Mononucleoza: Simptome, cauze si tratament pentru boala sarutului

Mononucleoza infectioasa se mai numeste si boala sarutului. Seamana destul de mult cu gripa sau cu alte infectii streptococice. Denumirea de boala sarutului vine de la modul de transmitere (prin sarut), pentru ca virusul se afla in saliva si mucus.

In acest articol iti spunem cate ceva despre virusul care transmite aceasta boala, despre cauzele si modul de infectare, simptome, tratament, preventie si nu numai.

Cuprins:

1. Ce este virusul Epstein-Barr

2. Cauze, mod de transmitere

3. Categorii de risc

4. Simptomele mononucleozei infectioase

5. Diagnosticarea mononucleozei

6. Tratamentul mononucleozei

7. Complicatiile mononucleozei

8. Cum previi mononucleoza infectioasa

9. Sfaturi de final

Afectiunea este provocata de un virusul Epstein-Barr si poate afecta atat copiii cat si adultii. Cel putin unul din patru adolescenti si tineri care au luat virusul pot dezvolta mononucleoza infectioasa. Odata ce ajunge in organism, virusul se instaleaza in nazofaringe si in limfocite si acolo ramane intreaga viata, chiar daca afectiunea in sine trece in cateva saptamani. Boala apare la 1-2 luni de la momentul infestarii. Aceasta este perioada de incubatie. In cele mai multe cazuri, mononucleoza se vindeca complet, dar sunt cazuri in care afectiunea poate avea o evolutie periculoasa, care se poate solda chiar cu decesul pacientului.

Mononucleoza este mult mai periculoasa la adulti decat la pacientii tineri. Aproximativ 50% dintre adulti fac o forma severa a bolii.

De retinut

Odata ce o persoana a fost infectata cu virusul Epstein-Barr, organismul va crea anticorpi, adica va deveni imun la mononucleoza.

Ce este virusul Epstein-Barr

Cea mai frecventa cauza a mononucleozei infectioase este virusul Epstein-Barr, dar exista si alte virusuri care pot provoca boala:

  • citomegalovirus;
  • toxoplasmoza;
  • HIV;
  • rubeola;
  • hepatita A, B, C;
  • adenovirus.

Epstein-Barr este un virus herpetic care infecteaza pana la 95% din populatie pana la varsta adulta. A fost descoperit in 1964, iar in 1968 a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. La copii, infectia este cel mai adesea asimptomatica. Dar infectia apare cel mai adesea la adolescenti si la tineri. In cele mai multe cazuri este inofensiv, sau persoanele infectate nu prezinta simptome severe.

Cauze, mod de transmitere

Manifestarea afectiunii pe care o produce virusul Epstein-Barr este in functie de clima. Intr-o tara cu clima temperata (Romania), virusul provoaca mononucleoza, dar in tarile cu clima tropicala poate duce la aparitia limfomului Burkitt si chiar a carcinomului nazofaringian.

Virusul uneori se poate transmite in principal prin sarut, dar si prin intermediul tusei, sau prin folosirea tacamurilor si a veselei. O persoana infectata devine contagioasa in 4-5 saptamani, iar perioada contagioasa poate varia de la cateva saptamani la toata viata.

Categorii de risc

Cel mai adesea, virusul este luat de copii sau adolescenti, dar poate fi luat si de persoane adulte, in urma activitatilor in care sunt antrenati copiii. Categorii de risc pot fi:

  • persoanele tinere (15-30 ani);
  • studentii (in general sunt predispusi oamenii care lucreaza in colectivitati mari);
  • cadrele medicale;
  • asistentele;
  • in cazul unui sistem imunitar slabit. In aceste cazuri, organismul nu se poate apara impotriva virusului. Sistemul imunitar poate fi slabit de: o dieta dezechilibrata, sedentarism, anumite tratamente, reactii adverse la anumite medicamente.

