Tenaxum 1mg, 30 comprimate, Servier

Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

Dozaj
Doza recomandata este de 1 comprimat TENAXUM (1 mg rilmenidina) pe zi, dimineata.

Daca tensiunea arteriala nu este controlata adecvat dupa o luna de tratament, doza poate fi crescuta la 2 comprimate TENAXUM (2 mg rilmenidina) pe zi, in 2 prize (dimineata si seara), in timpul mesei.

In caz de insuficienta renala, cand clearance-ul creatininei este mai mare de 15 ml/min, nu este necesara modificarea dozei.

Ca un rezultat al bunei acceptabilitati clinice si biologice, TENAXUM poate fi administrat atat la pacienti varstnici, cat si la pacienti diabetici hipertensivi.

Se recomanda administrarea TENAXUM timp indelungat.

Desi nu a fost raportat fenomen de rebound (de reaparitie a simptomelor de hipertensiune arteriala), la pacientii la care tratamentul trebuie intrerupt, doza va fi scazuta progresiv.

In absenta datelor clinice, nu se recomanda administrarea TENAXUM la copii.

Contraindicatii
Acest medicament nu trebuie utilizat niciodata in urmatoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• depresie severa;
• insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai putin de 15 ml/min);
• in combinatie cu sultoprida (vezi pct. 4.5).

Atentionari
Nu este recomandata intreruperea brusca a tratamentului iar doza trebuie scazuta progresiv. La pacientii cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral recent, precum toate medicamentele antihipertensive, administrarea TENAXUM necesita monitorizare medicala periodica. Din cauza riscului rilmenidinei de a reduce frecventa cardiaca si de a declansa bradicardia, initierea tratamentului trebuie evaluata cu atentie la pacientii cu bradicardie existenta sau cu factori de risc pentru aparitia bradicardiei (de exemplu, la pacientii varstnici, pacientii cu sindromul sinusului bolnav, bloc AV, insuficienta cardiaca pre-existenta, sau care prezinta orice afectiune in care frecventa cardiaca este mentinuta de un tonus simpatic excesiv). Monitorizarea frecventei cardiace, in special in primele 4 saptamani de tratament, este justificata la acesti pacienti.

In timpul tratamentului nu se recomanda consumul de bauturi alcoolice (vezi pct. 4.5).

Asocierea dintre rilmenidina si beta-blocante utilizate in insuficienta cardiaca (bisoprolol, carvedilol, metoprolol) nu este recomandata (vezi pct. 4.5). Asocierea dintre rilmenidina si inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) nu este recomandata (vezi pct. 4.5).

Din cauza posibilitatii aparitiei hipotensiunii arteriale ortostatice, pacientii varstnici trebuie avertizati asupra riscului crescut de caderi.

Din cauza prezentei lactozei, pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la galactoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau deficit de lactaza Lapp nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

Sultoprida
Risc crescut de aritmii ventriculare, in special torsada varfurilor.

Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4)

Alcool
Alcoolul creste efectul sedativ al acestor substante. Afectarea atentiei poate face ca conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor sa devina periculoase. Bauturile alcoolice si medicamentele care contin alcool trebuie evitate.

Beta-blocante utilizate in insuficienta cardiaca (bisoprolol, carvedilol, metoprolol)
Reducerea centrala a tonusului simpatic si efectul vasodilatator al agentilor antihipertensivi cu actiune centrala pot fi daunatoare pacientilor cu insuficienta cardiaca si care se afla sub tratament cu beta- blocante si vasodilatatoare.

Inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO)
Actiunea antihipertensiva a rilmenidinei poate fi partial antagonizata.

Asocieri care necesita precautie in utilizare

Baclofen
Creste efectul antihipertensiv. Valorile tensiunii arteriale trebuie monitorizate si dozajul agentului antihipertensiv trebuie ajustat daca este necesar.

Beta-blocante
Crestere marcata a valorilor tensiunii arteriale in cazul intreruperii bruste a tratamentului cu un agent antihipertensiv central.

Se va evita intreruperea brusca a tratamentului cu un agent antihipertensiv central. Monitorizarea clinica este necesara.

- Medicamente care induc torsada varfurilor ( cu exceptia sultopridei)

• antiaritmice clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);
• antiaritmice clasa III ( amiodarona, dofetilida, ibutilida, sotalol);
• anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazina, levopromazina, tioridazina), benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozida);
• alte medicamente: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, moxifloxacina, pentamidina, spiramicina i.v., vincamina i.v.

Risc crescut de aritmii ventriculare, in special torsada varfurilor. Monitorizare clinica si electrocardiografica.

