu functie renala compromisa, cum sunt varstnicii sau pacientii deshidratati.

Alopurinol, procainamida, citostatice, imunosupresoare

Administrarea concomitenta cu inhibitori ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie.

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

Antidiabetice

Studiile epidemiologice au sugerat ca administrarea concomitenta a inhibitorilor de ECA cu medicamente antidiabetice (insulina sau medicamente hipoglicemiante cu administrare orala) poate determina cresterea efectului de scadere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen are o probabilitate mai mare de aparitie in primele saptamani de administrare concomitenta si la pacientii cu insuficienta renala.

Alcool etilic

Alcoolul etilic accentueaza efectele hipotensive ale inhibitorilor ECA.

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-

angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv

insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Sarcina
Sarcina

Utilizarea IECA nu este recomandata in primul trimestru de sarcina (vezi punctul 4.4.). Utilizarea IECA in al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi punctele 4.3. si 4.4.).

In ciuda faptului ca dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut in urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) in primul trimestru de sarcina nu au fost

concludente, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa. In cazul in care continuarea trtamentului cu IECA nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se incepe un tratament alternativ.

Se cunoaste faptul ca tratamentul cu IECA in trimestrul al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, intarziere in osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Daca expunerea la IECA a avut loc in al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului. Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizati in vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea punctul 4.3. si 4.4.).

Alaptarea

Datele farmacocinetice limitate indica existenta concentratiilor foarte mici in laptele matern (vezi pct. 5.2.). Desi aceste concentratii par sa fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril MCC in timpul alaptarii nu este recomandata in cazul prematurilor si nici in primele saptamani dupa nastere, datorita riscului ipotetic de reactii adverse cardio-vasculare si renale, precum si datorita faptului ca nu exista suficienta experienta clinica. In cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril MCC de catre mamele care alapteaza poate fi luata in considerare daca acest tratament este necesar pentru mama iar copilul va fi supravegheat pentru a observa aparitia oricarei reactii adverse.

Condus auto
Captoprilul nu influenteaza direct capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este

necesara prudenta mai ales la inceputul tratamentului, din cauza riscurilor legate de eventuala scadere excesiva a tensiunii arteriale.

Reactii adverse
Ca toate medicamentele, Captopril MCC poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.

Ierarhizarea incidentei (prezentata in tabelul de mai jos) este utilizata pentru evaluarea frecventei

reactiilor adverse: foarte frecvente (≥1 / 10), frecvente (≥1 / 100 pana la sub 1/10), mai putin frecvente (≥1 / 1000 pana la sub 100), rare (≥1 / 10000 pana la sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte rare: neutropenie/ agranulocitoza (vezi pct.4.4.), pancitopenie mai ales la pacientii cu disfunctie renala (vezi pct.4.4.), anemie (incluzand anemie aplastica si anemie hemolitica) , trombocitopenie,

eozinofilie, depresie medulara, limfadenopatie.

Tulburari metabolice si de nutritie

Rare : anorexie.

Foarte rare: hiperglicemie, hiperkalemie (vezi pct.4.4.).

Tulburari psihice

Frecvente: tulburari ale somnului Foarte rare: confuzie mentala, depresie.

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: ameteala, modificari ale gustului Rare: somnolenta, cefalee, parestezie

Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzand accident cerebrovascular si sincopa.

Tulburari oculare

Foarte rare: tulburari de vedere (vedere incetosata).

Tulburari cardiace

Mai putin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angina pectorala, palpitatii. Foarte rare: stop cardiac, soc cardiogen.

Tulburari vasculare

Mai putin frecvente: hipotensiune (vezi pct. 4.4.), sindrom Raynaud, eritem tranzitoriu al fetei si gatului, paloare.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: dispnee , tuse uscata, iritativa

Foarte rare: bronhospasm, rinite, alveolita alergica/pneumonie eozinofilica.

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: greata , diaree, constipatie, varsaturi, iritatie gastrica, dureri abdominale, xerostomie Rare: stomatita/ulceratii aftoase,

Foarte rare: glosita , ulcer peptic, pancreatite.