Simptomele mononucleozei infectioase

Simptomele mononucleozei infectioase apar de obicei la 4-7 saptamani de la contractarea virusului. Copiii mai mici de 5 ani nu manifesta simptome atunci cand sunt infectati. Adolescentii si adultii pot avea urmatoarele semne/simptome:

  • dureri de cap;
  • hepatomegalie (ficat marit);
  • splenomegalie (splina marita);
  • oboseala puternica;
  • inflamatii ale ficatului/splinei;
  • febra;
  • slabiciune musculara;
  • transpiratii abundente mai ales pe timpul noptii;
  • faringita;
  • pete albe la nivelul faringelui sau pe amigdale;
  • inflamarea ganglionilor la nivelul gatului;
  • respiratie ingreunata;
  • eruptii cutanate (rush) in zona abdominala;
  • depresie;
  • iritabilitate;
  • pierderea poftei de mancare.

In general, persoanele bolnave ajung sa se simta bine dupa 2-4 saptamani, dar unele persoane pot resimti o oboseala puternica alte cateva saptamani. In cazurile mai grave, simptomele pot dura peste 6 saptamani.

Diagnosticarea mononucleozei

Daca unul sau mai multe dintre simptomele enumerate apar, este bine sa consulti de indata un medic. Fie si medicul de familie, acesta te va indruma catre un specialist. Diagnosticul este pus in urma:

  • datelor clinice (febra, faringita, adenopatie);
  • testelor serologice.

Rezultatele se dau repede si sunt concludente.

Analizele de laborator pot furniza informatii despre:

  • numarul de celule albe (limfocite) care sunt peste valorile normale;
  • celulele albe care au un aspect anormal (atipice);
  • trombocitele care sunt sub valori normale;
  • functionarea anormala a ficatului.

Tratamentul mononucleozei

Tratamentul mononucleozei se concentreaza pe ameliorarea simptomelor resimtite de pacient. De aceea, medicul recomanda:

  • odihna la pat;
  • consum de lichide;
  • alimentatie cu multe vitamine;
  • gargara cu sare;
  • medicamente pentru durerea de gat (faringosept), durere si febra;
  • pentru ca splina se poate mari in cazul mononucleozei infectioase, este recomandat sa eviti activitatile sportive pe tot parcursul tratamentului si a ameliorarii simptomelor.

Medicul poate prescrie si alte medicamente:

  • analgezice : ibuprofen pentru durerile de cap si febra;
  • antibiotice: sunt prescrise rar, numai daca pacientii sufera de o infectie bacteriana la gat, sinusuri sau amigdale;
  • corticosteroizi: sunt de asemenea prescrisi numai daca apar complicatii cum ar fi cresterea in volum a amigdalelor.

De retinut!

Nu se recomanda administrarea de aspirina copiilor sub 16 ani, pentru ca este foarte periculoasa (poate duce la aparita sindromului Reye, o afectiune care cel mai adesea este fatala).

Remedii naturiste

Exista remedii naturiste care pot ameliora simptomele mononucleozei. Acestea pot intari sistemul imunitar pentru a face fata atacului virusului, ajuta organismul sa lupte cu virusul, combat febra, grabesc procesul de vindecare. Iata cateva dintre aceste remedii:

  • usturoi;
  • lamaie;
  • turmeric;
  • ghimbir;
  • coada soricelului;
  • soc;
  • zinc (ajuta la dezvoltarea celuleor T, care permit organismului sa devina imun in fata agentilor patogeni);
  • ulei de cocos;
  • vitamina C;
  • omega-3;
  • echinacea (atentie, nu se recomanda copiilor bolnavi de mononucleoza!);
  • merisor.

