Indicatii
Sindrom Ménière definit prin urmatoarea triada de simptome principale:
- vertij (cu greata/varsaturi)
- pierderea auzului (dificultate in a auzi)
- tinitus
Tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
Dozaj
Adulti (incluzand varstnici)
Doza recomandata la initierea tratamentului este de 8 – 16 mg diclorhidrat de betahistina, administrata de trei ori pe zi. Doza de intretinere recomandata este in general intre 24 si 48 mg diclorhidrat de betahistina pe zi, administrata in mai multe prize.
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient in functie de raspunsul terapeutic. Ameliorarea starii clinice poate fi observata numai dupa cateva saptamani de tratament, iar efectul terapeutic maxim se obtine uneori dupa cateva luni. Exista date conform carora initierea tratamentului de la debutul bolii impiedica evolutia bolii si/sau pierderea auzului in fazele tardive ale afectiunii.
Copii si adolescenti
Betahistina nu este recomandata pentru administrare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, deoarece nu sunt date suficiente privind siguranta si eficacitatea administrarii la acest grup de pacienti.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica nu este necesara ajustarea dozei
Mod si durata de administrare
Betahistina trebuie administrata in timpul mesei sau dupa masa.
Durata tratamentului depinde de starea clinica si de evolutia bolii. In majoritatea cazurilor, este necesara utilizarea pe termen lung (timp de cateva luni).
Contraindicatii
Betahistina este contraindicata la pacientii cu feocromocitom. Datorita faptului ca betahistina este un analog de sinteza al histaminei, ea poate determina eliberarea catecolaminelor din celulele tumorale si un episod de hipertensiune severa.
Betahistina este de asemenea contraindicata la pacienti cu hipersensibilitate la diclorhidratul de betahistina sau la oricare dintre excipienti enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Se administreaza cu precautie la pacientii cu ulcer peptic sau antecedente de ulcer peptic, datorita dispepsiei ocazionale manifestate la pacientii tratati cu betahistina.
Betahistina trebuie administrata cu precautie la pacientii cu astm bronsic.
Se administreaza cu precautie la pacienti cu urticarie, rinita alergica si eruptii cutanate, datorita potentialului de agravare a acestor simptome.
Betahistina trebuie administrata cu atentie la pacienti cu hipotensiune severa.
Betahistina LPH 8 mg contine lactoza. Pacientii cu boli ereditare rare precum intoleranta la galactoza, deficienta de lactaza de tip Lapp sau sindrom de malabsorbtie glucoza-galactoza nu trebuie sa ia acest medicament.
Interactiuni
Nu s-au efectuat studii de interactiune in vivo. Pe baza datelor de interactiune obtinute in vitro nu se preconizeaza o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date suficiente privind administrarea acestui medicament in timpul sarcinii. Datele obtinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltarii embionare/fetale, nasterii si dezvoltarii post-natale sunt insuficiente.
Riscul potential pentru om nu este cunoscut. Betahistina nu trebuie administrata in timpul sarcinii decat daca este absolut necesar.
Alaptarea
Nu sunt disponibile date privind excretia betahistinei in laptele matern.
Nu exista studii efectuate la animale in privind excretia betahistinei in lapte.
Ca masura de precautie, betahistidina trebuie utilizata in timpul alaptarii numai dupa evaluarea raportului risc potential la fat.
Condus auto
Betahistina nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
In urma studiilor clinice nu au fost evidentiate efecte ale betahistinei cu potential de a influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Reactii adverse
Reactiile adverse raportate au fost clasificate in functie de aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: Foarte frecvente (mai mult de 1/10), frecvente (mai mult de 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult de1/1000 si mai putin de 1/100); rare (mai mult de 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilizare, de exemplu reactii anafilactice.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: greata si dispepsie.