-Antidepresive triciclice

Activitatea antihipertensiva a rilmenidinei poate fi partial antagonizata.

-Alte antihipertensive

Potentarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica.

Asocieri care trebuie luate in considerare

- Alfa-blocante

Potentarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica.

- Amifostina

Efect antihipertensiv crescut.

Corticosteroizi, tetracosactida (cale sistemica) (cu exceptia hidrocortizonului utilizat ca terapie de substitutie in boala Addison)
Efect antihipertensiv redus (retentie hidro-salina prin corticosteroizi).

Neuroleptice, antidepresive imipraminice
Efect antihipertensiv crescut si risc de hipotensiune arteriala ortostatica (efect cumulativ).

Alte deprimante ale SNC: derivati de morfina (analgezice, agenti antitusivi si tratamente de substitutie), benzodiazepine, anxiolitice – altele decat benzodiazepinele, hipnotice, neuroleptice, antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative (amitriptilina, doxepina, mianserina, mirtazapina, trimipramina), alti agenti antihipertensivi cu actiune centrala, baclofen, talidomida, pizotifen, indoramina.
Depresie centrala crescuta. Afectarea atentiei poate face ca conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor sa devina periculoase.

Sarcina
Sarcina

Datele provenite din utilizarea rilmenidinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai putin de 300 de rezultate obtinute din sarcini). Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte in ceea ce priveste toxicitatea asupra functiei de reproducere. Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea TENAXUM in timpul sarcinii.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca rilmenidina/metabolitii acesteia se excreta in laptele matern. Datele farmacodinamice/toxicologice la animale au evidentiat excretia rilmenidinei/metabolitilor acesteia in lapte (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-nascuti/sugari. TENAXUM nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Studiile privind reproducerea la sobolan nu au evidentiat efecte ale rilmenidinei asupra fertilitatii (vezi pct. 5.3).

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, avand in vedere ca somnolenta este o reactie adversa frecventa, pacientii trebuie atentionati asupra capacitatii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

La doza de 1 mg administrata ca doza unica zilnica in cursul studiilor controlate, incidenta reactiilor adverse a fost comparabila cu cea observata in cazul folosirii placebo. La o doza de TENAXUM de 2 mg pe zi, studiile controlate comparative versus clonidina (0,15 – 0,30 mg/zi) sau alfa-metildopa (500 – 1000 mg/zi) au demonstrat ca incidenta reactiilor adverse a fost semnificativ mai scazuta cu TENAXUM decat cea observata cu clonidina sau alfa-metildopa.

Lista tabelara a reactiilor adverse

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate si clasificate dupa frecventa astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si

mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata pe baza datelor disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Sunt disponibile date foarte limitate privind ingestia masiva. In aceste cazuri, simptomele cele mai probabile vor fi hipotensiune arteriala marcata si modificari ale starii de constienta.

Tratament

Tratamentul trebuie sa fie simptomatic. Suplimentar lavajului gastric, tratamentul recomandat in cazul hipotensiunii arteriale marcate poate implica utilizarea medicamentelor simpatomimetice. Rilmenidina este slab dializabila.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antihipertensive, antiadrenergice cu actiune centrala, agonisti ai receptorilor imidazolinici Codul ATC: C02AC06

TENAXUM, o oxazolina cu proprietati antihipertensive, actioneaza atat asupra structurilor medulare, cat si asupra structurilor periferice vasomotorii. TENAXUM prezinta selectivitate mai mare pentru receptorii “imidazolinici” decat pentru receptorii alfa-2-adrenergici cerebrali, deosebindu-se de alfa-2- agonistii de referinta.

TENAXUM exercita un efect antihipertensiv dependent de doza la sobolanii cu hipertensiune congenitala. Aceste efecte nu sunt asociate cu efectele neurofarmacologice centrale care se observa de obicei la alfa-2-agonisti, cu exceptia dozelor mai mari decat doza antihipertensiva la animale. Mai mult, efectul sedativ pare sa fie mult mai putin marcat.

Aceasta disociere intre activitatea antihipertensiva si efectele neurofarmacologice a fost confirmata la om.

TENAXUM are efect antihipertensiv dependent de doza, influentand tensiunea arteriala sistolica si diastolica, in ortostatism si clinostatism. La doze terapeutice (1 mg rilmenidina pe zi in priza unica sau 2 mg rilmenidina pe zi in doua prize), studiile dublu-orb comparativ cu placebo si cu produse de referinta au demonstrat eficacitatea antihipertensiva a TENAXUM in caz de hipertensiune arteriala sistemica usoara si moderata. Aceasta eficacitate se mentine 24 de ore, inclusiv in timpul efortului fizic. Aceste rezultate au fost confirmate in studii pe termen lung, fara instalarea tolerantei.