Complicatiile mononucleozei

Nu apar foarte des, dar este bine sa le cunosti:

  • splina marita/ruptura de splina (organul aflat in partea stanga superioara a abdomenului): simptomele rupturii de splina includ dureri puternice in partea superioara a abdomenului, ameteli, respiratie deficitara palpitatii, tahicardie. Ruptura de splina poate pune viata in pericol.
  • anemie: mononucleoza poate declansa o scadere a celulelor rosii si a hemoglobinei, ceea ce duce la instalarea anemiei.
  • eruptii cutanate: apar de la administrarea de medicamente (antibiotice mai ales). Acestea nu sunt indicate in tratarea mononucleozei, daca afectiunea nu se suprapune peste o infectie bacteriana.
  • complicatii neurologice: encefalita, sindromul Guillain-Barre, neuropatie periferica, meningita aseptica.
  • inflamarea amigdalelor: respiratie ingreunata.
  • complicatii cardiologice: inflamarea muschiului inimii.
  • complicatii hematologice: granulocitopedia, trombocitopedia, anemia hemolitica.
  • complicatii la nivelul aparatului respirator: obstructia cailor respiratorii superioare.
  • complicatii hepatice/ inflamarea ficatului: pot aparea hepatita sau icterul in timpul mononucleozei infectioase.
  • convulsii.
  • inflamatia muschiului inimii.
  • otita.

Cum previi mononucleoza infectioasa

Mononucleoza nu poate fi prevenita. Persoanele infectate raman purtatoare ale virusului toata viata. Foarte multi adulti sunt infectati pana la varsta de 35 de ani si dezvolta anticorpi care lupta cu infectia.

De asemenea, nu exista vaccin impotriva virusului Epstein-Barr si nici vreun tratament specific. In general, tratamentul vizeaza mai mult ameliorarea simptomelor si mai putin afectiunea in sine.

De ce este importanta imunitatea

Mononucleoza se dezvolta intotdeauna pe fondul unei imunitati scazute. Tot ce se poate face este sa luam o serie de masuri pentru a ne asigura ca simptomele bolii, daca este declansata, nu vor fi foarte severe

Imunitatea este importanta in lupta cu acest virus. Virusul se foloseste de limfocitele B (care au rol iunitar si antiinfectios) drept gazda si le foloseste pentru a se replica. Pentru ca efectele afectiunii sa fie minime, sistemul imunitar trebuie sa functioneze foarte bine. In acest fel se opreste multiplicarea necontrolata a virusului.

Sfaturi de final

  • Poti grabi vindecarea in cazul mononucleozei. Asculta recomandarile medicului.
  • Fa bai calde: amelioreaza senzatia de durere si creste nivelul de confort al organismului.
  • Ai grija ce mananci: evita grasimea, carnea, cafeaua si bauturile carbogazoase.
  • Nu folosi antibiotice daca nu au fost recomandate de medic. Antibioticele sunt recomandate pentru eliminarea bacteriilor nu a virusurilor. Antibioticele, daca este nevoie de ele, sunt prescrise de doctor doar daca apare o infectie bacteriana pe langa mononucleoza.
  • Nu fa efort fizic in perioada tratamentului, pentru ca acestea cresc riscul rupturii de splina.
  • Odihneste-te suficient. Reia activitatile normale treptat, pentru a evita extenuarea.
  • Hidrateaza-te corespunzator.
  • Consuma fructe proaspete.

Important de retinut!

Informatiile din acest articol nu tin loc de consult medical specializat. Recomandarile medicale (daca exista) au scop informativ. Concluziile si referintele pot varia de la individ la individ si depind de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate si de alti factori. Tocmai de aceea, aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Surse suplimentare de informare:

Mayo Clinic, „Mononucleosis”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mononucleosis/symptoms-causes/syc-20350328

Healthline, „Everything You Need to Know About Mono”:

https://www.healthline.com/health/mononucleosis

Centers for Disease Control and prevention, „Epstein-Barr Virus and Infectious Mononucleosis”:

https://www.cdc.gov/epstein-barr/about-mono.html

WebMD, „Mononucleosis”: https://www.webmd.com/a-to-z-guides/understanding-mononucleosis-causes#1

Cleveland Clinic, „Mononucleosis”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/13974-mononucleosis

TeensHealth, „Mononucleosis (Mono)”: https://kidshealth.org/en/teens/mononucleosis.html

Medscape, „Epstein-Barr Virus (EBV) Infectious Mononucleosis (Mono)”

https://emedicine.medscape.com/article/222040-overview