Tulburari hepatobiliare

Foarte rare: insuficienta hepatica si colestaza (inclusiv icter), hepatita, inclusiv necroza hepatica, cresterea enzimelor hepatice si a bilirubinei

Afectiuni cutanate si ale tesuturilor subcutanate

Frecvente: prurit, eruptie cutanata tranzitorie, alopecie

Mai putin frecvente: hipersensibilitate/angioedem: (au fost raportate angioedem al fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui, vezi pct.4.4)

Foarte rare: urticarie, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, dermatita exfoliativa, necroliza epidermica toxica, pemfigus, eritrodermie

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare: mialgie, artralgie.

Tulburari renale si urinare

Rare: insuficienta renala ,oligurie, poliurie, polakiurie Foarte rare: sindrom nefrotic.

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Foarte rare: impotenta, ginecomastie.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente: stare generala de rau, dureri toracice, fatigabilitate

Investigatii diagnostice

Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, cresterea concentratiei potasiului seric, scaderea concentratiei sodiului seric, cresteri ale ureei, creatinemiei si bilirubinemiei, scaderi ale valorii hemoglobinei si ale hematocritului, leucocitelor, trombocitelor.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptomatologie

Hipotensiune, soc, stupor, bradicardie, tulburari electrolitice, insuficienta renala.

Tratament

Tratamentul recomandat in caz de supradozaj consta in perfuzie intravenoasa cu solutie salina izotona. Daca apare hipotensiune arteriala, pacientul trebuie asezat in pozitie de soc. Daca este disponibil, poate fi luat in considerare si tratamentul constand in perfuzie cu angiotensina II si/sau catecolamine

administrate intravenos. Daca administrarea este recenta, se vor lua masuri de eliminare a captoprilului (de exemplu varsaturi, lavaj gastric, administrarea de absorbante si sulfat de sodiu). Captoprilul poate fi indepartat din circulatie prin hemodializa (vezi pct. 4.4). In caz de bradicardie rezistenta la tratament se recomanda implantarea de stimulator cardiac. Semnele vitale, electrolitii plasmatici si concentratiile plasmatice de creatinina trebuie monitorizate permanent.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmcoterapeutica : agenti activi pe sistemul renina-angiotensina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cod ATC: C09AA01

Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care impiedica transformarea angiotensinei I in angiotensina II, substanta vasoconstrictoare si stimulanta a secretiei de aldosteron.

Captoprilul determina diminuarea secretiei de aldosteron, cresterea concentratiei plasmatice a reninei, scaderea rezistentei vasculare periferice, in general fara sa determine retentie hidrosalina sau tahicardie reflexa.

Captoprilul este activ in toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la usoara la severa si determina scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice atat in clinostatism cat si in ortostatism.

Rezistenta periferica totala scade, fara modificarea semnificativa a frecventei si debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare si a reflexelor vegetative circulatorii.

Fluxul sanguin renal creste, dar filtrarea glomerulara este nemodificata.

La bolnavii cu insuficienta cardiaca, scaderea rezistentei periferice ca urmare a arteriolo-dilatatiei poate determina cresterea debitului cardiac, iar vasodilatatia prin scaderea intoarcerii venoase poate ameliora dispneea.

Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stang la hipertensivi, intarziind dezvoltarea insuficientei cardiace.

La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, indeosebi a arteriolei post-glomerulare.

Administrati in perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot impiedica

remodelarea ventriculului stang, pot scadea frecventa aparitiei altor infarcte si a episoadelor de angina instabila, pot micsora riscul aritmiilor ventriculare si scad mortalitatea.

La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot intarzia aparitia sau evolutia nefropatiei diabetice.

De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.

Studii de hemodinamica efectuate cu captopril au aratat ca acesta a produs o scadere semnificativa a rezistentei vasculare periferice. In general, nu au fost schimbari relevante clinic in fluxul sanguin renal sau rata filtrarii glomerulare. La majoritatea pacientilor, efectul antihipertensiv a inceput la

aproximativ 15 pana la 30 minute dupa administrarea orala a captoprilului; efectul maxim a fost atins dupa 60 pana la 90 minute. Un efect maxim asupra tensiunii arteriale, datorat captoprilului, a fost , in general, vizibil dupa 3 pana la 4 saptamani. Intreruperea temporara a tratamentului cu captopril nu

cauzeaza o crestere rapida, excesiva a tensiunii arteriale (fenomen de rebound).

Studii de hemodinamica efectuate cu captopril la pacientii cu insuficienta cardiaca au aratat ca acesta a produs o scadere a tensiunii arteriale insotita de reducerea rezistentei vasculare periferice si o crestere a capacitatii venoase.

