Antibalonare, 15 capsule moi, Fares

Feniculul și menta ajută în caz de flatulență și spasme intestinale.

Ingrediente:
-ulei vegetal de floarea soarelui 162 mg;
-ulei esențial de cardamom (Cardamomi aetheroleum) 18,9 mg;
-ulei esențial de coriandru (Coriandri aetheroleum) 18,9 mg;
-ulei esențial de mentă (Menthae aetheroleum) 18,9 mg;
-ulei esențial de fenicul (Foeniculi aetheroleum) 13,5 mg;
-ulei esențial de coada șoricelului (Millefolii aetheroleum) 13,5 mg;
-ulei esențial de roiniță (Melissae aetheroleum) 8,1 mg;
-extract de ghimbir (Zingiberis rhizoma) standardizat în min. 15% gingeroli 8,1 mg;
-ulei esențial de scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum) 8,1 mg.

Fructele de cardamom au fost descrise prima dată de către Dioscorides și Plinius. Un remediu denumit Cardamom este menționat de către Hippocrates, Theophrastus și Dioscorides, primul dintre aceștia utilizându-l în medicină. Acestea au fost consumate ca și condiment în principal în părțile din sudul Europei. Efectele sale sunt cele ale plantelor aromatice, foarte agreabile și reconfortante și sunt folosite atât pentru aromă, cât și pentru proprietățile înviorătoare și întăritoare.

Coriandrul este o plantă indigenă din Europa de Sud și Orient, cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru utilizarea medicală și în gastronomie, menționată în papirusul Ebers (1550 î.Hr.). Conform Galenoterapiei lui Marin Popescu, Dr., 1943, „nu se poate contesta acțiunea sa tonifiantă asupra stomacului, proprietatea carminativă și calitatea de a fi ușor stimulant digestiv”.

Menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, menția, mintă. în Papyrus Ebers se menționează că izma a fost folosită în Egipt cu 1550 de ani î.Hr. Aceasta este amintită atât în scrierile grecești ale lui Dioscorides, cât și în cele latinești de către Columella, Pilnius cel Bătrân și alții. Calitățile curative ale mentei sunt menționate și în lucrările medicilor antici precum Hippocrates și Paracelsus. Lonicerus scria în 1564 despre proprietățile curative ale mentei în ediția a III-a a publicației Synopsis Stirpium Britannicum. în zilele noastre o cunoaștem pentru calitățile digestive, reconfortante, aroma plăcută ce aduce o notă de prospețime.

Feniculul era cunoscut de vechii egipteni, arabi și chinezi. Este o plantă perenă nativă în bazinul Mediteranean, în prezent mult cultivată în țările europene. Utilizările terapeutice moderne ale feniculului în Germania și Statele Unite își au rădăcinile în medicina tradițională greacă, practicată de Hippocrates și mai târziu de Dioscorides. Este utilizată pe scară largă în medicină tradițională arabă.

Coada șoricelului a apărut menționată în cărțile farmaceutice medievale. în India este un valoros remediu din timpuri îndepărtate. Este apreciată pentru că facilitează digestia și contribuie la funcționarea normală a tractului intestinal.

Alchimistul și medicul Paracelsus, la începutul secolului XVI, selecta roiniță pentru a prepara al său „elixir vitae”, prin care mărturisea că va revigora și întări organismul omului, aducându-l aproape de imortalitate. Astăzi știm că roiniță este o plantă consacrată, cărțile, tratatele și farmacopeile documentând îndelungata utilizare tradițională a acesteia, precum și efectului liniștitor general asupra organismului, fiind benefică pentru o digestie relaxată și o stare generală destinsă.

Ghimbirul este un vechi condiment indian, care a fost cultivat din antichitate atât de către indieni, cât și de către chinezi. Ghimbirul este adesea menționat în Farmacopeile chinezești, în Ayur-Vedas Susrutas, în literatura sanscrită dar și în scrierile grecilor și românilor antici. Celsus, Dioscorides și Plinius îl tratau ca pe un condiment cunoscut. Răspândirea sa în Europa s-a produs foarte rapid, la începutul secolului XI fiind înregistrat în scrierile anglo-saxone.

Scorțișoară este menționată atât în Biblie, cât și în scrierile medicilor și istoricilor greci și romani antici (Theophrastus, Herodot, Dioscoride, Galen, Pliniu). A fost utilizată ca și condiment de mii de ani, referiri găsindu-se și în Biblie. Portughezii au fost primii care au găsit arborele de scorțișoară în Sri Lanka la începutul secolului XVI, aceasta fiind apoi importată în Europa în secolele XVI și XVII. Scorțișoara conține un ulei esențial bogat în aldehida trans-cinamică și eugenol, care este folosit de multă vreme în sistemul Ayurvedic, printre altele pentru efectul său tonic, stomahic.

Mod de administrare:
Copii 7-14 ani: câte 1 capsula pe zi.
Copii de peste 14 ani și adulți: câte o capsulă de 2-3 ori pe zi.
Se administrează la nevoie. Administrarea zilnică se poate face până la 2 săptămâni, după care este necesară o pauză de 2 săptămâni.

Prezentare: cutie cu 15 capsule moi.