Cu frecventa necunoscuta: tulburari gastrice usoare (varsaturi, dureri gastro-intestinale si meteorism). Acestea pot fi prevenite prin administrarea betahistinei in timpul mesei sau prin reducerea dozei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate cutanata, in special angioedem, urticarie, eruptii cutanate tranzitorii si prurit.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Au fost raportate cateva cazuri de supradozaj. Unii pacienti carora li s-au administrat doze de pana la 640 mg, au prezentat simptome usoare pana la moderate (de exemplu greata, somnolenta, dureri abdominale). Simptome mai grave (de exemplu convulsii, complicatii pulmonare si cardiace) au fost observate in cazurile de supradozaj voluntar cu betahistina, in special asociat supradozajului cu alte medicamente. Tratamentul supradozajului include masuri generale si de sustinere a functiilor vitale. Nu exista un antidot specific. In plus fata de masurile generale avute in vedere la eliminarea substantelor toxice (spalaturi gastrice, administrarea de carbune activat), tratamentul este simptomatic.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01
Studiile farmacologice au demonstrat efecte H1-agoniste slabe, precum si efecte H3-antagoniste considerabile ale betahistinei la nivelul sistemului nervos central si al sistemului nervos vegetativ.
Actiunea betahistinei ca agonist al receptorilor H1 la nivelul vaselor de sange periferice a fost demonstrata la om prin contracararea actiunii vasodilatatoare indusa de betahistina de catre un antagonist al histaminei, difenhidramina. Betahistina are efect minim la nivelul secretiei gastrice (raspuns mediat de receptorii H2).
Mecanismul de actiune al betahistinei asupra sindromului Meniere este neclar. Eficacitatea betahistinei in tratamentul vertijului poate fi datorata abilitatii acesteia de a modifica circulatia la nivelul urechii interne sau datorata efectului direct asupra neuronilor de la nivelul nucleului vestibular.
O singura doza orala de betahistina mai mare de 32 mg administrata la subiecti sanatosi produce o supresie maxima la nivelul nistagmusului vestibular indus, timp de 3-4 ore de la administrarea dozei; dozele mai mari sunt mai eficiente in reducerea duratei nistagmusului.
Betahistina mareste permeabilitatea epiteliului pulmonar la om. Aceasta observatie deriva din reducerea timpului de eliminare a unui marker radioactiv din plamani in sange.
Aceasta actiune se poate preveni prin aplicarea unui pre-tratament cu terfenadina, un cunoscut blocant al receptorilor H1.
In timp ce histamina are un efect inotrop pozitiv la nivelul inimii, nu se stie daca betahistina creste randamentul cardiac si daca efectul ei vasodilatator poate determina o scadere a presiunii sanguine la unii pacienti.
La om, betahistina are efect redus la nivelul glandelor exocrine.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Betahistina este complet absorbita dupa administrarea orala, si concentratia plasmatica maxima a betahistinei marcata cu C14 se atinge dupa aproximativ o ora de la administarea orala, postprandial.
Distribuire
Legarea de proteinele plasmatice este redusa sau nu exista in cazul metabolizarii hepatice.
Metabolizare
Nu sunt date despre existenta metabolizarea presistemica si excretia biliara nu este considerata a fi o cale importanta de eliminare pentru medicament sau pentru oricare din metabolitii sai.
Eliminare
Eliminarea betahistinei se face in general prin metabolizare, iar metabolitii sunt eliminati in principal prin excretie renala. 85- 90% dintr-o doza de 8 mg de betahistina radioactiva apare in urina dupa 56 de ore, cu vizeza maxima de excretie realizata la 2 ore de la administrare. Dupa administrare orala de betahistina, concentratia plasmatica este foarte scazuta. De aceea, evaluarea farmacocineticii betahistinei se bazeaza pe datele care reprezinta concentratia plasmatica a unui singur metabolit, acidul 2- piridilacetic.
Aproximativ 80-90% din doza administrata este excretata prin urina.
Date preclinice de siguranta
Studiile de toxicitate cu doze repetate timp de 6 luni la caine si 18 luni la cobai nu au evidentiat efecte clinice toxice relevante la doze cuprinse intre 2,5mg si 120mg/kg. La sobolan, betahistina nu are potential mutagen sau carcinogen. Teste efectuate la femele de iepure gestante nu au evidentiat efecte teratogene.