Intr-un studiu placebo-controlat la pacienti cu disfunctie ventriculara stanga (LVEF≤40%) dupa infarct miocardic, s-a aratat ca administrarea captoprilului intre a 3-a si a 16-a zi dupa infarct a prelungit timpul de supravietuire si a redus mortalitatea cardiovasculara. Aceasta din urma s-a manifestat ca

intarziere in aparitia insuficientei cardiace simptomatice si ca reducere a necesitatii de spitalizare datorata insuficientei cardiace, in comparatie cu placebo. S-a constatat o reducere a riscului de infarct miocardic, a procedurilor de revascularizare cardiaca si/sau a necesitatii suplimentarii medicatiei cu diuretice si/sau digitalice sau a cresterii dozei, comparativ cu placebo.

Un alt studiu placebo - controlat la pacienti cu infarct miocardic a aratat ca administrarea captoprilului, in intervalul a 24 ore dupa eveniment, pe o durata de o luna, a redus semnificativ mortalitatea dupa 5 saptamani comparativ cu placebo. Acest efect a fost inca detectat chiar si dupa un an. Nu s-a constatat niciun indiciu al vreunui efect negativ legat de mortalitatea timpurie in prima zi de tratament. Efectele cardioprotectoare ale captoprilului au fost observate indiferent de varsta sau sexul pacientilor,

localizarea infarctului si tratamentele concomitente cu eficacitate demonstrata in timpul perioadei postinfarct (trombolitice, betablocante si acid acetilsalicilic).

Nefropatie diabetica de tip I

Intr-un studiu multicentric, dublu orb, placebo controlat, la pacienti cu diabet insulino-dependent cu proteinurie, cu sau fara hipertensiune (administrarea simultana a altor hipertensive pentru controlul tensiunii arteriale a fost permisa), captoprilul a redus semnificativ (cu 51%) timpul de dublare a

creatininei serice, comparativ cu placebo; necesitatea dializei , a transplantului renal sau a moartea au

fost semnificativ mai reduse in cazul captoprilului (51%) comparativ cu placebo. La pacientii cu diabet si microalbuminurie, tratamentul cu captopril a redus rata excretiei de albumina in doi ani.

Efectele tratamentului cu captopril in mentinerea functiei renale sunt asociate celorlalte beneficii ce rezulta din scaderea tensiunii arteriale.

Doua studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat in monoterapie sau in asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

efectuata de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica.

Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau

cardiovasculare sau asupra mortalitatii, in timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai

ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienti cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare in boala cardiovasculara sau renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune

cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesul si accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren, decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes

(hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si afectarea functiei renale) au fost raportate mai frecvent in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo.”

Proprietati farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrarii orale, care nu necesita activare prin biotransformare.

El se absoarbe la nivelul tractului digestiv in proportie de aproximativ 75 %. Absorbtia este diminuata in prezenta alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel putin 30 minute inainte de masa. Concentratia plasmatica maxima este atinsa in decurs de 60-90 minute.

Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 25-30%. Timpul de injumatatire plasmatica este de 2-3 ore.

Captoprilul se elimina pe cale renala in proportie de 95% din care 40-50% nemodificat.

Eliminarea captoprilului este intarziata la pacientii cu insuficienta renala, existand risc de acumulare. (vezi pct. 4.2.).

Captoprilul traverseaza bariera placentara si se excreta in laptele matern.

Alaptarea :

Intr-un raport referitor la doisprezece femei carora li s-au administrat oral 100 mg captorpil de trei ori pe zi, valoarea medie a concentratiei maxime in lapte a fost de 4,7 µg/l si s-au inregistrat la 3,8 ore dupa administrarea dozei. Pe baza acestor informatii, doza zilnica maxima pe care un sugar alaptat o va primi este mai mica de 0,002% din doza materna zilnica.

Date preclinice de siguranta
Studii efectuate la animale nu au aratat niciun efect teratogenic pentru captopril, dar au indicat toxicitate fetala produsa de acesta la cateva specii de animale, incluzand mortalitate fetala spre sfarsitul sarcinii, intarzierea cresterii si mortalitate postnatala la sobolani. Datele preclinice nu au

evidentiat alte pericole pentru oameni pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitate dupa doze repetate, genotoxicitate si carcinogenitate.