La doza de 1 mg pe zi, studiile dublu-orb controlate cu placebo au aratat ca TENAXUM nu afecteaza testele de atentie. Incidenta reactiilor adverse (somnolenta, uscaciunea gurii, constipatie) nu a fost diferita de cea observata cu placebo.

La doza de 2 mg pe zi, studiile dublu-orb versus un alfa-2-agonist de referinta, administrat la o doza echivalenta hipotensoare, au demonstrat ca incidenta reactiilor adverse si severitatea acestor reactii adverse au fost semnificativ mai reduse cu TENAXUM.

La dozele terapeutice, TENAXUM nu afecteaza functia cardiaca, nu determina retentie hidrosalina si nu afecteaza echilibrul metabolic.

TENAXUM scade rezistenta vasculara periferica fara variatii ale debitului cardiac. Contractilitatea cardiaca si indicii electrofiziologici cardiaci nu sunt modificati.

TENAXUM nu produce hipotensiune arteriala ortostatica, inclusiv la varstnici.

TENAXUM nu determina variatii ale fluxului sanguin renal, ale filtrarii glomerulare sau ale fractiei de filtrare si nu afecteaza functia renala.

TENAXUM nu afecteaza metabolismul glucozei, inclusiv la pacientii diabetici insulino-dependenti sau nu si nu modifica parametrii metabolismului lipidic.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Absorbtia este rapida, concentratia plasmatica maxima (3,5 ng/ml) este atinsa dupa 1,5-2 ore de la administrarea unei singure doze de 1 mg rilmenidina. Biodisponibilitatea dupa administrare orala este de 100%, neexistand metabolizare la primul pasaj hepatic. Variatiile individuale sunt mici si ingestia concomitenta de alimente nu afecteaza biodisponibilitatea. La doza terapeutica recomandata, gradul absorbtiei nu variaza cu doza.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice este mai mica de 10%; volumul aparent de distributie este de 5 l/kg.

Metabolizare

TENAXUM este metabolizat in proportie mica. Cantitati foarte mici de metaboliti inactivi se gasesc in urina, ca rezultat al hidrolizarii sau oxidarii inelului oxazolinic. Acesti metaboliti sunt lipsiti de activitate alfa-2 agonista.

Eliminare

TENAXUM este eliminat la nivel renal. 65% din doza administrata se excreta nemodificata in urina. Clearance-ul renal reprezinta 2/3 din clearance-ul total.

Timpul de injumatatire plasmatica este de 8 ore si nu este afectat de administrarea repetata. La pacientii hipertensivi care primesc o doza de 1 mg rilmenidina pe zi, durata de actiune este mai lunga, activitatea antihipertensiva semnificativa fiind mentinuta 24 de ore de la ultima administrare.

Dupa administrare repetata, concentratia plasmatica constanta este atinsa in a treia zi; stabilizarea concentratiei plasmatice a fost demonstrata intr-un studiu de 10 zile.

La pacientii hipertensivi tratati 2 ani cu TENAXUM, concentratiile plasmatice au ramas stabile. Studiile farmacocinetice efectuate la pacientii cu varsta peste 70 ani au aratat ca timpul de injumatatire plasmatica este de 12 ore.

La pacientii cu insuficienta hepatica, timpul de injumatatire plasmatica este de 11 ore.

La pacientii cu insuficienta renala, deoarece eliminarea produsului este in primul rand renala, s-a observat o usoara incetinire a eliminarii, care se coreleaza cu clearance-ul creatininei. La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 15 ml/min) timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 35 ore.

Date preclinice de siguranta
Doza maxima neletala administrata la rozatoare a fost de 4000-5500 de ori mai mare decat doza terapeutica la om. Simptomele supradozarii cu TENAXUM au fost reprezentate de semne majore ale afectarii sistemului nervos central (convulsii), care au fost dependente de doza si au aparut cu o frecventa semnificativa la doze letale sau foarte apropiate de cele letale.

Studiile de toxicitate cu doze repetate la caine, maimuta si rozatoare nu au demonstrat clar o afectare a functiei organelor de excretie sau afectarea unui organ la doze mai mari de 1 mg rilmenidina/kg/zi sau de 30 ori mai mari decat doza terapeutica la om.

TENAXUM nu prezinta risc teratogen sau embriotoxic la doze echivalente cu 250 doze terapeutice orale la om.